Romania la conferinta de pace de la paris (1919-1920)

ROMANIA LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1919-1920)

Conferinta de Pace de la Paris a consacrat juridic noul statut teritorial si politic al lumii de la finalul primului razboi mondial;

Romania a fost inclusa in randul statelor cu "interese limitate", ceea ce insemna ca putea participa la dezbateri numai cand era invitata, dreptul de decizie apartinand, in fapt, Consiliului celor patru: Marea Britanie, Franta, Italia, S.U.A.;

Romania nu a fost inclusa nici in Comisia Teritoriala sau in Comitetul pentru Studierea chestiunilor teritoriale privind Romania;

discutiile la Comisia Teritoriala au inceput la 11 februarie 1919, Consiliul Suprem stabilind la 11 februarie 1919 granita dintre Romania si Ungaria;

la 13 iunie 1919 - prin Tratatul dintre Romania si Regatul Sarbo-Croato-Slovac a fost recunoscuta noua granita dintre cele doua state;

Romania a semnat Tratatul de Pace cu Germania la Versailles, la 28 iunie 1919, fara a-l studia.

Studiu de caz:

Diplomatia intre sentimentalism si pragmatism. I.I.C. Bratianu si directiile politicii externe promovate de acesta la Conferinta de pace de la Paris (1919)

in luna mai 1919, Ione Bratianu, seful delegatiei romane de la Paris, a luat initiativa unei note verbale colective adresate lui George Clemanceau, presedintele Conferintei de Pace, de catre delegatiile Romaniei, Poloniei, Regatului Sarbo-Croato-Sloven, Cehoslovaciei si Greciei, prin care se cerea ca proiectele tratatelor sa fie comunicate din timp, pentru analiza;

la 29 mai 1919 - Consiliul celor Patru a prezentat Romaniei un rezumat al proiectului de tratat cu Austria, urmand ca a doua zi sa se remita spre semnare Austriei. In aceasta situatie, Ionel Bratianu a protestat (problemele vizate de el in proiectul de tratat erau cele privind minoritatile li liberul tranzit), semnarea amanandu-se pentru 2 iunie. La aceasta data, Bratianu a parasit Conferinta. Cu toate acestea, la 10 septembrie 1919, Tratatul cu Austria a fost semnat la Saint-Germain fara ca delegatia romana sa fie prezenta. In noua conjunctura internationala, Bratianu a demisionat, locul sau fiind luat de gen. Artur Vaitoianu.

la 15 noiembrie 1919 - Consiliul Suprem a dat Romaniei un ultimatum prin care se cerea semnarea de catre Romania a Tratatului cu Austria si Tratatul Minoritatilor; in caz de refuz, se specifica in document - "in ceea ce priveste reglementarea frontierelor, Romania va fi astfel, prin propria ei actiune, despuiata de orice sprijin din partea puterilor, precum si de recunoasterea drepturilor sale din partea Conferintei".

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

30 noiembrie 1919 a fost consemnata si demisia lui A. Vaitoianu, locul acestuia fiind luat de Alexandu Vaida-Voevod care a semat, prin generalul Coanda, Tratatul cu Austria si Tratatul Minoritatilor la Paris, la 9 decembrie 1919.

Istoriografia romaneasca, atat cea interbelica, din perioada comunista si, in cea mai mare parte, si cea de dupa 1990, a prezentat actiunea delegatiei Romaniei la Conferinta de Pace de la Paris, ca una de mare forta diplomatica, incununata cu succes. Ceea ce dispare din cartile si studiile de istorie postdecembriste sunt termeni precum: imperialism, puteri imperialiste, insa nu si prezentarea unei mari victorii bratieniste: unirea tuturor romanilor (exceptia o constituie lucrarea istoricului Valentin Stan intitulata Romania si esecul campaniei pentru Vest, aparuta la Editura Universitatii din Bucuresti).

In realitate, politica promovata de Romania la Coferinta de Pace de la Paris a fost un esec, fiind foarte aproape de a se pierde totul, cu toate ca pe front, pentru idealul de unire, au murit mii de romani.

La Conferinta, marile puteri au solicitat tarilor beneficiare de pe urma destramarii imperiilor europene, printre care si Romania, sa isi asume obligatii speciale cu privire la protectia minoritatilor. Ionel Bratianu s-a opus, considerand acest regim discriminatoriu, deoarece, recunoasterea apartenetei Transilvaniei la Romania era, potrivit politicianului roman, stipulata in Tratatul de Alianta cu Antanta din august 1916. Raspunsul Consiliului celor Patru a vizat nulitatea acestuia din moment ce Romania a incheita pace separata cu Germania la 7 mai 1918, incalcandu-se art. 5 al Tratatului din 1916 care interzicea incheierea unei paci separate cu inamicul. Jocul sau, mai bine zis, dansul diplomatic pe margine aprapastiei, a continuat, Bucurestiul afirmand ca Tratatul de pace nu a intrat niciodata in vigoare datorita faptului ca nu a fost ratificat de regele Ferdinand. A aparut atunci o noua intrebare, pe care Parisul nu avea cum sa o rateze: De ce Romania, daca nu a recunoscut Tratatul de Pace cu Germania, ceea ce implica existenta starii de razboi, a declarat la 10 noiembrie 1918 rasboi Germaniei?

De data acesta Romania a raspuns ca aceasta noua declaratie de razboi venea din faptul ca Germania a incalcat Tratatul de Pace de la Bucuresti. Destul de neclar

Semnificativ este si faptul ca eforturile lui Bratianu privind semnarea notei colective adresate Conferintei au fost destul de mari. De exemplu, Venizelos, reprezentantul Greciei, afirma "ca nu se considera ca reprezentant al unui stat independent, ca marile puteri lucrau dupa placul lor si ca ele singure tin in mainile lor conditiile ce voiesc a le impune".

Pozitia intransigenta a lui Bratianu "s-a remarcat" si cu privire la negocieri, intrerupandu-le chiar daca institutia suprema a Conferintei, Consiliul Suprem a afirmat ca in cazul unei politici conciliante "Conferinta va fi fericita sa examineze modificarile ce vor putea fi aduse la clauzele interne". La randul sau, Vaida Voevod, desi Consiliul Suprem a cerut semnarea Tratatelor "fara discutie, fara rezerve si fara conditiuni", a fost pentru eliminarea art. 10 si 11 din Tratatul cu Austria. Totusi, la 10 decembrie Vaida Voevod a semat, astfel incat a fost recunoscuta unirea Bucovinei cu Romania.

10 decembrie 1919 a fost semnat la Neuille sur Seine Tratatul de Pace cu Bulgaria; frontierele dintre cele doua state - Romania si Bulgaria - sunt cele din anul 1913, recunoscute prin Tratatul de la Bucuresti; astfel, Cadrilaterul ramane la Romania;

1919 - are loc un conflict armat direct intre Ungaria si Romania; Budapesta nu recunoaste noul statut de statinvins, refuzand retragerea trupelor din Ardeal, atacand armata romana din Muntii Apuseni;

20 iulie 1919 armata romana a trecut la contraofensiva, ocupand Budapesta la 2 august 1919;

4 iunie 1920 - are loc semnarea Tratatului de Pace cu Ungaria, la Trianon; potrivit acestuia, Transilvania apartine Romaniei;

28 octombrie 1920 - a fost semnat la Paris Tratatul dintre Marea Britanie, Franta, Italia, Japonia cu Romania prin care era recunoscut noul statut al tarii.

In ceea ce priveste despagubirile de razboi, Romania a suferit pagube in valoare de 72 miliarde lei aur. Comisia Reparatiilor a recunoscut 31 miliarde lei aur. La Conferinta de la Spa din iulie 1920, Romaniei i s-au repartizat 1,1% din reparatiile germane si 10,55% din reparatiile orientale (Austria, Ungaria, Bulgaria).

Fata de Romania de dinaintea primei conflagratii mondiale, cea din anul 1919, avea o cu totul alta fata, referindu-ne chiar si la doi indicatori de baza in definirea unui stat: populatia si teritoriul:

- 1915 - 138.000 km²

- 1919 -295.049 km²

- 1915 -7,9 milioane locuitori

- 1919 - 14,7 milioane locuitori.