Revolutia americana

Revolutia americana

1 Cauze si premise

Dupa Razboiul de Sapte Ani 1756-1763), Marea Britanie a devenit puterea dominanta in America de Nord. Francezii pierdusera pamanturile din Canada, iar in sud, de-a lungul coastei Oceanului Atlantic pana in Georgia se intindeau cele 13 colonii britanice.

Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea in cele 13 colonii exista o populatie de aproximativ 3 milioane de locuitori , majoritatea de descendenta britanica. Orasele erau mici dar prospere; Philadelphia era cel mai mare oras, cu o populatie de 40000 de locuitori, urmat de New York, cu 25000 loc.

Americanii erau obisnuiti sa aiba un cuvant de spus cu privire la propriile afaceri prin intermediul alesilor lor din corpul legislative, cu toate ca deseori luau nastere tensiuni intre acestia si autoritatile din Londra. Guvernele britanice erau mult prea departe de America pentru a putea intelege nevoile colonistilor si oricum, efortul lor in acest sens era minim. Ca restul puterilor europene, britanicii vedeau coloniile doar prin prisma beneficiilor aduse tarii mama. Interesul lor era clar evidentiat de restrictiile severe impuse asupra comertului din colonii. Americanii trebuiau sa importe toate bunurile de care aveau nevoie din Marea Britanie sau din alte colonii britanice; taxele puse asupra produselor straine erau mari tocmai pentru a impune cumpararea bunurilor similare de provenienta britanica. Coloniile erau considerate furnizorii principali de materii prime pentru industria britanica; din aceasta cauza au fost impiedicate sa-si dezvolte industrii proprii, care ar fi putut concura cu cele din tara mama. Avand in vedere abundenta de resurse si cresterea continua a numarului de colonisti si a fortei lor, situatia nu putea ramane prea mult timp neschimbata, iar victoria obtinuta de Marea Britanie in Razboiul de Sapte Ani a insemnat inceputul schimbarii.

Americanii, infometati de pamant, s-au aratat foarte reticenti la hotararea Marii Britanii de a crea o rezervatie Indiana ale carei limite nu puteau fi incalcate de colonisti. O influenta puternica asupra pozitiei americanilor a avut-o inlaturarea amenintarii franceze; aceasta insemna ca americanii nu mai aveau nevoie de protectia armatei britanice. In acelasi timp, guvernul britanic, incarcat cu datorii de razboi, hotaraste cresterea contributiilor coloniilor.

Primele urmari ale acestei hotarari s-au materializat in Legea Timbrului si Legea Incartiruirii, votate de Parlamentul britanic in 1765. Legea Incartiruirii crestea obligatiile americanilor de a sustine trupele britanice; Legea Timbrului impunea o taxa asupra documentelor si materialelor tiparite, inclusive ziare, afectand toate clasele; s-a declansat o miscare sociala. Primele grupuri radicale si-au inceput activitatea ("Fii libertatii"); au izbucnit numeroase revolte, iar comerciantii americani au refuzat sa mai importe bunuri britanice. In acel moment si mai tarziu, au existat in Marea Britanie forte ale opozitiei care sustineau cauza colonistilor. In 1766 noul guvern anuleaza Legea Timbrului, dar in acelasi timp sustine ca Parlamentul avea dreptul sa promulge legi pentru colonii, daca era cazul.

Perioada de bunvointa a fost scurta. In 1767, noul ministru de finante, Charles Townshend, stabileste taxe asupra unei game largi de bunuri importate in colonii. In Boston izbucnesc noi conflicte

In martie 1770, soldatii britanici deschid focul intr-o confruntare cu un grup de razvratiti, omorand cativa americani. Acest incident ii socheaza atat pe americani, cat si pe englezi. Dupa acest incident, s-a renuntat la aplicarea taxelor.

Inca mai existau tensiuni intre autoritati si colonii, dar cea mai serioasa criza a izbucnit trei ani mai tarziu, cand guvernul a luat masuri speciale pentru a sustine East India Company, aflata in pragul falimentului. Printre masuri s-a numarat si colectarea fortata a taxelor pe ceai. Colonistii s-au opus cu incapatanare, trimitand inapoi vagoanele cu ceai. In decembrie 1773, cand guvernatorul Bostonului a incercat sa aduca o incarcatura de ceai, un grup de cetateni imbracati in indieni au atacat vasul si au aruncat ceaiul peste bord.Acest incident cunoscut sub numele de "ceaiul din Boston" a fost sanctionat prompt: portul Boston a fost inchis pana cand colonistii plateau pentru ceai.

2.Desfasurarea razboiului

Scena era pregatita pentru confruntarea finala. Marea Britanie avea un guvern stabil, condus de Lordul North, deseori influentat de regele George III; de acum incolo politica britanica va fi dezastruasa, purtand amprenta obstinentei si limitarii regelui George. In acelasi timp, americanii erau mai pregatiti ca niciodata pentru lupta. In septembrie 1774, la Congresul Continental din Philadelphia, reprezentanti din 12 colonii au pus la punct planurile de actiune.

Momentul decisiv a sosit in aprilie 1775, cand generalul Gage a trimis un contingent armat in afara Bostonului, avand ordin sa aresteze doi lideri radicali si sa distruga un stoc de arme, ascunse de americani langa Concorde. Desi operatiunea trebuia sa fie secreta, colonistii au aflat si au trimis un grup de calareti inaintea trupelor. Fiind preveniti la timp, liderii radicali au reusit sa scape. Dar in Lexington, cand trupele au ordonat militiei locale sa se imprastie s-a deschis focul si au fost ucisi opt americani. Trupele s-au indreptat spre Concorde si au distrus depozitul de arme; cand se intorceau spre Boston au fost atacati de mii de colonisti, foarte buni tintasi, ce foloseau tactici de gherila. Aproape 300 dintre ei au murit, iar cei ce au reusit sa scape si sa se intoarca in oras, s-au trezit inconjurati de o armata americana improvizata, dar in continua crestere.

Americanii au fost extrem de infuriati de uciderile din Lexington. La cel de-al doilea Congres Continental din mai 1775 s-au impus radicalii si au fost luate o serie de decizii importante, printre care si cea de a constitui un guvern independent.

Armata iregulara din afara Bostonului a fost redenumita Armata Continentala, iar comanda ei a fost preluata de un gentleman din Virginia , George Washington. La putin timp a izbucnit Razboiul American de Independenta

Americanii au preluat initiativa si in mai 1775 au luat prin surprindere doua fortarete britanice din apropierea granitei canadiene, capturand o mare parte din artilerie.Dupa asediul nereusit din timpul iernii asupra Quebecului a urmat o pauza, iar apoi un alt atac asupra Canadei ce a pus capat sperantei colonistilor intr-o victorie rapida. Canada a ramas sub stapanire britanica pe tot timpul razboiului, fiind o baza importanta de actiune impotriva celor 13 colonii. Intre timp britanicii au adus intariri in Boston, iar cand rebelii au ocupat inaltimile din jurul orasului, au contraatacat sub comanda generalului William Howe. Trupele britanice au incercat sa atace pozitiile colonistilor situate pe inaltimi si au fost distrusi de acestia. In cele din urma pozitiile americanilor au fost luate cu asalt, dar aceasta aparenta victorie din batalia de la Bunker's Hill l-a costat pe Howe pierderea a aproape jumatate din cei 2200 soldati aflati sub comanda sa; in schimb, armatele americane au resimtit aceste evenimente ca pe o incurajare.

Amenintati de sosirea artileriei formate din propriile forte capturate, englezii se retrag din Boston in martie 1776. Ideea unei rupturi complete de tara mama a inceput sa ia nastere.

In final, in iulie 1776, Congresul Continental a votat separarea de Marea Britanie si a adoptat Declaratia de Independenta. Dupa un atac esuat asupra orasului Charleston din Carolina de S, britanicii si-au reorientat fortele spre statele din America Centrala. Din iulie 1776, Howe a avut o serie de succese, cucerind New York-ul si invingandu-l in repetate randuri pe Washington, care era departe de a fi un geniu militar, iar rebelii pe care ii conducea nu erau potriviti pentru trupe regulare; cu toate acestea, Washington nu a renuntat niciodata la lupta. In plus, timpul s-a scurs in favoarea americanilor, caci aprovizionarea britanicilor cu alimente si arme era dificila, mai ales in situatia in care existau alti dusmani aproape de casa. Washington a refacut moralul americanilor in noaptea de craciun 1776, cand a luat prin surprindere o garnizoana britanica de 1000 de oameni. In anul urmator a fost din nou invins de generalul Howe, care a reusit sa ocupe Philadelphia.

Din pacate pentru britanici, activitatea de planificare devenise dezorganizata. In 1777, englezii au fost infranti de trupele lui Washington la Saratoga. Acest lucru a avut un dublu impact negativ asupra britanicilor, deoarece infrangerea ii incurajase pe francezi sa se alature americanilor. Intre timp, spaniolii si olandezii au declarat razboi Marii Britanii. George III era acum dispus sa faca concesii , dar americanii doreau independenta.

Cu toate acestea, Marea Britanie continua lupta. Philadelphia a fost evacuata, dar New York-ul a ramas sub ocupatie britanica, iar in nord, razboiul ajunsese intr-un punct mort. In 1778 britanicii au adoptat o noua strategie, sperand sa cucereasca sudul, cunoscut pentru bogatele recolte de tutun, orez si indigo. La inceput lucrurile au mers foarte bine pentru britanici. Georgia a fost ocupata, atacul franco-american asupra portului Savannah esuase; o armata americana fusese imobilizata in Charleston si fortata sa se predea. In acest moment comandantul britanic, lordul Cornwallis, a facut o mare greseala invadand Carolina de Nord.

Trupele americane aflate sub comanda lui Nathaiel Greene s-au retras incontinuu, dar in acelasi timp fortele inamicului scadeau vazand cu ochii.Americanii si francezii care pana atunci nu colaborasera prea fructuos, au reusit sa-si coordoneze planurile. Inainte ca britanicii sa-si dea seama ce se intampla, lordul Cornwallis si armata sa s-au trezit inconjurati de o armata mult mai numeroasa, in timp ce flota franceza bloca accesul la ocean.

Capitularea armatei lui Cornwellis in data de 19 octombrie 1781 a pus capat Revolutiei Americane. New Yorkul a ramas ocupat aproape doi ani. In septembrie 1783 se incheie pacea la Versailles. Anglia recunostea neatarnarea Statelor Unite si intorcea unele colonii Frantei si Spaniei.