Romanitatea romanilor - cucerirea lui Traian

Cucerirea lui Traian impuse populatiei geto-dace o noua directie de dezvoltare, de la care simbioza geto-daco-romana nu va putea fi abatuta nici de evenimentele care pareau menite sa condamne la disparitie romanitatea nord-dunareana: retragerea armatei si administratiei ocrotitoare si odata cu ele a instrumentului de aparare a acestui crampei al Romaniei orientale de primejdia navalirii popoarelor migratoare.

In veacurile care s-au succedat dupa disparitia puterii Romei in partea de rasarit a imperiului, romanii s-au mentinut si afirmat acolo unde au rezistat elementului migrator, inainte de toate slavilor, si acolo unde Bizantul in ciuda unor eforturi aproape permanente n-a reusit sa obtina decat rezultate efemere apartiale, anume in spatiul nord-dunarean.

Scrisoarea imparatului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul este printre primele documnte care atesta nasterea poporului roman din anul 980 D.H. numele sub care intalnim poporul roman in hrisovul imperial este cel de vlahi.

La inceputul altor marturii ce afirma raspicat originea romana a poporului si limbii romane se afla un alt imparat bizantin, Constantin al VII-lea Porfirogenetul pe la mijlocul veacului al X-lea. Ii numeste romani pe acesti coloni de origine romana totodata afirmand ca ei ar fi urmasi ai unor locuitori colonizati de catre imparatii romani "ei se numesc romani si acest nume l-au pastrat pana astazi".Aflam deci ca acesti urmasi ai colonizarii romane isi zic romani si ca li se mai zicea romani in vremea lui Constantin al VII-lea; imparatul deci nu face altceva decat sa reproduca cele spuse de ei sau despre ei.

Prima afirmatie cu privire la sfarsitul procesului de formare etnica si lingvistica a poporului roman se bazeaza pe Strategikonul lui Maurikios care mentioneaza existenta elementului roman la nord de Dunare la inceputul veacului al VIII-lea si in Acta s. Demetri (despre controversata chestiune romana in scrieri istorice, continuitatea romanilor in Dacia) dovada persistentei elementului roman la nord si sud de Dunare la sfarsitul sec. al VIII-lea si in a doua jumatate a celui urmator.

Aparuta in sec al XVIII -lea, Scoala Ardeleana avea drept scop afirmarea drepturilor politice ale poporului roman din Transilvania. Patrunsi de ideile iluministe, reprezentanti acesteia, Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Budai - Deleanu, priveau instructia , prin scoala sau prin intermediul cartii, ca un mijloc de luminare si de progres, modul prin care se ajungea la constiinta de sine, la descoperirea valorilor umane, deci a drepturilor lor, in primul rand, ca oameni. Opera de cultura a reprezentantilor Scolii Ardelene prefigureaza, prin tematica ei, unitatea romaneasca si originea pur romana a poporului roman.

Samuil Micu este cel care, incercand sa dovedeasca provenienta latina a romanilor, conchide ca acest lucru reiese din patru elemente : "intaiu din scriitori, a doua din obiceiuri, a treia din limba, a patra din nume."

Asemenea lui, si Gheorghe Sincai, in opera "Hronica romanilor si a mai multor neamuri", incearca sa dovedeasca sorgintea romana a poporului roman : "Din partea coloniei, carea au remas in Dachia Veches-au prasit apoi toti romanii citi sint de-a stinga Dunarei, cum cura in Marea Neagra; iara din partea coloniei carea s-au trecut Dunarea si s-au asezat in Dachia cea Noao, asisderea si din romanii pre carii i-au adus Marele Constantin din Trachia, Machidonia si Thessalia, s-au prasit romanii cei ce sint de-a dreapta Dunarei, carii s-au numit dupa aceaia, amu vlahi, amu cotzo, sau cuzo-vlahi, iara mai pre urma tintari, tocma cum s-au numit si ceii ce au remas de-a stinga Dunarei, intiiu romani, apoi abotriti, dupa aceaia comani si patinachite, mai pre urma munteni, moldoveni, margineni, mocani, fratuti; ci ori cum s-au numit, sau se numesc si acum, tot de o vita si porodita sint, adeca romani de singe, precum firea si virtutea ii marturiseaste ()".

Dintre istoricii Scolii Ardelene, Petru Maior este teoreticianul intransigent al radacinii pur romane a poporului nostru. El este acela care acorda cel mai mult spatiu discutarii puritatii neamului nostru si face cea mai lunga demonstratie a acestei probleme in opera cu caracter polemic "Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia".