Franta
in timpul razboaielor religioase (1559-1598)
Moartea lui Henric al II-lea a
insemnat inceputul unui lung sir de razboaie ce vor pune in
balanta insasi existenta statului francez. Acestea au
avut un caracter religios pentru ca se vor da intre catolici si
hughenoti (adepti ai calvinismului), cei dintai urmarind
pastrarea unitatii de credinta, starpirea a ceea ce ei
considerau a fi erezii, cei din urma cerand reformarea bisericii franceze
si libertate religioasa. Fanatismul a fost caracteristic ambelor
parti.
Anterior, in deceniul al V-lea
incepuse organizarea bisericii calvine, al carei progres nu fusese
impiedicat de regele Francisc I, tolerant la inceput. Situatia se
complica datorita sfarsitului razboiului din Italia,
armatele intorcandu-se in Franta, ramasera fara
ocupatie, fiind gata sa se puna in slujba celui care platea
mai bine. La Reforma trecusera multi nobili printre care si
membrii ai casei regale - in total dupa unele cifre in jur de 2000 de
nobili dintre care cei mai puternici aveau numerosi vasali ce le
intarea capabilitatea militara. Urmasii lui Henric al II-lea au
fost sub tutela anturajului lor. Carol al IX-lea (1560-1574) era minor. Au avut
loc de-a lungul acestei perioade opt razboaie religioase, conducerea
avand-o la catolici casa de Lorena, iar hughenotii membri familiilor
nobiliare Bourbon, Condé, Chatillon. Conflictul a fost declansat de
masacrarea unor hughenoti la Vassy 1562 la 1 martie, reactia
imediata a fost ocuparea orasului Orleans de catre
hughenotii condusi de Condé. Catolicii sunt sprijiniti de Spania
lui Filip al II-lea, hughenotii de Anglia si principii germani protestanti,
conflictul internationalizandu-se. Cum nici una din parti nu are
suficiente forte pentru o victorie definitiva, razboaiele
si armistitiile se succed unul dupa altul. Anul 1572 avea
sa fie anul marii crize franceze, razboiul cunoscand punctul
culminant. Hughenotii, adunati la Paris pentru a asista la
casatoria lui Henric de Bourbon cu Margareta de Valois, fiica lui
Henric al II-lea, au fost macelariti de catolici. In noaptea
Sfantului Bartolomeu (23-24 august 1572) au fost macelariti la
Paris si in tara aproape 30000 de hughenoti. Pentru a se
salva, Henric de Bourbon, viitorul rege Henric al IV-lea a fost nevoit sa
abjure petru a se salva. Razboiul avea sa continue. Henric fugit de
la Paris in 1576 s-a lepadat de catolicism devenind aparatorul
hughenotilor. Franta era impartita in doua:
protestanta in sud si vest unde libertatea cultului era
respectata si partea catolica cu Parisul. Cea mai
importanta consecinta avea sa fie pierderea prestigiului de
catre regalitate in fata ambelor tabere dupa noaptea Sfantului
Bartolomeu.
Anarhia politica ameninta
unitatea Frantei pentru ca Henric al III-lea 1574-1589 n-a
reusit sa puna capat razboiului. A fost asasinat de un
calugar catolic la 2 august 1589. N-a avut urmasi, iar problema
succesiunii la tron era de nerezolvat pentru ca mostenitorul de drept
Henric de Bourbon era protestant, majoritatea poporului francez fiind
totusi catolic. Inainte de a muri Henric al III-lea apucase sa-l
recunoasca urmas la tron dar puterea de care dispunea nu-i permitea
sa se impuna imediat.
Practica dinastica de aproape
trei secole era puternica si va invinge, Henric al IV-lea fiind
beneficiarul ei. In 1593 a revenit la catolici, Papa acordandu-i iertarea
pacatelor, Franta avand un rege catolic legitim. In 1598 incheie cu
Spania pacea de la Verin determinand retragerea trupelor spaniole. A pus
capat conflictului dintre catolici si hughenoti prin Edictul de
la Nantes - 13 aprilie 1598 - prin care se recunostea protestantilor
libertatea cultului cu unele limitari, libertatea de
constiinta, cetati de asigurare cu garnizoane
hughenote. S-au luat masuri pentru redresarea autoritatii
centrale, limitarea prerogativelor si autonomiei oraselor, a limitat
veleitatile unor conducatoare local.
Statele Generale nu mai sunt
convocate, fiind ajutat de Consiliul regal. A restabilit ordinea in interior,
impulsionand dezvoltarea economica.
In plan extern, de remarcat
intemeierea primei asezari franceze in Canada la Quebec (1608) ca
semn al expansiunii sale maritime si coloniale. Secolul XVII a fost pentru
Franta un secol al absolutismului regal, de afirmare pe scena
politica internationala.
