Istorie
Politica externa a romaniei (1918-1938)POLITICA EXTERNA A ROMANIEI (1918-1938) politica externa a Romaniei in perioada interbelica a urmarit consolidarea statului national unitar prin conservarea clauzelor teritoriale si politice stabilite in anii 1919-1923; pornind de la acest fapt, Romania a creat un sistem de aliante politico-diplomatice si militare; Frederic C. Nanu sustine ca sistemul de aliante politico-diplomatice al Romaniei interbelice s-a manifestat pe trei planuri: o general, universal prin sustinerea unei formule de securitate colective o regional (aliante cu vecinii) o continental 1. Planul general al politicii externe romanesti in perioada interbelica: 1919 - a fost creata Societatea Natiunilor, Romania fiind membru fondator; rolul Societatii era de a actiona pentru evitarea unei noi conflagratii mondiale si apararea pacii; in Pactul Societatii Natiunilor erau mentionate si alte obiective, precum: respectarea si mentinerea integritatii teritoriale, independenta politica; in anul 1930 - Nicolae Titulescu a fost ales presedinte al Societatii Natiunilor; in anul 1931 a fost reales cu unanimitate de voturi. 23 iulie 1923 - la Paris a fost semnat Statutul definitiv al Dunarii in care se prevedea mentinerea libertatii de navigatiei pe acest fluviu, navigatie deschisa tuturor pavilioanelor in conditii de perfecta egalitate; s-a mentinut Comisia Europeana a Dunarii si a fost creata Comisia Internationala a Dunarii. 24 iulie 1923 - a fost semnata Conventia de la Lausanne privind regimul stramtorilor Marii Negre - Bosfor si Dardanele; in conventie se stipula demilitarizarea acestora, libera navigatie pentru toate navele comerciale, etc; a fost creata o Comisie Internationala a Stramtorilor din care facea parte si Romania. 27 august 1928 - a fost semnat la Paris Pactul Briand-Kellog - a fost primul tratat international care a interzis recurgerea la razboi pentru rezolvarea diferendelor dintre state; Romania a aderat la acest Pact, iar la 9 februarie 1929 a semnat Protocolul de la Moscova prin care URSS, Polonia, Romania, Estonia si Letonia se angajau sa aplice, in politica lor externa, Pactul Briand-Kellog. 3 iulie 1933 - la Londra a fost semnata Conventia de definire a agresiunii si a teritoriului (prin teritoriu se intelegea teritoriul asupra caruia un stat isi exercita autoritatea), la elaborarea careia a contribuit si Nicolae Titulescu; Romania a aderat la Pactul de neagresiune si conciliatiune de la Rio de Janeiro din 10 octombrie 1933; iulie 1936 - Romania a participat la Conferinta cu privire la Stramtorile Marii Negre desfasurata la Montreux; la Conferinta internationala desfasurata la Montreux in 1936, care a stabilit un nou regim stramtorilor Marii Negre, Romania a sprijinit ideea acordarii de drepturi speciale statelor riverane, sustinand U.R.S.R., Franta si Turcia, fiind impotriva Marii Britanii sau Japoniei. Conventia a afirmat principiul libertatii de trecere si de navigatie maritima prin stramtori (art. 1), prevazand libertatea deplina de navigatie pentru navele comerciale, in timp de pace si de razboi, cand Turcia nu era beligeranta. In timp de razboi, Turcia participand la conflagratie, navele comerciale ale neutrilor puteau trece prin stramtori cu conditia sa nu ajute pe inamic; la 14 noiembrie 1936, printr-o nota remisa guvernelor din Londra, Paris, Roma, Bruxelles, Haga, Praga, Varsovia, Copenhaga, Stockholm, Kaunas, Viena, Bucuresti, Belgrad si Budapesta, Germania a denuntat regimul fluviilor internationale; in nota era specificat faptul ca "Libertatea de navigatie pe toate caile fluviale si egalitatea de tratament pe aceste cai a tuturor statelor care intretin raporturi pasnice au fost, timp de peste un veac inainte de marele razboi, temelia unei colaborari rodnice intre statele riverane ale fluviilor navigabile. Tratatul de la Versailles, impotriva principiului fundamental al egalitatii drepturilor, a creat in acest domeniu, in mod unilateral si in defavoarea Germaniei, un sistem artificial si cu totul contrar nevoilor practice ale navigatiunei. Acest sistem urmarea sa impuna Germaniei o supraveghere internationala, permanenta a cailor sale fluviale, incredintand, intr-o masura mai mica sau mai mare, drepturile suverane germane unor Comisiuni internationale la care participau unele state riverane. Guvernul german nu mai poate sa-si ia raspunderea de a ingadui si de acum inainte starea de lucruri aratata mai sus. El se vede deci, silit sa declare ca nu se mai recunoaste legat prin dispozitiile cuprinse in Tratatul de la Versailles care se refera la caile fluviale ce se gasesc pe teritoriul german si nici prin actele internationale intemeiate pe acte prevazute din tratat". 2. Politica externa regionala a Romaniei in perioada interbelica: relatiile diplomatice cu Bulgaria au fost reluate la finalul razboiului (10 decembrie 1919 a fost semnat Tratatul de pace cu Bulgaria de la Neuilly sur Seine care a stabilit frontiera dintre Romania si Bulgaria la cea din anul 1913), insa ele au fost dominate de pretentiile revizioniste ale Bulgariei cu privire la Cadrilater sau chiar intreaga Dobroge;
in 1919 - a avut loc un conflict armat dintre Romania si Ungaria, guvernul comunist de la Budapesta actionand dupa linia trasata de Moscova, a refuzat retragerea trupelor din Transilvania si a atacat armata romana din Transilvania; din 20 iulie armata romana a trecut la contraofensiva, Budapesta fiind ocupata la 2 august; Tratatul de Pace cu Ungaria a fost semnat la Trianon, la 4 iunie 1920 prin care s-a recunoscut revenirea Transilvaniei la Romania; in perioada interbelica, politica revizionista promovata de Budapesta a impiedicat desfasurarea unor relatii normale intre Romania si Ungaria. Crearea Micii Intelegeri 14 august 1920 - a fost incheiata Conventia dintre Cehoslovacia si Regatul Sarbo-Croato-Sloven, prin care se urmarea: o respectarea Tratatului de la Trianon, o ajutor reciproc in caz de atac neprovocat. 23 aprilie 1921 - a fost incheiata Conventia dintre Romania si Cehoslovacia - a fost introdus un nou articol referitor la concertarea actiunilor vis-a-vis de manifestarile revansarde ale Ungariei; 7 iunie 1921 - a fost incheiata Conventia dintre Romania si Regatul Sarbo-Croato-Sloven in care au fost inscrise urmatoarele principii: o respectarea status-quo-ului european, o respingerea politicii revizioniste, o apararea granitelor. Constituirea Intelegerii Balcanice 9 februarie 1934 - la Atena - Romania, Iugoslavia, Grecia, Turcia au semnat pactul de constituire al Intelegerii Balcanice, adeziunea fiind deschisa tuturor statelor balcanice. 1. Planul continental al politicii externe romanesti in perioada interbelica: 3 martie 1921 - a fost semnata Conventia de alianta dintre Romania si Polonia prin care cele doua state se angajau sa se ajute reciproc in cazul unui tac neprovocat la granita de Est; 26 martie 1926 - tratatul a fost reinnoit, introducandu-se ideea ajutorului mutual in cazul oricarei agresiuni externe; o alta trasatura importanta a politicii externe romanesti din perioada 1919-1938 a fost orientarea catre Franta si Marea Britanie: o 10 iunie 1926 - a fost semnat Tratatul de alianta dintre Romania si Franta; conform tratatului, ambele state urmau, in caz de atac neprovocat , sa se consulte in scopul "salvgardarii intereselor legitime nationale si al mentinerii ordinii stabilite prin tratate" (este vorba despre tratatele de Pace semnate la Paris); 17 septembrie 1926 - a fost semnat Tratatul pentru apararea pacii si a statu-quo-ului teritorial dintre Romania si Italia prin care aceste state se angajau sa se ajute reciproc in cazul unui atac neprovocat din partea unei terte puteri (tratatul dintre Romania si Italia, in conditiile in care s-a constatat o apropiere a Italiei de Ungaria in ceea ce privea politica revansarda nu a mai fost valabil, fapt ce s-a si intamplat dupa anul 1935 cand Italia a anexat Etiopia); relatiile romano-sovietice au cunoscut in perioada analizata o linie sinuoasa; in ianuarie 1918 relatiile diplomatice dintre Rusia si Romania au fost rupte (vezi manifestarile din Delta Dunarii, propaganda sovietica antiromaneasca, precum si activitatea Partiului Comunist din Romania); 1920-1924 - s-a incercat, prin initierea unor activitati diplomatice, normalizarea relatiilor dintre cele doua state, fara a se ajunge la rezultate concrete; Conferinta romano-sovietica organizata in luna martie a anului 1924 la Viena a esuat datorita faptului ca URSS nu a recunoscut apartenenta Basarabiei la Romania; 9 iunie 1934 - au fost reluate negocierile privind stabilirea relatiilor diplomatice dintre Romania si URSS (negocieri dintre Nicolae Titulescu si Maksim Litvinov); la 21 iulie 1936 a fost perfectat un protocol inte cei doi reprezentanti; in agust 1936, Titulescu a fost "debarcat" din functia de ministru de Externe al Romaniei. Bibliografie selectiva: - Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria romanilor in sec. XX, 1918-1948, Bucuresti, 1998. - Ioan Scurtu, C. Mocanu, D. Smarcea, Documente privind istoria Romaniei, intre anii 1918-1944, Bucuresti, 1995. - Ioan Scurtu, Teodora Stanescu Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu, Istoria romanilor intre anii 1918-1940. Documente si materiale, Bucuresti, 2001. - I. Scurtu, C. Hlihor, Complot impotriva Romaniei, 1939-1947, Bucuresti 1994. - Aurica Simion, Regimul politic din Romania, septembrie 1940-ianuarie 1941, Cluj, 1976. - Idem, Preliminariile politico-diplomatice ale insurectiei romane din august 1944, Cluj 1979. - ***, Maresalul Ion Antonescu. Secretele guvernarii (septembrie 1940-august 1944), Bucuresti, 1922. - ***, Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. I-V, Bucuresti, 1997-2001. - Larry Watts, O Casandra a Romaniei. Ion Antonescu si lupta pentru reforma (1918-1941), Bucuresti, 1994. - Gh. Buzatu, Romania si razboiul mondial din 1939-1945, Iasi, 1995. - Marin Nedelea, Istoria Romaniei in date, 1940-1995, Bucuresti, 1997. - Idem, Prim-ministrii Romaniei Mari, Bucuresti, 1991. - Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, Bucuresti, 1991. - Ion Muraru, Constitutiile Romaniei. Culegere, Bucuresti, 1982. - Angela Banciu, Istoria vietii constitutionale in Romania, 1866-1991, Bucuresti, 1996. - I. Alexandrescu, I. Bulei, I. Scurtu, I. Mamina, Enciclopedia partidelor politice din Romania (1862- 1994), Bucuresti, 1995. - Idem, Enciclopedia de istorie a Romaniei, Bucuresti, 2000. - Florian Tanasescu, et alli, Ideologie si structuri comuniste in Romania, vol. I-II, 1917-1919, Bucuresti, 1996-1997. - Ioan Scurtu, et alli, Ideologie si formatiuni de dreapta in Romania, vol. I-II, 1918-1931, Bucuresti, 1998-2000. - ***, Procesele lui Corneliu Z. Codreanu, 1938, vol. I-II, Bucuresti, 1999-2000. - Ioan Scurtu, Ion I.C. Bratianu. Activitatea politica, Bucuresti, 1992. - Idem, Monarhia in Romania (1866-1947), Bucuresti, 1991. - Idem, Regii Romaniei, vol. I-IV, Bucuresti, 2002. - ***, Majestatea Sa Regele Mihai al Romaniei. O domnie intrerupta. Convorbiri cu Philippe Viguie Desplaces, Bucuresti, 1995. - Gh. Buzatu, M. Chiritoiu, Agresiunea comunismului in Romania. Documente din arhivele secrete, 1944-1989, colectia Romanii in istoria universala, vol. 58, Bucuresti, 1998. - ***, Principiul bumerangului. Documente ale procesului Lucretiu Patrascanu, Bucuresti, 1996. - ***, Memorialul ororii. Documente ale procesului reeducarii din inchisorile Pitesti, Gherla, Bucuresti, 1995. - Gh. Buzatu, Romanii in arhivele Americii (1944-1947), Iasi, 1992. - Radu Ciuceanu, Octavian Roske, Cristian Troncota, Inceputurile miscarii de rezistenta in Romania, vol. I-II, 1945-1946, Bucuresti, 1998, 2001. - Florica Dobre, Alesandru Dutu, Distrugerea elitei militare sub regimul ocupatiei sovietice, vol. I-II, 1944-1964, Bucuresti, 2000, 2001. - Ioan Scurtu, Romania. Retragerea trupelor sovietice, 1958, Bucuresti, 1996. - Idem, Romania. Viata politica in documente, 1945, 1946, 1947, Bucuresti, 1994-1996. - Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea Romaniei, perceptii anglo-americane, 1944-1947, Bucuresti, 1993. - Gh. I. Ionita, O jumatate de secol de istorie romaneasca sub semnul controversei, Bucuresti, 1997. - Vl. Fl. Dobrinescu, Romania si organizarea postbelica a lumii, 1945-1947, Bucuresti, 1998. - N. Jurca, Istoria social-democratiei in Romania, Bucuresti, 1994. - Vlad Georgescu, Istoria romanilor de la origini pana in zilele noastre, Bucuresti, 1992. - Vl. F. Dobrinescu, Romania si organizarea postbelica a lumii 1945-1947, Bucuresti, 1988. - Dan Catanus, Cadrilaterul. Ideologie cominternista si iredentism bulgar, 1919-1940, Bucuresti, 2001. - Dan Catanus, Octavian Roske, Colectivizarea agriculturii in Romania, dimensiunea politica, vol. I, 1949-1953, Bucuresti, 2000. - Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, Bucuresti, 1999. - Ghita Ionescu, Comunismul in Romania, Bucuresti, 1994. - Doina Jela, Cazul Nichita Dumitru. Incercare de reconstituire a unui proces comunist, 29 august-1 septembrie 1952, Bucuresti, 1995. - Marian Cojoc, Istoria Dobrogei in secolul XX: I. Canalul Dunare Marea Neagra, Colectia Romanii in istoria universala, vol. 86, Bucuresti, 2001. - Idem, Dobrogea de la reforma agrara la colectivizarea fortata (1945-1957), Colectia Romanii in istoria universala, vol. 93, Constanta, 2001. - Idem, Evolutia Dobrogei intre anii 1944-1964. Principalele aspecte din economie si societate, Bucuresti, 2001. - V. Moisuc, Premisele izolarii politice a Romaniei (1919-1940), Bucuresti, 1990. - Eliza Campus, Ideea federala in perioada interbelica, Bucuresti, 1993. - Valentin Stan, Romania si esecul campaniei pentru Vest, Bucuresti, 1999. - Ion Agrigoroaiei, Romania interbelica, vol. I, Iasi, 2001.
|