Tratativele secrete anglo-germane - trimiterea misiunilor militare engleza si franceza la Moscova

Dar anume in acest timp brusc s-au intensificat incercarile cercurilor guvernante ale Angliei de a ajunge la intelegere cu fascismul german pe un teren antisovietic. In literatura istorica destul de larg sint oglindite tratativele anglo-germane²⁴⁹, la care din partea engleza au luat parte cel mai de incredere consilier al lui Chamberlain, H .Wilson, ministrul comertului extern, R. Hadson, si altii, iar din partea germana Voltat, consilierul economic al lui Göring, ambasadorul Germaniei in Londra Dirxen si altii²⁵⁰. In afara de aceasta incercare de a se intelege cu nazistii, englezii au mai intreprins si altele: prin intermediul comisarului suprem al Ligii Natiunilor, Burkchard, si suedezului Dalerus, care facea voiaje intre Downing Street 10 si Reihcancelarie. Aceste tratative au continuat pina la 1 septembrie 1939²⁵¹. Spre deosebire de tratativele cu URSS, unde mergea un negot meschin si era prezenta tendinta de a reduce la minimum obligatiile viitoare, in contactele cu Voltat partea engleza singura mergea departe in intimpinarea nemtilor fagaduindu-le chiar ca in caz de acord, Marea Britanie va recunoaste monopolul lor asupra influentei in Europa de Est si Sud-Est, se va dezice de la garantiile tarilor est-europene si de la tratativele cu URSS²⁵². Toata zarva aceasta cu tratativele a convins guvernul german, ca in caz de navalire asupra Poloniei, el nu are ce se ingrijora de amestecul Angliei si Frantei. Despre aceasta ne marturiseste si fostul general hitlerist K.Tippelskirch²⁵³. Toate eforturile guvernului englez au ramas fara rezultat, fiindca la Berlin se gindeau nu la afacerea cu Imperiul Britanic, ci la zdrobirea lui.

Si daca hitleristii ar fi dorit, ei fara truda ar fi obtinut acordul cu englezii. Asa, unul din conducatorii de vaza a diplomatiei germane, Vaitzeker, scria: «Sondajele clandestine ale lui Chamberlain, indreptate spre compromis, confirma ca cu Anglia se poate de aranjat dialogul, daca il vom dori» ²⁵⁴. Urma numai de dorit . Drept ca si din partea lui Hitler au fost incercari (sau mai degraba imitarea lor) de a merge in intimpinarea doleantelor engleze. Asa, la 11 august 1939, primindu-l la Berchtesgaden pe Burkchard, el spunea: «Eu doresc sa traiesc in pace cu Anglia si sa inchei o alianta deplina - sa garantez toate posesiunile englezilor in lume si sa colaborez cu ei» ²⁵⁵. Desigur nici un om cu simtul realismului nu credea in sinceritatea cuvintelor lui Hitler. Asa proceda Hitler intotdeauna in ajunul navalirii (fie chiar mai mult decit cu un an) asupra urmatoarei jertfe, pentru a o duce in eroare. Nu putea fi nici vorba despre alianta de lunga durata cu Anglia, deoarece planurile lui Hitler prevedeau reimpartirea lumii, inclusiv si din contul posesiunilor britanice. Aproximativ in acelasi timp si aproximativ aceleasi adresari se faceau si URSS, numai sa nu admita unirea anglo-franco-sovietica si sa obtina ruperea ei de la englezi si francezi. Numai in acest sens se poate de inteles aceasta pseudopropunere hitlerista lui Chamberlain prin Burkchard - a-i impiedica pe englezi sa semneze conventia militara cu URSS, fagaduindu-le ceea ce Chamberlain vede si in vis: afacerea! Mai ales in ajunul navalirii asupra Poloniei de ce de nu a o fagadui pentru a primi miini libere pentru rafuiala cu polonezii. Sa ne amintim ca aceasta propunere Hitler a facut-o in ziua cind delegatia anglo-franceza a sosit la Moscova si a doua zi trebuiau sa inceapa tratativele militare. In acest sens logica actiunilor fiurerului e clara - lui ii trebuia cu orice pret sa le torpileze si inca o promisiune mincinoasa nimic nu-l costa si la nimic nu-l obliga, dar putea contribui la insuccesul tratativelor de la Moscova: lasa englezii sa se amuze cu speranta si sa-i poarte pe rusi de nas!

Natural in Uniunea Sovietica nu stiau toate subtilitatile planurilor britanice, dar despre insasi contactele cu hitleristii erau bine informati. Maiskii raporta la Moscova despre tratativele ce aveau loc, ca Chamberlain incearca sa evadeze de la indeplinirea obligatiilor Poloniei si sa invioreze vechea politica de 'impaciuire'. El tinde sa se inteleaga cu Hitler in speranta ca acesta va lasa in pace occidentul si se va intoarce spre Rasarit²⁵⁶. Informatii analoge soseau si din Franta. Surit scria ca la Paris, ca si la Londra, inca nu s-au debarasat de speranta sa se inteleaga cu Berlinul si la intelegerea cu URSS privesc nu ca la un mijloc 'de a sfarma Germania', ci numai ca la un mijloc de a obtine pozitii mai bune in viitoarele tratative cu Germania²⁵⁷. Tinind cont de aceasta si de toata politica precedenta münhenista a Occidentului, credem ca la Kremlin nu putea fi nici vorba despre incredere acestor cercuri. E de mirare ca stiind aceasta, vazind taraganarea intentionata a tratativelor, Stalin, tinind cont de ipohondria lui exagerata, inca mai spera sa ajunga la o intelegere. Oare aceasta nu ne vorbeste despre cointeresarea lui in realizarea acordului?!

Trimiterea misiunilor militare engleza si franceza la Moscova La inceputul lunii august era deja clar ca razboiul se apropie fulgerator. La Londra, Paris si Moscova era cunoscut ca Germania petrece mobilizarea si se sfirsesc pregatirile catre navalirea deja fixata asupra Poloniei²⁵⁸. Despre aceasta stiau si la Varsovia, dar erau categoric contra acceptarii ajutorului sovietic in cazul invaziei germane²⁵⁹. Despre pozitia polonezilor la Berlin erau bine informati, si, in particular, de la Schulenburg²⁶⁰.

Pentru ducerea unui razboi mare, subliniaza Muller-Hillerbrand, Germania trebuia sa inceapa exploatarea zacamintelor proprii de metal, sa realizeze constructii ale intreprinderilor metalurgice inalt productive, sa mareasca productia rulmentilor cu bile, a arborilor cotiti s.a.m.d. Deosebit de acut se resimtea criza de prese grele pentru confectionarea plitelor blindate, bombelor pentru aviatie, obuzelor de calibru mare. O parte considerabila a rezervelor de metale colorate a fost folosita inca pina la inceputul razboiului, a completa aceste rezerve nu s-a izbutit, caci la acest timp rezervele de aur si valuta au fost epuizate.³⁸⁹Rezervele transportului feroviar, de automobile si vase fluviale, continua cercetatorul german, erau pe sfirsite. Deja in iarna anului 1938-1939 din cauza greutatilor de transport au avut loc agravari in viata economica a tarii, mai ales in ce priveste aprovizionarea cu carbune. ³⁹⁰Atunci ce astepta Germania in iarna urmatoare?

Se crea o situatie cind cu nivelul si starea economica data, sprijinindu-se exceptional pe fortele proprii, tara nu numai ca nu putea duce un razboi mare, dar in cel mai apropiat viitor o astepta catastrofa. Catre inceputul razboiului s-a creat situatia cercului vicios: scopurile cereau acaparari; pentru aceasta era nevoie de un potential economic gigantic; a-l crea rapid era imposibil; inseamna urma a-l lua de la alte popoare. Cercul s-a inchis. Criza financiara, potentialul industrial si de materie prima nesatisfacator, greutatile economice, cauzate de supramilitarizare, ii imboldeau pe hitleristi sa se grabeasca cu inceputul razboiului. Numai prin intermediul inrobirii si jefuirii altor tari si popoare ei sperau sa-si indrepte situatia economica si sa evite catastrofa. Clica hitlerista a demonstrat aventurismul sau extrem nu numai in politica, dar si in economie, aruncind-o complet pe altarul razboiului, si asa, ca fara a-l cistiga, pierdea complet si economia. Pe Hitler se poate de comparat nu numai in plan politico-militar, dar si economic, cu un jucator de hazard, care a pus pe con totul: si averea, si chiar viata. Pentru a le salva, e nevoie numai de cistig

Dar supraincordarea cu resursele materiale e nimic in comparatie cu supraincordarea fortelor poporului german. Crearea vermahtului si largirea colosala a productiei militare cereau un numar colosal de forta de munca calificata. Incercind sa rezolve aceasta problema, in productia militara au fost antrenati toti somerii, circa 700 de mii de mici comersanti si mestesugari ruinati in anii 1933-1939, gospodine de casa. Numai din mai 1938 pina in mai 1939 numarul muncitorilor antrenati in productia militara a crescut cu 1,25 mln. de oameni si cu toate acestea in industrie nu ajungeau 631 mii de muncitori. ³⁹¹ Pentru a compensa acest neajuns s-a intetit exploatarea oamenilor muncii: de la 1ianuarie 1939 se permitea de marit ziua de munca de la 10 la 14 ore; din contul "rationalizarii " a fost marita productivitatea muncii, introdusa prestatia de munca obligatorie pentru femei, care in curind au constituit 1/3 din toti muncitorii;³⁹²; se admitea munca barbatilor mai

Dar in ciuda faptului ca furtuna se apropia, englezii si francezii nu se grabeau cu inceputul tratativelor. In primul rind, din momentul numirii delegatiilor si pina la sosirea lor la Moscova au trecut 17 zile! In al doilea, in componenta delegatiilor au fost numiti functionari de gradul doi, si in al treilea rind, ele nu aveau imputerniciri sa semneze intelegerea (englezii nu aveau nici imputerniciri pentru a duce tratative). Oare aceasta dovedeste despre buna vointa a guvernelor englez si francez, in termenii cei mai scurti, sa elaboreze conventia militara si sa semneze un tratat militaro-politic complex, capabil sa nu admita agresiunea in Europa? Orice om nepartinitor, analizind cele expuse, poate da numai un raspuns negativ! Catre aceasta concluzie ne aduce si analiza instructiunilor date delegatiilor de conducerea militaro-politica a tarilor lor.

Misiunea militara franceza avea instructii, semnate la 27 iulie de seful statului major al armatei franceze, generalul Gamelin²⁶¹. In ele era vorba numai despre unele masuri extrem de limitate ale trupelor sovietice pe teatrele de miina a doua si despre livrarile militare Poloniei, Romaniei, Turciei. Scopul incheierii conventiei militare nici nu se punea. Careva actiuni coordonate cu URSS contra Germaniei nu se prevedeau. Nu se contineau si nici un fel de rationamente pentru concursul de a solutiona problema trecerii armatelor sovietice prin Polonia si Romania. In acest sens, acest document e greu de-l numit instructie misiunii militare pentru incheierea conventiei militare.

Instructiunile pentru delegatia britanica²⁶² au fost examinate la sedinta guvernului din 26 iulie si prevedeau 'de a tinde spre limitarea la formulari cit posibil de generale'²⁶³ si 'de dus tratativele cit se poate de lent'²⁶⁴. Delegatia nu trebuia sa-si asume obligatii de a influenta Polonia, Romania si statele Baltice cu scopul colaborarii lor cu URSS²⁶⁵. In acest document se recunostea ca «rusii intr-adevar doresc incheierea concomitenta atit a acordului politic, cit si celui militar» ²⁶⁶, dar o astfel de sarcina in fata delegatiei engleze in instructiune nu se punea.

Chiar si Halifax a subliniat ca « din initierea superficiala cu instructiunile se vede ca pozitia ocupata de delegatie . va trezi o mare neincredere la rusi» ²⁶⁷. Dar totodata, instructindu-l pe P. Drucks, el il insarcina sa taraganeze tratativele cit se poate mai mult. In acelasi spirit erau si instructiunile lui Chamberlain²⁶⁸. In memoriile sale Drucks nu ascunde ca nimeni nu punea in fata lui sarcina elaborarii conventiei²⁶⁹. Pina cind guvernul englez actiona dupa principiul vechi : «tratative de dragul tratativelor», cu scopul de a impiedica apropierea URSS de Germania. Acesti oameni nu intelegeau ca aceasta si era cea mai scurta cale spre apropierea Moscovei si Berlinului. Cit Sids, atit si Nadjiar facind cunostinta cu instructiunile, au ajuns la concluzia ca actionind in corespundere cu ele, delegatia anglo-franceza va rupe tratativele²⁷⁰. Ambasada americana din Anglia ii comunica lui Hull ca MAE englez a pus in fata delegatiei sale sarcina sa taraganeze tratativele pina la 1 octombrie²⁷¹. Despre intentiile adevarate ale englezilor stiau excelent si nemtii, despre ce marturisesc telegramele ambasadorului german Dirxen de la Londra²⁷². El a ajuns la concluzia ca in fata misiunii engleze n-a fost pusa sarcina de incheiat acordul.

Delegatia sovietica era alcatuita din comandantii supremi ai Armatei Rosii - comisarul poporului pentru aparare K. Vorosilov, seful Statului Major B. Saposnicov, comisarul poporului al FMM N. Kuznetov, comandantul FMA A.Loctionov²⁷³. A fost pregatit planul actiunilor militare posibile, cu alocarea de catre parti a fortelor respective²⁷⁴. Delegatia sovietica avea imputerniciri depline si putea semna conventia militara²⁷⁵.