Carol al II-lea

Carol al II-lea

Cel mai controversat dintre cei patru Regi ai Romaniei este, fara indoiala, Carol al II-lea. Foarte multi au vazut in el principalul vinovat pentru dezmembrarea statului roman la inceputul celui de al doilea razboi mondial. Carol al II-lea a instaurat prima dictatura din Romania secolului al XX-lea. Viata lui aventuroasa a fost criticata de catre toti contemporanii sai, indignandu-i pana si pe cei mai loiali sustinatori ai monarhiei.

Fiu al Principelui Mostenitor Ferdinand si al Principesei Maria, Carol s-a nascut in anul 1893, pe 3 octombrie, la Sinaia, fiind primul Rege din dinastia de Hohenzollern nascut in Romania, botezat conform constitutiei, in religia ortodoxa. Mama lui il descria ca pe un 'copil frumos, cu bucle aurii'. De educatia lui s-a ocupat insusiRegele Carol I, pentru a-i asigura pregatirea necesara unui viitor suveran. Principele Carol s-a dovedit a fi un tanar inteligent si sarguincios, cu o personalitate debordanta.

Problemele nu au intarziat, insa, sa apara. Odata cu accederea la tron a tatalui sau, Regele Ferdinand, Carol devenea, la 21 de ani, mostenitorul direct al tronului Romaniei. Tot la aceasta varsta, el devenea si senator de drept in Parlamentul Romaniei. In timpul Primului Razboi Mondial, in 1918, cand intreg guvernul si Casa Regala erau in refugiu la Iasi, Carol a parasit garnizoana in care se afla, fugind la Odessa, impreuna cu iubita lui, Ioana (Zizi) Lambrino, fiica unui maior din anturajul curtii. Acolo cei doi s-au casatorit pe ascuns. Inevitabil, un imens scandal s-a iscat. Carol a fost trimis in 'arest' la Manastirea Horaita-Neamt, iar casatoria a fost ulterior anulata de catre Tribunalul Ilfov. Cu toate acestea, Carol a continuat sa se intalneasca cu iubita lui, astfel ca, in 1920, Ioana Lambrino a ramas insarcinata. In 1920 se nastea Mircea, fiul nelegitim al lui Carol. Toate acestea au dus la trimiterea lui Carol intr-o lunga calatorie in jurul lumii, pentru a o uita pe Ioana Lambrino.

In 1921, Carol a cunoscut-o pe Elena, fiica Regelui Constantin al Greciei. Cei doi aveau sa se casatoreasca in acelasi an. Pe 25 octombrie 1921, se nastea Mihai, viitorul Rege al Romaniei. Nasterea copilului a marcat starea de sanatate a principesei Elena, ceea ce a dus la o racire a relatiilor dintre cei doi. Intre timp, Carol avea sa o cunoasca pe Elena (Magda) Wolf Lupescu. Principele s-a indragostit foarte puternic de ea, Elena Lupescu reusind sa-l domine practic toata viata. Un al doilea scandal avea sa se declanseze atunci cand Carol a fugit impreuna cu amanta sa la Paris, renuntand din nou la drepturile sale de mostenitor al Coroanei. De data aceasta, Regele Ferdinand l-a indepartat din Familia Regala, desemnandu-l ca mostenitor pe nevarstnicul sau nepot, Mihai.

In 1927 Regele Ferdinand s-a stins, tronul revenindu-i lui Mihai, tutelat de o Regenta. Insa pe fondul unei situatii politice interne instabile si al crizei mondiale, Carol s-a reintors in tara, pe 6 iunie 1930, inlaturandu-si fiul de pe tron si proclamandu-se Rege. Cu toate promisiunile solemne facute lui Iuliu Maniu, pe atunci prim-ministru, ca va inceta relatia cu Elena Lupescu, dupa numai putin timp, Carol isi readucea amanta inapoi.

Regele Carol al II-lea a domnit zece ani, intre 1930 si 1940. Acesti ani au fost marcati pe de-o parte de o crestere economica marcata, de o intensa dezvoltare culturala, iar pe de alta parte de o destramare a vietii politice democratice. Un rol insemnat in faramarea partidelor l-a avut si abilul joc politic al Regelui Carol al II-lea, care de la inceput avea sa-si manifeste tendintele autoritare. In plus, camarila care s-a format in jurul sau, camarila controlata de catre Elena Lupescu, a jucat un rol nefast in culisele scenei politice romanesti. In 1938, Regele Carol a dizolvat partidele politice, a abolit constitutia democratica din 1923 si a instaurat regimul de dictatura personala. Asumandu-si responsabilitati atat de extinse, Carol si-a pregatit practic, fara voia lui, propria abdicare. Lipsa de suport extern din parte aliatilor traditionali, Anglia si Franta, debutul razboiului mondial, si, in 1940, destramarea Romaniei Mari, prin ocuparea Basarabiei, de catre rusi, si a Transilvainei de nord-vest de catre Ungaria, au dus la erodarea completa a sprijinului politic pentru regimul lui Carol al II-lea. Pe fondul tulburarilor interne, el este nevoit sa abdice, in septembrie 1940, lasand tronul fiului sau, Mihai, iar puterile dictatoriale generalului Ion Antonescu.

Carol al II-lea a parasit tara, impreuna cu amanta sa, intr-un tren cu 12 vagoane, care adapostea imense bogatii, intre care 41 de tablouri semnate de mari artisti precum Tizian, El Greco sau Grigorescu. Dupa ce a locuit in mai multe tari latino-americane, Carol s-a stabilit in Portugalia. In timpul razboilui, si imediat dupa aceea, se pare ca el a avut unele tentative de a-si recapata tronul, luand contact si cu sovieticii, ceea ce a creat unele probleme Regelui Mihai, in perioda de negocieri pentru armistitiu cu fortele aliate. Insa nici un partid sau om politic, cu exceptia lui Gh. Tatarascu, nu a fost de acord sa discute o astfel de posibilitate.

Proiect: Test de evaluare la geografie - relieful Romaniei Referat: Bucegii isi dezvaluie tainele

Art.20. Porturile si locurile publice de imbarcare si debarcare stabilite in reteaua fluviala internationala, cu utilajul lor si instalatiile lor, vor fi accesibile navigatiei si utilizarii fara distinctie de pavilion, de provenienta si de destinatie si fara ca o prioritate de favor de influenta sa fie acordata de autoritatile locale competente unei nave in detrimentul alteia, in afara de cazurile exceptionale cand se va manifesta ca necesitati de moment si interesele tarii reclama o derogare. Prioritatea, in aceste cazuri, va trebui sa fie concesionata de maniera a nu constitui o piedica reala liberului exercitiu al navigatiei, nici o atingere principiului de egalitate ale pavilioanelor.

Aceleasi autoritati vor veghea ca toate operatiunile necesare traficului, ca imbarcarea, debarcarea, usurarea, inmagazinajul, transbordul, etc., sa fie executate in conditii asemenea facile si atat de rapid posibile si de o maniera de a nu aduce nici o piedica navigatiei.

Utilizarea porturilor si locurilor publice de imbarcare si debarcare pot sa dea loc perceperii de taxe si redevente rezonabile si egale pentru toate pavilioanele, corespunzator cheltuielilor stabilite, de intretinere si de exploatare a porturilor si instalatiilor lor. Tarifele vor fi publicate si aduse la cunostinta navigatorilor. Ele nu vor fi publicate decat in caz de utilizare efectiva ale instalatiilor si utilajului in vederea pentru care au fost fixate.

Statele riverane nu vor face obstacol la ceea ce toate antreprizele de navigatie intretin pe teritoriul lor agentii indispensabile exercitiului de trafic al lor, sub rezerva respectarii legilor si regulamentelor tarii.

Art.21. In cazul in care Statele riverane vor decide port francuri sau zone libere in porturile unde tranzbordul este necesar sau in general practicat, regulamentele relative la folosirea ziselor porturi sau zone, vor fi comunicate Comisiunii Internationale.

Art.22. Transportul marfurilor si voiajorilor intre porturile diferitelor State riverane ca si intre porturile aceluiasi Stat, este liber si deschis tuturor pavilioanelor, in conditii de completa egalitate, pe reteaua internationalizata a Dunarii.

Totusi, stabilimentul serviciului local regulat de transport de voiajori si marfuri indigene sau  indigenizate intre porturile unui singur si acelasi Stat, nu vor putea sa fie efectuate de un pavilion strain de cat in conformitate cu regulamentele nationale si a acordului cu autoritatile Statului riveran interesat.

Art.23. Trecerea in tranzit ale navelor, plutelor, voiajorilor si marfurilor este libera pe reteaua internationalizata a Dunarii, atat cat acest tranzit se efectueaza direct sau dupa transbordul sau, dupa punerea in antrepozit.

Nu se va percepe nici un drept de vama sau al drept special bazat unic pe faptul acestui tranzit.

Cand doua maluri a caii de apa fac parte din acelasi Stat, marfurile in tranzit vor putea fi puse sub sigiliu, sub lacat sau sub paza agentilor de vama.

Statul tranzitat va avea dreptul de a pretinde capitanului sau patronului o declaratie scrisa, facuta la nevoie sub juramant, afirmand daca se transporta sau nu marfuri a caror circulatie este reglementata sau a carei import este prohibit de Statul tranzitat. Lista acestor marfuri va fi comunicata cat mai curand posibil Comisiunii Internationale cu titlu de informare.

Producerea manifestului nu va putea fi pretinsa de autoritatile competente ale Statului tranzitat, daca acesta nu este in cazul cand capitanul sau patronul este convins de a avea incercat contrabanda sau cand inprejmuirile vamale au fost sparte. Daca in acest caz se discopera o diferenta intre incarcamant si manifest, capitanul sau patronul nu poate sa invoce libertatea de tranzit pentru a pune fie persoana sa, fie marfa pe care a vrut s-o transporte fraudulos, la adapostul urmarilor dirijate contra lui de catre functionarii vamii conform cu legile tarii.

Cand calea de apa formeaza frontiera intre doua State, navele, plutele, voiajorii si marfurile in tranzit vor fi exceptate de toata formalitatea vamala.

Art.24. Comisiunea Internationala va elabora, inspirandu-se din propunerile care vor fi prezentate de catre Statele riverane, un regulament de navigatie si politie care, in masura posibila, va fi uniform pentru reteaua fluviala plasata sub competenta sa.

Fiecare Stat va pune acest regulament in vigoare pe teritoriul sau propriu printr-un act de  legislatie sau de administratie si va raspunde de aplicarea sa, sub rezerva atributiilor de supraveghere recunoscut Comisiunii Internationale prin articolele 27 si 30.

Pentru partile de fluviu formand frontiera, executia regulamentului de navigatie si de politie, va fi asigurat sub aceleasi rezerve printr-un acord intre Statele riverane si in lipsa acordului, de fiecare Stat riveran in limitele suveranitatii sale.

Art.25. Exercitiul politiei generale pe reteaua fluviala internationala apartine Statelor riverane, care comunica regulamentele Comisiunii Internationale pentru a-i permite sa constate ca dispozitiile lor nu aduc atingere libertatii navigatiei.

Art.26. Toate navele afectate special de Statele riverane serviciului de politie fluviala, vor tine sa arboreze alaturi de pavilionul lor national un insemn distinctiv si uniform. Numele lor de semnal si numarul, vor fi aduse la cunostinta Comisiunii Internationale.

Art.27. In vederea indeplinirii sarcinii care ii este incredintata de dispozitiile prezentului statut, Comisiunea Internationala va constitui toate serviciile administrative, tehnice, sanitare si financiare pe care ea le considera necesare.

Comisiunea va putea stabili la sediul sau central urmatoarele :

Un serviciu general permanent, a carui sef va fi ales dintre cetatenii unui Stat neriveran reprezentat in Comisiune,

Un serviciu tehnic, al carui sef va fi numit cu majoritatea statutara a sufragiilor daca el apartine unui Stat neriveran reprezentat sau nu in Comisiune, si cu unanimitate daca el este cetatean al unui Stat riveran al Dunarii,

Un serviciu de navigatie, a carui sef va fi ales dintre cetatenii unui Stat european nereprezentat in Comisiune,

Un serviciu de contabilitate generala si de controlul perceperii taxelor, a carui sef va fi ales dintre cetatenii unui Stat riveran sau a unui Stat neriveran reprezentat sau nu in Comisiune.

Acesti sefi de serviciu vor fi ajutati de functionari alesi, de preferinta si pe cat posibil de o maniera egala, dintre cetatenii Statelor riverane. Acest personal este international, fiind numit si retribuit de Comisiune si nu va putea fi revocat decat de ea.

Art.28. Fiecare Stat riveran va desemna agentii apropiati insarcinati in limitele frontierelor sale, de a imprumuta concursul lor competent si bunele lor oficii agentilor superiori ai Comisiunii Internationale.

Art.29. Statele riverane vor acorda functionarilor Comisiunii toate facilitatile necesare pentru indeplinirea functiilor lor. Acesti functionari, inzestrati de brevetul Comisiunii de constatare a calitatii lor, vor avea dreptul special de a circula liber pe fluviu si in porturile si locurile publice de imbarcare iar autoritatile locale a fiecarui Stat riveran vor acorda ajutor si sprijin indeplinirii  misiunii lor. Formalitatile de politie si de vama la care ei aveau a se supune, vor fi indeplinite cu menajarea lor de maniera a nu inpiedica exercitiul functiilor lor.

Art.30. Functionarii calificati ai Comisiunii vor semnala toate infractiunile regulamentului navigatiei si politiei autoritatilor locale competente, care sunt tinuti sa aplice sanctiunile respective si sa faca cunoscut Comisiunii urmarea data la plangerea de care ele au fost sesizate.

Fiecare Stat riveran va desemna Comisiunii juridictiile care vor fi incarcate de cunoastere, in prima instanta si in apel a infractiunilor mentionate la aliniatul precedent. Inaintea acestor  juridictii, a caror sediu va trebui sa fie la fel vecin fluviului pe cat posibil, functionarul Comisiunii care a semnalat infractiunea va stabili daca are loc.

Art.31. In actiunile judiciare relative la navigatia Dunarii, aduse inaintea unui tribunal a unui Stat riveran, nu va putea fi pretinsa strainilor nici o cautiune judicatum solvi din motivul nationalitatii lor sau din motivul faptului ca ei nu au domiciliul sau resedinta in tara unde este stabilit tribunalul sau.

Capitanul sau patronul nu va putea fi inpiedicat de a urma voiajul sau din ratiunea unei proceduri angajate impotriva lui, de indata ce el va furniza cautiunea pretinsa de judecata pentru obiectul de desbatut.

Art.32. Ca efect de mentinere si de ameliorare a conditiilor de navigatie in sectorul Dunarii cuprins intre Turnu-Severin si Moldova Veche, zis Portile de Fier si de Cataracte, se va constitui de comun acord intre cele doua State coriverane si Comisiunea Internationala, servicii tehnice de administratii speciale care vor avea sediul central la Orsova, fara prejudiciul serviciilor auxiliare care vor putea fi in caz de nevoie instalate in alte puncte ale sectorului. Cu exceptia pilotilor, care vor putea fi alesi dintre cetatenii tuturor natiunilor, personalul acestor servicii va fi furnizat si numit de cele doua State coriverane si va fi dirijat de sefii serviciilor desemnate de aceleasi State si agreate de Comisiunea Internationala.

Art.33. Comisiunea va decide pe baza propunerilor serviciilor prevazute in articolul precedent, masurile utile pentru intretinerea si ameliorarea navigabilitatii si administratiei sectorului ca si taxele sau eventual toate alte resurse destinate a face fata, fara ca sa rezulte obligatia unui concurs financiar a partii Guvernelor reprezentate.

Se va fixa printr-un regulament special functionarea serviciilor, modului de percepere a taxelor si retributia personalului.

Ea va pune la dispozitia serviciilor sale echipamentele, edificiile si instalatiile prevazute in articolul 288 al Tratatului de la Trianon.

Cand dificultatile naturale care au motivat instituirea acestui regim special vor dispare, Comisiunea va putea decide suprimarea si replasarea sectorului sub dispozitiile care guverneaza lucrarile si taxele, alte parti ale fluviului formand frontiera dintre cele doua State.

Art.34. Comisiunea va putea, daca ea considera util, sa aplice un regim administrativ analog altor parti ale fluviului si ale retelei sale fluviale, care vor prezenta pentru navigatie aceleasi dificultati naturale si de ale suprima in conditiile prevazute de articolul precedent.

Art.35. Comisiunea Internationala fixeaza de asemenea ordinea lucrarilor sale intr-un regulament stabilit in sesiune plenara. In momentul stabilirii bugetului sau anual, ea evalueaza resursele necesare pentru acoperirea cheltuielilor generale ale administratiei sale. Ea fixeaza numarul si locul sesiunilor sale periodice ordinare si extraordinare si constituie un Comitet executiv permanent compus din Delegatii prezenti la sediu, sau din supleantii lor si insarcineaza supravegherea executiei deciziilor sale adoptate in Plenum ca si bunul mers al serviciilor.

Presedintele Comisiunii este exercitat pentru o perioada de sase ani de fiecare Delegatie, in virtutea unui rulaj determinat urmand ordinea alfabetica a Statelor reprezentate.

Comisiunea nu poate delibera decat atunci cand cele doua treimi ai membrilor sai sunt prezenti.

Deciziile sunt luate cu majoritatea de doua treimi ai membrilor prezenti.

Art.36. Sediul legal al Comisiunii Internationale este fixat la Bratislava pentru o perioada de cinci ani de la data punerii in vigoare a prezentei Conventii.

La expirarea acestei perioade, Comisiunea va avea dreptul sa se mute pentru o noua perioada de cinci ani intr-un alt oras situat pe Dunare, in virtutea unui rulaj care va stabili la fel modalitatile⁽¹⁾.

Sediul Comisiunii Internationale a fost mutat la Viena in anul 1927.

Art.37. Comisiunea Internationala se bucura, atat pentru instalatii cat si pentru persoanele Delegatilor sai, de privilegiile si imunitatile recunoscute in timp de pace ca si in timp de razboi agentilor diplomatici acreditati.

Ea are dreptul sa arboreze pe navele sale si pe imobilele sale un pavilion pe care il va stabili ca forma si culoare⁽¹⁾.

Pavilionul C.I.D. este compus din trei benzi orizontale suprapuse :bleu-alb-bleu. Banda alba este plasata in centru cu literele C.I.D. in bleu.

Art.38. Comisiunea trebuie sa fie sesizata de toate problemele relative la interpretarea si aplicarea  prezentei Conventii.

Orice Stat care va fi in masura de a invoca contra o decizie a Comisiunii Internationale, din motive bazate pe incompetenta sau pe violarea prezentei Conventii, va putea sesiza intr-un interval de sase luni, juridictia speciala organizata de Societatea Natiunilor. Pentru oricare alt motiv, reclamatia in vederea reglementarii diferendumului nu va putea fi formulata decat de Statul sau Statele teritorial interesate.

In cazul cand un stat va refuza a se conforma unei decizii luata de Comisiune in virtutea puterilor care tin de prezenta Conventie, diferendumul va putea fi adus inaintea inaltei juridictii mentionate la aliniatul doi, in conditiile prevazute de statutul zisei juridictii.

IV. Dispozitii generale.

Art.39. Comisiunea Internationala a Dunarii si Comisiunea Europeana a Dunarii vor adopta toate dispozitiile necesare pentru a asigura in masura unde va fi posibil si util, uniformitatea regimului Dunarii.

Ele vor schimba regulat toate informatiile, toate documentele, procese-verbale, studii si proiecte, putand sa intereseze una sau alta din cele doua Comisiuni. Ele vor putea sa retina de comun acord anumite reguli identice privind navigatia si politia fluviului.

Art.40. Statele semnatare ale prezentei Conventii vor depune eforturi de a stabili prin conventii separate reguli uniforme de ordin civil, comercial, sanitar si veterinar, relative la exercitarea navigatiei si contractului de transport.

Art.41. Toate tratatele, conventiile, actele si aranjamentele relative la regimul fluviilor internationale in general si al Dunarii si gurilor in particular, in vigoare la momentul semnarii prezentei Conventii, sunt mentinute in toate dispozitiile lor care nu sunt abrogate sau modificate prin stipulari care preced.

Art.42. La expirarea unui interval de cinci ani de la data punerii in vigoare, prezentul statut va putea fi revizuit daca cele doua treimi ale Statelor semnatare fac cererea, indicand dispozitiile care le par susceptibile de revizuire. Aceasta cerere va fi adresata Guvernului Republicii franceze, care va convoca in sase luni reuniunea unei Conferinte la care toate Statele semnatare ale prezentei Conventii, vor fi invitate a participa.

V. Dispozitii tranzitorii.

Art. 43. Stipularile prezentei Conventii trebuie sa fie extinse in astfel de sens care sa nu aduca nici o atingere dispozitiilor Tratatelor de Pace asa cum rezulta din articolele 327 (aliniatul 3), 332 (aliniatul 2) si 378 ale Tratatului de la Versailles si articolele corespunzatoare ale Tratatelor de la Saint-Germain, dela Neuilly si de la Trianon.

Art.44. Prezenta Conventie va fi ratificata si ratificarile vor fi depozitate la Paris in cel mai scurt interval posibil, cel mai tarziu la 31 martie 1922.

Ea va intra in vigoare la trei luni dupa incheierea procesului verbal al depunerii ratificarilor⁽¹⁾.

Intervalul pentru depunerea ratificarilor fiind amanata cu trei luni, procesul verbal de depunere ale ratificarilor a fost inchis la 30 iunie 1922 si Conventia a intrat in vigoare la 1 octombrie 1922.

Protocolul final din data de 23 iulie 1921.

In momentul procedurii la semnarea actului de stabilire a statutului definitiv al Dunarii si in vederea precizarii sensului, Plenipotentiarii subsemnati au convenit :

Ad Art.2. In ce priveste partea Tisei situata intre gura Somes si Tisa-Uilak, regimul prezentului statut va fi aplicat de indata ce aceasta parte va fi recunoscuta navigabila de catre Comisiunea Internationala.

Ad Art.19. Dispozitia din cel de al doilea aliniat al articolului 19, nu pune obstacol la ce Statele riverane reclama privind beneficiul derogarilor care vor fi autorizate de catre Conventia generala prevazuta in articolul 338 al Tratatului de la Versailes si a articolelor corespunzatoare a altor Tratate de Pace.

Ad Art.22 a. Prin traficul vizat la aliniatul 2 din articolul 22, trebuie inteles tot serviciul public de transport de voiajori si de marfuri, organizat de un pavilion strain intre porturile unui singur si acelasi Stat, cand aceasta exploatare se efectueaza in conditii de regularitate, de continuitate si de intensitate susceptibila de a influenta defavorabil in aceeasi masura ca liniile regulate propriu zise, pentru interesele nationale ale Statului unde el se exercita.

b. Se intelege ca dispozitiile articolului 22 nu modifica cu nimic situatia care rezulta actual din articolul 332 al Tratatului de la Versailles si din dispozitiile corespunzatoare ale altor Tratate de Pace, in ce priveste atat relatiile dintre Statele aliate pe de o parte, si Germania, Austria, Bulgaria si Ungaria pe de alta parte, ca relatiile ultimilor State intre ele pentru toata durata intervalelor cand aceasta situatie va fi mentinuta in executia articolului 378 din Tratatul de la Versailes si de articolele corespunzatoare ale altor Tratate de Pace.

La expirarea acestor intervalle, dispozitiile articolului 22 vor deveni aplicabile tuturor Statelor fara exceptie.

Ad Art.23. Statul tranzitat nu are dreptul de a prohibita tranzitul marfurilor mentionate la al patrulea aliniat al articolului 23, nici persoanelor si animalelor, afara de cazul prevazut de legile sanitare si veterinare ale tarii tranzitate sau de conventiile internationale relative la acest obiect.

Ad Art.31. Articolul 31 trebuie sa fie extins in acest sens ca strainii nu vor putea sa fie plasati intr-o conditie mai favorabila decat cel facut nationalilor.

Ad Art.42. In cazul cand suprimarea Comisiunii Europene va fi decisa inaintea expirarii intervalului de cinci ani prezvauti in articolul 42, Guvernele semnatare ale prezentei Conventii se vor intelege asupra conditiilor de revizuire a prezentului statut.

Ad Art.44. Primul aliniat al articolului 44 trebuie sa fie inteles in acest sens ca el nu aduce nici o atingere stipularilor continute in articolul 349 al Tratatului de Versailles si in articolele corespunzatoare ale altor Tratate de Pace.

XV. Regulamentul de fixare a ordinii lucrarilor Comisiunii Europene a Dunarii (24 mai 1920) adus la zi la 31 decembrie 1930.

Titlul I. Dispozitii generale.

Primul articol. Presedentia sesiunilor plenare ordinare este exercitata de toti Delegatii, pe rand in ordinea alfabetica a Puterilor pe care le reprezinta. Lor le este cuvenita pentru durata unei sesiuni. Sesiunile extraordinare sunt prezidate de Presedintele ultimei sesiuni ordinare.

Cand Delegatul chemat a lua presedentia conform turului de rol, este absent atunci la deschiderea unei sesiuni, presedentia trece asupra Delegatilor care urmeaza in ordine alfabetica.

Art. 2. Presedintele ales primeste puteri depline ale noilor delegati, el covoaca sedintele si pronunta deschiderea si incheierea. El conduce desbaterile si stabileste, tinand sedinta, textul deciziilor si rezultatul voturilor.

Daca unul din Delegati o cere, voturile sunt exprimate urmand ordinea alfabetica ale Puterilor, incepand cu Delegatul care va fi chemat a lua presedentia in sesiunea plenara urmatoare.

Presedintele, care strange voturile, se pronunta ultimul.

Art. 3. Pe durata sesiunii plenare, Presedintele supravegheaza redactarea protocoalelor, conduce Secretariatul si semneaza corespondenta cu autoritatile.

Art. 4. Comisiunea tine in fiecare an doua sesiuni ordinare si se reuneste in Plenum in primele saptamani din mai si in ultimile saptamani din octombrie.

Art. 5. Comitetul executiv adreseaza Delegatilor la 1 martie si la 1 septembrie al fiecarui an, un rezumat al problemelor pe baza carora vor avea loc deliberari in comun in sesiunea apropiata. Toate propunerile produse dupa aceasta data sunt aduse in scurt interval la cunostinta tuturor Delegatilor.

O propunere prezentata in cursul sesiunii nu poate fi pusa deliberarii in aceeasi sedinta cand ea a fost produsa.

Propunerile care se refera la o crestere a taxelor pe navele maritime nu pot fi votate decat in sesiunea ordinara care urmeaza acelei pe durata careia a fost prezentata.

Va trebui sa se scurga un interval de trei luni intre publicarea si punerea in aplicare a noului Tarif. Dispozitiile prezentului articol nu se aplica decat la sesiunile ordinare.

Art. 6. Delegatii supleanti participa la sedintele Plenumului cu titlu consultativ.

Art. 7. Delegatii titulari care nu participa la sesiunile periodice si care nu sunt reprezentati de un Delegat supleant, pot vota in scris.

Un delegat titular care este regulat asistat de un Delegat supleant, daca se afla in imposibilitatea participarii la sesiunea plenara, va fi inlocuit de Delegatul sau supleant. In acest caz, el are puteri egale cu cele ale Delegatului titular.