Evolutia Germaniei in perioada interbelica

Evolutia Germaniei in perioada interbelica

In vara anului 1918, desi prin pacea de la Brest - Litovsk si Bucuresti, Germania reuseste sa incadreze teritorii mari din rasaritul Europei ceea ce i-a permis sa reia ofensiva in vest ajungand pana la mai putin de 64 km de Paris, totusi evenimentele militare se vor desfasura dezastruos pentru Germania. Aceasta schimbare brusca a situatiei militare a fost ascunsa populatiei, iar in momentul in care guvernul german a cerut pace "Berlinul a fost cuprins de panica".

Situatia economica a tarii era dezastruoasa, razboiul costase foarte mult, datoriile statului au crescut pe timpul razboiului de la 5 miliarde marci la 160 de milioane de marci. Productia industriala era la jumatate fata de cea din 1913 si a scazut foarte mult puterea de cumparare. De asemenea, ca urmare a razboiului s-au inregistrat 2 milioane de morti, 5 milioane de raniti si prizonieri. Au aparut mari probleme datorate incapacitatii de munca a multora. Aceasta situatie a generat inca de la inceputul lui 1918 o serie de miscari cu caracter social. La 28 ianuarie 1918 gruparea comunista Spartacus a organizat o greva la care s-au facut auzite lozinci precum: "Jos razboiul", "Pace fara anexiuni". Aceasta miscare din Berlin s-a extins in: Hamburg, Lϋbeck, Bremen, Köln, Mϋnchen. In vara anului 1918 un nou val de greve a cuprins Germania, mai mult de 2,5 de milioane de mineri, metalurgisti au demonstrat pentru pace.

Dupa demisia printului Max von Baden, conducerea Germaniei este incredintata unui guvern social democrat condus de Friedrich Ebert (3 octombrie 1918). Acest guvern desi a propus o serie de reforme ( ingradirea puterii Kaiserului, extinderea dreptului de vot), ele nu au satisfacut toate categoriile sociale. O buna parte a populatiei dorea inlaturarea monarhiei, considerata raspunzatoare de infrangerea suferita in razboi.

Actiunea in plan politic a fost dominata de divizarea partidelor; exista un Partid Social Democrat Independent (lider - Kauzki) si o grupare de stanga - Spartacus (Karl Liebcknecht, Rosa Luxemburg), Partidul Social Democrat (Scheidemann, Bauer).

La 3 noiembrie 1918 a izbucnit revolta marinarilor din portul Kiel care a fost considerata inceputul revolutiei din Germania. S-a format Comitetul Barbatilor de Incredere, s-a arborat steagul rosu, s-a cerut incetarea razboiului, vot egal si secret, desfiintarea starii de asediu.

Intre 4 si 7 noiembrie 1918 au avut loc demonstratii ce au dus la inlaturarea printilor. In 7 noiembrie 1918, la Mϋnchen a fost proclamata republica in Germania. Lenin a urmarit cu atentie miscarea din Germania si a luat masuri de sprijinire a proletariatului german, a tiparit manifeste raspandite de agenti rusi in Germania, a dat 10 milioane de marci pentru aprovizionarea muncitorilor cu arme . La 8 noiembrie, gruparea Spartacus a chemat populatia Berlinului pentru greva. La 9 noiembrie s-a format un nou guvern ce a provocat fuga Kaiserului. In 9 noiembrie Karl Liebcknecht a proclamat Republica Sovietica Libera sis-a format un nou guvern - Consiliul imputernicitilor poporului, care a desfiintat starea de asediu, a stabilit ziua de lucru de opt ore, intalniri libere. S-a convocat Adunarea Nationala si s-au pregatit alegeri pentru aceasta Adunare. Demonstratiile au continuat a inceputul anului 1919, in 11 ianuarie avand loc confruntari cu fortele comuniste conduse de K. Liebcknecht si Rosa Luxemburg. Liderii miscarii au fost arestati si lichidati.

Adunarea Constituanta, aleasa la 18 ianuarie 1919, se intruneste la Weimar, departe de agitatia din Berlin  PSD, Partidul Centrului Catolic, Partidul Democrat German au format o coalitie "Coalitia de la Weimar", care a declarat Republica si l-a desemnat pe Fr. Ebert primul presedinte al Reichului. Adunarea Constituanta a fost dominata de socialisti, care l-au desemnat pe Ebert primul presedinte al Reichului. Coalitia de la Weimar a adoptat Constitutia, cea mai importanta realizare. Conform Constitutiei de la Weimar puterea legislativa a fost incredintata Parlamentului format din Reichsrat, cre reunea reprezentantii landurilor si Reichstag, ales pe patru ani, detinea puterea legislativa, putea demite guvernul, era condus de Cancelar - raspunde in fata Reichstag-ului. Presedintele ales pe 7 ani, numea cancelarul si ministrii, avea drept de a dizolva Parlamentul, de a institui starea exceptionala, era comandant suprem al armatei. Constitutia mai prevedea libertatea cuvantului, egalitate in fata legii, vot universal. Guvernul a semnat Tratatul de Pace in 28 iunie 1918, iar la 9 iulie Tratatul era aprobat si de Adunare. Revolutia a fost infranta cu toate acestea ea a dus la inlaturarea Kaiserului si a introdus o serie de libertati importante.

In primavara anului 1919 in Bavaria s-a instaurat o Republica a Sfaturilor condusa de comunisti care propunea control muncitoresc in intreprinderi, nationalizarea bancilor, crearea unei armate rosii de 30 de mii de oameni. Revolutionarii au primit mesaje din partea lui Lenin si a comunistilor din Ungaria. In mesajul sau, Lenin a introdus o serie de instructiuni: "I-ati inarmat pe muncitori? I-ati dezarmat pe burghezi? Ati alungat burghezia din apartamente sa instalati muncitorii? Ati luat ostatici din randul burgheziei?". Guvernul de la Berlin a trimis forte importante impotriva Republicii din Bavaria. Conducatorii comunisti au fost impuscati.

Puciul lui Kapp. Situatia tensionata din plan social-politic a favorizat in primavara anului 1920 o lovitura de stat cu intentia de a lichida Republica. Puciul a fost organizat de Richard Kapp. La 10 martie 1920 pucistii au solicitat presedintelui Ebert dizolvarea Adunarii Nationale. In 13 martie trupele puciste ocupa Berlinul iar Kapp se proclama cancelar al Germaniei. Liderii pucisti au urmarit revenirea la monarhie ceea ce nu era impartasit de paturile sociale. Puciul a provocat reactia promta a muncitorilor si comunistilor. Au avut loc conflicte armate in urma carora Kapp este nevoit sa se refugieze. In iunie 1920 s-au organizat alegeri pentru Reichstag, ele ducand la victoria Partidului Popular German si a Partidului Democrat German.

Aparitia nazismului. Nazismul german s-a nascut la sfarsitul primului razboi mondial, in conditiile in care Germania a fost profund afectata de razboi si ca urmare a neputintei Republicii de la Waimer de a rezolva criza economica. Criza a fost accelerata si de faptul ca se trecea greu de la economia de pace la cea de razboi, Germania confruntandu-se cu o inflatie ridicata, cu problema despagubirilor, cu un nivel scazut de trai. Daca inainte de razboi un german castiga 90 de marci pe zi, in 1920 - 14 marci pe zi, in 1923 castiga o marca pe zi. De asemenea numeroase intreprinderi au falimentat, la orase, ca urmare a migrarii taranilor, s-au produs aglomerari ce au dus la lipsa de locuinte, de hrana, un puternic declin intelectual si moral. Pe acest fond s-au nascut idei de condamnare a institutiilor democratice. A existat o mare nemultumire a germanilor fata de conditiile impuse de Tratatul de la Versailles. Ca izvoare ideologice, nazismul s-a inspirat din nationalism, antisemitism, pangermanism. Miscarea sfaturilor nu s-a putut impune si aceasta a dat nastere la instabilitate. Nemultumiti erau si demobilizatii: soldati si ofiteri care au format Freicorps. In perioada 1920-1923 se inregistreaza o scadere a nivelului de trai si ca urmare a faptului ca cei imbogatiti de pe urma razboiului au scos unele produse peste granita.

Pe acest fond la 5 ianuarie 1919 ziaristul Karl Harrer si fierarul Anton Drexler au intemeiat la Munchen Partidul German al Muncitorilor. Cel care avea sa-i dea o dimensiune nationala partidului a fost Adolf Hitler nascut in Austria la 28 aprilie 1889.  Hitler s-a dovedit un antisemit si un adversar al social-democratiei. In timpul razboiului a fost decorat cu Crucea de Fier. In vara anului 1918 primeste misiunea sa urmareasca miscarile de la Munchen, ocazie cu care participa la intrunirile partidului dandu-si seama ca va gasi un teren propice pentru ideile sale. Hitler se va inscrie in partid fiind al saptelea membru. Foarte rapid va reusi sa se impuna in ceea ce priveste propaganda. Conceptia lui Hitler despre propaganda reiese din afirmatiile sale potrivit carora "miscarile trebuie sa evite tot ceea ce ar putea diminua posibilitatile sale asupra maselor . credinta este mai dificil de zdruncinat decat stiinta . oricine vrea sa cucereasca masa trebuie sa cunoasca cheia care deschide usa sufletului ei . daca mintiti, minciunile trebuie sa fie uriase", Hitler considerand ca oamenii simpli se folosesc doar de minciuni mici si sunt incapabili sa conceapa ca cineva ar putea folosi minciuni mai mari. In 1920 partidul isi va elabora un program in 25 de puncte in care se viza: revizuirea pacii de la Versailles, realizarea Anschlusului, idei rasiste si antisemitiste (putea fi considerat cetatean german numai cine era Faultgenose - compatriot, are sange german).

Programul a pus problema reinarmarii a luptei contra spiritului materialist iudaic. Partidul avea ca organ de presa "Vocea poporului" si adoptase steagul cu fond rosu cu un cerc alb si crucea incarligata (rosu-conceptia sociala a miscarii, albul-conceptia nationalista, crucea-se inspira din arianism, omul superior). Din iulie 1921 Hitler devine conducator al partidului in care s-au inscris eroi ai primului razboi mondial precum Erick Ludhendorf. Perioada 1922-1923 este caracterizata din punct de vedere politic de noi evenimente legate de problema reparatiilor, de opinia ca Germania nu trebuia sa plateasca reparatii, de uciderea lui Erzenberg cel care a semnat armistitiul de Compiegne.

Ocuparea Rurr-ului de catre trupele franco-belgiene a alimentat revansismul in Germania. Guvernul german a cerut locuitorilor Rurr-ului impotrivire pasiva, incetarea activitatii industriale.

In 1923 au continuat grevele care au dus la caderea guvernului in august 1923 si la impunerea unui guvern condus de Stresemann. La 21 octombrie la Hamburg a avut loc o mare greva generala, iar in 23 o insurectie organizata de comunistii Ernzt Tellman. Conflictul cu autoritatile a durat doua zile, actiune este infranta, au loc arestari, Partidul Comunist este interzis.

In paralel cu actiunile stangii nazistii au organizat lovitura de la Munchen din 9 noiembrie 1923, prima lovitura de stat organizata de Hitler. Ea a inceput cu demonstratii ale nazistilor care au dus la confruntari cu politia in urma carora s-au inregistrat 16 morti. Miscarea este infranta si Partidul interzis. Hiter este arestat si condamnat la 5 ani inchisoare din care a executat doar 9 luni, perioada in care a dictat lui Hess Mein Camf aceasta devenind ulterior Biblia nazistilor. La iesirea din inchisoare tabara nazista era scindata. La 27 februarie 1925 Hitler va reconstitui oficial partidul. Beneficiind de ajutoare partidul se va consolida punand bazele unor unitati administrative numite Gaul. Hitler a inceput o campanie sustinuta de propaganda insistand pe problema renasterii Germaniei-distrugerea conceptiei marxiste din Germania, Hitler declarand ca nu va avea liniste pana cand nu va fi lichidat ultimul marxist din Germania, neexistand cale de mijloc. Aceasta activitate de propaganda ii aduce in alegerile din 1928 un 2,6% din voturi si 12 mandate. La 23 ianuarie 1930, un nazist devine ministru de externe in landul Turingia. In acelasi an s-a organizat S.A-ul inarmand 400 de indivizi. In planul politicii interne problema reparatiilor va intra intr-o perioada de solutionare prin planul Dawes. O delegatie americana a vizitat Germania ajungand la concluzia ca aceasta poseda resurse si mijloace dar ca-i lipsesc creditele. De aceea se considera ca daca Germania ar fi sprijinita ea va putea sa-si recastige pozitia si va putea sa-si plateasca datoriile. Planul stabilea masuri pentru plata reparatiilor. O conditie era insa stabilizarea marcii pentru care la 15 noiembrie 1923 s-a fondat o Banca cea emis o moneda noua, provinciile si orasele primind dreptul de a emite moneda cu un perimetru restrans de circulatie.

In 1924 si 1926 a fost emisa o alta moneda prin care statul s-a debarasat de datoria interna. Economia germana intra la inceputul anului 1924 intr-un proces de stabilizare prin innoirea capitalului fix, rationalizarea productiei, fixarea preturilor, sprijinul extern american (de 800 milioane de dolari), cresterea zilei de munca la 10 ore, imbunatatirea salarizarii. Pana in 1930 Germania a contractat noi imprumutari pe termen lung cu dobanzi de 10% care au fost reinvestite. In 1925 productia s-a dublat fata de 1923. A avut loc un fenomen de concentrare si centralizare in sectorul bancar, crearea de mari monopoluri. Din punct de vedere politic planul Dawes a fost atacat de gruparile de stanga dar si de cele de dreapta. Pana la izbucnirea crizei s-au succedat mai multe guverne, un moment important fiind alegerile din 1925 cand din partea dreptei a candidat Ludhendorf, din partea social-democratilor Marx, iar din partea comunistilor - Ernzt Tellman. A castigat Ludhendolf. In plan politic au existat numeroase neintelegeri ca urmare a guvernarii Stresmann care semnase pactul de la Locarno si inscrisese Germania in Natiunile Unite. Alegerile din 1928 au insemnat o victorie nu numai pentru Hitler dar si pentru comunisti care devin al treilea partid. Alegerileau dus la formarea unui partid de coalitie din populisti, social-democrati si partidul lui Herman Muller. Guvernarea Muller a legiferat reducerea cheltuielilor sociale, sporirea alocatiilor militare. In aceasta perioada au avut loc mai multe greve in care s-a cerut in principal fixarea zilei de munca la opt ore.

Germania in perioada crizei 1929-1933. Criza s-a manifestat cu deosebita putere. Cu toate ca Germania beneficiase de credite straine, datorita scaderii exportului, rationalizarii industriei, nu s-au putut plati materiile prime si produsele alimentare importate. In consecinta numeroase intreprinderi si-au restrans activitatea. In 1933 industria Germania lucra cu doar 45% din capacitate. Numeroase banci au cazut. In perioada 1931-1932 in Germania existau 6 milioane de someri. Veniturile au scazut catastrofal, salariul mediu saptamanal era de 43 de marci in 1929 iar in 1933 de 23 de marci. Pentru a remedia situatia guvernul Muller a facut un imprumut in Suedia de 300 milioane marci. Germania incercand sa-si rezolve problemele (dintre care cea a reparatiilor a provocat mari nemultumiri pe pan intern si o campanie antiguvernamentala in care s-a afirmat partidului Hitler) a acceptat planul Yang.

La 27 martie 1930 Muller demisioneaza. Noul guvern condus de liderul Centrului Catolic ia masuri pentru salvarea Germaniei: reducerea salariilor functionarilor cu 10%, masive impozitari suplimentare, reducerea alocatiilor de somaj, masuri respinse de parlament care va fi dizolvat, Guvernul conducand prin ordonanta. Acestea au dus la noi miscari greviste. La 14 septembrie 1930 au loc noi alegeri generale. Campania s-a caracterizat prin agitatii anticapitaliste, antisemitiste organizate de nazisti care propuneau exaltarea pangermanismului, salarii mari pentru muncitori, tarani, protejarea micilor comercianti. Alegerile s-au desfasurat intr-o tensiune foarte mare. Nazistii au obtinut 4,6 voturi si 107 locuri in Reischtad urcand pe locul doi. In aceste alegerisocial - democratii au lansat lozinca "mai bine Bruning decat Hitler". Opozitia nemultumita a organizat la Salsburg in octombrie 1933 o demonstratie la care a participat si conducerea partidului infrunte cu Hitler si 15 generali reprezentanti ai organizatiei Casca de Otel. Acestia au format Frontul de la Salsburg care a adoptat o rezolutie in care se cerea demisia guvernului. Partidele de centru au raspuns prin crearea Frontului de Fier (constituit din Partidul Social Democrat, Centrul Catolic si Sindicatele). Hitler a organizat mai multe intalniri cu o serie de bancheri, proprietari de mari intreprinderi (Krupp, Tissen) incercand sa obtina sprijinul acestora. Astfel la 27 ianuarie 1932 la Dusseldorf era semnat un acord intre Hitler si sprijinitorii sai. Cu aceasta ocazie Hitler a sustinut ideea superioritatii rasei germane si crearea masinei de razboi germane.

In primavara 1932 au loc noi alegeri prezidentiale, ocazie cu care este ales maresalul Hindenburg, un monarhist convins. Nazistii se manifesta foarte puternic in strada ceea ce il determina pe Bruning sa interzica formatiunile militare ale Partidului Nazist. Hitler nu a ripostat dar a actionat in culise. La 30 mai Hindenburg a retras increderea acordata guvernului formand un nou guvern "al baronilor" condus de von Papen, lider al Centrului Catolic. Pericolul fascist a fost sesizat de Partidul Social Democrat si Partidul Comunist care au incercat in 13 iulie 1932, in cadrul unui congres, realizarea unui front unic. Esecul acestui front este dovedit de alegerile din 31 iulie 1932 cand Hitler obtine 13,7 milioane voturi ceea ce ii aduce 230 locuri in Reischtadt si o pozitie care il va duce in aceea de cancelar al Germaniei.