Rusii si slavii orientali

Rusii si slavii orientali

Pentru cea mai mare parte a Evului Mediu, legaturile slavilor orientali cu centrul Europei vor fi rare si precare datorita faptului ca pe un spatiu foarte mare din stepele de la nordul Marii Negre au trecut migratorii de la Attila la Tamerlan. In timpul acesta Marea Baltica a devenit un nod comercial care inainta spre Marea Neagra, constituind pentru slavii orientali drumul catre Europa. Regiunea slavilor orientali se gasea in afara traficului international.

Slavii orientali - varegii.

Teritoriul originar al slavilor orientali cuprindea o regiune quasi accesibila Europei Centrale, cu paduri de foioase si conifere si multe fluvii. Istoria Rusiei este istoria unei colonizari. Bazinul Niprului impreuna cu cel al fluviului Prijpat si Desna constituia inima asezarilor lor care avea granite de la stepa si pana la sud de actualul oras Kiev, de la padurile taigalei pana aproape de tarmurile Marii Baltice.

Slavii orientali erau organizati in clanuri, iar mai tarziu in triburi. In urma constituirii unor formatiuni statale vor lua numele locurilor in care traiau. Padurile impenetrabile ocroteau si hraneau pe tarani iar apele asigurau pestele necesar completarii hranei. Tot apele asigurau si conditiile colonizarii eficiente de noi teritorii.

Pana la sfarsitul epocii moderne cand Siberia va fi colonizata, fluviile vor fi cai de navigatie si comert pentru rusi. Pentru a fugi de asuprirea, de puterea principilor si a Bisericii isi vor cauta loc de a ramane catre est si nord.

Cultura slavilor se va incadra in complexul civilizatiei precrestine care a inflorit la marginile Europei ; intr-adevar acelasi nivel de cultura materiala si forme decorative asemanatoare : forma, sfera, culturala a acelei parti. Cultura primitiva a Evului Mediu merge de la confederatii ale triburilor nomade ale stepelor eurasiatice si ale popoarelor slave din regiunea Europei si pana la triburile balto-finice si ale germanilor nordici. Intre slavii orientali cultul pagan al idolilor isi gaseste expresia materiala in statui de lemn sau de piatra. Astfel, in Cronica lui Nestor, se face referire pe la anul 980, cand marele principe Vladimir ar fi vrut sa adune statuile zeilor intr-un singur "pantheon pagan" dar, dupa botezarea lui, ansamblul monumental a fost distrus. In locul lor a fost atunci ridicata prima biserica.

Cu timpul, procesul de stratificare sociala va scoate in evidenta existenta unei aristocratii indigene, care va impulsiona procesul de constituire a unor mici formatiuni politice conduse de un suveran regional.

Elementul catalizator al procesului de unificare al statelor slavilor orientali a fost impulsionat de normanzii scandinavi, care preluasera controlul asupra cailor fluviale care mergeau de la Marea Baltica la Marea Neagra, si, plecand, vor forma autoritati tributare mai mult sau mai putin stabile, care se impuneau cu forta armelor.

Numele cu care au fost desemnati acesti normanzi orientali - Rhos in izvoarele grecesti, ori Rus in cele arabe, Rus in cele slave - deriva de la finicul ruotsi, termenul folosit in Finlanda pentru a-i desemna pe suedezi. Informatii despre acest fapt le gasim in cronica Annoles Bertiniani, in care autorul, referindu-se la anul 839, precizeaza ca imparatul Ludovic cel Pios ar fi cerut o ambasada bizantina din care faceau parte rhosii care mai tarziu s-a dovedit a fi suedezi. Numele de varengoi dat acestora era de origine germanica, iar slavii orientali ii desemnau pe scandinavi cu termenul de "vorjag".

Existenta unor mari fluvii navigabile precum Volga sau Don a favorizat schimbul de marfuri intre regiuni mai indepartate si accesul marfurilor la arealul economic al Marii Caspice si la bogatele marfuri din Persia. In secolul al XI-lea, rusii controlau deja gurile Donului si Marea Azov, ca si drumurile de uscat ce legau Crimeea cu Orientul, pe langa consacratul drum de la nord la sudul Europei cunoscut sub numele de "Drumul de la varegi, la greci" care era mai sigur si mai rapid decat cel occidental prin stramtoarea Gibraltar catre Orient. In regiunea Marii Baltice s-au descoperit sute de tezaure monetare arabe si bizantine ceea ce demonstreaza existenta unui comert foarte activ intre aceste regiuni. Procesul de integrare in civilizatia europeana a rusilor a fost impulsionat de patrunderea crestinismului pe aceste cai comerciale.

Aceste drumuri au fost parcurse de aventurieri, negustori si razboinici, marfurile putand proveni din multe parti ale lumii, precum o dovedesc sapaturile arheologice, precum cele care provin de la o comunitate evreiasca din Kiev. Statele slave orientale isi vor avea radacinile in existenta acestei cai de comunicatie, puterea demografica si economica a triburilor slave si fiind impusa de directia nord-sud de-a lungul Europei orientale. Datorita acestor artere zona locuita de slavi a devenit o parte importanta a Europei inainte ca misionarii crestini sa fi plecat din Germania catre Orient. Cronica lui Nestor ramane unul dintre cele mai importante izvoare scrise privind istoria vechilor slavi orientali. Se aminteste faptul ca Sfantul Apostol Andrei, plecand de la Roma la Marea Neagra si de acolo plecand pe axa fluviala rusa, ar fi binecuvantat o localitate care mai tarziu a fost Kiev.

Crestinarea

Referat: Lucrare scrisa la dendrologie Proiect: Nivelul organizarii teritoriale - teritoriu, teritorialitate si organizare in invelisul geografic

Inca din secolul IX sunt dovezi ca Bizantul, odata cu crestinarea sarbilor, a avut o tentativa misionara urmata si de crestinarea rusilor. Pentru o lunga perioada de timp aceasta problema intra in obscuritate. In secolul al X-lea bizantinii reusesc sa-i tina la distanta pe rusi cu ajutorul focului grecesc sau cu tratative diplomatice. Piratii Nordului au acceptat in 911 si 944 tratate comerciale favorabile lor, recunoscand in schimb dreptul bizantin in schimburile internationale, obligandu-se sa nu atace, sa ucida sau sa ii transforme in sclavi pe naufragiati. Ca si in Europa occidentala sau orientala, normanzii se inscrisesera in "lumea civilizata" recunoscand utilitatea stabilirii de raporturi juridice, comerciale si de putere, validitatea cuvantului scris. Pentru a jura pe o foaie de pergament depuneau alaturi armele. In schimbul privilegiile rusilor la Constantinopol primeau siguranta in indepartata Grecie. Daca unul murea, bunurile sale erau trimise in Scandinavia.

In acelasi timp se urmarea atragerea acestora la credinta imparatului Bizantului. Este adevarat ca primul mare cneaz al Kievului, Sviatoslav (mort in anul 972) a refuzat botezul. In timpul urmasului sau erau la Kiev numerosi crestini care aveau o biserica inchinata Sfintei Elena. "Crestinarea silentioasa" a clasei politice a fost politica oficiala. Urmasul sau Vladimir (+1015) va salva pe imparatul Vasile al II-lea de la o rascoala condusa de Bardes Focas (988-989). Un contingent de 6000 de oameni (varegi si rusi), l-au salvat pe imparat de la o catastrofa. Vladimir obtine in casatorie pe unica sora a imparatului, aceasta fiind prima principesa porfirogeneta care se casatoreste cu un strain. In schimb, marele principe (cneaz) va proclama crestinismul ca o religie de stat. Intrarea slavilor orientali in crestinitate si includerea cneazului Kievului in formatia suveranilor crestini reprezinta un moment crucial in istoria Europei de Est. Atat evreii, cat si musulmanii au incercat sa-l atraga pe Vladimir, fiecare pe partea sa, ca si grecii si latinii, dar Vladimir a decis sa li se alature grecilor. Atragerea rusilor la islamism s-a dovedit a fi irealizabila. Crestinarea rusilor s-a facut in 988 si in 1988 intreaga Europa crestina a celebrat acest eveniment. A inceput organizarea institutiilor ecleziastice, s-a dezvoltat monahismul, dar evanghelizarea slavilor orientali cerea mult efort. Odata cu transferul sorei lui Vasile al II-lea, la Kiev s-a mutat si curtea printesei cu obiceiurile sale.

Imparatii bizantini il credeau pe Vladimir un sef barbar, avand calitati militare si l-au tinut la distanta. Bizantinistul Georg Ostroporsky a subliniat cu vigoare ca aceasta casatorie intr-o tara straina, a sorei imparatului bizantin (intr-o tara locuita de barbari ce ar fi trebuit sa fie convertiti) ar fi incalcat toate principiile politice ale vremii.

Imparatul german Otto al III-lea a fost refuzat de catre imparatul Roman al II-lea atunci cand, douazeci de ani mai devreme, a cerut in casatorie pe sora acestuia, fiind considerat barbar. Vladimir a obtinut in casatorie pe sora imparatului folosind si argumente militare si casatoria s-a facut fara acordul printesei. Cronica lui Nestor povesteste ca ea nu voia sa mearga dar a fost convinsa cu argumente politice.

Anna a acceptat dupa ce i s-a construit propria curte cu un stil de viata imperial. Pentru a construi resedinta principesei Anna au fost adusi la Kiev sute de meseriasi si artisti care au construit un palat cu anexele necesare si o biserica "Adormirea Maicii Domnului" distrusa in 1421 de catre tatari. Dupa cum stim de la autorul cronicii lui Nestor, dupa ce a cucerit Chersonesul din Crimeea, Vladimir a dus la Kiev sculpturi antice - idoli pagani intr-o tara inca putin evanghelizata. Asa se explica faptul ca Bizantul a dorit ca Kievul sa faca parte din civilizatia orientala si mediteraneeana. Kiev devine o frumoasa metropola a Orientului, avand numeroase catedralele. Sfanta Sofia, una dintre cele mai mari biserici bizantine din secolul XI cu treisprezece cupole, mozaicuri si fresce, este amintita si de cronicarul german Theitman de Merserburg in 1018.

Schisma Bisericii din 1054

Schisma din 1054 a facut ca biserica slavilor orientali sa fie de partea bizantinilor dar, fara rigoarea confesionala a acesteia, dezbinarea ecleziastica nu ar fi avut consecinte atat de indelungate, ducand la impartirea Europei crestine in cea occidentala si cea orientala. Pe langa consacratele limbi de cult (latina si greaca) s-a impus si limba slava.

Rusia intre Bizant, Roma si nomazi

Influenta bizantina a slavilor orientali se va limita la sfera religioasa si culturala. Dar din timpul lui Vladimir, legaturile cu lumea occidentala s-au mentinut. Dinastia Rurikizilor a cultivat legaturi paneuropene, printr-o politica de aliante matrimoniale in care Jaroslav cel Intelept va fi un autentic principe european. Din cele 38 de casatorii contractate de Rurikizi in secolul al XI-lea 8 erau in Germania, 2 in Franta, 5 in Scandinavia, 3 in Bizant. De exemplu, una din sotiile imparatului Henric al IV-lea al Imperiului Romano German, Adelaide, a fost repudiata de imparat, se va intoarce la Kiev in 1106. Anna Iaroslavna, din 1051 a fost sotia rusoaica a regelui Frantei Henric I, a fost regenta dupa moartea regelui pentru fiul sau.

Dupa crestinare, sistemul juridic ramane cel autohton la care se adauga jurisdictia ecleziastica. Dreptul rus ramasese monopolul statului, drept care se impune prin forta : pedepse corporale, mutila si pedepse obisnuite in codul Bizantului (Ecloga) care era cunoscut si in Rusia, dar nu va fi niciodata aplicat. La slavii orientali se continua redactarea si aplicarea Codului de justitie rus, Ruskaia Pravode, una din cele mai importante izvoare pentru societatea veche rusa.

Sub aspect politic, conceptul de "monarchos" sau "autocrator" se intalnea numai in retorica clericala. In realitate Rusia Kieveana nu forma un regat, ci mai mult o federatie, in care Principii exercitau puterea impreuna cu urmasii lor. Familia Rurikizilor care erau descendentii varegului Rurik, guverna colegial interiorul teritoriului, si exercitiul colegial al puterii se baza pe regula senoriatului. La moartea marelui principe al Kievului urma la tron fratele mai batran. Daca avem in vedere feudalismul caracteristic societatii occidentale, cu siguranta in Rusia Kieveana n-a existat un sistem feudal pentru o lunga perioada de timp, stilul de viata al principilor si cel al boierilor lor si urmasilor lor era caracterizat de continua mobilitate, care le permitea sa rezolve probleme importante, mai intai de toate apararea militara impotriva unui atac extern. Fara aceasta clasa de razboinici de profesie, militiile din teritoriile mobilizate ad-hoc n-ar fi avut nici o sansa impotriva cavalerilor pecenegilor sau cumanilor.

Din secolul al XI-lea, intre principii rusi au izbucnit numeroase conflicte, care au stat la baza unor razboaie interne care au determinat scaderea capacitatii de aparare impotriva popoarelor nomade din stepa. Totusi, figuri importante de cnezi precum Vladimir Monomahul (1113-1125) vor reusi cu ajutorul clerului si a populatiei oraselor sa-si uneasca eforturile pentru o politica coerenta fata de cumani. Descendent dintr-o mama bizantina din inalta nobilime, pentru a consolida propria politica fata de oamenii din stepa, s-a casatorit a doua oara cu fiica unui sef cuman. Prima sotie, Gita, era engleza. Orientat catre Scandinavia, Ungaria, Bizant, Vladimir Monomahul a actionat pentru stabilitate economica si politica. In timpul domniei sale a fost completata Cronica lui Nestor, opera in care pentru prima data se subliniaza constiinta unitatii statului rus. A scris o autobiografie "Invatatura", pentru urmasii sai in care ni se prezinta ca un principe impregnat de etica crestina.

In ultima treime a secolului al XII-lea, deceniile de relativa stabilitate politica au alternat cu perioade de aonarhie, mai ales in regiunea Kievului. Din iulie 1146 si pana in aprilie 1170 la Kiev au rezidat 8 mari principi. In 1169 Kievul a fost ars de catre rusii de nord condusi de Andrei.Bogoliubski (1174) : au fost arse bisericile si manastirile (Sfanta Sofia, Biserica Adormirii Maicii Domnului) si orasul. Andrei Bogoliubski isi va rezerva tezaurele din biserici luandu-si titlul de mare principe de Kiev.