Consideratii privind situatia actuala din provincia kosovo

CONSIDERATII PRIVIND SITUATIA ACTUALA DIN PROVINCIA KOSOVO

Pentru Provincia Kosovo, anul 2008, reprezinta o perioada foarte importanta, in cadrul evolutiei sale indreptata catre constituirea unei entitati statale, in adevaratul sens al cuvantului, datorita declararii unilaterale a independentei si adoptarii Constitutiei.

Dupa declararea independentei, in mod unilateral dar cu sprijinul si acceptarea tacita din partea unor actori importanti de pe scena politica mondiala, factorii politici din Provincie si-au indreptat indreptat eforturile spre consolidarea si recunoasterea internationala a acestui nou "stat".

La acest moment, chiar in conditiile in care unele state importante au recunoscut independenta Provinciei Kosovo fata de Serbia, noua entitate nu indeplineste unele din conditiile de baza necesare pentru existenta unui stat. Astfel, pretinsul stat nu are un teritoriu exact delimitat si convenit cu vecinii sai, acestia ezitand inca sa accepte independenta Provinciei. Actualmente se afla in curs de masurare si marcare frontiera dintre Kosovo si Macedonia, ulterior fiind planificata si delimitarea granitei cu Muntenegru.

Frontiera cu Serbia a fost stabilita in anul 1999, o data cu retragerea fortelor armate sarbe din Provincie si preluarea controlului teritoriului kosovar de catre fortele NATO. Avand in vedere faptul ca Serbia nu recunoaste existenta unui stat Kosovo, precum si faptul ca Guvernul de la Pristina nu isi exercita atributiile executive asupra teritoriului locuit de populatie exclusiv de nationalitate sarba din Nordul Provinciei, la acest moment nu exista, practic, o frontiera intre Serbia si Kosovo, ci doar o linie administrativa, stabilita in urma unei conventii, de-a lungul careia functioneaza doar puncte de control al documentelor de calatorie si nu puncte vamale care sa incaseze veniturile cuvenite de pe urma circulatiei marfurilor.

Existenta si functionarea normala a institutiilor statului constituie o alta problema de pe agenda Guvernului de la Pristina, avand in vedere faptul ca, dupa declaratia de independenta, UNMIK, misiunea ONU din Provincie, a decis restructurarea semnificativa a personalului si implicarii sale, in concordanta cu "contextul din teren" (decizie afectata de declararea independentei statului Kosovo si in vederea implementarii Misiunii Uniunii - EULEX). Avand in vedere importanta componenta executiva a UNMIK (mai ales in administratie si politie), din cauza reducerii implicarii misiunii ONU s-ar putea crea o lipsa de decizie la nivel operational, datorata in principal faptului ca institutiile nou create in Kosovo nu beneficiaza deocamdata, de expertiza necesara pentru a functiona independent de prezenta internationala din provincie. Lipsa unei autoritati recunoscute pe intreg teritoriul si de catre toata populatia, precum si a unui cadru legislativ coherent creeaza conditii pentru cresterea rapida, atat ca numar cat si din punct de vedere al complexitatii, a fenomenului infractional.

Economia, in Provincia Kosovo "este sublima dar lipseste cu desavarsire", produsul intern brut fiind constituit in principal din ajutoarele externe, numerarul adus de populatia care munceste in Occident, precum si prin intermediul prezentei organizatiilor internationale (ONU, NATO), prin plata serviciilor necesare subzistentei. Exista totusi foarte multe minereuri in Kosovo, acesta fiind probabil si motivul interesului manifestat de anumiti actori pentru aceasta provincie. Pentru perioada urmatoare se prevede privatizarea putinelor intreprinderi existente in zona, existand insa o importanta temere asupra corectitudinii tranzactiilor, datorita coruptiei extinse pana la cele mai inalte nivele.

Populatia provinciei este eterogena din punctul de vedere al nationalatatii dar si al religiei. Majoritatea este intr-adevar de nationalitate albaneza si religie musulmana, dar exista, pe langa minoritatea sarba ortodoxa, importante comunitati de albanezi catolici, de turci, bosniaci, tigani. Mare parte a locuitorilor din Provincie sunt albanezi musulmani, iar celula organizationala de baza este familia largita (clanul). In cadrul clanului exista reguli bine stabilite, care atrag prin nerespectare sanctiuni din partea persoanelor mai bine plasate in ierarhia familiei. De asemenea exista norme de drept (cutume) pentru reglementarea relatiilor intre clanuri. Toate aceste norme de drept au fost codificate de conducatorul feudal Dugajini, si sunt respectate cu strictete, chiar si in prezent, mai ales de catre populatia varstnica. Acest mod de organizare a populatiei, creeaza, ca si in sudul Italiei, premisele aparitiei unor puternice organizatii criminale.

Proiect: Test de evaluare la geografie - relieful Romaniei Referat: Bucegii isi dezvaluie tainele

Subsemnatul m-am tinut de cuvant si am declarat orice mi s-a cerut, numai ca sa pot sa fiu liber, dar cele declarate nu corespund adevarului De la inchisoarea Vacaresti am solicitat prin petitie eliberarea mea, reamintind ministrului de interne indeplinirea angajamentului din partea mea si neindeplinirea promisiunii ce mi se facuse. Rezultatul ce a urmat a fost procesul in care am fost bagat si unde se folosesc contra mea si a altora fapte inventate de anchetatori, dupa cum am aratat mai sus. Subsemnatul, declar in mod formal ca recunosc ca adevarate numai declaratiunile facute inaintea dvs. in sedinta din 22-01-1948, toate declaratiunile anterioare fiindu-mi luate prin teroare, infometare si viclesug.'. In acest proces au fost implicate, torturate si condamnate 26 persoane. In acest mod s-au judecat si celelalte procese:

- Procesul TUNT-ului inscenat pe baza informatorilor: Alexandru Dragulanescu, Paul Sava, Const. Balaceanu Condamnate 12 persoane.

- Procesul 'trotilistilor' cu peste 100 persoane, condamnate pe baza informatorilor Paul Sava, Stejerei Sava, Alex.Dragulanescu

- Procesul Sectiei militare inscenat pe baza informatiilor col. Stefan Stoica introdus ca agent de varul lui, Lucretiu Patrascanu, care s-a dus in Martie 1947 la Bodnaras si apoi la Teohari Georges cu cu indicatia sa fie sincer, ca nu va avea nimic de suferit. A primit 7 ani si a murit in temnita.

- Procesul sectiei muncitoresti inscenat dupa informatiile lui Ion Lambru, care n-a fost condamnat, dar a stat administrativ si mai tarziu in 1961 folosit intr-o alta inscenare.

- Procesul celor care ajutasera la inscenarea 'fugii de la Tamadau', pe baza declaratiilor lui R. Lusting, Gh. Preda, Const. Gafencu, pri­mii doi au fost reprimiti in serviciu cu salariu pe timpul detentiei, cel de-al treilea trimis in strainatate cu misiunea de a in­filtra exilul ca preot la Koln (dar a fost demascat).

- Procesul Sectiei de la Lugoj, o inscenare a lui Kling Zoltan.

Toate victimele acestor inscenari, cu datele justificative, sunt consemnate in documentele ce insotesc procesul pe Internet.

MISCAREA NATIONALA DE REZISTENTA a fost un alt proces judecat imediat dupa infiintarea securitatii. A fost un fel de 'ghiveci national'' in care pe langa mari industriasi au aparut cadre universitare, fruntasi ai amiralitatii romane, fruntasi legionari veniti din Germania, toti intr-un aluat framantat in Ministerul de interne (Andreescu Matusei; lt.Petrescu Nicolae, lt. Nastase I., Jianu Marin, Nicolschi A. toti dirijati de Bodnarenko Pintilie). Arestarile au in­ceput cu profesorul universitar George Manu, invinuit de saparea unui tunel ca sa arunce in aer parlamentul pe 19-03-1948, continuand cu Ion Bujoiu, Alex.Popp, Ion Bontila (arestati pe 14-04-1948), amiralul Horia Macellariu (arestat pe 19-04-1948 la intalnirea aranjata cu colonelul Alex.Popovici), Nicolae Margineanu (arestat 26-03-1949); pana la urma au fost implicati peste o suta de romani.

Pionul principal al sigurantei a fost un agent S.S.I. infiltrat pe langa ing. Alex. Popp, care-1 ajutase cu niste bani cand era ope­rat in spital. Procurorul Burdea i-a sugerat fuga din spital, dandu-i legaturile telefonice pentru a-i da relatii despre Popp si Macellaru, pe langa care trebuia sa lucreze. Acest St.Tomescu (nume conspi­rativ Paul), dupa arestarea din 20 Mai 1948, a continuat sa fie folosit ca informator in celule pe langa anumite persoane indicate de anchetatori si a facut pe turnatorul util.

Al doilea spion a fost Ion Toba Hatmanu, un fost ofiter 'parasutist', exaltat, cu o fantezie uluitoare, care, dupa intoarcerea din Germania, in 1947, a fost prelucrat de Nicolschi si eliberat ca sa fie infiltrat pe langa Popp, Bontila si Manu. La proces a spus ca avea nevoie de bani si i-a stors de la cei de mai sus, care l-au crezut. Le cerea bani ca sa mearga prin tara sa formeze grupe de partizani, dar banii ii manca. A inventat chiar ca stie unde es­te ingropat aurul lui Hitler, intr-un lac din muntii Austriei si a luat bani ca sa aduca venituri 'miscarii de rezistenta'.

Multi dintre cei implicati in proces au fost acuzati de spio­naj in favoarea anglo-americanilor, deoarece facusera studiile in aceste tari si aveau cunostinte la nivel inalt. Pedepsele ce s-au dat au fost foarte mari, multi condamnati pe viata.

Desigur inscenarea avea loc ca o riposta la situatia internationala, rusii urmarind sa controleze tot Berlinul si sa evacueze pe occidentali. Si situatia s-a inrautatit fiindca Apusul n-a cedat.

Dar si situatia in Romania s-a inrautatit, represiunea fiind de­osebit de aspra, provocandu-se o serie de inscenari de procese.

In noaptea de 5/6 Mai 1948 a venit randul arestarii social de­mocratilor independenti ai lui Constantin Titel Petrescu si pana la 13 Iunie 1948 a fost arestat primul lot cu conducerea acestui partid, acuzata tot de tradari. Nu trebuie uitat ca Theodor Iordachescu, Stefan Voitec, Lotar Radaceanu si altii tradasera partidul in schimbul unor posturi ministeriale si se unisera, adica intrasera in partidul comunist, ce luase denumirea de P.M.R. A urmat al doilea lot de arestari si au stat inchisi pana in 1956, cand dupa interventia liderului laburist Hugh Gaitskell pe langa Hrusciov, au fost eliberati, dar nu inainte de a-1 santaja pe Titel sa-si recunoasca greseala si reconsidere pozitia fata de comunisti.

14/15 Mai 1948: CEA MAI MARE ARESTARE

Intr-o singura noapte au fost arestati 3229 legionari, socotiti cei mai activi, depistati si trecuti pe tabele din 1945, de cand N. Patrascu-Vica Negulescu si Nistor Chioreanu facusera pactul de intelegere cu Teohari Georgescu.

Subliniem ca tradarea a fost facuta de Coman Vasile, fost comisar ajutor la Ludus, in timpul miscarii legionare, care dupa rebe­liune fugise in Germania si facuse parte din echipa de mana forte a lui N. Patrascu-Nistor Chioreanu. Venit dupa 1945, ramasese atasat secretarului general dar devenise si informatorul sigurantei, transmitand totul, din sursa cea mai competenta. Nicolschi, socotind ca a sosit timpul sa rupa pactul cu legionarii, s-a folosit de informa­tia data de Coman Vasile, ca vine curierul Dragos Hoinic cu instruc­tiuni din Germania. Nicolschi a trimis oameni care l-au arestat pe acesta la Budapesta si l-au adus in tara fara sa se afle. Astfel, actiunea din 14/15 Mai i-a luat prin surprindere.

Cei ce au reusit sa scape au luat calea muntelui ingrosand randul partizanilor. Cei arestati au trecut prin chinuri ingrozitoare la toate sigurantele din tara, multi fiind omorati in ancheta (Buliman Ctin la Suceava, Crisan Ion la Cluj, Gata Ecaterina-Susana la Bucuresti) si aruncati pe fereastra la Ministerul de Interne.)

Arestarile au devenit permanente, zi si noapte, an de ansi s-au extins la toate categoriile de romani ce nu erau de acord cu abuzurile ce se savarseau.

De exemplu, BOTEZATU, Constantin, impiegat, com. Rusavat, a fost omorat in ancheta de seful securitatii Buzau, Sarbu Ion, si aruncat pe fereastra. Pe 30 Dec. 1948 a fost impuscat Ion Constantinescu, pe varful muntelui Magesu, deasupra comunei Lopatari, tradat de padurar.

CEL MAI REPRESIV INSTRUMENT DE LICHIDARE AL OPOZANTILOR LA SOVIETIZARE

A fost creat prin Decretul nr.221/30 Aug.1948 sub denumirea de Directia Generala a Securitatii Poporului sub conducerea lui Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko), avand ca directori adjuncti pe Alexandru Nicolschi (Boris Grunberg, evreu basara­bean rusofon) si Vladimir Mazuru (ucrainean din Bucovina de Nord). Securitatea era urmarita de omul lui Beria, Alexandr Saharovschi si supravegheata de Serghei Kavtaradze, omul lui Molotov, caruia la externe i-a urmat I.A.Vasinschi care impusese guvernul roman la 6-03-1945 (la randul lui, omul lui Beria).                                                        

Cele 13 directii infiintate erau incadrate cu oameni de mana 'forte' acoperind tot teritoriul, fiind intarite cu doua organe de veghe permanenta a tot ce misca: Directia generala a militiei ce inlocuia politia si jandarmeria (23-01-1949) si Trupele de securitate (6-02-1949). Aceste organe au sadit delatiunea peste tot.

Aceasta noua organizare a fost o crima impotriva poporul roman.

Acesti navalitori si-au gasit si o unealta numita Gheorghe Gheorghiu-Dej pe care au intarit-o cu elemente de nadejde precum Nina Niconova, sotia lui Serghei Niconov (seful SSI) ca secretara particulara, cu Mihail Gavrilovici, ca sef de cabinet, asigurandu-i si o paza de nadejde, cu Vasile Bucicov, comandantul garzilor personale. Deci era sub ochii si urechile Moscovei. Chiar si lui Pintilie i se daduse o 'amazoana', pe Ana Toma (Grosmann) care, dupa ce mai tinuse doi agenti KGB (pe A.Toma si Constantin Parvulescu) acum il dadacea pe 'sa­trap' in noptile cand era treaz. Pe timpul zilei aceasta Anuta isi indeplinea misiunea ce-i fusese incredintata, alaturi de Ana Pauker in Ministerul de Externe.

Pina si controlul avutiei nationale nu a scapat lui Stalin. Dupa Nationalizarile din 11 Iunie 1948, pentru spri­jinirea economiei 'nationale' la inceput de drum nou, vecinii rusi au infiintat 12 Sovromuri, ce au devenit 16 societati mixte, in care romanii veneau cu solul, subsolul si aerul, iar ei aduceau con­ducerea, sfaturile- si incasau beneficiile.

Romanilor le mai ramasesera lacrimile si sangele, pe care au inceput sa-l daruiasca neprecupetindu-1, in apararea demnitatii, fa­cand sa incolteasca speranta. Rezistenta impotriva regimului comunist a fost generala si a inceput imediat dupa asa-zisa elibera­re. Ea a insemnat reactia de aparare impotriva jafurilor, arestari­lor si crimelor comise de ocupantii sovietici si de uneltele lor.

De exemplu, pe 28 Dec.1949 au fost impuscati 3 tineri, GRIGORESCU Alexandri, GHEORGHIU Ion si CENGHER Eugen la Rastolisa-Mures de slt.Megegan.

DIN MUNTE A INCEPUT SA SIROIASCA SANGE

Desi rezistenta s-a facut simtita inca din 1944, cand Bucovinenii au sarit cu arma in mana pentru apararea mosiei stramosesti, ea a continuat sporadic pana dupa furtul vointei nationale (alegerile din 1946) cand s-a accentuat, deoarece s-a vazut ca apusul nu poate sa faca sa paleasca 'lumina' de la rasarit.

ANUL INSANGERAT 1949

Crime care se adauga genocidului la care a fost supus poporul roman, in 'casa' lui.

La 30(?) Ianuarie 1949 studentul Stoica Gheorghe, coborat din Bucegi, urmarit, a murit in lupta cu securitatea pe strazile Capitalei.

La inceput a fost Banatul. Banatenii s-au pomenit inabusiti in 1948. La apus era Tito, care le intor­sese spatele; pe valea Timisului aparuse Epstein la Caransebes revoltat de atatea ceremonii religioase; geamgiul Kling Zoltan pe post de zbir jupuia taranii, la Timisoara tronau doi calai: Ambrus Coloman si Aurel Mois. Taranii nu au mai avut decat un drum, calea codrului. Si s-au adunat in jurul colonelului Ioan Uta, a comandorului Petru Domasneanu si a tanarului avocat Spiru Blanaru, unindu-se si aparandu-si libertatea si 'nevoile si neamul.'

Satele se inghesuisera in salase, ramanandu-le acasa femeile, batranii si copiii de scoala, ca intr-o inchisoare, supusi jafului permanent. Peste ei s-a napustit securitatea, descusandu-i mereu despre cei plecati, cu armata pornita pe urmele lor. Au mai adus in ajutor trei batalioane de securitate ce au inconjurat muntii si cu avioane ce supravegheau miscarile celor de jos.

In Ianuarie 1949 a inceput asaltul muntelui, soldat cu multe ciocniri sangeroase in care a cazut 'fruntea satelor'.

Cu ajutorul tradatorilor Vadrariu Andrei si Careba Dionis si a in­formatorilor, in noaptea de 7/8 Feb.1949, s-au atacat 3 puncte:

1. Actiunea Globul Craiovei condusa de slt.Giuchici Rista, plut. Cristici Dumitru (sef de post Iablanita), Nicolae Ion si soldati. Au fost arestati 4 partizani si a murit un securist.

2. Actiunea din Valea Bolvasnita condusa de slt. Sarateanu Vasile si Dobre Dumitru (sef de post Mehadica). Au fost prinsi Domasneanu Petre, Domilescu Gheorghe si Bosulescu Dumitru.

3. Actiunea Poiana Lunga, condusa de 4 echipe sub comanda maior Ciorapciu Pamfil in care a fost impuscat col. Ion Uta, Ilie Voica, Pantelimon Irimesu si Meila Careba, iar Mircea Vladescu ranit. Restul au scapat.

Cei doi tradatori, Vadrariu Andrei si Careba Dionisie au fost si ei condamnati in grupul partizanilor.

-Pe 16 Februarie 1949, a avut loc actiunea din com.Valea Mare, condusa de serg. Popa Gheorghe, plut.Onescu Gh., cap.Corciova I. in care au fost omorate 4 persoane: Lascu Ion, Durea Mihai, Hlobil Iosif si Damian Ion.

Cap. Corcioba Ion a fost condamnat si el pentru ca ar fi avut legaturi cu grupul partizanilor condusi de col.Uta Ion.

Securitatea comunica prin Ambrus Coloman: 'Am introdus in randul banditilor (partizanilor, n.n.) un informator de al nostruS-a or­ganizat o actiune informativa prin elemente formate de noi ca informatori_, chiar din membrii organizatiei'

Lupta de la Pietrele Albe din 22 Feb. 1949 a inceput la 15.30 si a fost condusa de sl.Airoaiei Gh.Vasile sub focul extrem de puter­nic al partizanilor care-1 scot din lupta pe sublocotenent, ranindu-l. Partizanii au pierdut pe Petre Anculia si Ghita Ungureanu, ucisi, iar altii doi au fost arestati (Ghimboase Nicolae si Smultea Gheor­ghe ). Securitatea a avut 3 raniti.

Ciocnirea de la Cracul Stanei, din 7 Martie 1949 a fost condu­sa de cap. Diceanu cu 60 de ostasi si 2 caini de urmarire, aju­tati de o patrula de schiori plus avioane de supraveghere. De la Baile Herculane operatiunea era condusa de maior Aurel Mois si colonel Olteanu, care tineau legatura prin telefon cu cei plecati la 'vinatoare' de romani.

In aceasta actiune a fost omorat Horia Izbasa, taran din com. Canicea si ranit Nistor Armas, care a reusit sa dispara. Au fost arestati 8 partizani.

Batalionul 5 Securitate a arestat in noaptea 9/10 martie pe partizanii Teodor Roset si Pavel Stoichicescu.

Actiunea securitatii a continuat intre 11-13 martie la salasele de pe Cracul Farcului (la 2 km. de com. Fenes), condusa de 3 plutoane, sub comanda cap. Mihalcescu Ghe.

Au fost omoriti partizanii Ion Caraiman (cojocar din Fenes), Ion Berzescu (taran din Teregova) si Horia Smultea (taran din Teregova) si au fost prinsi 6 partizani printre care Spiru Blanaru (conducator).

Altii au fost urmariti si prinsi in salasele lui Ionascu Dumitru si Puschita Petru, de un pluton condus de cap. Trandaf Narcis.

De subliniat ca acest capitan a fost si el arestat si a trecut condamnat prin Gherla si minele de plumb de la Baia Sprie.

Sute de tarani, barbati si femei, au fost arestati si au trecut prin chinuri ingrozitoare la securitatile din Lugoj si Timisoara. Printre calai s-au numarat Coloman Ambrus, Aurel Mois si tot personalul securitatii, printre ei numarindu-se: Sava Bugarschi, Vidosa Nedici (mare schingiuitoare), Zora Velitici, Ghe. Stoicovici, Stoianov Dobrivoi, Jiva Brancovici. Aproape toti acestia au fost si ei arestati si condamnati ca 'agenti' ai lui Tito.

Teodor Ungureanu a fost omorat in timpul anchetei.

Procesul a fost judecat de colonelul Mihai Stefanescu, care a fost si el arestat si condamnat, dar nu inainte de a fi condamnat si el la moarte 12 partizani; in alte zeci de loturi a pronuntat peste 10.000 de ani de inchisoare.

Printre executati au fost: Spiru Blanaru, Petre Domasneanu, Romulus Maritescu, Petre Puschita - Mutascu si Ion Tanase. Foarte multi dintre cei condamnati au fost exterminati prin temnite.

S-a intamplat ca acel Mihai Stefanescu sa treaca prin Peninsula si Aiud, unde s-a intalnit cu victimele lui.

Ramificatii ale partizanilor din muntii Banatului, continuatori ai colonelului Ion Uta - Spiru Blanaru, vor continua sa apara si sunt semnalati printre victimele facute de securitate.

IZVERNA, jud. Mehedinti. In luna Martie, 4 tineri din Mehedinti si anume, Bocarnea Ovidiu (student) si trei elevi, Bocarnea Ion, Eftimiu Gheorghe si Aurel Firulescu au plecat sa sprijine partizanii banateni. Ultimul s-a razgindit si in apropiere de Izverna s-a intors. Ceilalti fiind tradati, au fost impuscati de securitatea de la Turnu Severin, care era condusa de zbirul Mihut. Cei trei au fost aruncati intr-o groapa comuna la marginea satului.

Aurica Firulescu a fost condamnat mai tarziu cu grupul de rezistenta, Mehedinti II, in 1959.

In anii urmatori vom intalni alte grupe de partizani pe aceste meleaguri banatene.

MUNTELE MARE - CRACAU - MESENTEA

In aceasta zona, la circa 20 de km. de Campeni, la cota 1201, intr-o grota si-a instalat centrul de rezistenta maiorul Nicolae Dabija la sfarsitul anului 1948. A construit 2 bordeie din barne de brad, destul de incapatoare, cu paturi suprapuse.

Aici au inceput sa se adune motii din regiune constituiti in 'Frontul Apararii Patriei Romane' si pe 4 Martie 1949, trebuiau sa depuna juramantul in fata lui Nicolae Dabija.

Dar securitatea a reusit sa infiltreze un taran, pe Augustin Rastei (care avea 2 frati vitregi -Avram si Traian IHUT, deja intrati in organizatie). Pe de alta parte, maiorul Emil Oniga luase legatura cu Dabija si-i promisese ca vine cu cativa oameni, dar luase legatura si cu securitatea, pe care a informat-o. Va fi si el condamnat.

In noaptea de 3/4 Martie 1949 a sosit Batalionul 7 de secu­ritate de la Floresti Cluj si s-a dat asaltul impotriva grupului. A fost o lupta indarjita. Securitatea a avut 3 morti si 5 raniti.

Partizanii care s-au aparat ar fi avut 17 morti (printre care sotia lui N.Dabija); au fost facuti prizonieri 8 partizani.

Dabija a scapat din incercuire cu Traian Macovei, Traian Ihut, Ion Misu, Cornel Pascuin total vre-o 12 partizani. In ziua de 21 Martie, obosit, a ajuns in com.Bistra, 1a Aron Dinis, o fosta gazda la care s-a suit in podul grajdului sa se odihneasca. Acesta, care intre timp devenise informator, impreuna cu alti 5 tarani si un mi­litian, l-au legat si predat securitatii lui Gh.Craciun de la Si­biu. Aici s-a desfasurat ancheta barbara in timpul careia a fost omorat elevul Ion TURCU din com.Vingrad. Restul au fost condam­nati, dintre care 7 au fost executati de plutonul de executie condus de Ghe. Craciun (seful securitatii) si lt.V.Nistor, pe data de 28 Octombrie 1949: Nicolae DABIJA, Titus ONEA, Ioan SCRIDON, Gheorghe OPRITA, Traian MIHALTAN, Augustin RATIU si Silvestru BOLFEA. Moldovan Alexandru arestat in 4-03-1949, omorat in ancheta la Sibiu; MORARESCU Ion din Metes, omorat in ancheta in ancheta la Deva; CIGMAIAN Ion din sat Sibet, omorat pe 4-03-1949 la Runculet; Contan Ieronim din Coslar, a murit in lupta pe 4-03-1949; POPA Stefan impuscat in munte in Martie 1949; Gligor Traian (com. Livezile) si Marza Traian (Galtiu) scapati din munte au ajuns in seara de 8-03-1949 in com.Mesentea, la casa Silviei Valea. Vanduti de spioni, casa a fost inconjurata si lupta inceputa a durat aproape toata ziua de 9-03-1949, cei doi fiind impuscati.

In noaptea de 5/6-03-1949, sotii Iustina si Ion Tiutiu au fost impuscati pe fereastra, in casa, la Aiud. din ordinul lui Patriciu Mihai, pentru ca sprijineau partizanii de la Muntele Mare.

Crimele din aceasta regiune vor continua si in anii urmatori.

In Sambata de Pasti din 1949, informatorii l-au instiintat pe Nicolae Filip, seful securitatii din Ramnicul Valcea, ca in muntele Arnota se gaseste un grup de partizani. Au fost trimisi in urmari­rea lor trei agenti: Sandulescu (frizer din Ramnicul Valcea), Nistor Nicolae (din Calimanesti) si Mitroi Nicolae (din com.Pietrari). Doi agenti au fost capturati de partizani iar Sandulescu a fugit si a anuntat batalionul de securitate de la Dragasani care in ziua de Pasti, la ora 5 dimineata a deschis foc asupra partizanilor si au impuscat pe: Ion PAVEL, (in timpul luptei) si au prins pe Ion HUTAN, Nicolae ANGHELESCU, Mircea BENCESCU si Ion BANICA, pe care i-au impuscat pe loc. Restul partizanilor au reusit sa fuga, fiind prinsi mai tarziu, torturati de securitatea din Craiova si condamnati. In timpul anchetei a fost omorat Ion Costin din Piatra Olt, in luna mai 1949.

Tot in ziua de Paste a anului 1949, un grup de elevi s-a intal­nit in comuna Ieud din Maramures ca sa discute eliberarea parintilor arestati la securitatea din sat. Au fost tradati. In timp ce discutau, casa a fost inconjurata de securitatea de la Oradea trimisa de col. Ludovic Cseller. Capitanul Retezan a deschis foc.Unul dintre tineri a cautat sa iasa din incercuire croindu-si drum cu pistolul. Era POPA Vasile-Lica, student, care in lupta angajata a fost im­puscat si apoi purtat pe strazile Sighetului iar elevii scosi cu scoala sa asiste la acest 'spectacol'. S-au facut multe arestari, condamnari; mult sange a mai curs ani de zile in Maramures.

Muntii Romaniei clocoteau de prezenta oamenilor persecutati ce parasisera satele. In Muntii Retezat se continua actiunea din Semenic de catre ing.Lazar CARAGEA cu un grup, urmasi ai dacilor. Tradat de Petre al Popestilor (din com.Salasu de Sus - Hunedoara), s-a dat de urma lui Caragea Lazar si in orasul Pui, partizanul DEDU a fost impuscat, ing.CARAGEA Lazar grav ranit (torturat la securitatea din Hunedora) si altii urmariti si tradati au fost impuscati: Nandris Iosif, Vitan Petre.., iar altii arestati. Actiunea a durat de la 20 Iunie 1949 pana la 21 Noiembrie 1952, la moartea lui Vitan Iosif, continuandu-se cu arestari pana in 1954.

Tot in luna Iunie 1949 se constituie la Nucsoara-Muscel, grupul fratilor Arnautoiu-Arsenescu care fiind surprinsi de securitate, au reusit dupa un schimb de focuri sa dispara si sa se organizeze in muntii Muscelului in organizatia 'Haiducii Muscelului'; va cadea dupa 10 ani, tot prin tradare. Pana atunci vor fi arestati si torturati sute de tarani.

In Dobrogea, datorita fortarii la colectivizare si a abuzurilor lui Nicolae Doicaru si a lui Vasile Valcu, taranii, in marea majori­tate macedoneni, nu s-au lasat jefuiti si ingenunchiati. Organizarea miscarii de rezistenta inceputa dupa 1948, a avut prima ciocnire in com.Cobadin unde, prin tradare, s-a aflat de intalnirea coman­damentului organizatiei. Pe 19 Iulie 1949, casa fierarului Ion Adarn a fost inconjurata de securistii condusi de slt. Jean Sarchiz, Ene Voinea si plut. Vintila Popa. In lupta care a avut loc, ranit, Gogu PUIU pentru a nu cadea viu in mana lor_, a facut sa explodeze o grenada sub el. Continuandu-si urmarirea au fost arestati zeci de tarani, iar gaz­dele din Baltagesti, Vasile si Aneta Nitu, au fost deasemenea omorate. A continuat urmarirea partizanilor si impuscarea unora dintre ei pre­cum: Nicolae Hasoti si Stere HAPA, impuscati pe 16 dec. 1949, Dumitru FUDULEA si Nazarie, impuscati pe 9-03-1950,Vasile BACIU, mort in lupta pe 25-03-1950, Nicolae FUDULEA, impuscat pe 28-03-1949 Timp de un deceniu s-au facut mii de arestari, consemnate in cuprinzatoarea lucrare a victimelor 'REZISTENTA ANTICOMUNISTA LA PONTUL EUXIN' a lui Constantin Ionascu, martor ocular si victima a acelor timpuri. Pana in 1960 au fost aproape 1000 de procese, inscenate si judecate de zeci de judecatori printre care: general Petrescu Alexadru; colonel Pavelescu Constantin si Dumitriu Adrian; maiori Sendrea Gheorghe si Gliga Constantin; capitani Mohor Rudolf si Dima Nistor; lt.major Nagy Alexandru si alti zeci de magistrati.

Printre procurorii amintim cateva nume: lt.col.Petronescu Ion, maiori Teodoru Const. si Tutescu Nicolae; capitani Radu Emanoil si Ilie Eugen; locotenenti, Leahu Ionel, Lazar Sava, Dinulescu Ion.

Toti acestia au condamnat cunoscand inscenarile anchetatorilor fiindca oamenii si-au strigat nevinovatia in fata lor, unii dezbracandu-se pentru a se vedea urma torturilor nevindecate. Iata exemplul taranului Mihalache Vlase din com Satu Nou, jud.Constanta; a fost torturat in ancheta de lt.Stupu Andrei si din cauza trau­matismelor a murit pe 7 April 1955; la proces s-a prezentat un proces verbal ca ' ar fi murit de inima'. Cazurile sunt multe

Un caz deosebit care demonstreaza actiunea de genocid intreprinsa de calaul Maior Nicolae Doicaru, seful anchetelor de la Constanta.

In 1952 au fost ridicati din comuna Ceamurlia de Sus, taranii Pastrama Nicolae si Zuba Hristu (nascut 1926) si dusi la marginea comunei. Sub amenintarea ca vor fi impuscati, au fost obligati sa-si sape groapa. Cand au terminat, l-au impuscat pe ZUBA Hristu iar pe Nicolae Pastrama l-au pus sa-1 acopere cu pamant. Apoi l-au amenin­tat sa nu spuna la nimeni, niciodata si l-au dus la securitatea din Constanta.

Acum prezentam numele la o mica parte dintre anchetatorii calaului; N.Doicaru care au torturat pana la moarte pe dobrogeni si apoi au inscenat procese supravietuitorilor, pe care le-au incheiat cu pedepse foarte mari, chiar cu moartea, dupa indicatiile primite: Colonel Botea Ion, maior Doicaru Nicolae, capitan Sepi Nastase, locotenenti Benea Teodor, Coja Ion, Crisan Petre, Ionescu Constantin, Mihaila Gheorghe, Nicolenco Gheorghe, Onescu Adrian, Pricop Constan­tin, Savin Alexandru, Stupu Andrei; multe alte zeci de nume de fiare se afla in dosarele inscenate si au fost avansati pentru merite 'exceptionale', unii manevrand si astazi te­rorizarea si spolierea populatiei, ascunsi in fel de fel de orga­nisme ce au institutionalizat tagma baroniei.

Peste Dobrogea a cazut ca o napasta generalul maior Bolintineanu, ca sef al regiunii de securitate Constanta, care a obligat pe anchetatori sa scoata cu orice pret grupuri de 'contrarevolutionari'.

Maiorul Deceanu Tudor de la Inspectoratul de securitate Constan­ta a aratat ca pe timpul cat a lucrat la fostul raion Baneasa a 'fabricat in fiecare comuna cate o organizatie'.

Maiorul Dragomir Constantin a confirmat si el ca pe cand lucra la securitatea Constanta, cunoaste ca ofiterul de securitate Negret Aurel, printre inscenarile facute, a fabricat si grupul de partizani din com. Ciocarlia, judecat prin Sent 374/4-10-1940 (cei 8 condamnati erau din Ciocarlia).

Un alt exemplu, ca se condamna 'cu satul' este si Sent. 311/28-08-50 in care s-a confectionat un lot de 30 persoane in jurul lui Jipa Nicolae, in care 27 tarani erau din com.Dulgheru.

Prin Sent. 4/9-09-1952, au fost condamnati 8 tarani, toti din com.Pantelimon, jud.Constanta.

Astfel de inscenari le gasim pe tot cuprinsul Romaniei.

BISTRITA Nasaud- un alt colt de tara care n-a fost ocolit de inscenarile securitatii de la Cluj, dirijata de Patriciu Mihai (Weiss Mihai), seful regionalei. Din ordinul lui, maiorul Gligor Viorel si plut. Hutu, au inscenat organizatia 'Garda Alba', punandu-1 ca sef pe invatatorul Bodiu Leonida din Poiana Ilvei. Si ca sa se poata numi organizatie, au arestat in Martie 1949 vre-o 15 tarani, printre ei si cateva femei si au inceput sa bata la ei ca la 'securitate'. Martori ai torturilor sunt prof. Teohar MIHADAS si Constantin TONEGARU care s-au pomenit in ghearele lui Gligor Viorel. In plina vara, pe 8 Iulie 1949, 'seful' lotului, Leonida BODIU a fost luat cu IMS-ul si dus pe dealul Crucii, deasupra orasului si impuscat de slt. Liviu Pangratiu. Asa ca procesul, inscenat fara 'sef' dar pe baza declaratiilor facute sub indicatiile lui Gligor si Hutu, a avut loc.

In Iulie si August 1949 au avut loc represiuni sangeroase asu­pra taranilor, cu date la capitolul -Genocidul Taranimii- unde se va sublinia si marea deportare de 40.000 de tarani romani din Basarabia si Bucovina de Nord spre Siberia, din 5/6 Iulie 1949.

DIN NOU P.N.T. PUS LA ZID

O actiune similara ca cea din 15 Mai 1948, a fost aranjata de acelasi calau Alexandru Nicolschi, in noaptea de 15/16 August 1949. A fost generala si s-a actionat in toate judetele, iar securitatile regionale au trecut la confectionarea de procese prin torturi de tot felul pana la trezirea cu aruncarea de galeti cu apa, nu spre salvarea 'omului' ci pentru continuarea 'anchetei' pentru obtinerea declaratiilor planificate de sefii anchetelor dupa indica­tiile generalilor Gh.Pintilie si Al.Nicolschi, pe linia incadrarilor juridice indicate de colonelul Mircea Lepadatescu (MAI).

A curs mult sange in anchete si din fabrica de procese au iesit mii de condamnati cu aproape 100.000 de ani condamnare. Marturii sunt sentintele pronuntate pe baza inscenarilor si publicatiile su­pravietuitorilor. Vini nu au existat, dar s-a gasit articolul '209' in care a fost inghesuita romanimea tot timpul. Se zicea 'vinovat pentru discutii dusmanoase', la care Petre TUTEA a raspuns: 'Bine, dar toata tara vorbeste'. Era un adevar, insa scopul era altul. Romania trebuia sa urmeze exemplul Rusiei si o facea cu multa slu­garnicie. Gheorghiu Dej s-a executat si a ordonat inceperea Cana­lului Dunare-Marea Neagra' si la Constanta, in fata 'robilor', a amenintat: 'Aici e mormantul intelectualilor.'

De un an incepuse sa-i scoata din invatamantul universitar si din Academia Romana, inlocuindu-i cu delatori, oameni fara capatai si fara Dumnezeu.

Este un nou aspect al genocidului.

MUNTII MEREU IN FIERBERE

Inca din Martie 1949 s-a inceput constituirea organizatiei 'Cru­ce si Spada' si pe 25 Martie s-au adunat sa inceapa construirea cabanei de adapostire in muntele Horaita de langa Huedin. Securi­tatea din Cluj a aflat ca pe 11/12 Aprilie vin unii delegati din Bucuresti. La aceasta intalnire a fost si ea prezenta si a fost impuscat Ion TORCEA, unul din membri. A urmat arestarea celorlalti si dupa ce in Sept. au fost condamnati la pedepse pana la 25 ani, dintre cei peste 50 de arestati socotiti conducatori au fost scosi din arestul de la Cluj din ordinul col. Mihai Patriciu si dusi la Zam-Sancrai si impuscati:: GHEORGHIU Gheorghe Marasesti (conducatorul), FORJU Gavrila (taran), POTRA Aurel (locotenent) si PITURU Nicolae (farmacist). Executia a avut loc pe 7 octombrie 1949.

In aceiasi zi de 7 Octombrie a fost impuscat la Cheile Runcului si partizanul PUI Miron, din Ocolis-Alba, scapat din grupul de la muntele Mare. In aceiasi zi de 7 Oct. a fost asasinat si BUDNEA Obreja din com. Ocolis-Alba, tot la Cheile Runcului si tot din dispo­zitia aceluiasi colonel de securitate Patriciu Mihai.

Vrancea, acest cot al Carpatilor, renumit ca 'salas' al libertatii (drept de proprietate cu hrisov din timpul lui Stefan cel Mare), nu s-a lasat ingenunchiat si-a hotarat sa se apere impotriva invadatorului. Scapatii din valul de arestari din 1948, fratii Ion si Cristea Paragina au strans in jurul lor un grup de tineri si cu sublocotenentul Mihai Timaru s-au retras in munte, aproape de schitul Mosinoaie, pe valea Porcului, afluent al Zabrautului, locuri incarcate de istorie.

Partizanii de aici se organizau si erau in defensiva asteptand momentul cand sa-si apere 'mosia'. Dar securitatea din Galati con­dusa de Strul Mauriciu, un tortionar feroce, prin capitanul invalid Anghel, in com.Clipicesti a reusit sa introduca in grupul partizanilor doua iude: Vrabie si Usurelu.

Pe 17/18 Oct.1949 s-a aranjat sa mearga la crama lui Anghel, ca sa discute despre aprovizionarea cu armament. Acolo Mihai Timaru si Ionel Paragina au fost arestati. In acelasi timp s-a dat asaltul la cele doua bordeie de unde au reusit sa scape numai Cristea Paragina si Gheorghita Balan care s-au ascuns in munte, in podul unei mori de apa, parasita. Acolo a fost dupa o saptamana impuscat Cristea Paragina de soldatul Acatrinei.

Gheorghita Balan, din Soveja, reusind sa scape va fi intre organizatorii rascoalei din 23 Iulie 1950 care va cuprinde satele vrancene si in urma carora vor fi arestate cateva sute de tarani si executati dupa chinuri barbare vreo zece dintre ei printre care: Gheorghita Balan, Costica Manoliu, Victor Manoliu, Busila Teodor, col. Strambei IoanIn timpul rascoalei au fost impuscati foarte multi, printre ei numarandu-se Asaftei Radu din com. Nereju, Craciun Radu, fratii Cucu Grigore si Cucu Neagu (impuscati pe 8 Sept langa satul Dumitresti, Cucu Constantin (frate, impuscat pe 1 Noiembrie) si un ta­ran mai in varsta omorat la Galati in timpul anchetei, Posmagiu Ilie (tatal) si Posmagiu Tudor (fiu) si multi altii.

Dintre sutele de arestati au fost de asemenea foarte multi ce au murit in urma torturilor sau a muncii de exterminare. Martor principal al torturilor si victima in acelasi timp este Mihai TIMARU.

Grupul partizanilor de pe valea Topologului, intre muntii Coziei si muntii Ghitu_, la nord de Salatruc, a fost constituit de profesorul Dumitru APOSTOL. Mai este cunoscut si sub denumirea de partizanii de la Suici, de unde erau cativa dintre componentii gru­pului si unde de asemenea aveau bordei pentru ascunzatoare si aprovizionare. Tradator a fost fotbalistul Ciobanea infiltrat in grup.

Capitanul Carnu Ion de la securitatea din Pitesti a pornit pe urmele acestor partizani Au avut loc ciocniri si au murit in lupta: Saia Nicolae ( taran), Ghelmeci Stefan (inspector scolar din com. Mozaceni ), Stefanescu Gheorghe (din Mirosi ), Donescu Nicolae (preot din Soici), Ghe. Dorobantu, invatator ucis in Suici, Dumitrascu Grigore (invatator din Suici, mort in temnita din cauza torturilor) Arestat, Dumitru APOSTOL a fost torturat ingrozitor de calaul Carnu. In procesul care s-a judecat la Craiova i s-au dat 25 ani munca silnica si a fost trimis sa execute pedeapsa la Pitesti. Revoltat ca nu l-au condamnat la moarte, Carnu 1-a scos din inchisoare si 1-a dus pe Dumitru Apostol la primaria din com.Suici. Seara, pe la orele 22, a fost scos si dus la circa 50 m. de pod spunandu-i ca este liber sa mearga acasa. De la spate plutonierul de securitate Ciofrangeanu Gheorghe a descarcat pistolul in el. A fost inmormantat in comuna, sub supravegherea securitatii

Garzile Decebal care se organizasera in muntii Dornei si Stanisoarei, din jud. Campulung Moldovenesc, erau constituite din mai mul­te grupe. Una din aceste grupe alcatuita de Craciun Dumitru si Sandu Grigore, si-au stabilit adapostul in muntele Bancu. Dupa unele neintelegeri, din grup au plecat Strachescu Constantin, Chirculescu Constantin si ing.Grodiuc Aurel Au fost prinsi de securitate pe 14 Dec.1949 cand ing.Grodiuc a fost impuscat la Gainesti, jud. Baia. La ancheta Chirculescu Gheorghe n-a rezistat si a condus Securi­tatea la adapostul din munte. Pe 16 Decembrie, in ciocnirea ce a avut loc au fost impuscati: Ion APOSTOLINI, Iacob GALAB si Constantin TODASCA. A fost grav ranit la cap Ion-Jenica ARNAUTU care, tortu­rat, a trecut prin securitate si inchisori murind exterminat in temnita de la Ramnicul Sarat pe 2 Noiembrie 1959.

Daca aceste crime se petreceau in Bucovina, cu 5 zile inainte fusesera impuscati la Jilava coloneii Dan TETORIAN, Mihail ELIADE si actorul Marcel EMILIAN, in dimineata de 13 Decembrie 1949.

La acest sfarsit de an s-a comis o crima oribila si in Maramures, ingrozind lumea satelor chiar in noaptea de Craciun 1949.

Lansandu-se valul arestarilor din vara lui 1949, au mers sa-1 ri­dice pe taranul Alexa BEL din satul Cufoaia, com. Dumbrava, jud. Maramures, fost primar pe vremea guvernarii national-taraniste. Nereusind sa-1 prinda, pe baza unei inscenari a securitatii de la Dej, a fost condamnat in lipsa la 1 an de T.M.Cluj pentru ca ar fi spus ca 'vin americanii'. Omul a stat ascuns prin paduri si fiind informat, calaul maior Nicolae Briceag (seful securitatii Dej), a organizat prinderea lui in noaptea de 24/25 Dec.1949, cand ar fi ur­mat sa treaca pe acasa; intr-adevar in noaptea respectiva a fost arestat si dus la securitatea din Tg.Lapus, de unde au anuntat pe 25 Dec. prinderea lui. Revoltat ca l-au prins viu, Briceag a dat dispozitie sa fie dus acasa si impuscat sub pretextul ca a fugit de sub escorta. Ordinul s-a executat. Ajungand in sat, l-au dat jos din masina si deslegandu-1 i-au spus sa plece acasa. Dupa amenintari s-a indreptat spre locuinta, insa dupa 10-15 metri sergentul Trif Fabian cu cei 5 subofiteri de militie 1-au impuscat pe la spate. Alarmat de focurile de arma, a iesit Bel Ioan (cumnat si vecin), gasindu-1 ca mai misca. Atunci s-a apropiat Pasca Vasile (militian) si i-a mai tras un glonte in urma caruia a decedat, iar seful cri­minalilor (Trif Fabian) a intrat in casa si s-a adresat sotiei: 'Hai scroafa puturoasa si iti ia porcul din gradina ca a fost lichidat'. A obligat-o ca pana in dimineata de 26 Dec. sa fie inmormantat.

Regimul comunist se face vinovat de aceste crime monstruoase savarsite in cursul anului 1949, nu numai in regiunile muntoase, ci si la campie, pe tot cuprinsul tarii tragandu-se cu mitraliera in

taranii care aparau painea ce se fura de la gura copiilor lor.

Crime s-au savarsit si cu zecile de mii de cetateni arestati care au trecut incepand din 1947 (mai ales) prin torturi inimaginabile pentru o minte sanatoasa, ca sa se obtina declaratii mincinoase pe baza carora sa se insceneze procese. Arestatii, odata condamnati, au fost trimisi la inchisori. Inchisorile in loc de 'institutii' de executarea pedepselor au fost transformate in locuri de continuarea torturilor pana la exterminare, prin fel de fel de mijloace.

Jilava, inchisoare subterana, vechi fort de aparare al Bucurestiului, avea pereti grosi de 70-80 cm. in permanenta umezi si cuprindea camere de 12x5x2.20 si de 4x4x2.2 cu priciuri de scandura pe 2 nivele si pe jos cu ciment. In camerele mari au stat pana la 280 de persoane avand ca aer circa 0,5 m.c. In camerele mici au stat pana la 50 persoane si beneficiau de 3/4 m.c. de aer. Dar au fost perioade cand pe langa obloanele puse in permanenta se bateau si giurgiuvelele in cuie, luni de zile, mai ales vara, ca pedeapsa. In aceste conditii au murit oameni prin sufocare. Se dormea si pe ciment, sub priciuri si pe intervalul din mijloc si chiar pe tinete­le cu murdarii (care deversau mizeria din cauza supraaglomerarii si a suprasolicitarii, pana cand 'don sef' se indura sa le golim).

Peste toate aceste fiinte ce agonizau trona cap Maromete Ilie (sau Nicolae), ajutat fiind de Moraru (ofiter politic), Iamandi (plutonier, care se ocupa si de executiile celor condamnati la moarte), Ivanica Ilie, Barbuica, toti niste fiare, sadici, cu paru-n mana tot timpul, insotindu-1 pe 'director', gangavul portar de la Primaria Capitalei. Pentru ca erau analfabeti, nu stiau decat sa injure si sa iscaleasca, nu le iesea numaratoarea, sufocandu-se cand intrau in camere, din cauza mirosului ingrozitor. Ei nu puteau suporta 5 minute, dar detinutii stateau 24 ore, plini de furuncule.

Si atunci ne numarau ca la strunga, scotandu-ne pe culoar pe sub ciomegele militienilor care loveau fara mila, fara sa tina cont de batranii bolnavi care se miscau greu, sau de locul unde loveau. Se mai adauga pedepsirea cu lovituri la comanda, punerea in lanturi, izolarea de 7-10 zile dezbracat si de cele mai multe ori pe timp de iarnafel de fel de pedepse injositoare si degradante

Prin aceasta Jilava era locul de transfer si prin ea au trecut sute de mii de oropsiti ai sortii, spre sau din cele aproape 200 de astfel de temnite de executie.

Fiecare inchisoare avea acelasi regim de barbarie instalat la conducere, dar un alt maromete: Goiciu Petre (Gherla), Strul Mauriciu (Galati), Poppig Ianos-Adalbert(Suceava), Fucs(Falticeni), Doroban­ti Mihai si Colier Stefan(Aiud), Lazar Tiberiu (Fagaras), Dumitrescu Alexandru (Pitesti), Craciun Gheorghe (Sibiu), Briceag Nicolae(Dej), Teodor Seapeanu (Calea Rahovei din Capitala), Doicaru Nic.(Constanta), Coloman Ambrus (Timisoara), Raceu Dumitru (Braila).                                                    

Printre vinovatii acestui sistem barbar se numara: Konopliov, consilierul sovietic care supraveghea din partea lui Lavrenti Beria functionarea sistemului de represiune in Romania, condus de 3 rusofili, Pintilie Gheorghe (Bodnarenco Pantelimon-Pantiusa), Nicolschi Alexandru ( Boris Grunberg) si Mazuru Vladimir (Mazurov). Cei ce puneau in practica mecanismul de distrugere al romanilor, din prima 'promotie' au fost: Dulgheru Misu (Dulberger), Dinca Teodor(lt, colonel), Andreescu Matusei (Matusievici Nathan), Popescu Constantin (maior, fost muncitor CFR), Fischel Simion (maior), Sfetcovici Grigore (maior), Negrea Vasile (maior),Dumitrescu Nae (cap.), Niculescu Stefan(cap), Cociu Adrian (cap), Siegler Simion (lt.major), Capitahescu Dumitru (lt.major) si Lepadatescu Mircea (colonel ), cu incadrarile juridice spre care erau dirijati anchetatorii. Acest aparat din Direc­tia generala a securitatii s-a ocupat de organizarea de loturi din membrii fostelor partide si ai miscarii legionare.

La sfarsitul acestui an s-a pus in aplicare planul re­educarii la care au luat parte Pintilie Gh., Dulgheru Misu, Jianu, Marin, Sepeanu Teodor, CSELLER Ludovic, Constantinescu Marin zis Duba_, Baciu Ion (col.ajuns in Directia inchisorilor si lagarelor), Nemes Iosif. La acest plan diabolic s-au alaturat pe plan local Dumitres­cu Alexandru(comandantul inchisorii), Carnu Ioan de la securitatea din Pitesti, ofiterul politic Marina (Iticovici) Ion si din personalul inchisorii au participat la batai si acoperirea torturilor gardienii Georgescu Alexandru din Leordeni, Ciobanu din Tiganesti, Dina Florea, Nistor Dumitru, Lazaroiu, Mandruta

Pentru ca de la Pitesti sistemul barbar a fost transferat si la Gherla merita trecuti si cei ce l-au sustinut: ofiterii politici Sucigan Gheorghe si Avadanei Constantin, precum si doctorul Barbosu Viorel, iar din partea administratiei locot. Mihalcea Aurel (ginerele lui Goiciu), Gabor Tiberiu, Vascanu Augustin.

Din randul detinutilor cel care a trecut la torturarea colegilor a fost Turcanu Eugen, ajutat la torturi de Popa Alexandru Tanu, Puscas Vasile, Pavaloaie Vasile, Livinschi Mihai, Stoian Ion, Romanescu Grigore, Popescu Aristotel, Patrascanu Nuti, Pop Cornel si multi altii

Torturile la care si-au supus colegii de puscarie de lot sau chiar de liceu au fost ingrozitoare, folosindu-se metode diabolice la auzul carora te cutremuri. In astfel de conditii au fost omorati la Pitesti circa 15 detinuti. Scenele de groaza petrecute in camera 4 spital si nu numai acolo, sunt descrise de Grigore Dumitrescu in 'Demascarea'.Un episod din 'infernul' Pitestiului:

' Adormmiscari si soapte mi-au tulburat somnul. Printre pleoapele pe jumatate deschise vad capul lui Turcanu. Intre maini se pare ca are gatul unei victime. Langa el Puscasu, Steiner si Gherman. Din cand in cand se apleaca si ei peste victima de sub trupul lui Turcanu. In urechi imi patrund horcaielile nabusite ale terorizatului. Brusc, aud cum i se izbeste capul de ciment Tremur. Aud mereu izbiturile capului de cimentNitule, vorbeste Nitule cu vocea soptita. Capul izbit din nousi dupa cateva minute nesfarsit de lungi, o voce stinsa dintr-un piept sfarsit de puteri.nuuuu, nu stiu nimicUnul de langa Turcanu cu vocea tremuranda: a muritnu mai sufla

Era 26 Februarie 1950. Nitu le scapase calailor, nereeducat.'

In astfel de chinuri au murit si Gheorghe SERBAN si Mihai IOSUB, si Ion PINTILIE si Chirica BALANISCU si Alex. Bogdanovici, si alti circa 29 la Pitesti. Alte zeci au iesit traumatizati si schiloditi si fiziceste si sufletesti.

Marturie pentru aceste orori sunt din ce in ce mai multe, printre ele ale lui Aurel OBREJA, Chirica GABOR, Virgil MAXIM, Nicolae POPA, Mihai JIANU, Eugen Magirescu, Nicolae IONITA, Mihai BURACU

Aceeasi echipa de calai au continuat, cu aceeasi salbaticie si in acelasi sistem; au omorat la Gherla pe Ion CRISTEA (taran), Andrei DUMITRU (camioner), Ion DINCA (mecanic), Vasile DAMBU (ospatar), Dumitru RADOVAN (tamplar), Petre Gh. POPESCU (capitan), Ion TAMPA, Garofil M. DIMCIU si altii- trecuti intre victimele comunismului. Si aici au fost unii torturati pana au innebunii, altii au ramas neoameni, cu sechele nevindecabile

EXPORTUL REEDUCARII PRIN TORTURA

Pe 24 Februarie 1950 a sosit la Pitesti inspectorul Nemes Iosif si dintre calaii tortionari a luat pe Sobolevschi Maximilian si PRISACARU Ion, pe care i-a instruit si trimis la Brasov. Acolo au inceput sa bata pe Zamfirescu Constantin si Ismana Ion, care au inceput sa strige pe geam si a intervenit administratia, oprind ree­ducarea prin violenta. In continuare cei doi calai s-au ocupat cu strangerea de informatii pana la 13 Feb.1951, cand au fost trimisi la Peninsula,

La OCNELE MARI, unde se gaseau cateva sute de detinuti fara condamnare, toti oameni in varsta, s-a trimis o echipa de persoane de­semnata de Turcanu si Iosif Nemes ca sa terorizeze pe acesti lagaristi. Acesti tortionari au fost: Stefanescu Grigore, Samson Ion, Gemeniuc Constantin si Vladoianu Liviu. Administratia i-a incura­jat si le-a pus la dispozitie celulele 10, 11 si 12 la etaj, unde nu aveau acces paznicii. Timp de 6 luni a durat tortura prin care a trecut Petre JUTEA,Vasile TAFLAN, Virgil MATEIAS, Vasile HANU A fost omorat istoricul de la Roma GRAMA Gheorghe-Gioto de catre Strugaru Mihai, altii au inebunit, ca Stefan Verescu si preotul An­drei ADAM, care si-au revenit dupa ani si ani.

TARGUL OCNA a fost o inchisoare pe care MAI-ul a destinat-o ca spital pentru sutele de bolnavi de plamani din cauza conditiilor de exterminare in care fusesera tinuti si a torturilor prin care trecusera. Conducerea MAI a cautat sa profite si de acesti bolnavi care veneau din muncile de exterminare ale Canalului sau torturi­le din Pitesti si Gherla. In acest scop Nedelcu Mihai impreuna cu Nemes Iosif, cu avizul lui Nicolschi, au trimis la Tg.Ocna pe Nutti Patrascanu ca sa initieze sistemul de la Pitesti. S-a inceput intr-un grup restrans de fosti reeducati la Pitesti, cu aco­perirea ofiterului politic Sleam Augustin si a inspectorului Nemes si Tudor Sepeanu. Dar bolnavii au gasit energia sa reziste, sa ri­posteze, alertand prin strigate locuitorii orasului. Patrascanu a ramas doar sa faca pe informatorul ofiterului politic pana in 1952, cand a fost ridicat si implicat de cei pe care ii servise in gru­pul lui Eugen Turcanu, sfarsindu-si ticaloasa activitate dupa comutarea pedepsei cu moartea, in inchisoarea Jilava.

Vinovatia MAI-ului este cu atat mai mare cu cat si ofiterul po­litic Sleam Augustin, implicat in represiunea brutala, a lovit pe detinutii Banu Alexandru si Ianolidis Ion. A continuat sa santajeze bolnavii cu medicamente in schimbul delatiunii. Noroc cu doctorita Danielescu,care a depus eforturi pentru a-i salva. Cu toate aces­tea, din randurile acestor bolnavi, torturati in anchete si inchi­sori au murit 67 de tineri intre 1950 - Aug.1953.

Martori ai reeducarii din Tg.Ocna:Penciu Gheorghe, Ionescu Nicolae-Galbeni.

La Caransebes fusesera adunati vreo 25-30 intelectuali de seama si fosti oameni politici (Emil Hatieganu, deputatul de Balti Dumi­tru Topciu, Valer Roman, Ion Costinescu, Anton Dumitriu, Ioan C. Popp, Ion SIMU, Trixy Mironescu ) si altii mai tineri carora Nicolschi le pregatise o reeducare. A trimis pe Iosif Nemes, Ludovic Cseller si Teodor Sepeanu, cu un nou locot.major ca director. Acesta s-a adresat detinutilor spunandu-le: 'Sa nu credeti ca v-am adus la pension, pana in primavara nici unul dintre voi nu va mai fi in viata'. A inceput regimul de restrictii si sanctiuni si pentru ca nu da rezultate, a cerut ajutorul Bucurestiului. Dupa esecul de la Tg.Ocna, a luat de acolo doi oameni 'de mana' din cei instruiti de Turcanu, anume pe Barjovescu Dumitru si Strachinaru Constantin, pen­tru a-i termina pe 'boieri'. Acestia au venit si pregateau terenul pentru trecerea la violenta. S-au gasit cativa tineri care-i cunos­teau de la Suceava si le-au pus gamelele cu ciorba fierbinte in cap, saturandu-i de reeducare. S-a terminat actiunea Nicolschi aici, la Caransebes, dar ea continua in forta peste tara.

EXTERMINAREA PRIN MUNCA FORTATA IN PARALEL CU ASASINATELE

LUI NICOLSCHI

Regimul represiv impotriva miscarilor de rezistenta continua dupa modelul Beria, netinand seama nici macar de acea justitie corupta pe care o subordonasera securitatii.

Nicolschi, nemultumit de unele sentinte 'blande' s-a dus la Timisoara si a aranjat cu lt.Coloman Ambrus ca sa-i trimita niste detinuti pe care sa-i lichideze. Prin adresa 10.007/1950 s-a cerut directorului de la Gherla (Stelian Tomulescu) sa trimita la Timisora 7 detinuti pentru continuarea anchetei (Vernichescu A., Popovici Gheorghe, Puschita Petre, Ghimboasa Nicolae, Smultea Gheorghe, Luminosu Gheorghe si Ungureanu Gheorghe). De fapt erau sase fiindca Ungureanu Gheorghe era deja omorat in ancheta pe 3-04-1949 si fu­sese inregistrat la spitalul din Timisoara (din cauza unui TBC pulmonar) si inmormantat in cimitirul Saracilor. Cu toate acestea justitia poporului 1-a condamnat la 20 ani. Deci cei sase de pe lista au fost urcati in curtea inchisorii Gherla si au plecat cu lanturi la picioare, dar la Timisoara n-au mai ajuns niciodata. Au fost impuscati la marginea unei paduri, se pare Padurea Verde, si aruncati intr-o groapa comuna. Dupa ce familiile au inceput sa se intereseze de soarta lor, MAI-ul a facut niste certificate false de deces in August 1957, si i-au inregistrat de la nr.101-197 intr-un registru -dublura- ca toti morti in aceeasi zi, trei la ora 12 si patru la ora 13, in spitalul din Timisoara.

Si nu au fost singurii asasinati.

Constanta, unde fusesera executati 'numai' 13 partizani iar 16 primisera pedepse intre 15 si M.S.V., iarasi 1-a suparat pe calaul Securitatii poporului. Dupa 20 zile de cand ajunsesera la Gherla, s-a primit dispozitia sa fie transferati la Timisoara si pe 9-03-1949 au luat drumul Banatului intr-un vagon duba, dar n-au mai ajuns niciodata, fiind asasinati la marginea aceleiasi paduri Verde. Si in acest lot apare detinutul Ion Constantinescu mort cu adeva­rat pe 24 Feb.1950 in vagonul duba si inmormantat la Gherla. Dar la expedierea lotului la Timisoara s-a plecat si cu numele lui pe lista si cand in 1957 s-au intocmit certificate de deces false, a fost facut si pentru Ion Constantinescu unul, deci mort a doua oara, si acum inregistrat la Timisoara.

Si securitatea de la Cluj a primit dispozitia sa transfere la Timisoara 14 partizani din lotul de la Muntele Mare si Mihai Pa­triciu s-a executat. Printre cei 14 asasinati a fost POP Alexandra, MOLDOVAN Simion, VANDOR Victor, OLTEANU Emil, ROBU Ion, MAXIM Alexan­dru, MARGINEANU Petre. Ridicati pe 2 Aprilie si impuscati; iar inregistrarea tot la Timisoara, pe o lista cu 54 de martiri.

Pentru aceste crime oribile trebuie facuta dreptate. Criminalul odios Nicolschi declara cu cinism in 1990 la interviul luat de Lucia Hossu pentru lamurirea misterului: 'Cine a stiut in '49 ca vi­ne '89', cu alte cuvinte i-ar fi lichidat pe toti.

Aceasta afirmatie era in concordanta cu linia partidului care in discutiile pentru instituirea muncii fortate subliniase: 'UN MILION DE DUSMANI DE CLASA EXTERMINATI PENTRU A CONSTRUI CEA MAI BUNA SI MAI DREAPTA DINTRE SOCIETATI.'

Cu acest slogan a plecat in 1950 in Dobrogea, lt.col.Cosmici Eftimie (inspector din Directia generala a lagarelor si supravegherea detinutilor la munca fortata, trasandu-le subalternilor cruzimea - ca sarcina de serviciu. Cruzimea au aplicat-o pe teren subalternii lui, Albon Augustin (fost ceaprazar ), ajuns comandantul tru­pelor ce pazeau detinutii la Canal si Liviu Borcea (finul lui), co­mandantul lagarului de exterminare de la Capul Midia. Amandoi sadici si fosti informatori ai fostei sigurante, infiltrati printre comu­nisti si amandoi condamnati si repusi in functie dupa 2-3 ani.

Primul zbura in elicopter deasupra locurilor de munca la canal si cobora din loc in loc, indreptandu-se urland spre detinuti:

'Banditilor, cu gamela sa sapati canalul inainte de a muri.'

Iar finul Borcea intra in baraci tot urland: 'Banditilor, arun­cati mancarea in W.C. ca sa slabiti si sa sabotati lucrarile', iar bietii oameni mureau de foame, la el in lagar mancandu-se caini.

CANALUL

Pentru torturarea a sute de mii de oameni prin munca fortata in vederea exterminarii lor, se face vinovata conducerea comunista ca­re s-a subordonat intereselor unui stat strain, ruinand si infome­tand populatia tarii.

Prin HCM nr.613 s-a aprobat planul de construire, proiectare si cercetare intocmit de comisia condusa de Saposnicov. Printre semnatari, Petru Groza, Gh.Gheorghiu-Dej, Vasile Luca, Lothar Radaceanu, Th.Iordanescu, Popescu-Dorneanu, Ion Vinze, Bucur Schiopu.

Director general al Canalului a fost numit Gheorghe Hossu, ingi­ner sef si prim director adjunct Mayer Grunberg, iar Vasile Poste­uca si D.Antoci, directori generali adjuncti (HCM. 913/1949).

Intre cei ce jubilau era si Ana Pauker care declara: 'Construim uriase lucrari fara burghezie si impotriva ei'.

Da, s-a construit fara burghezie, dar sub supravegherea consili­erului sovietic Vorobiov, ajutat de Mihailovici, Tiganov, Maximov

Se intreceau in sublinierea avantajelor ca: asigurarea celui mai ieftin transport spre Marea Neagra, industrializarea regiunii de sud-est a tarii, crearea conditiilor favorabile pentru imbunatati­rea agriculturii si combaterea secetei, dar ascundeau scopul real, ca se urmarea indepartarea Romaniei de la Gurile Dunarii si Delta, intrate in obiectivul Moscovei si mai ales ajutorul 'fratesc' prin 'imprumutarea' utilajelor obosite (pentru care plateam chirie 24 ore din 24 ore) si vinderea portilor de la ecluza Tasaul, care fusesera gresit proiectate si alte ajutoare tot 'dezinteresate'.

Bratele de munca o constituiau detinutii si pentru camuflare i-au numit 'forte MAI' sau 'forte speciale'.

Cand directorul Canalului, Gh.Hossu, avea nevoie de brate de munca se adresa ministrului de interne si acesta da ordin -Directiei Anchete- care repartiza pe regiuni cifrele si un nou val de ares­tari se abatea peste tara fara motiv, 'din necesitate'

Si pentru impulsionarea lucrarilor, in Martie 1950 s-au deplasat Cseller Ludovic, Sepeanu Teodor, Albon Augustin, Badica Ilie la 'pe­piniera' de la Pitesti si au trimis o suta de 'mladite' la Peninsula, unde s-au constituit in brigazile de spargatori '13-14'. Au fost primiti cu bratele deschise de ofiterul politic Chirion, o bestie umana. Acestia s-au organizat cu functii intre ei si chiar au dat conduca­tori si la alte brigazi. Printre numele devenite celebre se numara: Bogdanescu Ion(brigadier), Enachescu Simion(brigadier), Lie Pompiliu (brigadier), Bala Andrei(brigadier), Lupascu Ion(brigadier), Petrica Ion(brigadier), Cojocaru Constantin(prim-brigadier), Grama Octavian (prim brigadier), o serie de pontatori ca Bordeianu Virgil, Livinschi Mihai, Maracine Paul, Metesan Fl.(pontator si brigadier la preoti ), Sofronie, Sobolevschi, Gherman Coriolan (brigadier ) si altii fara functii, dar tari de mana: Codreanu Augustin, Condrea Aurel, Sofronie Const., Stancu Ion, Rosca Petre, Voin Ion, Prisacaru Ion s.a.

Acestor brigazi 'fruntase' li se daduse voie sa aiba acordeoane ca sa se 'destinda' dupa munca de pe santier.

Seara puneau paturile la ferestre, incepeau sa cante cu acordeoanele, in timp ce altii erau torturati. Unele victime erau in permanenta tinute in aceste brigazi si scose la lucru cu calaii. In aceasta categorie se aflau comandorul Titus Ceausu, prof.doctor Ion Simionescu(fost ministru), Marin Pitigoi(deputat PNT) acestia erau pusi noaptea sa spele dusumelele, cateodata purtand in spate cate un tortionar, li se da ratia de mancare redusa si ziua pe santier fortati si munceasca pana la epuizare.

O alta categorie o formau diferiti detinuti, turnati de infor­matori ca nu muncesc, sau ca barfesc regimul si administratia.

Un episod tragic s-a petrecut pe 21 Iunie 1951, ramas in memoria celor ce au trecut prin Peninsula ca 'Noaptea Sfantului Bartolomeu.' In aceeasi seara, dupa stingere, au fost scosi 18 detinuti din brigada 18 b. si dusi in brigada a 13-a, a lui Bogdanescu Ion. Acolo au fost toata noaptea batuti ingrozitor, desfigurati si un taran, Gheorghe Sandru (din com.Vintu Mare de pe Tarnave) a murit din aceasta groaznica bataie. A durat toata noaptea si spre dimineata inainte de a suna desteptarea au fost scosi si aruncati pe la colturile baracii, ca in halul acela sa mearga la munca. Martor si victima la acea data este prof.Gurau Vasile.

Alt caz si mai grav a fost al doctorului Ion Simionescu care dupa luni de chinuri in aceasta brigada, n-a mai putut suporta si in ziua de 12 Iulie 1951 la pranz a plecat agale din santier si sol­datul din cordon a tras si 1-a impuscat. Martor Remus RADINA.

Dumitrache Ion, un subofiter din Pucioasa-Dambovita a fost legat de stalpul din mijlocul platoului, legat cu lanturi la picioare; in noaptea de 4 Aprile 1951 1-au dus in beciul cu cartofi, unde a fost impuscat de Bogdanescu Ion si Madan Ion cu pistolul dat de ofiterul politic Chirion. A fost apoi tarat langa sarma ca sa insinueze ca a vrut sa evadeze, dar au uitat sa-i desfaca lanturi­le de la picioare. Martor Ionitoiu Cicerone.

A mai fost si sublocotenentul Mircea Magearu (din cavalerie), impuscat pe drum spre santierul de lucru. Martor, Tolescu Tiberiu.

La 23-08-1951 a fost impuscat Ion.Museteanu in Poarta Alba.

Au mai fost impuscati si pe alte santiere si sunt semnalati printre Victimele comunismului.

Detinutii erau obligati sa lucreze 10-12 ore cu norme duble fata de cei de afara si la carat pamant mergeau cu jug dupa gat, ca sa le fie mai usor fiindca manile le erau numai rani.

La lucrari nu era nici un fel de protectie. La Capul Midia, un­de se lucra sub un mal inalt si pericolul era iminent, unii detinuti au refuzat sa lucreze in acele conditii (Coposu Corneliu, Ghica Serban si Funda Tache).

S-au oferit 10 insi sa lucreze. Dar la un sfert de ora de lucru s-a prabusit malul peste toti, omorandu-i. Printre ei se aflau: Fox Andrei(din Resita), Naum I. Alexandru (Petresti-Putna), Oltea-nu Victor(Petresti-Putna), Stefan T.Lazar (com. Independenta-Galati).

Accidentul s-a intamplat pe 27 Martie 1951.Martor, Coposu Corneliu.

Cu miile au murit exterminati in aceasta munca faraonica ce s-a dovedit inutila. Planurile tovarasesti nu fusesera bine intocmite si gura de varsare de la Tasaul s-a dovedit necorespunzatoare.

Dar tot partidul comunist a gasit solutia: sabotaj.

Acest dezastru din cauza incompetentei comuniste s-a produs intr-un context politic favorabil pentru Gheorgiu Dej care pri­mise consimtamantul Moscovei de a ramane singur stapan pe putere. Cu perfidia ce-l caracteriza, si-a gasit omul ce-i trebuia la Mi­nisterul de Interne ca sa poata el conduce si dirija politia poli­tica comunista impotriva eventualilor concurenti din partid, sau a unei posibile opozitii anticomuniste.

Acest om nu era altul decat Alexandru Draghici, membru Birou­lui organizatoric P.M.R. unul dintre cei mai duri stalinisti. Cum era si adjunct al Ministerului de interne, Teohari Georgescu fusese inlaturat in Aprilie 1952 de la conducerea Ministerului, Gheorghiu Dej 1-a si promovat.

La inceputul noii misiuni, insotit de Petre Socol (seful Sectiei de control si instructaj) a plecat in inspectie pe santierele Ca­nalului de unde a venit 'foc si para', ca detinutii sunt 'boieri', traiesc mai bine decat ostasii care-i pazesc si ca lipseste controlul din partea MAI, adica a lui Teohari Georgescu. Cu alte cuvin­te incepuse lupta pentru succesiune pe spatele detinutilor care, poate in infern ar fi dus-o mai bine decat in subzistenta MAI-ului.

Intors la Bucuresti, a trimis o comisie sub conducerea maiorului Maximilian Vardan ( seful Serviciului de contrasabotaj al Canalu­lui, sa confirme intr-un raport concluziile lui Draghici. Dar in raportul facut a specificat Vardan ca nu e vorba de sabotaj ci de deficiente organizatorice. Cu acest raport, Vardan si-a semnat iesirea din securitate pentru atitudine dusmanoasa. Gheorghiu Dej a fost in 'dezacord' cu concluzia acestui raport, deoarece acolo era sabotaj iar anchetatorii 'sa ia masuri pentru curmare'.

In sedinta care s-a tinut cu participarea lui Alex.Draghici, Iosif Chisinevschi, generalii Pintilie, Nicolschi, Mazuru, cu sefii de Directii, Misu Dulgheru, Gogu Popescu si Garabedian, precum si a con­silierilor sovietici Mihailovici, Tiganov si Maximov, s-a transmis dispozitia din partea conducerii comuniste sa se organizeze un proces, cu indicatia exprimata de Gheorghiu Dej prin Iosif Chisinevschi ca sa se tina procesul cat mai repede si judecata sa aiba loc la Canal.

De fapt 'inculpatii' erau deja gasiti si pe 29 Iulie au fost arestati iar pe 1 Septembrie 1952 s-a dat sentinta de generalul prea ascultator, Alex.Petrescu, in aplauzele tovarasilor veniti incolonati, iar trei oameni nevinovati au fost executati pe 14 Oc­tombrie 1952: NICHITA Dumitru, ROZEl Aurel-Rozenberg, VASILESCU Nicolae-Colorado.restul au primit intre 20 ani si M.S.V.

Intre 10-12 Sept.1952 s-a judecat al doilea lot de 'sabotori', carora li s-au dat pedepse intre 8-25 ani munca silnica. La rejudecarea procesului sentinta a fost casata, dar intre timp Dumitru Butoianu murise in temnita.

In ceea ce priveste ancheta securitatii din 1968 asupra procesu­lui de la Canal, in concluziile 'strict secret de importanta deose­bita' se mentioneaza:'Din documentele existente reiese ca situatia lucrarilor Canalului Dunare-Marea Neagra era dezastruoasa si ea se datora conceptiei gresite a intregii constructii care, in consecin­ta, era sortita esecului Pentru a se acredita ideea ca neregulile existente pe santierul Canalului erau consecinta unei actiuni de sabotaj si a se abate atentia de la adevarate­le cauze, s-au inscenat actiuni judiciare impotriva unor oameni nevinovati. In aceste doua procese s-au sacrificat oameni - trei persoane nevinovate de savarsirea vreunei fapte penale fiind executate - in scopul justificarii unei idei total com­promise. '

GENOCIDUL INRADACINAT IN U.R.S.S. PRIN SANGE

SI EXPORTAT PRETUTINDENI PRIN MINCIUNA si FORTA

Pe 2 Aprilie 1944: 'Guvernul sovietic declara ca nu urmareste schimbarea regimului social existent in Romania'(Molotov)

Iar pe 7 Martie 1945, trimisul lui Stalin (Sulam Berezinsky) aduce cele 10 porunci Anei Pauker (in Romania), printre care:

'Micile gospodarii taranesti trebuie desfiintate pentru a-i lip­si pe taranii mici proprietari de pamant, de masini si vite. Aceasta va deschide calea spre absorbirea lor in sistemul co­lectivist.'

Micile gospodarii taranesti constituiau satele, adevarate organisme vii in care se plamadeau fiintele, adevarat rezervor de va­lori morale necesare propasirii statului.

La sate era locul pastrarii tezaurului mostenit, credinta, datinile, obiceiurile, legendele, cantecele tot ce mintea sanatoasa a omului crescut intre izvorul cu apa cristalina si bolta cereasca.

Aici, pe bucata lui de pamant mostenita sau castigata de el sau de inaintasi in lupta pentru apararea hotarelor tarii, in aceasta gospodarie si-a modelat filozofia lui sanatoasa, organizandu-se si asigurandu-si existenta, dupa intelepciunea si puterea lui de munca.

Mai mult, gospodariile taranesti asigurau hrana oraselor, a tarii; prin munca lui tara devenise granarul Europei.

Acum, prin directiva din 7 Martie 1945, i se fura dreptul la viata, era manat 'fortat' spre sclavie.

Acum a inceput genocidul impotriva taranului, cand alti nechemati vroiau sa-i dea sa manance cu masura, sa nu se mai scoale dupa cel de al treilea cantat al cocosului si sa duca tot ce munceste altora ca­re stau si dau sfaturicare vor calcula cand si cat are nevoie.

Pana acum vorbea cu cerul care-i arata comorile din jur, il sfatuia ce sa faca si unde sa mearga. De acum, altii il sculau cu toaca si-l masurau cu ceasul si metru cub.

Dupa aceasta directiva, la 2 saptamani, prin minciuna cu improprietarirea, i-au invrajbit pe taranii de pe ogoare cu cei de pe front, carora le-a dat cea mai ramas de la cei ce impartisera. Si le-a dat fara dreptul de a-l imparti copiilor, de a-1 vinde, de a-l arenda Totul era planificat fiindca se pregateau alte etape prin care i-a obligat sa duca cote din ce in ce mai mari, incepand cu 19 Iulie 1945 (la 4 luni dupa improprietarire), iar pe 6 Iulie 1948, prin Decretul 121, se hotara 'Colectarea se face direct de la batoza'. Pe valea Holodului, secretarul unei comune a fost bagat in toba batozei, iar prefectul de Bihor a scapat fugind pe fereastra primariei.

In toamna 1948 s-a venit cu o alta povara: desfiintarea razoarelor si comasarea pamanturilor in vederea intovarasirilor, primul pas spre colectivizare. Iar razmerite peste tot. In satele Loloiasca si Magula din Prahova, pretorul a fugit ascunzandu-se intr-un pod, iar invatatorul si primarul batuti. S-au facur arestari de tarani. Si dupa batai, locot. Vasile Gheorghe a inscenat un proces de razvratire. Cu Raportul 5/19637 din 4-11-1948, Tudor Dinca, seful securitatii din Prahova, cerea instructiuni:'sa ni se dea ordin de urmare, indicandu-ne Trib.mil. unde urmeaza a trimite vinovatii mentionati, precum si aprobarea urgenta asupra punerii in libertate a persoanelor citate, intrucat arestul existent la aceasta Directie este supraaglomerat, iar penitenciarele din raza noas­tra nu mai au locuri.'

Situatia era generalizata; taranii stateau cu furca in mana iar temnitele pline, dupa masivele arestari din 15 Mai 1948.

Ana Pauker se intrecea in declaratii cu Gheorghiu Dej pe spate­le taranului roman. Ea spunea pe 2 Oct.1948: 'Victoria socialismului in Romania nu este de conceput fara indeplinirea colectivizarii'. ('Universul', nr.229/2 Oct.1948). Teoharie Georgescu, cu ocazia lui 7 Noiembrie elogiaza modelul colectivizarii ('Universul', nr.260/7 Noiembrie) iar el (Gh.Gheorghiu Dej raspunde ca 'trecerea taranimii in gospodarii colective este singurul mijloc prin care taranimea saraca si mijlocasa poate scapa de mizerie si inapoiere'

Taranii care hraneau orasele devenisera 'dusmanii poporului', pe cand veneticii care ii vandusera erau etichetati 'cei mai iubiti fii ai tarii' bolsevizate.

Pentru a distruge satul - cetatea milenara a rezistentei romanesti - au inventat 'chiaburii', dupa modelul bolsevic.

Odata cu numirea lui N.Ceausescu ca adjunct la Ministerul Agriculturii, pe 2/3 Martie 1949, au ridicat fortat pe mosieri si famil­iile lor, aruncandu-i in fel de fel de colburi de tara, dandu-le voie sa-si ia maximum 20 kg din avutul vietii, restul ramanand la dis­pozitia scursurii satelor. Circa 20.000 au fost aruncati pe drum.

Dupa aceasta 'mare victorie', imediat s-a trecut la 'limitarea chiaburilor', categorie in care intra oricine pe care turnatorii satelor il indica ca atare, fara criterii, la libera apreciere.

N-a scapat nici marea masa a taranimii, pentru ca, prin Bul.Oficial nr.16/6 Aprilie 1949 se publica Decizia ministeriala 547/1949 care instituia supravegherea muncilor agricole in tot cursul anu­lui, spre a mobiliza la munca pe toti

'PENTRU SANGELE NEAMULUI TAU CURS PRIN SANTURI RIDICA-TE GHEORGHE, RIDICA-TE IOANE!'

In comuna Roma moldoveneasca au incercat sa faca de Rusalii (12 Iunie 1949) primul colectiv din jud.Botosani si alde Ghita Panzaru, alde Hursoschi si alti 2-3, care-si bausera munca, au propus taranilor sa faca in sat un colhoz ca in 'uniune' Nici n-au apucat sa termine 'sugestia', ca s-au pomenit in primarie, telefonand partidu­lui. Cu masinile au venit urgent, Rukenstein si Feller cu intarituri de pusti si mitraliere, incepand sa aresteze si

Secretarul P.M.R. din comuna Lunca, jud.Nasaud, dupa o astfel de propunere, a fost bine batut, reusind totusi sa telefoneze judetenei dupa ajutor

Pe 5 Iulie 1949, in com. Arpasel de langa Salonta, taranii s-au rasculat strigand securitatii de la Oradea: 'Nu vrem colectiv'.

In noaptea de 5/6 Iulie 1949, peste 35.000 de Moldoveni si Basarabeni au fost ridicati si trimisi in Siberia, unde numarul a tot crescut pana cand ministrul de interne Krugov raporta lui Stalin pe 17 Februarie 1950 ca numarul moldovenilor deportati 'pentru totdeauna' cu statut de 'colonisti speciali' se ridica la 94.792 de persoane.

Teroarea se raspandise peste tara si rezistenta crestea.

De Sf. Ilie 1949,1a Gura Raului din jud. Sibiu - activistii de par­tid veniti de la judeteana au incercat sa-i provoace pe taranii care nu voiau sa auda de intovarasire, chiar la iesirea de la sluj­ba, in fata bisericii. In vociferarile care, se auzeau, preotul Ilie Brad a iesit sa vada ce se intampla. S-a vazut inconjurat si cu 64 de tarani si tarance, aruncati in camioane si dusi la securitate, unde au intrat in metodele de tortura ale lui Gheorghe Craciun, timp de o saptamana. Martor, dr. Coriolan Brad.

Tot din fata bisericii, a plecat spre casa in ziua de 15 Martie 1949 si taranul Anton CICEU, in comuna Faraoani, jud. Bacau, dar n-a mai ajuns, fiindca la varsta lui de 80 de ani si in baston n-a pu­tut sa fuga si l-au rapus gloantele securitatii care luau biserica cu asalt.

In ziua de 24 Iulie 1949 colonelul Cseller Ludovic a fost 'deranjat' din somn si in loc sa plece dupa planificarea facuta sa se 'racoreasca' cu partizanii Maramuresului, a luat-o nespalat, spre Ghida, Satu Nou, Saldabagiu, unde taranii se rasculasera. Pana seara s-a patat cu sange, dar nici Crisurile n-au mai putut stinge focul taranilor revarsat peste incercarile de colectivizare.

Bihorul, pana spre Arad, a fost supus unui macel si a fost nevoie sa ceara ajutorul lui Mois de la Timisoara.

Zece zile a curs sangele taranului roman in apararea pamantului.

Locotenetul Retezan deznoda pe tarani in bataie iar capitanul Pancovici ii secera cu mitraliera.

Printre morti s-au aflat in:

Comuna Somesches: FAUR Ion, MARGINE Gheorghe.

Comuna Ucuris, BODEANU Ion, MATEOC Florea, MATEOC Ion (tatal), MATEOC. Ion (fiul)

Comuna Sepreus, INCICAU Mihai, PARVU Ion, PARVU Teodor, STANA Ion, HUTIU Ion                                               

Comuna Batar, CRACIUN.

Comuna Bicaciu-Salonta, PETRUT Dumitru.

Comuna Belfir, KIAK Laczi, LORICZ Soni

Comuna Girisu Negru, SARBU Silviu, BOTTON Gheorghe, BOLOG Ioan

Comuna Coroiu, LEUCUTIA Matei

Comuna Criva, HURTH Ioan, HUTUI Ioan, HUTUI Gheorghe..

Comuna Susag, PETRAN Gheorghe.

Comuna Tinca, Sucigan Vasile.

Pe langa numeroase arestari, schingiuiri la securitate, au fost deportari in Dobrogea pe timp nelimitat: Bicaciu ( 24 ), Belfir (20), Barar (24), Criva (24), Cociuba Mare (23), Girisu Negru (28), Susag (17), Taut (21), Talpes (28), Ucuris (31)

Satele au ramas sub ocupatie. Numai in com.Berechiu erau 315 militieni si 65 securisti care bateau incontinuu pe tarani.

Vinovati de tot acest genocid limitat la judetele Bihor si Arad se fac prefectul Petre Bele care atunci cand taranii au cerut sa treiere pentru ca nu au ce manca copiii, le-a raspuns batjocoritor: Iesiti pe islaz si pasteti, iar la Ucuris, primarul Teodor Cotuna (cu 2 clase primare) i-a indemnat: Mancati prune si castraveti ca sa puteti strange cureaua.

Pe langa aceste unelte murdare din mijlocul poporului, care au cerut pedepse exemplare, s-au remarcat Pintilie Gheorghe si Nicolschi, care au ordonat sa fie fara mila si executantii: lt.col. Ambrus Coloman, lt. col. Cseller Ludovic, Birtas Gavril, Mois Aurel, col. Clain (de la graniceri), lt.Martis Ion si Hartau Gheorghe, slt.Cimbrea Vladimir si Haiduc Iustin, si multi altii. Nu trebuiesc trecuti cu vederea anchetatorii Retezan, Pancovici, Aibanus Mihai, Bihari Emeric, Broitman, Kupfer, Litvin, Smilovici, Rafila Alexandru, SCHNELLBACH Martin (anchetator plin de zel si sadic )

Stelian BREAZU, fosta victima a regimului de barbarie, a obtinut marturia preotului Iosif Stoica din com.Gurba-Arad care relateaza printre altele:'Oamenii se intorceau acasa de la treierat cu sa­cii goi plangand si prefectul i-a trimis la pascut.dar de teama a anuntat securitatea A venit militia calare, care a facut arestari si executii sumare cadavrele au fost lasate in vazul tuturor, doua zile si doua nopti, fara macar sa-i acopere. Dupa aceia i-a pus in sicrie si i-a aruncat in camioane'

Si in judetul Satu Mare nemultumirile au dat nastere la o ras­coala, in urma careia au fost arestati multi tarani; dupa tortura de la securitate a lt.col.Weiss Ludovic si Ilonczai Iuliu, pe 17 Sept.1949, la marginea com. Odojreu au fost impuscati 4 taranii: Andrei POP, Gheza CHIRA, Endre BIRO si Gyulai SANDOR.

DIN TARA CRISURILOR SCANTEIA A SARIT IN TARA OBCINILOR

Cand in comuna Ucuris primarul striga la oameni sa 'manance prune' (tot pe 31 Iulie 1949) in com. Rogojesti plutonierul Vargolici, fortand pe tarani sa se duca la arie, s-a vazut tavalit, in timp ce lumea flamanda striga: 'Afara cu bolsevicii, nu avem nevoie de comunisti.' Pe 6 Aug. securitatea si-a facut intrarea in comuna si a inceput sa aresteze dupa lista lui Onofrei Socaliuc (omul securitatii). Cei arestati au fost torturati si condamnati la Suceava.

La Calafindesti pe podisul Dragomirnei, taranii revoltati au ta­iat firele telefonice si moasa Pruna a anuntat autoritatile care au sosit rapid la fata locului si ca sa faca liniste, lt.de la Radauti -Karl Segal, a descarcat mitraliera in cei peste 200 tarani adunati la primarie. A fost impuscat pe loc Vasile CACIUR, urmat de Filon ALEXEI si Dumitru IRIMESCU iar Amfilohie DIACONESCU a murit la spital si fiul lui Gheorghe Diaconescu (unul din cei 5 copii ai mortului) a fost ranit. Peste 20 de tarani arestati au fost torturati si li s-au inscenat procese. Altii, destul de numerosi, au luat drumul domiciliului obligator din Dobrogea iar familiilor nu li s-a dat voie sa-si ingroape mortii.

A doua zi, pe 7 Aug.1949, UFDR-istele, cu Hilda Rotaru, se gaseau in com. Fratautii Noi, langa frontiera cu 'raiul 'sovietic si indemna tarancele care se vaietau ca n-au ce sa dea la copii sa manance, 'sa pasca buruieni si urzicute ca pe vremea foametei'. Secretarul de partid Stefan Botnar, intervenind sa le desparta pe satence de propagandistele de la oras, a fost lovit intentionat. Primarul a anuntat securitatea si a sosit acelasi Karl Segal cu 2 camioane cu militieni, dotati cu mitraliere, iar el a deschis focul in plin in cei vreo 1000 de tarani adunati la primarie. A cazut Ion DAVIDEANU si Ion ANDRISAN (de cate 20 ani fiecare), urmati de Ilarion IRIMES­CU, pe cand Vasile ISOPESCU a murit la spital. Securitatea a ridi­cat mortii si i-a inmormantat in secret.

Comuna a fost ocupata de granicerii de pe frontiera,iar militia a arestat zeci de persoane pe care le-a predat securitatii, unde Karl Segal le-a torturat si condamnat. Alti zeci de tarani, familiile victimelor arestate, au ajuns cu D.O. la Cuza Voda in Dobrogea.

Tot pe 7 Aug.1949 a cunoscut represiunea din plin si comuna BALACEANA, pentru refuzul de a duce graul la arie. Taranul Ioan DOBOS a fost impuscat pe loc, iar ranitii, Gheorghe ARCALEAN, Dumitru BLEORT, Ilie SASU, Mihai SASU si sotia lui Grigore URSACHE, arestati si dusi la torturile de la Radauti. Dupa lista primarului au fost arestate vre-o zece arestati si dus pentru torturare lui Feller si alte zeci au luat de domiciliului obligatoriu din Dobrogea.

Si comuna Stroiesti la 10-12 km. vest de Suceava a cunoscut aceeasi teroare, dar fara sa curga sange, doar arestari si deportari.

Ceva mai jos, in com.Butea la nord de Roman, tot pe 6 August 1945, au sosit doua masini cu securisti ca sa-1 aresteze pe preotul Gheorghe PETZ, dar clopotul a inceput sa sune si 3.000 de tarani s-au adunat cu furci si topoare rasturnand masinile. A fost chemata in ajutor armata, care a venit cu o tancheta si un tun in timp ce un avion survola aruncand petarde pentru a imprastia multimea. Au fost raniti la Poarta Scheii si s-au facut numeroase arestari. Chinurile au avut loc la securitatea din Roman sub conducerea calailor Davidovici si Parvu.

Sangele a curs din Belsug si in centrul Transilvaniei, unde calaul intre calai, Mihai Patriciu de la Cluj, nu s-a lasat mai prejos, dirijandu-si oamenii pe toate vaile si a impuscat fara mila, sa inspaimanteze lumea.

Astfel, pe Remus BRUSTUR din Lechinta l-a impuscat pe 1 August, Istvan KIS a fost impuscat pe 20 Iulie intre Vad si Mitresti, NAGY Lazlo a fost impuscat in seara de 12 Aug. la marginea satului Curteni, KACSO Stefan din Miercurea Nirajului a fost ucis la el acasa in noaptea 9/10 Aug., pe SANTA Iosif l-au impuscat in plina zi

Din punct de vedere politic, optiunile populatiei se impart intre formatiunile conduse de Hacim Thaci, actualul premier si Ramush Haradinaj, conducatorul opozitiei, ambii fosti participanti in razboiul civil, in cadrul Kosovo Liberation Army (UCK). Avand in vedere problemele grave economice precum si organizarea pe clanuri a locuitorilor de nationalitate albaneza, optiunile populatiei se acorda fara nici o legatura cu ideologiile adoptate de cele doua formatiuni politice, ci doar in functie de interesele de grup.

Reperele urmatoare pentru viitorul Provinciei Kosovo sunt delimitate de stabiliriea, la cererea Serbiei a legalitatii declaratiei de independenta, la Curtea Internationala de Justitie, implementarea misiunii EULEX, controlul executiv exercitat pe intreg teritoriul, instituirea regimului vamal la granita cu Serbia, consolidarea institutiilor statului si eliminarea controlului exercitat de structurile paralele din zonele cu populatie majoritara de nationalitate sarba.

Evolutia situatiei politice, sociale, economice, dar si militare din Kosovo constituie un punct de interes pentru toti actori implicati in contextul geo-politic avand in vedere precedentul constituit, acesta fiind primul caz prin care se incearca acordarea de drepturi colective, inclusiv acela la autodeterminare, unei minoritati, cu nesocotirea sau interpretarea arbitrara a unor importante norme de drept international.