Ainu, dropa, ham, discurile din piatra, piramaida din Baigong

Ainu, dropa, ham, discurile din piatra, piramaida din Baigong

Prin civilizatia Ainu se definesc locuitorii nativi ai partii de nord a Japoniei, diferita de civilizatia nipona, dar fiind aproape complect asimilati de catre cei din urma, de-a lungul timpului. Despre originea acestui popor nu se cunosc prea multe, cu toate ca exista numeroase teorii pe aceasta tema. Cea mai plauzibila din punctul meu de vedere este ca radacinile civilizatiei ainu se regasesc in rasa mongoloida. Se spune astfel ca inainte de perioada Jomon, mongoloizii sudici au inceput sa se raspandeasca spre nord-est, colonizand Japonia, inclusiv Okinawa. Ulterior, in perioadele Yayoi si Kofun, rasa mongoloida nordica a inceput o migratie puternica inspre Japonia, grabind astfel dezvoltarea nativilor. Se spune ca cei care au asimilat aceasta rasa si au evoluat rapid datorita acestor influente este civilizatia pe care acum o numim nipona, iar cei din Hokkaido, Tohoku, Ryukyu si Okinawa, neafectati de acest proces, poarta denumirea de civilizatia ainu.

La origine, cuvantul ainu inseamna om. Civilizatia ainu, a carei ramasite se regasesc si astazi, priveau lucrurile care le erau de folos sau cele dincolo de controlul lor ca fiind zei (kamuy). Pentru exemplificare, voi enumera cativa dintre acesti zei: zeii-natura (focul, apa, vantul, fulgerul etc.); zeii-animale (ursul, vulpea, bufnita etc.); zeii-plante (arborii, iarba, ciupercile etc.); zeii-obiecte (barci, vase de lut etc.); zeii care protejeaza casa, zeii muntilor si zeii lacurilor etc. Cuvantul ainu, trebuie astfel inteles incat sa fie opusul cuvantului kamuy (zeii).

In acest articol voi incerca, pe langa scurta introducere de mai sus, sa analizez doua aspecte ale acestei civilizatii, si anume istoria sa, respectiv cultura.

Istoria civilizatiei Ainu

Incepand cu 300ien Japonia a intrat in perioada Yayoi. Intre aceasta perioada si perioada Muromachi, Hokkaido (insula de nord a Japoniei) a avut parte de perioade istorice apropiate de cele regasite pe continent: Zoku-Jomon, Satsumon si Okhotsk. Pana in jurul anilor 600en, aceasta civilizatie s-a dezvoltat nestingherita de nimeni, ajungand sa populeze partea de nord a insulei Honshu (cea mai mare din arhipeleagul Japoniei) - zona asa numita Tohoku. Incepand cu restaurarea Taika (645 - perioada Asuka), Japonia a inceput sa cucereasca teritorii apartinand civilizatiei Ainu.

Astfel in 658 o expeditie a lui Abe no Hirafu cu scopul de a face comert dar si de a cuceri a luat contact cu civilizatia Ainu, doua triburi ainu predandu-se, si aducand 2 ursi si 70 de blanuri de ursi inapoi la capitala si stabilind relatii economice. Acestea nu au durat decat 2 ani, cand intr-o intruntare dintre Hirafu si Ainu, primul a fost invingator.

La inceputul perioadei Heian, civilizatia Ainu (denumiti emishi de catre niponi) s-a dovedit a creea probleme japonezilor, imparatul Kammu trimitand trupe cu scopul de a cuceri partea de nord a insulei Honshu. Astfel se remarca 3 batalii in 789, 794 si 801, prima fiind o infrangere pentru japonezi, iar ultima o victorie finala, armata ainu predandu-se. Conducatorul japonez Sakanoue Tamuramoro a primit titlul de Sei i tai shogun (Generalul imblanzitor de barbari), titlu ce aveam mai tarziu sa fie atribuit shogunilor din guvernele militare. Cu toate acestea nu au reusit sa cucereasca toata partea de nord a acestei insule, in anii urmatori fiind intarita granita prin construirea de fortarete (Taga-jo si Izawa-jo) a caror datorie era si aceea de a face negot si a colecta informatii.

De aici inainte, in timp, granita va fi impinsa tot mai la nord, japonezii ajungand ca in 1457 (Batalia de la Kosyamain) sa cucereasca intreaga insula Honshu, partea de sud a insulei Hokkaido in 1669 (Batalia de la Syaksyain), iar in final intreaga insula Hokkaido in 1789 (Batalia de la Kunasiri-Menasi). Dupa cea din urma batalie poporul ainu a picat complet in mainile japonezilor.

Au ramas condusi si exploatati de japonezi pana in era Meiji, cand sub politica guvernamentala de asimilare, Ainu au fost impiedicati sa-si desfasoare public obiceiurile caracteristice culturale. Dat fiind statutul de "fosti arborigeni", ainu au fost fortati sa accepte obiceiurile si traditile japoneze. In 1899 a fost semnat Actul de protectie al arborigenilor din Hokkaido, cu scopul de a linisti populatia ainu si a-i determina sa se angajeze in dezvoltarea agriculturii. Totusi, acest act denumea populatia ainu ca fiind "fosti arborigeni", si a facut o distinctie clara intre japonezi si ainu.

Spre sfarsitul perioadei Meiji, cand un important numar de japonezi au inceput sa colonizeze Hokkaido, opresia si exploatarea populatiei ainu s-a transformat in discriminare rasiala. Aceasta discriminare este inca regasita si astazi, si ramane o mare problema sociala, in ciuda faptului ca in urma celui de-al doilea razboi mondial, s-au facut foarte multe reforme care sa sprijine integrarea in societate a populatiei ainu si eliminarea tensiunilor discriminatorii.

Conform anumitor recensamante facute intre anii 1807 si 1931 de catre japonezi cu scopul de a contoriza populatia ainu pentru a colecta taxe sau a-i pune la munca, numarul acestora a scazut de la 26.256 in 1807 la 15.969 in 1931 datorita lipsei de ingrijire medicala in special in jurul anilor 1850, cand au aparut o multime de boli care au decimat populatia ainu.

Referat: Lucrare scrisa la dendrologie Proiect: Nivelul organizarii teritoriale - teritoriu, teritorialitate si organizare in invelisul geografic

In 1984, conform unui recensamant facut de guvernul din Hokkaido, populatia Ainu care locuieste pe aceasta insula se ridica la cifra de 24.381 persoane.

Aspecte ale culturii Ainu

Un aspect important si in acelasi timp ciudat al culturii Ainu este acela ca nu au limbaj scris, adica nu au alfabet. Din aceasta cauza literatura acestora este transmisa pe cale orala si contine povesti, legende, experiente si morala pentru viata de zi cu zi, toate acestea fiind trecute de la o generatie la alta.

Satele Ainu erau numite kotan. Aceastea erau in general asezate pe malurile raurilor sau al marii, unde aveau acces usor la apa si mancare. Aceste asezari nu contineau mai multe de zece familii (de obicei intre 4 si 7) si erau conduse de un clan paternal. Casele erau construite de obicei din bambus sau alte ramuri, frunze si iarba. Intrarea era asezata la vest si 3 geamuri pe ceilalti trei pereti. Se spune ca zeii intrau pe fereastra dinspre est si ieseau pe usa (vest). Ferestrele erau considerate sacre si se spunea ca nu este apropiat sa privesti prin ele - numai lumina si zeii trebuie sa patrunda.

Meniul populatiei Ainu consta in general in produse ale naturii: vanat, pescuit, legume si fructe salbatice. Pescuitul si vanatul erau indeletnicirile barbatilor, in timp ce femeile se ocupau de culegerea poamelor naturii, iar un ultimele perioade istorice de agricultura, aspect foarte putin dezvoltat in antichitate. Vanatoarea se facea cu ajutorul cainilor sau uneori fara, folosind in general arcuri incepand de la sfarsitul toamnei pana la inceputul verii.

Relatia dintre zei si oameni in cultura ainu este complet diferita de alte religii. Zeii nu erau considerati fiinte supreme, omul putand sa se contrazica cu acestia atunci cand considerau decizile zeilor nedrepte. Zeii aveau rolul de a ajuta omul pentru a fi apreciati si in acelasi timp omul trebuia sa serveasca zeul. Relatia zeu-om in cultura ainu este o relatie de intrajutorare.

De-a lungul anilor exista diferite ceremonii: pentru alungarea spiritelor, pentru stramosi, in cinstea construirii unei case, pornirea in prima expeditie de pescuit sau vanat dintr-un anumit an si multe altele.

Casatoria avea loc in jurul varstei de 17-18 ani pentru barbati, iar pentru femei la 15-16 ani. In general partenerul de viata era ales de catre parinti ori la nastere (secret care se dezvaluia doar la varsta de casatorie) ori dintre vizitatorii fetei la varsta de maritis. Atunci cand o femeie ramanea insarcinata aveau loc mai multe ceremonii religiose pe parcursul sarcinii pentru a castiga sanatatea copilului si a mamei. Copiilor nascuti li se dadea un nume de abia la varsta de 2 sau 3 ani, pana atunci, pentru aderesare, fiind folosite cuvinte care caracterizau purtarea copilului.

Alt aspect important al culturii Ainu sunt dansurile native foarte variate si apreciate la ora actuala. De asemenea, ornamentele folosite sunt oarecum diferite de alte culturi. In imaginea alaturata se poate observa o femeie Ainu, purtand podoabe native.

Extraterestrii din China

O echipa de cercetatori chinezi a inceput de curind sa studieze o misterioasa piramida descoperita in indepartata provincie Qinghai, despre care legendele locale afirma ca ar fi o straveche baza de lansare a navelor, parasita de extraterestri.

Piramida este strabatuta de numeroase canale

Conform istorisirilor dezvaluite de o agentie de presa chineza, misterioasa piramida se afla in muntii Baigong, intr-o zona extrem de dificila si, desigur, nelocuita. Toti cei care au avut ocazia sa o vada au spus ca ea are trei deschizaturi de forma triunghiulara pe partea din fata.

Structura ei este alcatuita din canale de comunicatii de culoare rosie care strabat muntele pina la lacul cu apa sarata din apropiere. In zona pot fi intilnite bucati de fier ruginite, canale si stinci de forme ciudate.

Ca si in celelalte tari, cercetarile sint secrete

Guvernul chinez a permis investigarea stiintifica a zonei, in cel mai mare secret, pentru a stabili daca, intr-adevar, posibile OZN-uri si fiinte extraterestre si-ar fi facut acolo o baza de lansare a navelor lor spre constelatii indepartate.

Zvonurile despre eventualele intilniri clandestine intre personalul militar si vizitatorii de pe alte planete au fost negate oficial de toate tarile lumii.

Recent, presedintele Bush a extins statutul de top secret al controversatei zone 51 din Nevada, unde, zvonurile spun, ar fi fost adusa o nava extraterestra care s-a prabusit, a fost reasamblata si chiar s-au facut teste de zbor.

Arheologul a descoperit mormintele unor fiinte ciudate

Vechea cortina rosie a Chinei a servit ani de zile pentru a pastra in intuneric pentru intreaga lume cultura si civilizatia acestei natiuni. Acum, iata ca apar unele povesti surprinzatoare, care permit inlaturarea umbrei care se asternuse peste istoria posibilelor intilniri in zona, cu civilizatiile extraterestre.

Iata, spre exemplu, povestea unui arheolog, pe nume Chin Pu, care in 1937 a descoperit un straniu aliniament al mormintelor in muntii Baian Kara, in apropiere de granita cu Tibetul. In morminte se aflau scheletele firave ale unor fiinte care aveau cranii neobisnuit de mari. In apropiere a mai fost descoperita si o pestera in interiorul careia erau desenate fiinte ciudate ce purtau coifuri.

Descoperirea discurilor de piatra a marcat un nou inceput al cercetarilor

In 1963, cercetatorii au gasit primul dintre cele 716 discuri de piatra marcate foarte fin cu ceva ce parea a fi o scriere.

Pietrele erau foarte grele, confectionate din granit cu o mare concentratie de cobalt si alte metale. Inscriptiile erau atit de fine incit au necesitat utilizarea unei lupe puternice pentru a fi examinate. Discurile aveau aproximativ 18 centimetri in diametru si 6-8 centimetri grosime. In centru erau gaurite, iar pe fete aveau gravate santuri fine in spirala, de la centru spre margine, precum discurile de pick-up.

Populatia Dropa - stravechii extraterestri stabiliti pe Pamint

Aceste discuri au stat depozitate mai bine de 20 de ani in Universitatea din Beijing, pina ce profesorul Tsum Nui s-a apucat sa le cerceteze, in speranta ca va putea descifra scrisul. El a fost uluit sa afle ca discurile ascundeau povestea unui popor extraterestru, numit Dropa, care a venit pe planeta noastra acum mai bine de 12.000 de ani. Nava lor s-a prabusit si ei nu au mai putut pleca pe planeta lor.

Povestea spune ca Dropa se asteptau sa se imprieteneasca cu localnicii, dar, probabil din cauza faptului ca aratau ciudat, acestia i-au vinat si multi au fost ucisi.

Triburi de pigmei cu pielea galbena si capete mari traiesc azi in China

Este clar ca unii Dropa au supravietuit si descendentii lor inca mai pot fi intilniti in zona in zilele noastre. Exista doua triburi de oameni care-si spun Dropa si Han. Se spune ca acestia nu sint la origine nici chinezi, nici tibetani.

Populatia din ambele triburi este de statura mica, adultii masurind intre 1,10 metri si 1,40 metri inaltime, au pielea galbena, corpul uscativ si capete disproportionat de mari, cu ochi mari si irisul de un albastru pal.

Urmele trecerii extraterestrilor apar in mituri si in pictograme

Handorf M. a cercetat evenimentele OZN din China si a studiat povestile referitoare la populatia Dropa, piramida alba de la Xian si numeroase alte constructii vechi din China. El si-a extins apoi cercetarile si in Tibet, Mongolia si chiar in Japonia.

In concluziile sale, publicate intr-o carte: Intilniri OZN in estul indepartat, din antichitate pina in prezent, se afirma ca acolo s-ar afla urme clare ale trecerii extraterestrilor, in special in mituri si in pictogramele care zugravesc masini zburatoare.

Povestile, in special cele referitoare la populatia Dropa, au fost exacte si astfel exista o dovada evidenta atit a aparitiei extraterestrilor pe planeta noastra inca din vremuri indepartate, cit si a faptului ca ei inca traiesc printre noi. E posibil ca populatia Dropa sa fi venit mai tirziu.

Se pare ca trebuie sa ne cautam originile in spatiu

El sugereaza insa ca forma humanoida este comuna in existenta tridimensionala, iar faptul ca oamenii apar in atitea varietati de culoare, infatisare, atitea rase diferite cu modele fizice clar definite, sugereaza ideea ca multi dintre noi, daca nu chiar toti, provin din vechii extraterestri care ne-au vizitat planeta.

Originile noastre pot fi in spatiu si nu in amoebe, asa cum sustine teoria evolutionista.