Curtea de Justitie a Comunitatii Europene

Curtea de Justitie a Comunitatii Europene

Potrivit Conventiei de la Roma din 1957 cele trei Comunitati Europene sunt deservite de aceeasi Curte: Curtea de Justitie a Comunitatii Europene, cunoscuta si sub denumirea de Curtea de Justitie de la Luxemburg sau Curtea Europeana de Justitie.

Curtea de Justitie a fost creata pentru a se asigura respectarea dreptului comunitar in interpretarea si aplicarea Tratatelor. In procesul de integrare aceasta institutie are un rol deosebit deoarece asigura, pe de o parte, garantia respectarii de catre statele membre, institutiile comunitare si persoanele fizice si juridice din Comunitate a normelor juridice comunitare, iar pe de alta parte, hotararile sale sunt izvor de drept comunitar. Din aceste considerente rezulta specificul sau de for juridic comunitar, a carui jurisdictie se distinge atat de jurisdictia nationala, cat si de cea internationala.1

Printre elementele care o deosebesc de jurisdictiile clasice se pot mentiona:

competenta Curtii este obligatorie, deoarece nu se poate apela la alta instanta pentru litigii ce privesc aplicarea sau interpretarea Tratatelor

hotararile Curtii sunt definitive si au forta obligatorie in limitele teritoriului comunitar

Curtea este competenta sa rezolve litigiile nu numai intre statele membre sau organele comunitare, ci si intre particulari, persoane fizice sau juridice, resortisanti ai statelor membre si aceste state membre sau intre particulari si organele comunitare

Curtea poate pronunta sanctiuni si impotriva statelor membre

Curtea este competenta sa aprecieze si sa aprobe masuri favorabile politicii si intereselor comunitare1

la cererea unei parti sau a unei institutii a Comunitatii cu privire la orice situatie ce are legatura cu dreptul comunitar, Curtea o poate interpreta

in anumite situatii, Curtea poate revizui Tratatele, acest lucru avand consecinte obligatorii asupra statelor membre

jurisprudenta Curtii, desi nu este considerata unanim ca izvor de drept, este acceptata ca sursa subsidiara a dreptului comunitar contribuind la umplerea golurilor acestuia, precum si la lamurirea formularilor obscure ale actelor comunitare2.

Prin aceste caracteristici Curtea de Justitie apare ca o jurisdictie interna a Comunitatilor.

Curtea de Justitie, la fel ca si celelalte institutii comunitare, care imbogatesc procedura si practica comunitara, are rolul de a dezvolta creator dreptul comunitar. La reusita acestui obiectiv isi aduc contributia calitatile profesionale si de exceptie ale judecatorilor care o compun. Ei trebuie sa satisfaca conditiile necesare pentru a-si asuma cele mai inalte obligatii jurisdictionale in tarile lor sau sa fie jurisconsulti cu competenta notorie.

In mod normal, Curtea isi desfasoara sedintele in doua Camere, dar acestea se reunesc intr-una singura in cazuri deosebite. Curtea rezolva disputele dintre statele membre, dintre comunitate si statele membre, dintre institutii, dintre organisme individuale sau colective si Comunitate, incluzand reclamatii din partea personalului Comunitatii Europene. Ea isi exprima parerea in domeniul acordurilor internationale si al deciziilor preliminare in cazuri prezentate de catre Tribunalele nationale, dar nu poseda jurisdictie in aceste cazuri. Curtea de Justitie a fost definita ca motorul integrarii europene.1 Existenta sa a insemnat ca statele membre pot fi convocate in vederea exprimarii propriei lor interpretari a legislatiei comunitare si trebuie sa respecte hotararea Curtii.

Curtea nu are putere executiva, dar in marea majoritate a cazurilor statele membre accepta deciziile sale, deoarece acestea sunt de interes reciproc.

Actiunea Curtii de Justitie in dezvoltarea dreptului comunitar este facilitata si de unele prevederi ale Tratatelor constitutionale, de care ea se poate prevala, precum si de finalitatea procesului de integrare. Totodata, ea, valorificand transferul de atribute ale suveranitatii nationale in seama celei comunitare prin dezvoltarea dreptului comunitar, favorizeaza atat procesul de integrare, cat si afirmarea suprematiei dreptului comunitar.2