Cadrele generale de evolutie a romaniei dupa prima conflagratie mondiala

CADRELE GENERALE DE EVOLUTIE A ROMANIEI DUPA PRIMA CONFLAGRATIE MONDIALA

a.     Situatia internationala a Romaniei (1918)

b.     Situatia interna

a.     Situatia internationala (statutul international) delimitata de:

Unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romania (martie - decembrie 1918);

Ecourile internationale fata de Marea Unire;

derularea evenimentelor politico - militare (actiunea armata) romano-maghiare (1918-1920);

pozitia Romaniei la Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920);

tratatele semnate de delegatia romana la Conferinta Pacii;

b.     Situatia interna

afirmarea conceptiilor si doctrinelor economico-sociale si politice de baza privind evolutia statului roman; evolutia economiei nationale (ramurile de baza): industrie, agricultura, transporturi, comert, dupa 1918;

momentul 1918 a fost esential pentru proiectarea in timp a formelor de structurare a statului national roman ca si pentru definirea interesului national. Contextul international in care s-a format statul roman intregit "a fixat o anume experienta istorica pe care istoriografia de dupa 1918 a prezentat-o adesea, intr-o forma triumfalista si usor idilica, fara a tine seama de potentarile interesului international ca functie a mediului politic european in continua schimbare. Fetisizarea drepturilor istorice ca atare, si ridicarea istoriei la rangul de producator de constiinta nationala, fara sa se tina seama ca istoria este frecvent inregimentata de politica, a dus in Romaniala perpetuarea de mentalitati si convingeri ce intra adesea in contradictie cu evolutia spiritului european". (Valentin Stan, Romania si esecul campaniei pentru Vest);

reamintim ca la 4-17 august 1916, la Bucuresti, a fost incheiat Tratatul de Alianta dintre Romania, pe de o parte si Rusia, Franta, Anglia si Italia, pe de alta parte, prin care cele patru mari puteri au recunoscut dreptul Romaniei asupra regiunilor din Austro-Ungaria locuite de romani (art. 3);

tot astfel, se cuvine sa precizam unirea in etape a provinciilor romanesti in anul 1918:

1.     Unirea Basarabiei: personalitati implicate - Ion Inculet, Ion Buzdugan, Grigorie si Ion Cazacliu, Anton Crihan, Ion Pelivan, Pantelimon Erhan, Pantelimon Halippa (membrii ai Sfatului Tarii) la 27 martie 1918 - Declaratia privind unirea Basarabiei cu Romania; a fost adoptata cu 86 voturi pentru, 3 contra si 36 abtineri; la 3 aprilie, Sfatul Tarii a ales in unanimitate ca presedinte pe Constantin Stere si un nou Consiliu de directori generali cu sarcina de a administra Basarabia; Ion Inculet si D. Ciugureanu au fost delegati ministri fara portofoliu in guvernul Marghiloman; prin Decretul-Lege publicat la 10/23 aprilie a fost ratificat actul unirii Basarabiei cu Romania; la 12 iunie, guvernul roman a respins, printr-o ampla nota, pretentiile guvernului ucrainean asupra Basarabiei; in sedinta din 26/27 noiembrie, Sfatul Tarii a votat legea agrara; dupa votarea legii, Sfatul a adoptat la 27noiembrie/10 decembrie 1918 o noua declaratie de renuntare la conditiile stabilite prin actul de la 27 martie, decretand "unirea neconditionata a Basarabiei cu Romania"; Sfatul s-a autodizolvat, iar Consiliul de Directori si-a incheiat misiunea;

2.     Unirea Bucovinei - elemente rutene, rusofile din Bucovina cereau constituiea Carpato-Rusiei dintr-o parte importanta a Bucovienei, altele revendicau in Moldova intreaga, considerand-o o fosta parte a principatului de Halici; in timpul tratativelor de la Brest-Litovsk (noiembrie 1917-martie 1918) delegatii Radei ucrainiene cereau ca Bucovina, Galitia si Carpato-Rusia sa fie unite in Ucraina de Vest; 19 octombrie 1918, Consiliul National Ucrainean a convocat la Liov o Adunare Nationala Constituanta care proclama independenta teritoriului ucrainean in cadrul Austro-Ungariei in care alaturi de Galitia orientala si Rusia subcarpatica era inclusa si Bucovina nord-vestica; in fata amenintarii ucrainiene, din initiativa lui Sextil Puscariu si Iancu Flondor a fost convocata Adunarea Reprezentantilor populatiei pentru 14/27 octombrie la Cernauti; Adunarea a hotarat formarea unui Consiliu National care a instituit un organism cu caracter de guvern compus din 14 secretari de stat in frunte cu Iancu Flondor, alaturi de care se aflau Dionisie Bejan, Doru Popovici, Sextil Puscariu, Vasile Botnarescu, Radu Sbierea, etc.; deoarece numerosi soldati ucrainieni terorizau populatia, Consiliul a solicitat interventia armatei romane, care a raspuns trimitand in Bucovina Divizia a VIII-a sub comanda generalului Iacob Zadic; 15/28 noiembrie 1918 - Palatul Mitropolitan (Sala Sinodala) din Cerrnauti, Congresul general al Bucovinei in unanimitate a votat unirea Bucovinei cu Romania; precizare - a fost singura declaratie de "unire neconditionata si pentru vecie" a unei provincii romanesti; la 19 decembrie 1918 a fost publicat Decretul-Lege privind recunoasterea unirii Bucovinei; in aceeasi zi, un alt decret preciza modul de administrare al Bucovinei, respectiv doi ministri de stat fara portofoliu, unul delegat cu administratia la Cernauti, celalalt, la Bucuresti; Iancu Flondor si Ion Nistor au primit functiile in cauza;

3.     unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului - 5/18 octombrie sedinta Parlamentului ungar - discursul fulminant al lui Alexandu Vaida-Voevod impotriva guvernului contelui Stefan Tisza; esential, momentul 18/31 octombrie - constituirea Consiliului National Roman Central compus din sase reprezentanti ai P.N.R. (Vasile Goldis, Aurel Lazar, Teodor Mihali, Stefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad) si sase socialisti (Tiron Albani, Ion Fluieras, Enea Agrepini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu, Basiliu Surdu); s-au format Consilii nationale la sate si orase; s-au infiintat garzi nationale - un rol important avandu-l, in organizarea acestora, Iuliu Maniu; 1.228 delegati sositi la Alba Iulia - Sala Cazinoului (devenita a Unirii); Stefan Cicio Pop, presedintele CNR, a rostiti cuvantul de deschidere, Vasile Goldis a supus aprobarii Rezolutia de Unire a Transilvaniei, Banatului si Tarii Unguresti cu Romania; a doua zi s-au constituit Marele Sfat National, presedinte Gh. Pop de Basesti si guvernul provizoriu, numit Consiliu Dirigent (in frunte cu Iuliu Maniu); la 13 decembrie a fost publicat decretul de consfintire a unirii Transilvaniei cu Romania si Decretul de organizare provizorie, valabil pana in aprilie 1920; reprezentarea acestei provincii in guvernul de la Bucuresti: Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldis, Stefan Cicio Pop, ca ministri de stat;