Acum 71 de ani, asadar in 1935, se sarbatorea pentru prima
oara oficial Bucurestiul. Oficial insemnand mai
degraba cu tam-tam si cu implicarea autoritatilor si cetatenilor deopotriva, nu
ca pana atunci s-ar fi petrecut ceva in secret. Manifestarea initiata de
primarul de la vremea respectiva, AL. G. Donescu raspundea 'nevoii de
insufletire a oraselor, dupa modelul din
strainatate.'
Sarbatoarea de proportii era menita sa atraga catre
capitala 'provincia si strainatatea' prin urmare activarea sau
inviorarea comertului si imbogatirea economiei nationale. In plus, evenimentul
era mai intai un fel de expozitie uriasa a Bucurestiului in care se
'vernisau' cele mai importante realizari urbanistice si apoi o
manifestatie completa ce includea de la raliuri automobilistice pana la
ultimele noutati ale timpului gen o demonstratie de televiziune.
Programata in perioada mai-iunie, sarbatoarea trebuia
organizata cu multe luni inainte cu lucrari de construire sau reabilitare a
cladirilor si a spatiului expozitional. Acest spatiu reprezenta 'o
istorie vie a orasului, prezentand ce a fost, ce este
si ce va fi in Capitala tarii.' Pentru prima editie s-a
reconstruit Centrul Vechi, cu ulitele de altadata (secolul al XIX-lea) si cu
tot aspectul lor specific.
S-au organizat festivitatile 'Zilei Cartii' si
expozitii de pictura si fotografie. Un mare
punct de atractie a fost 'Ziua breslelor' cu defilarea carelor
alegorice ale tuturor meseriasilor pe Calea Victoriei. Apoi mitinguri aviatice,
parade militare, activitati sportive, concursuri de tarafuri la Arenele Romane
si chiar un concurs pentru stabilirea celui mai batran
bucurestean.
Faptul ca evenimentul era pe cale sa devina celebru
precum carnavalul venetian s-a datorat numarului foarte mare de vizitatori din
toate colturile tarii. Si asta pentru ca organizatorii au gandit si un sistem de facilitare a venirii acestora, mai exact un
card, pardon Carnet de participare, care costa 40 de lei si care asigura
nu doar intrarea libera la toate expozitiile si manifestatiile dar si reduceri
considerabile la diverse produse.
Concluzia primei editii a fost ca e una din cele mai profitabile si fericite
idei atat pentru imaginea capitalei cat si pentru economie; evenimentul a adus 'un spor declarat de peste 3,250 de milioane de
lei.' Acum 71 de ani.
Ce s-a intamplat cu aceasta sarbatoare in mod evident
de mare amploare dar de care astazi nu isi mai aminteste aproape nimeni? S-a
repetat de inca sase ori, cu acelasi succes, pana in
1940 cand apele tulburi ale razboiului au sters orice urma de stralucire si de
sarbatoare din viata Bucurestiului. 'Au ramas sa ne aminteasca scurta ei
viata (a Lunii Bucurestiului, n.r.) realizarile edilitare si urbanistice ale
celor cativa ai unui oras care a ocupat multa vreme
locul 1 in randul centrelor urbane din sud-estul Europei.'
Acum serbam Bucurestiul toamna. Poate fara implicarea
si stralucirea despre care citim in carti, insa promitator pentru un oras pe care ne-am obisnuit sa-l ignoram si care merita
readus la viata. S-a ales relevanta istorica a datei -
20 septembrie - prima atestare documentara, iar felul in care este conceput
programul ne-a linistit oarecum in privinta spaimei de look-ul terifiant tip
Festivalul Berii.
In ciuda faptului ca romanul e imprevizibil, mai ales cand e
rost de chef in strada, salutam orientarea organizatorilor spre latura
artistica si culturala cel putin in Centrul Istoric. Soare sa fie. :)
Sursa info si foto: O 'Luna' Din Istoria Bucurestilor, Ionel
C. Ionita, editata de Centrul de Proiecte Culturale ArCub, 1998.
