Epoca arhaica (800-500 i.hr.)

EPOCA ARHAICA (800-500 i.Hr.)

Generalia

Epoca arhaica este, desi denumirea ei nu o sugereaza, perioada poate cea mai importanta din istoria hellenica, pentr ca ea a adus in toate domeniile inovatii capitale fara de care nu ar putea fi conceputa Hellada clasica.

Spunem ca polisul s-a nascut pe pamantul Asiei Mici in urma primei colonizari hellenice desfasurate acolo dupa anul 1000 i.Hr., a evoluat si a fost preluat si de grecii continentali. Prin urmare, polisul devine, in plan institutional, elementul inoitor major adus de epoca arhaica.

Polisul nu s-a dezvoltat in toata Hellada si nici in acelasi ritm. De la Hesiod, Munci si zile, rezulta ca in Boetia, spre anul 700 i.Hr., nu se desavarseste caracteristica esentiala a polisului arhaic si clasic: unificarea intre oras si regiunea rurala. Hesiod, traind in satul sau, Askra, vede orasul ca pe o lume indepartata si ostila de unde 'regii mancatori de daruri'.

Pentru a sesiza originea si data aparitiei polisului este nevoie de texte literare, imtrucat arheologia nu poate fi de amre ajutor, dat fiind ca urbanizarea nu semnifica in mod automat si dezvoltarea polisului, ea fiind lenta in Asia Mica si apoi in colonii.

Textele literare explicite privitoare la originea polisului dateaza din secolul al VII -lea i.Hr. si au fost adunae de catre V. Ehrenberg , Polis und Imperium (1985). Aceste texte inregistreaza in mod limpede polisul in acest secol, dar trebuie subliniat ca evolutia sa incepuse inca de mult. Colonizarea greaca, inceputa pe la jumatatea secolului al VIII -lea i.Hr., este proba cea mai sigura a inceputurilor polisurilor. Coloniile din Sicilia si Italia de Sud,cu exceptia unor factorii comerciale, sunt de la inceput polisuri care imita institutiile metropolelor, ceea ce probeaza in mod evident existenta polisului in preajma epocii colonizarii sau putin dupa inceputul ei.

Cauzele evolutiei spre polis sunt putin cunoscute. Fara indoiala, factorul geografic intra in discutie, dar el nu trebuie, in general, supraestimat. Asezarea urbana se instaleaza la poalele unei acropole ce adaposteste pe locuitori refugiati in caz de primejdie. In apropiere, se afla pamantul civic, asezat in regiunea de campie fertila. Incep apoi colinele cu pamantul necultivat si care este proprietate comuna, destinata pasunatului. Tot in proprietatea comuna este si padurea. Asezat de regula in apropierea marii, polisul nu se afla chiar pe litoral. Portul, civil sau militar, este adesea diferit de asezarea urbana: e. g. Atena si Pireul.

Revenind la factorul geografic se stie ca repartitia polisului nu se acorda mereu cu fragmentarea reliefului. Hellada vestica are putine polisuri, cand ar fi trebuit sa aiba mai multe, iar in Attika, fragmentata si ea, nu se va forma decat o cetate: Atena. Boetia, mai unificata geografic, va avea mai multe cetati. Micile insule Keos si Amorgos au mai multe polisuri, in vreme ce Samoa si chios, insule mari au cate un singur polis. Aceasta arata ca geografia nu trebuie sa fie neglijata in explicatia istorica, dar, in acelasi timp, valoarea ei probatorie nu poate fi absolutizata.

Cum subliniam anterior, polisul s-a constituit mai intai in Asia Mica, apoi pe litoralul estic al Helladei, extinzandu-se in interiorul acesteia, 'cucerind' apoi insulele egeice si Kreta. Cercetari recente au stabilit un raport intre harta principalelor asezari mykeniene si repartitia acestor polisuri. Unele dintre primele cetati s-au format in jurul celor vechi, mykeniene, care serveau ca refugiu, acesta fiind, de altfel, sensul primitiv al cuvantului polis.

Este limpede ca dificultatea de a surprinde procesul cristalizarii polisului survine si din dificulatea de a adopta un criteriu unitar cercetarii acestuia in toata evolutia sa. Asa de exemplu ciarea unui caz poate fi semnificativa. Din descrierea cetatilor de pe scutul lui Ahile, aflam ca acestea aveau institutii militare si judecatoresti. Se poate trage concluzia ca ele erau polisuri? Este sigur ca atenienii din secolul al V -lea i.Hr. le considerau ca atare, de vreme ce, pentru ei, democratia era intemeiata de catre Solon, cand, in realitate, bazele sistemului democratic din secolul al V -lea i.Hr. fusesera asezate, practic, de catre Kleisthenes.

Merita citata si o inscriptie din Kreta, contemporana cu Drakon, unde este mentionata hotararea colectiva: 'astfel a hotarat polisul', precum si existenta unei alte institutii civice - iteratia, adica interdictia de a candida la o magistratura inaintea unui anumit interval de la detinerea unei alte magistraturi.

Din sursele literare precare pe care le avem la dispozitie, se poate constata ca polisul arhaic incepe sa-si cristalizeze, deja, cateva trasturi:

a. codificarea legilor, realizata prin actiunea unui legiuitor, o persoana profana si publica respectata pentru autoritatea morala, legiuitor care defineste normele ce conduc societatea de la pre-drept la drept. Aceste norme trebuie sa elimine arbitrariul celor puternici, justitia devenind o problema publica;

b. reforma hoplitica, care presupune cresterea sentimentului comunitar si un anumit standard de dezvoltare economica, hoplitul trebuind sa se echipeze singur, falanga hoplitica devenind, astfel, reflexul militar al cetatii;

c. structurarea sociala in cetatean, noncetatean si sclav. Sclavia se extinde prin raspandirea muncii servile si prin aparitia sclavului-marfa. Ea a fost precedata insa si de alte forme de asuprire, cu care, de altfel, va coexista: e. g. hilotii din Sparta si penestii din Thessalia. Sclavia este trasatura specifica epocii arhaice, faptul rezultand de la Herodot, 6. 137, care, referindu-se la o epoca anterioara, noteaza: 'in acesta vreme atenienii, ca si ceilalti heleni, nu aveau sclavi'. Primele mentiuni despre cumpararea de sclavi straini exixta pentru Chios. Este cunoscut faptul ca, tot in Chios, se inregistreaza si primele progrse ale democratiei, ceea ce permite stabilirea unei relatii intre aceste doua procese.

Framantarile epocii arhaice

Epoca arhaica este si o epoca plina de crize, fiind deosebit de dificil de stabilit toate cauzele acestora. Tensiunile sociale din epoca arhaica au fost puse de istoricii germani, intre care Ed. Meyer, in relatie cu dezvoltarea economica din aceasta vreme. Dupa parerea lor, in secolul al VIII -lea i.Hr. s-a propus o revolutie economica: dezvoltarea productiei artizanale, manufacturiere, a comertului. Meyer considera ca acest proces a fost consecinta marii colonizari, prin ea cautandu-se noi debusee. Beloch, nuantand concluzia lui Meyer, admite ca marea colonizare ar fi stimulat doar aceste procese economice. In consecinta, potrivit aceator teorii ar fi aparut o noua clasa de 'industriasi' si comercianti noi, care reclama egalitatea cu aristocratia funciara. Un semn al acestei revolutii ar fi fost si aparatia monedei, care i-ar fi propulsat pe cei bogati si saracit pe micii proprietari funciari.

Exponentii acestei noi clase ar fi fost tiranii din secolele VII-VI i.Hr., care dreau ca prin tiranie sa obtina egalitatea politica cu vechea aristocratie. Expresia acestei interpretari se gaseste si in lucrarea din 1921 a lui P.N. Ure, The origin of Tyrany.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Teoria aceasta care a dominat aproape jumatate de secol istoriografia problemei, este insa pusa in discutie de noie cercetari. Acestea nu contesta semnele dezvoltarii, care nu pot fi negte nicicum. Pe la 700 i.Hr., Hesiod cunoaste comertul sezonier al taranului care-si vinde excedentele. In secoll al VII -lea i.Hr., comertulmaritim devine o realitate evidenta. Emporos, comerciantul maritim, este o realitate curenta. Este atestata diferentierea navei comerciale de cea de razboi. Exista si colonizare cu scop strict comercial. Arheologi au scos la iveala ateliere ceramice in Asia Mica, la Korinth si Atena, dar numai productia ceramica nu poate servi drept element generalizator pentru toate mestesugurile.

Epoca arhaica cunoaste un demos urban. Dezvoltarea arhitecturii - temple, monumente civice - schimburile cu Orientul subliniaza, in acelasi timp, cresterea gustului pentru lux la clasele avute. In epoca arhaica s-au nascut putine averi, dar se putea traii si fara lucrarea pamantului. Dezvoltarea comertului a atras dupa sine si aparitia taxelor vamale, dand posibilitatea unor polisuri, excelent situate din punct de vedere geografic, precum Korinthul, sa-si sporeasca veniturile.

Toate acestea nu pot fi ignorate si eliminate dintre factorii explicatiei istorice, dar taxele - imprecise, desi unele contemporane - nu menioneaza ascensiunea unui grup social intemeiat pe comert si industrie. Teognis deplange situatia cetatii conduse de 'cei rai', acestia fiind noii imbogatiti care au luat locul 'celor buni', dar, de aici, nu putem extrage vreo indicatie precisa a fundamnetului economic al acestei rasturnari sociale. Nu trebuie ignorat ca, in 594 i.Hr., cand Soloon stabileste clasele cenzitare, criteriul utilizat a fost doar avutia agricola. Sursele antice, cand mentioneaza conflictele epocii, nu sunt explicate cu privire la planul socio-economic. Inca o data, revenind la exemplul atenian, luptele politice sunt legate mai mult sau mai putin de problema repartitiei pamantului.

Moneda dateaza din a doua jumatate a secolului VII i.Hr. De obicei, sunt accentuate cauzele economice, care au dus la aparitia monedei, pe temeiul ca aceasta a avut, de la inceput, functia economica de etalon, de valoare universala pentru a facilita schimburile.

Dar cercetarile recente, au atras luarea-aminte asupra unui text din Aristotel, care spune undeva ca, la inceput, moneda ar fi avut un rol etic. Dat fiind ca epoca arhaica este caracterizata prin definirea valorilor - e. g. codificarea legislatiei - se considera, pe buna dreptate, ca si moneda ar face parte din acele norme care definesc viata civica si care trebuie cunoscute si acceptate de toti.

S-a mai observat, de asemenea, ca, la inceput, nu existau denumiri pentru moneda marunta, ceea ce inseamna ca ea nu a fost inventata pentru nevoile comertului. Moneda mare circula rar in afara ariei de emisie. Exista o exceptie: monedele emise de Atena, ca si cele emise de Thassos si alte orase de pe coasta thracica, care se regasesc in Imperiul Achemenid, ceea ce inseamna ca ele circulau, in primul rand, datorita valorii intrinseci a argintului. Ca ele nu erau exportate in primul rand de emitenti, ci de altii este ilustrat de faptul ca nu exista un curent comercial intre locul de emitere si cel de descoperire.

In aceste conditii cui ar corespunde inventia monedei? S-au avansat cateva explicatii, demne de a fi luate in seama: dezvoltarea rolului fiscal al statului; finantarea mercenarilor; emblema civica de normare a unei realitati. Nu trebuie, de asemenea, uitat ca in cadrul Ligii de la Delos, Atena a incercat - fara succes - sa impuna si 'aliatilor' propria ei moneda. Prin urmare, desi regele Lydiei a emis primele monede,  faptul este esential hellen si trebuie pus in legatura cu fenomenul social al dezvoltarii cetatilor si al sentimentului civic.

Aceste noi interpretari, propuse de istoricii francezi si englezi, subliniaza un alt aspect al problemei, pana acum mai putin luat in considerare: aspectul sociologic al evolutiei Helladei arhaice. Totodata, ele atrag atentia - odata mai mult - asupra necesitatii analizei multiple a unui fenomen. Nu pot fi lasate in afara explicatiei elementele unei noi economii din epoca arhaica, dar nu pot fi generalizate, si, in acelasi timp, nu pot fi ignorate nici eforturile hellenilor de normare etica si politica a organizarii lor din epoca arhaica.

Marea colonizare greaca

I. Izvoare; II. Premise, cauze; III. Directiile colonizarii

Cunoasterea marii colonizarii hellenice nu se poate reliza, din pacate cu ajutorul izvoarelor directe. Exista o foarte controversata traditie literara privitoare la consultarea oracolelor, dar autenticitatea lor este pusa in discutie. Anumite indicatii poate oferi arheologia cu privire la datarea anumitor colonii si intinderea lor ulterioara: pot fi trase concluzii privind activitatile economice, dar ea este incapabila sa ne ofere date de ordin mai precis. Izvoarele literare secundare, care mentioneaza intemeierea de colonii cit si motivatia intemeierii acestora sunt prea indepartate de eveniment, fapt care a condus la deformarea realitatilor respective.

In afara lucrarilor generale consacrate istoriei Greciei, de cea mai mare utilitate pentru student cartea, relativ recenta, a lui J. Boardman, Grecii de peste mari, cea mai cuprinzatoare lucrare privitoare la lumea coloniala greceasca. Informatii extrem de utile despre toate coloniile grecesti cunoscute stau la indemana studentului interesat in Pauly-Wissowa, Real-Encyclpopaedie der classischen Altertumswissenschaft ori, pentru cel mai grabit, in Der Kleine Pauly. Lexikon der Antike.

II. Premise, cauze

Marea colonizare greaca a determinat, fara indoiala, o cotitura pentru istoria Helladei. Ea a adus mai mult in contact pe greci cu vechiul Orient, apoi a largit aria cunostintelor prin explorarea litoralului Euxinei si al tarmului nordic si occidental al Marii Mediterane.

Neindoielnic in procesul intemeierii unei colonii se impunea rolul unui personaj, al unui intemeietor. Procesul acesta a determinat un altul la o scara istorica mai larga si anume impunerea personalitatii in intreaga viata sociala si politica. Astfel se ajunge la statutul si prestigiul unui Solon, al altor legiuitori, al tiranilor, la cresterea statutului social al poetilor ori al filosofilor, e. g., Thales din Milet.

Daca este vorba sa ne referim la cauzele acestui proces, marea colonizare greaca, desfasurata intre secolele IX-VI i.Hr., a fost determinata de mai multi factori care ar putea fi grupati, din nevoi didactice, in cauze economice si politice.

Cauzele politice se cunosc in general. Este vorba despre confruntarile dintre diversele grupari politice din cuprinsul unui polis, grupari care isi definesc mai acut interesele si vor intra in conflict in timpul crizelor ce framantau Hellada in peioada arhaica. Fara indoiala, aceste crize politice sunt in stransa relatie, cum aratam anterior, de problema repartitiei pamantului. Acestei inegale repartitii a pamantului i se mai adauga si o seama de conditii economice obiective: randamentul agricol era destul de slab si suprafetele cultivabile restranse ale Helladei. Faptul a putut genera destul de repede o problema de ordin demografic. Un reflex al acesteia este 'expunerea' copiilor. Inca Hesiod, Munci si zile 376, sfatuieste pe cei casatoriti de a avea numai un singur copil.

Acestor factori de ordin obiectiv - pamant putin, nefertil, randament slab, surplus demografic - li se adauga si factori de oridin subiectiv. Ca peste tot si ca in toate timpurile, si in Hellada erau destui insi dornici de aventura. Asemenea oameni erau fie liderii, fie simplii participanti.

Pe langa o colonizare determinata economic a existat si o colonizare fortata, atunci cand un grup de oamnei isi paraseste patria pentru a-si gasi o alta peste mari si tari: autoexilul.

Fara indoiala ca evolutia tehnicii navale a servit si ea acestui proces, corabiile mai bune, sporirea cunostintelor din calatoriile anterioare au facut ca marea sa devina destul de familiara si sa nu-i mai inspire teama si neincredere. Un exemplu ar putea fi si Marea Neagra, numita la inceput 'marea neospitaliera', iar apoi 'ospitaliera'. Primul exemplu in materie de colonizare  fost dat de hellenii mykenieni, apoi de catre ionienii si eolienii, care, dupa migratia dorienilor, s-au asezat in Asia Mica.

III. Directia  colonizarii

A doua mare colonizare hellenica poate fi data, in mare, intre orele, intre secolele IX-VI i.Hr. Evident, colonizarile ulterioare, mai intinse ori mai restranse, nu ne intereseaza aici, ele neputand fi incadrate in fenomenul de care ne ocupam aici, acestea avand alte dimensiuni si alte determinante.

Asa cum se stie, in perioada de dupa migratia dorica, o prima deplasare hellenica, a acheilor din nord s-a produs in Asia Mica septentrionala. Acheii din Pelopones pleaca ultimii si se aseaza in sudul Asiei Mici. Aici, s-ar putea vorbi de o presiune doriana, cauza a acestei ultime plecari. Acheii din Thesalia au ocupat insulele Lesbos, Tenedos, iar pe coasta mikroasiatica au fondat Kyme, Smyrna, Myrina. Acestea vor frma la randul lor Antandros, Assos si Neandria. Eolienii din Phokida si ionienii din Attika vor coloniza malurile golfurilor Smyrna, Epheso, Milet, insulele Samos, Chios, regiunile raurilor Hermas, Kaystros, Meandros. Dorienii, in afara asezarilor lor din Asia Mica, vor coloniza Kreta si Cicladele.

Expansiunea greceasca spre rasarit si spre miazanoapte se explica, ca si aceea spre Hellespont si Pontu Euxin, prin aceleasi cauze economico-sociale si politice, dar si prin situatia externa de atunci.

Asa cum odinioara hittitii impiedicasera pe helleni sa se aseze pe litoralul mikroasiatic, acum ei erau blocati in intentia lor de a coloniza litoralul oriental al Mediteranei de catre puternicul si agresivul Imperiu Assyrin. Aceasta expansiune hellenica ar fi fost mult usurata de vecinatatea Asiei Mici pe litoralul oriental si de experienta pe care acestia o aveau in materie de colonizare. Prin urmare colonizarea greaca a avut succes total acolo unde nu existau state organizate: Assyria, Egiptul, Carthagina, ci triburi barbare care nu puteau primejdui in mod vital existenta si dezvoltarea coloniilor.

Eubeenii din cetatile Chalkis si Eretreiea, dorienii din Megara si Korinth, dar mai cu seama ionienii din Asia Mica - Miletul in rimul rand - s-au indreptat spre nord si nord-est.

La sfarsitul secolului al VIII -lea i.Hr., Chalkis colonizeaza atat de intens peninsula thracica vestica incat ea se va numi Chalkidike. Tot in aceasta regiune a Thraciei, Korinthul va intemeia in secolul al VII -lea i.Hr. Poteidaia. Intre 670-650 i.Hr., se intemeiaza mai multe colonii in Hellespont: Kyzikos, Sestos, Abydos, Selymbria, Byzantion. Eubeenii intemeiaza apoi in Macedonia, Pydna si Methones. In secolul al VII lea i.Hr., Megara si Miletul sunt atat de implicate in colonizarea Pontului Euxin, incat au ajuns la incheierea unei intelegeri intre ele. Miletul a intemeiat Sinope, Trapezunt, Odessos, Istros, Tomi, Theodosia, Pantikapaion, Dioscurias, etc., iar Megara a intemeiat Khakedon, Bzzantion care la randu-i a intemeiat Herakleea Pontica iar aceasta a intemeiat Callatis.

Neindoielnic, rosturile economice ale acestor intemeieri de colonii erau limpezi. Coloniile vor fi furnizoare de grau, de peste pe care il exportau, marfuri pe care fie le produceau singure, fie le negutau de la triburile vecine. In timp, aceste colonii isi vor extinde teritoriile agrare pe care le vor exploata singure sau aducandu-i pe autohtoni intr-o anumita stare de dependenta, productia cerealiera de aici crescand continuu si ajungandu-se ca in Crimeea, unde se va alcatui un 'regat bosporan', adica un fel de combinatie dintre scitii de aici convertiti in parte la cultura greaca si cetatile grecesti, sa apara unul dintre cei mai mari producatori de cereale ai Antichitatii.

Pontul Euxin devenise atat de important pentru Hellada, incat inchiderea Stramtorilor provoca modificari substantiale in raporturile de forta ale timpului.

Explorarea marilor occidentale a fost mai timpurie decat a Pontului Euxin. Aici au aparut cele mai multe si mai importante colonii. Arheologie documenteaza relatiile intre helleni si regatele italice si sikeliote inca din epoca mykeniana. Succesul expansiunii si colonizarii hellenice in aceasta regiune se explica prin aceeasi absenta a unor state puternice si organizate. Singura putere din Italia, care putea sa-i contracareze pe greci erau etruscii, dar acestia s-au asezat in Italia nordica si centrala. Cand cartaginezii vor intemeia colonii in Sicilia, abia atunci helleni vor avea in fata un adversar  redutabil cu care vor trebui sa accepte o impartire a insulei.

Pe la jumatatea secolului al VIII -lea i.Hr., Chalkis din Eubeea fondeaza in Campania colonia Kyme. Prin aceasta colonie, se va raspandi in Italia alfabetul grecesc in varianta Chalkidica, in care X nu se citea ch ci x propriu-zis. Tot astfel, s-au raspandit in Italia si divinitatile hellenice. Kyme va fonda pe la 600 i.Hr. Neapolis.

Prima colonie in Sicilia a fost se pare Naxos, langa Etna, pe la 735 i.Hr. Megara va intemeia colonia Megara Hyblaia. Korinthul va intemeia Syrakusa, care va deveni cel mai important polis din Sicilia. Ea va stapani mai tarziu si insula Korkyra.

Colonizarea greaca in Italia de Sud este de o cu totul alta natura decat colonizarea altor regiuni si , prin urmare, lumea coloniala de aici ofera o alta imagine. Intemeierea coloniilor in Italia de Sud n-a avut ratiuni comerciale, ci a fos determinata de lipsa de pamant din patri-mama. Mii de emigranti din nordul Peloponesului, din Lokrida vinsa se aseze in tinuturile roditoare ale Italiei de Sud. Acheii din Pelopones vor intemeia Krotona, Metapont, Sybaris. Chiar Sparta va intemeia aici singura ei colonie Tarentul.

Colnizarea de aici, datorita intensitatii si numarului mare de helleni veniti, a exercitat o influeta profunda si indelungata in Italia sudica, vizibila si astazi prin elementele grecesti prezente n limba italiana vorbita in sud. Desi istoricii italieni, printre care Et. Ciareri, incearca sa minimalizeze aceste influente, pozitia lor este singulara, ea fiind contestata de cea mai mare parte a lumii savante. Deja in secolul VI i.Hr. era in uz, in Hellada, denumirea de Megales Hellas, pentru Italia sudica.

Nu trebuie uitat ca pe litoralul sudic al Galliei, a fost intemeiata de catre foceeni,pe la 600 i.Hr., colonia Massalia.

Vechii greci au intemeiat in Egipt si Libia doar doua colonii: Naukratis si Kyrene. Naukratis (cca. 615-610 i.Hr.), colonie cu regim special, reprezinta unul dintre momentele importante ale relatiilor vechi dintre egipteni,mykenieni si achei. Desi faraonii au avut relatii vechi cu oamenii veniti din Grecia, ei nu le-au permis infiintarea unor colonii in Egipt. Abia 'oamenii de bronz', mercenarii greci cu armura, care i-ai ajutat pe faraonii saiti sa ia tronul Egiptului, primesc permisiunea sa intemeieze aceasta colonie. Naukratis era locuita de ionieni, eolieni, dorieni. Ea era foarte strict supravegheata de autoritatea egipteana, iar locuitorii nu se puteau misca in voie in Egipt decat cu 'voie de la stapanire'.

Pe la 630 i.Hr., dorienii din insula Thera (Santorin - astazi) au intemeiat pe litoralul african colonia Kyrene, a carei economii economii era intemeiata pe agricultura si cresterea animalelor. Este singura colonie in care s-a pastrat in cursul timpului institutia regalitatii. Ea va intra mai tarziu in legatura cu Sparta, care va deveni a doua intemeietoare a acesteia, intrucat era si ea o cetate doriana.

Consecinte

Consecintele marii colonizari grecesti nu sunt greu de intrevazut. Hellenii au intrat astfel in legatura cu populatii noi datorita largirii considerabile a cunostintelor geografice si din aceste interrelatii nu se poate spune ca triburile thracice, illyre, scitice ori italice n-au beneficiat intr-o masura sau alta de pe urma acestor contacte.

Daca se ridica problemain ce masura aceste colonii au fost agricole sau comerciale, trebuie sa admitem, impreuna cu specialistii chestiunii, ca problema este pusa in acest mod, intrucat este nevoie de cercetarea fiecarui caz in parte. Lumea coloniala a reusit spre sfarsitul archicului sa puna in valoare moneda si sa contribuie, esential, si ea la consolidarea economiei monetare a lumii hellenice.

Lumea coloniala hellenica se intemeia si ea pe fundamente ale unitatii spirituale ca si lumea metropolelor. Unul dinte fundamentele acestei unitati era religia greaca iar una dintre expresiile ei era recunoasterea unei institutii a spiritului grec: 'cei 7 intelepti'.

Referindu-ne strict la urmarile marii colonizari pentru Hellada propriu-zisa, este adevarat ca plecarea unui mare numar de oameni a creat metropolelor posibilitatea unei relative dezvoltari. Pe de alta parte, dezvoltarea Greciei continentale a fost stimulata indirect si de exemplul dezvoltarii formidabile a coloniilor ajunse la o dezvoltare economica, arhitectonica si spirituala remarcabila.

De exemplu, Lokroi si Katana, cu legiuitorii lor Zaleukos si Charondas, arata avantajul legilor scrise si egale pentru toti. Principalele scoli poetice, primele scoli filosofice apar in Grecia continentala. Filosofia naturii apare in Ionia. Regimurile politice demagogice, democratice, tiranice, sunt toate reprezentate in colonii.

Intr-un cuvant, contrastul dintre viata mizera din metropola si cea din colonii a impulsionat activitatea din Hellada propriu-zisa. Lumea coloniala a pus si mai mult in evidenta polisul ca forma de stat caracteristica lumii hellenice in fata statului teritorial. Coloniile au contribuit in mod substantial la dezvoltarea si sublinierea specificului spiritului hellenic.