Curente
fundamentale in integrarea politica a Europei
Incepand cu prima Comunitate Europeana (CECO - 18
aprilie 1951), s-a putut constata tendinta vest-europenilor de a crea o
structura de tip federal care, progresiv, sa se substituie vechilor
state. Robert Schuman, ministru francez al afacerilor externe, prin oferta facuta
guvernului R.F. Germane, nu facea altceva decat sa demareze procesul
construirii unei federatii europene, indispensabila
pastrarii pacii.
Pentru prima data, o institutie – Inalta Autoritate
, compusa din membri independenti, era insarcinata cu
puteri supranationale si urma sa actioneze conform
intereselor Comunitatii. CECO avea sa fie astfel prima
etapa a constituirii federatiei europene.
Federalismul european, inspirat din
traditia democrat-crestina si experienta germana,
este un federalism prin integrare. Scopul este atingerea unei mai mari
eficacitati, nerealizabila intr-un cadru national.
Datorita acestui fapt, pentru federalisti pare absurda dorinta
natiunilor de a crea o “Europa unita”, conservand in
acelasi timp structurile vechi si refuzand renovarea acestora.
Federalistii detesta nationalismul pentru ca separa
oamenii de alti oameni si-l considera piedica in calea
manifestarii solidaritatii umane. Federalismul ii face pe oameni
mai responsabili si liberi, stimulandu-le initiativa civica. In
acelasi timp, el este singurul care asigura coexistenta
pasnica a grupurilor diferite, respectandu-le identitatea si eliminand
orice forma de asimilare a minoritatii de catre majoritate
(situatie caracteristica natiunii).
Spre deosebire de federatie, confederatia
e o simpla asociere de state pe baza unui tratat, pentru
realizarea in comun a unui obiectiv, de obicei apararea; confederatia
e situata la jumatatea drumului intre superstat si
alianta.
Fiind o “asociatie contractuala intre
suverane”, confederatia reprezinta o categorie a dreptului
international (spre deosebire de federatie, care emana din
dreptul public intern). In cadrul Confederatiei, statele membre isi
pastreaza toate competentele, mentinandu-se principiul
suveranitatii si al egalitatii juridice. Obiectivele
sunt, asadar, urmarite in baza regulilor cooperarii
interguvernamentale.
Din punct de vedere politic, confederalistii combat
optiunea federala in integrarea Europei cu argumente ce tin,
indeosebi, de natiune si de identitate. Natiunile
Europei sunt puternice iar nationalismul, chiar in Europa de Vest, nu
tine de domeniul trecutului; ele dau culturii continentului
bogatia si diversitatea. Natiunile alcatuiesc cadre
politice adanc inradacinate in istorie si in
constiinta popoarelor si confera indivizilor identitate,
sentimentul de apartenenta. Un sistem confederal coordoneaza
entitatile, conservandu-le personalitatea, suveranitatea, in timp ce
sistemul federal lasa componentelor sale o autonomie limitata.
Europa politica nu poate fi in consecinta
decat confederala. Doar astfel poate sa cuprinda si tarile
din centrul si estul continentului, care prin cultura si istorie
sunt atasate valorilor europene.
Ca solutie de compromis, André Postel-Vinay propune,
fie o federatie politica cu caracter democratic, fie o Europa a
intelegerii. In primul caz s-ar pune problema caracterului democratic al institutiilor
si al votului (folosirea majoritatii calificate si a
dreptului de vot pentru fiecare stat sau grupuri de state). Competentele
federale ar trebui limitate la afacerile externe, aparare, moneda
si comert exterior. A doua solutie este mai realizabila in
conjunctura actuala. Ea presupune mentinerea institutiilor
si regulilor anterioare Maastrichtului, crearea de comitete suple,
stabilirea concesiilor tarilor membre asupra orientarilor,
principiilor si modalitatilor de aplicare, fara nici o
atingere a libertatii de decizie a statelor membre. Asadar, modele
apropiate mai curand de federatie decat de confederatie.
Maurice Duverger propune in schimb europenilor un nou tip
de federalism, bazat pe dubla natura a intregului ce urmeaza a fi
organizat si respectand principiul dublei legitimitati. In
aceasta comunitate federala se va produce o evolutie in
doua sensuri: cooperare acolo unde hotararile nu pot fi luate decat
de unanimitate si supranationalitate in celelalte situatii.
Trecerea de la cooperare la supranationalitate se va face treptat.
Sistemul propus se doreste a fi un raspuns la batalia
federalism-nationalism care nu poate avea un invingator deoarece
fiecare exprima un element de baza al Europei, una din laturile
dublei sale naturi.
