Evolutia statelor cu regim democratic in perioada interbelica

Evolutia statelor cu regim democratic in perioada interbelica

Statele Unite ale Americii s-au angajat in razboi in anul 1917, ceea ce a determinat incheierea mai devreme a ostilitatilor si a marcat balanta in ceea ce priveste raportul de putere. Pierderile de razboi au fost, minime, teritoriul SUA nu a fost afectat de razboi. Economia SUA s-a aflat in plin avant in perioada razboiului, America fiind principalul furnizor al aliatilor.

Anii 1919 - 1920 sunt considerati ani de avant in ceea ce priveste dezvoltarea economiei. In majoritatea ramurilor economice s-au inregistrat cresteri imediat dupa razboi incepand un proces de modernizare: inlocuirea masinilor cu aburi cu masini moderne, s-au introdus forme de munca noi. Astfel unele ramuri au cunoscut o dezvoltare spectaculoasa cum ar fi: industria automobilelor, petrolului, carbunelui, otelului. Aceasta a facut ca exportul sa cunoasca cifre in crestere - in 1919 cifra exportului se ridica la 7.9 milioane dolari.

Incepand cu anii 1922 pana in 1929 economia inregistreaza o puternica dezvoltare. Daca in 1921 productia industriala reprezenta 58%, ea creste progresiv: in 1922 - 73%, in 1928 - 100%, in 1929 - 110%. Productia de automobile, aparate electrice si cea de energie detine un loc fruntas.

Factorii care au stat la baza acestei dezvoltari in perioada postbelica se afla in capitalurile consistente de care SUA dispuneau: statele europene incepusera sa ramburseze atat imprumuturile cat si dobanzile, plasarea de capitaluri in strainatate, cresterea puterii de cumparare prin cresterea salariilor.  

Dezvoltarea industriei a determinat schimbarea raportului intre populatia urbana si cea rurala. Peisajul urban se modifica, centrele urbane incep sa se ridice (constructii de tip zgarie-nori).

In 1929 pe soselele SUA circulau 23 milioane de masini - o masina la 5 persoane-, aparatele electrice se gaseau in aproape in toate caminele, industria cinematografica a cunoscut o dezvoltare deosebita.

Aceasta dezvoltare are ca efect si introducerea standardizarii. Desigur concomitent s-a dezvoltat si infrastructura, guvernul federal alocand mai mult de 2 miliarde de dolari pentru dezvoltarea soselelor. S-au realizat corporatii puternice, in 1929 existand 15 corporatii cu un capital mai mare de 1miliard.

S-a produs un proces vizibil de concentrare si in domeniul bancar, creste numarul miliardarilor: Morgen, Rockeffeler, s.a.

Un alt fenomen este patrunderea larga a femeii in activitatea productiva (emanciparea femeii).

Si in domeniul agriculturii s-a produs un proces de modernizare.

Limitele prosperitatii. Intre 1920-1921 se inregistreaza un usor inceput de criza. Apar miscari cu caracter social, greve, demonstratii.

Somajul nu a putut fi eradicat, in acesti ani cifrele situandu-se intre unu si doua milioane de someri.

In randul fermierilor americani se mentine o conceptie puritana, potrivit careia denunta liberalizarea moravurilor, sunt intoleranti in privinta minoritatilor religioase, cer respectarea cu strictete a Bibliei. In anul 1925, in Statul Tennessee a avut loc asa numitul « proces al maimutelor », proces intentat unui profesor, care a spus elevilor sai ca omul se trage din maimuta. Profesorul a fost acuzat ca incalca versiunea biblica a creatiei.

Cei mai extremisti dintre ei au aderat la Ku Klux Klan, care se reunea in jurul sloganului "American, Alb, Protestant", luptand impotriva negrilor, imigrantilor, catolicilor si modernismului.

In ianuarie 1919, Congresul vota al 18-lea amendament care interzicea fabricarea, transportul si vanzarea bauturilor alcoolice. Datorita faptului ca s-a constatat ca legea a contribuit la cresterea coruptiei si a criminalitatii a fost abolita in anul 1933.

In perioada 1922-1929 se constata si o crestere a exportului, extinderea unor corporatii americane pe alte continente - exemplu General Motors, care s-a extins in 18 orase pe 3 continente-.

Politica interna a SUA

Viata politica americana a fost dominata de alternarea la putere a partidelor democrat si republican. Daca democratii erau pentru o deschidere mai mare in plan international, republicanii s-au pronuntat pentru pastrarea unei linii traditionale de neangajare in problemele europene.

Congresul SUA modifica in 1920 Constitutia adoptand al XIX-lea amendament prin care se acorda dreptul de vot femeilor.

Dupa razboi Wilson (1912-1918) nu a mai fost reales in functia de presedinte fiind facut raspunzator de grava criza politica si economica, cu care se confrunta America. Adept al unei politici externe mondialiste, presedintele Wilson a angajat SUA in Conferinta de pace in baza Programului in 14 puncte din 8 ianuarie 1918.

Apoi, infiintarea in anul 1919 a doua partide comuniste si o serie de atentate, au indus in randul populatiei americane, convingerea ca strainii tulbura linistea si ordinea in SUA. Ordinea a fost tulburata de un val de manifestari xenofobe si anticomuniste, care au culminat cu condamnarea, in anul 1921 pentru crima, a doi italieni - Sacco si Vanzetti - executati in anul 1927.

De asemenea, SUA desi iesise bogata din razboi, inflatia din anul 1920 a provocat intrarea in somaj a 5 milioane de salariati.

In plus, in timpul razboiului W. Wilson a adoptat o politica economica dirijista si a intarit puterile presedintelui in detrimentul Congresului si statului federal.

Americanii doreau o "revenire la normal" conform lozincii "America inainte de orice", ceea ce a facut ca in alegerile din anul 1920, W. Wilson sa nu mai fie reales. Urmeaza o perioada in care presedintia a revenit republicanilor: Harding (1920-1923), Coolidge (1923-1928), Hoover (1928-1932).

Republicanii erau adeptii liberalismului, interventiei limitate a statului care trebuia sa protejeze prin masuri legislative dezvoltarea economiei. Prin politica de izolationism, in 1919 republicanii resping ratificarea Tratatului de la Versailles.

Modalitatea de alegere a presedintelui SUA. Alegerea se face in etape de la obtinerea sprijinului partidului ce se realizeaza printr-o conventie speciala. Alegerile au loc din 4 in 4 ani. Partidele isi prezinta reprezentantii (intre 3 si 5); acestia incep un turneu in urma caruia unu sau doi candidati ajung la conventie. Alegerile inseamna sustinerea prin vot a celor cu drept de vot si a electorilor (trimisi de Statele Americane).

Politica republicanilor. Din punct de vedere politic administratia Harding nu a fost deosebit de stralucita deoarece presa a prezentat mai multe cazuri de coruptie. Harding, bolnav a decedat in 1923 in timpul unui turneu. Conform Constitutiei americane, vicepresedintele devine automat presedinte, in aceasta functie fiind numit Coolidge. In 1923 este prezentat programul de dezvoltare interna si izolationism international. Ca presedinte, Coolidge a insistat pe probleme legate de reconstructie, restabilirea ordinii, restaurare, revenire la o situatie normala. In aceasta perioada Hoover detinea functia de ministru al comertului. Mellon, magant al aluminiului si ministru de finante in perioada 1921-1932, a introdus o lege de reducere a impozitului pe venit. In 1921 presedintele a initiat un tratat cu Germania, iar in 1924 a stimulat dezvoltarea industrial, a initiat un program de reducere a cheltuielilor federale, a restrans cheltuielile intreprinderilor de stat in competitie cu cele private. Sub presedintia lui Coolidge s-a facut o dezbatere foarte larga in legatura cu situatia a doi muncitori italieni, pe nume Sacco si Vanzetti. Presedinte Coolidge a redus numarul imigrantilor, interzicand imigratia asiaticilor. Pe plan extern se v-a angaja in redresarea Germaniei prin planul Dawes (1924), planul Yang (1929) ce viza reducerea datoriilor germane, in 1928 Kellog, secretar de stat v-a propune Frantei incheierea unui pact care a atras mai multe tari - pactul Brian-Kellog.

In 1928 au loc noi alegeri, Conventia republicana il sustinea pe Hoover, iar democratii pe Alfred Smith; fiind ales presedinte Hoover cu 29 milioane voturi, in vreme ce Smith obtine doar 15 milioane.

In discursul de inaugurare Hoover anunta inlaturarea saraciei si inceperea unei noi ere. Hoover se pronunta impotriva interventiei statului in economie in lupte impotriva crizei, considerand ca numai liberul joc o poate rezolva. Intre primele legi adoptate: legea pietei agrare, crearea oficiului federal caruia i s-au alocat mari fonduri pentru sprijinirea fermierilor.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

In 1930 un nou tarif vamal de protejare a productiei agricole si industriale americane.

Incepand din toamna anului 1929, SUA a fost marcata de o puternica criza economica de supraproductie. La 19 octombrie 1929 s-a inregistrat o cadere a cursului la bursa din New York. La 23 octombrie cursul actiunilor a coborat, ziua de 24 fiind o zi de panica. S-a inregistrat un puternic crah financiar (o disproportie intre capacitatea de productie si capacitatea de cumparare). Efectele: scaderi si reduceri ale productiei si investitiilor, productia a scazut cu 57%, in agricultura s-a inregistrat o scadere a preturilor ce a dus la ruinarea fermierilor. Cu toate ca mari industriasi ca Morgen, Rockeffeler au lansat un sprijin de capital situatia a ramas aceeasi. Comertul extern s-a redus cu circa o patrime; in martie 1933 America avea 17 milioane de someri. S-au incercat masuri imediate pentru a opri declinul. S-au distrus cantitati uriase de marfuri. In lunile noiembrie - decembrie 1929 au avut loc la Casa Alba consfatuiri cu bancheri, liderii oficiali propunand un program de investitii cerand sindicatelor sa nu solicite cresterea salariilor. Presedintele Hover a cerut autoritatilor locale sa se implice si sa initieze lucrari publice dand de munca somerilor. In agricultura creditele alocate fermierilor n-au putut opri declinul. Somerii se mentin in numar mare, au loc mitinguri, demonstratii, 4900 greve, in Otawa, Kansas au avut loc miscari ale fermierilor.

Cu toate masurile declinul nu a putut fi oprit,        in plan extern a scazut prestigiul dolarului.

In 1932 se organizeaza noi alegeri. Partidul democrat s-a prezentat cu un program ce miza pe amestecul statului in economie. F.D. Roosevelt a obtinut sprijinul Conventiei Nationale a Partidului Democrat. In discursul de acceptare a promis ca v-a promova o noua orientare «new-deal» in care se pronunta pentru interventia statului in economie, crearea unei ordini economice constitutionale. Aprecierile istoricilor americani sunt contradictorii; in cele 100 zile, noua administratie a initiat o ampla activitate administrativa, in esenta, «new-deal » aplicandu-se in: sistemul bancar, agricultura, industrie.

Conform acestui program se reglementa activitatea bancara, se autoriza numai deschiderea bancilor sanatoase. S-a facut o distinctie intre bancile de depozitare si bancile de afaceri, singurele autorizate sa mai practice creditul pe termen lung. Roosevelt a dispus inchiderea tuturor bancilor, dupa care a procedat la sustinerea celor care se puteau salva si a tezaurizat aurul. Dupa preluarea mandatului in 13 martie 1932, Roswelt inaugureaza o traditie tinand un discurs radiofonic prin care ii sfatuieste pe americani sa-si depuna banii in banci.

In agricultura fermierii au fost convinsi sa distruga surplusul de produse, sa-si reduca productia si sa restranga suprafetele cultivate.

In industrie, industriasii din aceleasi ramuri au fost chemati sa semneze un cod "de concurenta loiala" prin care se stabileau preturi minimale si cote de productie.

De asemenea, statul a initiat un program de protectie a somerilor prin alocarea unui salariu minimal si antrenarea somerilor in programe ocupationale, acestia fiind atrasi in activitati publice - impadurirea vaii Tennessee-.

Alte masuri: reducerea cheltuielilor in aparatul de stat, legea pentru anularea prohibitiei, se instituie doua institutii de stat federale, centre vitale de aplicare a «new-deal» - lui. S-au luat o serie de masuri pentru refacerea industriei. Toate aceste masuri au inceput sa-si arate roadele, numarul somerilor diminuandu-se treptat.

Etapele «new-deal» :

-1933-1935, primul «new-deal» axat pe masuri de ajutorare si redresare, despre care istoricii spun ca nu a fost un succes;

-1935-1938, al doilea «new-deal» mai radical, axat pe reforme sociale. In aceasta etapa s-au luat masuri de reglementare a relatiilor dintre muncitori si industriasi, de revizuire a contractelor de munca, nivelul salariilor, durata zilei de munca.

Statul a alocat sume mari pentru lucrari publice atat in prima etapa cat si in cea de a doua. Cea mai spectaculoasa lucrare a fost amenajarea vaii Tennessee.

In 1936 au loc noi alegeri, Roswelt fiind reales cu 27,6 milioane voturi.

Intre masurile adoptate in timpul acestui mandat: interzicerea muncii copiilor, stabilirea salariului minim, masuri pentru acordarea de servicii intelectualilor, masuri de protectie sociala care vizau somerii, batranii, legislatia asigurarilor sociala, legea pentru impozitarea averilor.

In anul 1937 SUA a inregistrat o noua recesiune dar masurile de relansare economica au continuat. In 1938 s-au luat o serie de masuri pentru scaderea somajului. In 1939 lucrari publice de ameliorarea infrastructurii.

Politica externa a SUA

Democratii schimba orientarea politicii, ies mai mult in plan international. In 1933 se restabilesc relatiile diplomatice cu URSS, se intereseaza in stabilirea unor relatii bune cu America Latine (1934-Conventia cu Cuba, 1935-Conventia cu Haiti, in 1936-Conventii cu Brazilia, Honduras si Nicarauga), s-au retras trupele din Haiti si Republica Dominicana.

In 1935 legea neutralitatii stabilea ca in caz de razboi dintre doua sau mai multe tari se interzicea exportul de armament tarilor beligerante.

Roosevelt s-a aratat interesat de obiectivele politice din Pacific. S-a innoit prezenta flotei americane in Pacific ceea ce a determinat o racire a relatiilor cu Japonia. Fata de masurile statelor fasciste si a Italiei, in special in Etiopia, in 1938 presedintele Roosevelt arata ca legea de neutralitate poate sprijini pe agresori. Dupa declansarea atacului de la 1 septembrie 1939 a Germaniei impotriva Poloniei Roosevelt v-a da a septembrie o declaratie in care arata ca SUA ramane neutra abia la 21 septembrie1939, dupa lungi dezbateri in congres era ridicat embargoul asupra exportului de armament conform principiul «plateste, transporta si ia».

Se poate afirma ca SUA afectate de criza din 1929 au gasit solutii pentru diminuarea acesteia prin interventia statului in economie s-a aratat ca aceasta era singura solutie de rezolvare a crizei; cu o politica liberala nu se poate iesi din criza. Concluzia istoricilor a fost ca prin «new-deal» s-a produs mai mut o stabilizare decat o cresterea venitului national pentru ca in 1939 nu se realizase inca o crestere care sa depaseasca 1929. Totusi «new-deal» ramane o politica nationala a presedintelui Roosevelt care si-a propus a scoate America din criza si s-o faca sa progreseze.

Franta

La sfarsitul razboiului Franta era multumita de victorie, increzatoare intr-o posibila prosperitate, dar marcata de consecintele dramatice ale razboiului. Conform statisticilor Franta a pierdut a zecea parte din patrimoniu national, cele mai vizibile distrugeri erau in departamentele de nord si de est unde mai mult de 60 de mii de case distruse, 20 de mii intreprinderi neproductive, zece la suta din populatia masculina, respectiv 1,35 milioane de morti, 3 milioane disparuti, un milion invalizi. Retrocedarea Alsaciei si Lorenei n-a compensat pierderile. Balanta comerciala a fost afectata, indicele de productie era mai mic cu 45%. S-a produs o scadere a natalitatii. Sursele de finantare a tarii s-au restrans pentru ca din 1920 SUA suspenda imprumuturile pe care le acorda (datoria publica in anul 1919 era de 219 miliarde franci aur). Pentru a face fata crizei statul a imprumutat in continuare bani si a tiparit moneda fara acoperire ceea ce a condus la inflatie. Francezii mizau foarte mult pe reparatii.

Din punct de vedere politic in Franta postbelica se pastreaza cadrul constitutional al celei de-a Treia Republici in care puterea legislativa apartine parlamentului (format din Senat si Camera Deputatilor), puterea executiva (Guvernul condus de presedinte, care numea si presedintele Consiliului de ministri). Presedintele ales pe sapte ani de parlament raspunde in fata acestuia. Fortele politice se situau la dreapta conservatorii si moderatii cu un program ce ataca programul stangii in problema religioasa criticand anticlericalismul care inainte de razboi a dus la interzicerea unor congregatii religioase si anularea Concordatului din 1801, se aratau mai intransigenti fata de politica germana, refuzau categoric interventia statului in economie. La stanga, se aflau partidele socialiste, comunistii si radicalii ce marsau pe ideea de proprietate, pe rezolvarea problemelor sociale. Socialistii se sprijineau pe muncitori, ideea de baza a programului lor fiind rezolvarea problemelor sociale.

In noiembrie 1919 au avut loc primele alegeri, castigate de coalitia de dreapta (conservatorii si moderatii) numita "blocul national". Rezultatul acestei coalitii s-a datorat divizarii stangii. Intre 1920-1922 in Franta guvernata de Blocul National functionau anumite congregatii religioase, in Alsacia si Lorena a fost aplicat concordatul din anul 1801 iar in primavara 1920 a fost reprimata greva ceferistilor, 15000 dintre acestia fiind concediati.

Incepand cu anul 1922 presedintele Consiliului de ministri, Raymond Poincaré initiaza un program de reducere a inflatiei. In 1923 Franta si Belgia ocupa regiunea Ruhr. Un moment important in viata politica a Frantei la constituit Congresul de la Tours din 25-29 decembrie 1920. Rezultatul infrangerilor din 1919, esecul grevei din 1920 si influenta revolutiei bolsevice au dus la schimbari in cadrul Partidului Socialist Francez. In cadrul acestui congres majoritatea Sectiei franceze a internationalei muncitoresti a adoptat modelul bolsevic aderand la Internationala a III-a comunista infiintand in Franta Partidul Comunist, in vreme ce o minoritate a pastrat sectia franceza a Internationalei a II-a ca partid socialist. In anul 1924, an de alegeri, socialistii si radicalii au candidat pe liste comune formandu-se un guvern condus de Ed. Harriot. Intre realizarile acestui guvern trebuie consemnate reintegrarea in activitatea majoritatii feroviarilor concediati, separarea Bisericii de stat in Alsacia si Lorena, aderarea la planul Dawes (1924), se angajeaza sa retraga trupele din Ruhr, recunoaste URSS.

Neintelegerile dintre socialisti si radicali au dus la o remaniere, iar 1926 moderatii au revenit la putere in frunte cu Poincare, care si-a concentrat activitatea pe probleme financiare. In 1928 a luat masuri de stabilizare a francului, un succes ce a permis realizarea unui excedent bugetar ce a permis rezolvarea unor probleme sociale si realizarea unor investitii. In politica externa s-a mers pe solutia intelegerii cu Germania, a acceptarii planului Yang dar datorita neintelegerilor cu Germania, teama ca aceasta oricand ar putea declansa un nou razboi au favorizat proiectul de construire a liniei Maginot - un complex de fortificatii-.

Perioada 1923-1929 a fost o perioada de progrese in ramuri noi, respectiv productia de automobile Peugeot, Renault, Citroen. Clasa mijlocie prospera, in agricultura se inregistreaza o scadere a productiei agricole in concomitent cu cresterea ponderii productiei, in plan cultural, in 1924 Franta se afirma ca organizatoare a jocurilor olimpice, apar noi curente in pictura, se dezvolta cinematografia, radioul.

In perioada 1929-1933, Franta a cunoscut criza economica, care a afectat economia mondiala. Aceasta criza incepe sa se manifeste cu putere din 1931. In agricultura, o criza de supraproductie duce la scaderea preturilor la grau, sfecla, vin. Somajul atinge 450 mii in primul an. Bugetul era deficitar.

In plan politic intre 1928-1932, Franta a fost condusa de dreapta iar in perioada 1932-1934 a fost condusa de radicali. Franta a fost marcata de o serie de scandaluri. Celebra este afacerea Alexandre Stavinsky, evreu din Ucraina, care realizeaza cu sprijinul unor oameni politici operatiuni financiare ilegale. Desi a fost arestat, in scurt timp a fost pus in libertate.Cu sprijinul primarului din Bayonne, acesta organizeaza o noua escrocherie. Descoperit si de aceasta data, Stavinsky fuge fiind gasit mort in 1934, ancheta stabilind ca s-a sinucis dar au existat zvonuri ca ar fi fost asasinat de "prietenii" sai politicieni. Folosindu-se de acest scandal, dreapta a organizat proteste dorind inlaturarea guvernului. La 6 februarie 1934 dreapta a organizat o manifestatie in fata palatului Bourbon pentru a protesta fata de decizia ministrului Ed. Daladier de a inlocui un anume prefect pe nume Chiappe. Manifestatia s-a soldat cu 15 morti, cateva sute de raniti si multe arestari. Ed. Daladier a demisionat, radicalii decid sa rupa alianta cu socialistii si sa se asocieze cu dreapta in guverne de "Uniune nationala".Ca o reactie la manifestarile dreptei din 6 ianuarie 1924 ceea ce au dus la demisia guvernului, stanga a constituit un Comitet de Vigilenta a intelectualilor francezi antifascisti. In 1935 s-a creat Frontul Popular, care reunea partidele de stanga ce stabileau un acord de legatura, un program antifascist si vor obtine victoria in mai 1936. Leon Blum, liderul socialistilor, devine prim-ministru intr-un guvern socialist radical. Manifestatiile pentru sarbatorirea victoriei au fost coroborate cu presiunea asupra patronatului. Leon Blum a decis sa convoace la hotel Matignon - resedinta premierului, o delegatie a patronatului si a sindicatelor in 7 iulie 1936 ocazie cu care s-au semnat Acordurile de la Matignon. Conform acestui acord, patronii accepta contractul colectiv de munca, marirea salariilor reprezentanti ai muncitorilor in conducere, 15 zile de concediu platit, reducerea saptamanii la 40 de ore. Pentru rezolvarea unor probleme agricole statul a infiintat Oficiul National pentru cumpararea surplusului de recolte. S-au produs unele schimbari in sistemul bancar si pentru prima data trei doamne ocupa functii in guvern. Coalitia a insemnat si divergente, radicalii fiind nemultumiti de politica financiara a guvernului ceea ce in final a dus la demisia guvernului.

In aprilie 1938 premier devine Eduard Daladier, care v-a implica Franta intr-o serie de probleme importante din punct de vedere extern. Odata cu venirea lui Daladier se pune capat guvernarii Frontului Popular. In septembrie 1938 Daladier v-a semna Acordul de München aparand in ochii francezilor ca salvator al tarii intrucat detinea si interimatul la ministerul apararii. Daladier s-a pronuntat pentru inarmare, el percepand Acordul de la München ca un ragaz pentru pregatirea razboiului. El considera ca tara poate fi aparata de linia Maginod, un razboi in care aviatia si tancurile vor avea un rol important. Pana in 1940 guvernul s-a implicat in politica externa acordand garantii Poloniei, Greciei, Romaniei semnand un pact de asistenta cu Rusia.

In preajma razboiului unele partide de dreapta (Liga patriotilor, Crucile de foc) stimulate de actiune germana au trecut la organizarea unor grupuri armate. Franta s-a implicat in evenimentele din Spania, guvernul sprijinind actiunile lui Franco.

Marea Britanie 1918-1939 (Anglia, Scotia, Irlanda)

La sfarsitul primului razboi mondial Anglia este slabita cu pierderi importante in vieti omenesti, cu mari datorii fata de SUA. Din punct de vedere economic situatia era grava, razboiul provocase o perturbare a pietei, o depreciere a lirei sterline. In principalele ramuri ale industrie ( in special in industria carbunelui) si in agricultura se inregistreaza o criza. productia este inca sub nivelul antebelic. Slaba cerere pe plan mondial, invechirea utilajului, lipsa de capital, nivelul crescut al salariilor, mentalitatea patronatului nu fac decat sa accentueze criza postbelica. In plan social numerosi demobilizati, care doresc conditii de viata mai bune organizeaza in 1919 mari greve. Anul 1921 este un an de criza puternica, productia de carbune este blocata trei luni. Desi salariile s-au marit inflatia le-a redus puterea de cumparare, s-a marit durata zilei de lucru. In 1925 apare o solutionare prin programul financiar condus de Winston Churchill care ia o serie de masuri ca ministru de finante. El a restabilit convertibilitatea lirei in aur la paritatea lui 1916, ceea ce a redresat lira, readucand City pe pozitia de piata financiara foarte cautata. In anul 1922 a fost infiintat BBC. De asemenea, a fost introdus votul universal pentru barbati de la 21 de ani in sus si pentru femei peste 30 de ani. Caracteristica vietii politice interbelice este dereglarea sistemului bipartitist, opozitia si liberalii. In 1918 au loc primele alegeri pe baza votului universal, alegeri castigate de conservatori. Este ales prim-ministru Loyd George cu un guvern conservator in alianta cu liberalii si laburistii dizidenti. Dupa negocierea tratatului de Versailles si gasirea unor solutii in problema irlandeza si a problemelor sociale. In octombrie 1922 Loyd George cedeaza puterea lui Bonard Law nu rezolva criza economica, nici problema Irlandei sau cea a Orientului Mijlociu. La 22 mai 1923 Bonard Law este inlocuit cu Baldwin schimbari care semnaleaza starea de criza.

In decembrie 1923 au fost organizate noi alegeri castigate de laburistul Mac Donald care organizeaza un guvern in coalitie cu liberalii. Desele schimbari de ministri subliniaza criza grava prin care trecea Anglia postbelica.

Problema irlandeza In anii primului razboi mondial s-a amplificat lupta pentru independenta irlandezilor (irlandezii-catolici, englezii-adepti ai reformei). Miscarea de eliberare a Irlandei a fost condusa de Partidul Sinn-Fein - "noi insine"-, care in decembrie 1918 a obtinut majoritatea, reusind sa castige 75% din fotoliile pentru intreaga Irlanda. Acestia in loc sa mearga la Westminster infiinteaza la Dublin un Parlament National - Dail -in ianuarie 1919, care a proclamat independenta si a decis sa numeasca propriile organe locale. Londra trimite trupe carora li s-a opus IRA - Armata Republicana Irlandeza -. Au avut loc arestari si deportari in Anglia. Intre timp, L. George a inceput negocieri incercand sa ajunga la o intelegere cu Sinn-Fein. Lupta pentru independenta este continuata sub conducerea lui De Valera, care desi a fost arestat, evadeaza fiind ales presedinte. Valera formeaza guvernul. Londra nu recunoaste aceste autoritati razboiul de gherila continuand. Loyd George reuseste sa-i convinga pe principalii lideri nationali irlandezi sa semneze tratatul din 6 decembrie 1921 prin care insula se impartea in doua parti: Ulster, care ramanea atasat Marii Britanii si Statul Irlanda (70.038 km), care primea statutul de dominion. Acest tratat desi a fost ratificat de Dail, a fost respins de partizanii independentei totale condusi de E. De Valera. Problemele irlandei nu s-au solutionat, in Ulster s-a creat IRA (Armata Republicana Irlandeza), care a actionat impotriva Angliei.

Perioada 1922-1923 a fost o perioada in care economia cunoaste o dezvoltare lenta pentru ca abia in 1929 s-a atins nivelul anului 1913 dar s-au dezvoltat ramuri noi: masini, industrie chimica. Productia de carbune, industria textila si constructia de nave au inregistrat o perioada de stagnare, la care se adauga concurenta produselor americane si germane. s-au luat masuri de intarire a lirei, cartelarea principalelor ramuri economice. In agricultura reducerea suprafetelor agricole, iar in 1929 o scadere a lucrarilor agricole dau imaginea unei crize si in acest domeniu.

Politica externa Anglia s-a implicat in chestiunile continentului, in medierea problemei Ruhr-ului si a reparatiilor. In 1924 a fost recunoscut guvernul sovietic incepand o anumita disputa pentru intaietate pe continent. Intre 1930-1932 economia engleza trece si ea prin criza. In anumite domenii de productie criza a aruncat tara la nivelul anului 1900; productia de carbune era foarte scazuta, industria navala s-a redus de zece ori, somajul este un fenomen de masa. In 1930 - 16,8% din muncitori erau someri, iar in 1932 - 25% someri. exportul a scazut la jumatate. In 1929, Marea Britanie este condusa de partidul laburist, premier fiind Ramsei Macdonald. Pentru a face fata crizei, guvernul laburist a aplicat o politica ortodoxa de echilibru bugetar initiind un program in care promitea sapte ore de munca pe zi pentru mineri. S-a abrogat si o lege din 1927 care retragea activitatea sindicala, s-a imbunatatit ajutorul de somaj in sensul ca s-a dat numai celor care cu adevarat erau someri. In 1931 s-a alcatuit o comisie care a analizat situatia financiara a tarii ce propunea in esenta micsorarea ajutorului de somaj cu 20% si reducerea salariilor in invatamant. Datorita discutiilor s-a ajuns la demisia guvernului in august 1931 cu toate ca Mac Donald v-a forma un guvern de uniune nationala din laburisti, conservatori si liberali. Acceptarea de catre Mac Donald a colaborarii a dus la excluderea sa deoarece pactiza cu burghezia. El formeaza partidul national laburist. S-a actionat pentru rezolvarea problemelor sociale. Una dintre masurile importante pe care Marea Britanie le-a luat a fost alcatuirea unui Bloc al lirei sterline prin care tari din europa Asia, America latina se angajau sa-si fixeze cursul proprie monede dupa cursul lirei, sa-si pastreze rezervele in Banca Angliei si sa accepte lira ca valuta pentru schimburi intre ele. O alta masura a fost introducerea protectionismului vamal ce introduce un tarif de 10% pe valoare aplicabil tuturor marfurilor importate de anglia. s-au luat masuri pentru organizarea relatiilor cu imperiul colonial; in 1931 s-a adoptat Statutul de la Westminster in sensul ca nici o lege nu putea fi aplicata in dominioane fara consimtamantul lor, in timp ce legile din dominioane nu puteau fi aplicate in Anglia. In 1932 se organizeaza o conferinta a Comenwelthului la Ottawa la care s-au dezbatut relatiile dintre anglia si dominioane, problemele vamale dintre Anglia si dominioane in sensul ca marfurile importate de Anglia din dominioane erau supuse unor tarife vamale reduse sau deloc, stoparea penetratiei marfurilor americane. Aceste masuri se inscriu pe linia crearii unei responsabilitati comune in dominioane (guverne parlamente proprii) in care anglia era cea care dirija totul. Incepand cu 1934 s-a iesit din criza inregistrandu-se cresteri substantiale in perioada urmatoare. S-a mers pe linie protectionista, cresterea productiei pentru razboi, se inregistreaza un fenomen de concentrare si centralizare dar sub aspectul valorii productiei si a ritmului de productie. Marea Britanie se situeaza in urma SUA, Germaniei, Japoniei. De remarcat ca in timpul crizei si in anglia au aparut miscari de dreapta-partidul lui Oswald.

In 1935 ultimele alegeri inainte de al doilea razboi mondial conservatorii l-au readus pe Baldwin care obtine o noua majoritate conservatoare in parlament care a condus pana in 1937 cand premier devine Chamberlaine. una dintre problemele din aceasta perioada - "criza abdicarii". Regele George V, care moare in 1936 este urmat la tron de Edward al VIII-lea. acesta este insa nevoit sa renunte la tron ceea ce provoaca discutii in parlament, criza politica. Edward VIII abdica in favoarea fratelui sau George VI. In 1936 Chamberlain reia politica conciliatorista desi el era considerat ca fiind cel mai respectat conservator. Istoria apreciaza politica conciliatorista a Angliei ca fiind o politica de orientare gresita. In 1938 se semneaza un tratat de prietenie cu italia prin care se recunostea anexarea Etiopei. Anglia s-a implicat in rezolvarea problemei cehoslovace adoptand la München o pozitie conciliatorista, Chamberlain fiind convins ca a realizat pacea lumii. Izbucnirea razboiului la 1 septembrie 1939 determina guvernul Chamberlain in 3 septembrie sa declare razboi germane aceasta echivaland cu recunoasterea esecului politicii conciliatoriste. Aceste evenimente vor duce la caderea lui Chamberlain, in 10 mai 1939 Winston Churchill isi incepea carierea politica.