Declinul polisului grec (404-360/336). Hellada intre presiunea persana si ascensiunea Macedoniei

Declinul polisului grec (404-360/336). Hellada intre presiunea persana si ascensiunea Macedoniei

Izvoare:

Arheologia ne ajuta prea putin asupra lamuririi acestei epoci. Dintre monumentele importante ale epocii am putea aminti Zidul lui Konon, castelul Euryalos al lui Dionysios I al Syrakusei, mausoleul din Halikarnasos, inceput in anii '50 ai secoluluii IV i.Hr. si incheiat de Ada, sotia lui Maussolos, in timpul lui Alexandru cel Mare. Ne stau la indemana un numar important de modele si de inscriptii.

In privinta izvoarelor nerare, trebuie spus ca secolul IV i.Hr. este perioada pamfletelor si a discursurilor politice. Maestrul genului este, fara indoiala, Isokrates din Atena (436-338 i.Hr.). el a dus la apogeu discursul politic. Isokrates, creatorul retoricii ca disciplina autonoma, a abordat cele mai diverse teme: sistemul politic, panhellenismul. A fost partizanul unei democratii guvernata de un regim aristocratic al 'celor buni', idee preluata de Aristotel in Politica. Isokrates a avut contemporani dintre cei mai ilustri: Lysias, Andokides si, mai ales, Demosthenes. Un rol important in cunoasterea epocii l-au avut istoricii: Xenofon, Hellenicele (filospartan), idem, Anabasis, Nepos, Plutarch, Iustinius. Pagini ale altor istorici se regasesc in FHG si FGrHist.

Raporturile hellenilor cu persii si cartaginezii

Aceasta traditionala impartire a perioadelor in discutie este determinata de transformarile fundamentale ale relatiilor de putere in Hellada, ceea ce este esential pentru a intelege exact epoca discutata. Ea este dominata de aparitia unei realitati extrem de importante: interventia persilor in relatiile dintre helleni. Aceasta proponderenta persana, eprimata prin pacea regelui din anul 387 i.Hr., se incheie prin cuceririle lui Alexandru, anticipate de reorganizarea Helladei de catre Filip al II -lea prin intemeierea in 338 i.Hr. a Ligii de la Korinth.

Este stiut ca aparitia si exercitarea preponderentei persane au fost posibile ca urmare a luptelor particulare din Hellada. Daca Grecia ar fi fost unita, putea sa se opuna militar Persiei si nu se ajungea la evenimentele din 387 i.Hr. Un elocvent exemplu il constituie prezenta si rolul mercenarilor in batalia de la Kunaxa din anul 401 i.Hr.

Ceea ce este si mai interesant este ca Imperiul Achemenid s-a mentinut prin forta mercenarilor greci si ca, in primele faze ale razboiului cu Alexandru, ei au jucat un rol eminent. Preponderenta persana s-a mentinut pana la Artaxerxes al III -lea Ochos (359-358 i.Hr.)prin aur, mijloc care a servit excelent diplomatia de la Susa.

In Occident, Carthagina a exercitat o puternica presiune asupra Helladei vestice. Syrakusa a participat la razboiul peloponesiac si a pierdut flota la Kyzikos. Acest fapt, conjugat cu luptele dintre polisurile siciliene, i-au oferit Carthaginei prilejul de a interveni. Intre anii 409-405 i.Hr., Carthagina a cuserit Selinus, Akragas, Himera, Gela continuand ofensiva spre est. in aceste conditii, Dionysios va prelua puterea la Syrakusa. El a exercitat intre 405-367 i.Hr. o dominatie fara scrupule, devenind modelul tiranului nou. Si-a intemeiat autoritatea pe purtarea razboiului impotriva carthaginei.

Razboiul a fost schimbator: cand ajunge el sa cucereasca Motye, cand este asediat in Syrakusa. In cele din urma, va incheia o pace favorabila cu punii, devenind stapanitor al partii rasaritene a Siciliei. A cucerit sudul Italiei cu polisurile Rhegion si Krotona dominand astfel Adriatica si coasta illyrica, jucand un rol important in Hellada ca prieten al Spartei.

Stapanirea intemeiata va dispare in timpul succesorului si fiului sau, Dionysios al II -lea. acesta va fi alungat in 354 i.Hr. in timp ce Dion, unchiul sau si fost elev al lui Platon, va fi asasinat.

Profitand de situatie, Carthagina ataca din nou. Solicitat, Korinthul trimite in Sicilia pe Timoleon in 344 i.Hr., care va restaura situatia militara, obtinand o victorie la Krimisos. Timoleon il sileste pe Dinysios al II -lea, care revenise, sa paraseasca insula. Korinthianul a restabilit democratia, a refacut Gela si Akragas aducand colonisti din Hellada. Syrakusa va fi conducatoarea Ligii tuturor oraselor din Sicilia.

Dupa plecarea lui Timoleon (337-336 i.Hr.), incep iar tulburarile ceea ce ofera Carthaginei posibilitatea sa intervina. In Sicilia este, asadar, aceeasi imagine trista a patriei mame.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Hegemonia spartana

In urma victoriei in razboiul peloponesiac, Sparta ia locul Atenei in fruntea Helladei. Lysandros este cel mai puternic om al zilei, pana-ntr-acolo incat i se acorda onoruri divine. Chiar Sparta ii aseaza la Delphi statuia langa zeii olimpieni, iar oligarhii din Efes si Samos i-au decretat onoruri divine.

Ailiata cu persii si cu Dionysios I, Sparta a oferit hellenilor in locul libertatii promise o stapanire brutala. Precum odinioara, Atena a utilizat democratia pentru a-si consolida dominatia, Sparta face acelasi lucru, introducand regimuri oligarhice sprijinite de magistrati spartani, harmostes, asistati de gernizoanele Spartei.

In acest timp, la Atena se desfasoara lupte constitutionale, potentate de circumstante postebelice tulburi. Este interesant ca, in 404 i.Hr., Lysandros a impus revenirea la patria politeia, formulare ambigua facand posibile mai multe interpretari.

Oligarhii impun in vara anului 404 i.Hr. teribilul regim al celor 30. Ei au exercitat o apriga teroare politica, care a avut cca. 1500 de victime, fiind atotputernici, sprijiniti de harmostele spartan si de cei 700 de soldati. Teramenes, care s-a opus terorii, a fost executat. Liderul democrat Trasybulos s-a refugiat la Teba, de unde a revenit si a restaurat regimul democratic.

In 403 i.Hr., sub arhontele eponim Euklides, s-a produs restaurarea democratiei cu un sfat de 500 de membri. Pentru realizarea pacii generale, s-a decretat amnistia. Dar restaurarea democratiei la Atena nu a insemnat si revenirea Atenei la statutul de mare putere.

Hellada este controlata da Sparta, care prin Lysandros se amesteca in luptele pentru tronul Imperiului Achemenid. Lysandros se intelege cu Kyros pentru a-l ajuta in actiunea de rasturnare a lui Artaxerxes (404 359 i.Hr.). esecul si moartea lui Kyros ca si dezvaluirea relatiilor lui cu Lysandros duce la compromiterea Spartei fata de Persia.

Tisaphernes ameninta cu represalii orasele hellenice din Mikroasia fidele lui Kyros, iar ele cer ajutor Spartei, care va interveni din datoria de hegemon si nu din sentimente pan-hellenice.

Intre 400-395 i.Hr., Sparta va combate pe persi in Asia Mica, obtinand succese importante sub comanda regelui Agesilaos, protejatul lui Lysandros. Tanarul rege care, la trecerea in Asia, a facut jertfe precum Agamemnon, a obtinut in 395 i.Hr. o victorie la Sardes.

Aurul  persan a pus pe picioare o alianta antipersana. Aceasta, avand la dispozitie si o flota comandata de Konon, deschide ostilitatile impotriva Spartei, incepand ceea ce s-a numit 'razboiul korinthic' intre anii 395-386 i.Hr.

In cursul ostilitatilor, Lysandros isi pierde viata. Sparta il cheama pe Agesilaos din Mikroasia. Astfel, sub comanda lui, ei obtin in 394 i.Hr. o victorie la Koronea impotriva aliatilor Korinth si Argos, dar, la Knidos, Konon invinge flota spartana. In urma acestei victorii, escadele persane reapar in Marea Egee, iar polisurile mikroasiatice, carora Konon le garanta autonomia, trec de partea persilor.

Lui Konon si lui Euagros li se ridica statui in agora ateniana. Sunt primii, dupa tiranicizi, carora cetatea le acorda o asemenea onoare. Victoria lui Konon a permis Atenei sa reconstruiasa Zidurile Lungi si sa constituie o noua liga, avand Rhodosul, Chiosul si Mytilene in componenta. Dionysios I al Syrakusei nu va intra in alianta cu Atena, dar nici cu Sparta, optand pentru neutralitate.

O modificare importanta in tactica militara a vremii introduc generalul atenian Iphikrates: modifica armamentul soldailor atenieni, pe carei transforma in peltasti, infanteristi usor inarmati cu lance lunga, scut mic, rotund, asemanator cu cel thracic (pélte). Noua tactica presupune exercitii militare foarte dure. In consecinta se impun tot mai mult mersenarii, intrucat cetatenii refuza executarea acestui gen de antrenament.

In 389 i.Hr., Trasybulos incearca sa refaca Liga de la Delos, ceea ce a determinat Imperiul Persan sa reia relatiile cu Sparta, punand capat razboiului korinthic. Pacea va fi incheiata de Antalkidas in 387 i.Hr. Continutul acestei paci regale se regaseste la Xenofon 5. 1. 31, iar Isokrates, Panegyr. 176, remarca tonul imperial al pacii: 'a fost un dictat si nu un tratat!'.

Pacea regala a dus la cresterea puterii Spartei in Hellada si, implicit, la cresterea influentei persane, dar si la accentuarea opozitiei antipersane si antispartane. Ecoul acestei atitudini este Isokrates, aflat in cautarea unui lider care sa reuneasca hellenii si sa cucereasca teritorii din Imperiul Achemenid, pentru a rezolva problemele economice si sociale ale Helladei.

'Hegemonia' tebana si a doua liga maritima ateniana

In timpul pacii regelui, care presupunea abtinerea de la actiuni ostile, Sparta ocupa fortareata Thebei, Kadmea, impunand un regim oligarhic in cetate. Faptul a provocat tulburari in Hellada. In 379 i.Hr., tebanii ii alunga pe spartani si restaureaza regimul democratic.

Actiunea lor a dat semnalul luptei antispartane. Dupa un an, Atena incheie o alianta cu Theba, pentru ca Sparta voia sa-i darame Zidurile Lungi. Totodata, ea reinfiinteaza o a doua liga maritima attica in anul 377 i.Hr., cu scopul de a se apara de Sparta. Toti membrii erau liberi si autonomi, fara obligatia de a plati tribut. Consiliul (synedrion) aliatilor hotara impreuna cuantumul contributiilor. Fortele ateniene conduse de Chabrias si Thimotheos obtin succese in Marea Egee si Marea Ionica impotriva fortelor spartane.

Theba incearca sa supuna Boetia cu scopul de asi constitui un stat. conducatorii Thebei nu concepeau o organizatie politica federativa, ci o structura in care elementul teban si reprezinte factorul dominant si decisiv. In acelasi scop, ei au incheiat o alianta cu tiranul Iason din Pherai (Thessalia).

Celebrul  egeneral si om politic teban Epameinondas infrange in 371 i.Hr., la Leuktra, pe regele spartan Kleombrotos, punand capat suprematiei militare spartane. Instrumentul militar al victoriei este falanga tebana, pe care a rmarit-o evoluand si viitorul Filip al II -lea, aflat la Theba ca ostatec, o perfectionare a celei clasice, hoplitice. Dupa un an, Epameinondas intreprinde o campanie in Pelopones, jefuind si sprijinind fondarea unui stat mesenian. Hilotii pun bazele Ligii Arcadiene cu capitala la Megalopolis, prin synoikismul mai multor asezari (369 i.Hr.).

In intentia de a extinde hegemonia thebana asupra intregii Hellade, Epameinondas se va adresa regelui persan. El urmarea nu o unire libera a comunitatilor, prin organizarea unei conduceri reprezentative, ci supunerea lor de catre un singur polis. Visurile i s-au spulberat in 369 i.Hr., la Mantineea. Epameinondas si-a vadit inca o data geniul militar, invingandu-i pe spartani, dar si-a pierdut viata. Disparitia lui inseamna si disparitia pretentiei de mare putere, pentru care Theba nu avea resursele necesare.

Nici puterea maritima a Atenei nu a avut o existenta mai lunga, pentru ca Rhodos, Chios si Cos s-au desfacut in 357 i.Hr. din Liga, datorita intrigilor satrapului Maussolos. In 357-355 i.Hr., acest proces de disolutie a Ligii a luat sfarsit prin razboiul aliatilor, cand, sub presiunea persilor, Atena a renuntat la pozitia de mare putere suzerana.

De acum, atenienii isi vor orienta politica pe o directie pacifista. Preocuparea lor va fi dezvoltarea unei politici economice eficiente care sa sporeasca forta economica a polisului. Merita a fi mentionata lucrarea unica in felul ei a lui Xenophon, Poroi, semnificativa pentru aceasta noua tendinta, ilustrata, in plan politic, de activitatea, in plan financiar, a lui Eubulos, arhonte in anul 354 i.Hr.

Aceasta politica are si consecinte negative. S-a ajuns la o democratie radicala, extrema, in care o parte a populatiei era interesata doar de bunastare. In aceasta perioada se produce decaderea gandirii politice, abstragerea de la activitatea publica. Creste numarul celor ce se retrag din armata. Sunt vizibile semnele decaderii morale ale unui stat aflat intr-o astfel de situatie. Se ajunge la primatul interesului financiar si la subordonarea statului de catre individ.

Exista si manifestari puternice ale idealului panhellenic, formulate intr-o maniera directa de Georgias. Liderul curentului panhellenic este Isokrates din Atena. In Panegiricul sau din 380 i.Hr., punea problema unui razboi national antipersan. Pentru inceput, sperantele sale erau indreptate spre Atena, crezand apoi ca numai un monarh poate depasi aceasta stare si organiza actiunea comuna a hellenilor. Iason din Pherai, Dionysios I au fost, rand pe rand, modelul acestui monarh. Inainte de a muri, la 98 de ani, a apucat sa-l vada si pe Filip al II -lea in plina actiune.