Arta egipteana

Arta egipteana

Inca din cele mai vechi timpuri arta egipteana^[1] a fost una dintre cele mai originale. Originile ei le gasim in preistorie si protoistorie. Egiptul antic inconjurat de Marea Mediterana, desert si Marea Rosie, a fost foarte rar atacat de dusmani. Izolarea, dezvoltarea economica si sociala lenta precum si pastrarea traditiilor locale fac ca civilizatia si arta egipteana sa reziste de-a lungul timpului. Aceasta explica faptul ca arta egipteana nu are influente din afara.

Piramidele lui Keops, Kefren si Mikerinos

Conservatoare, evoluand foarte putin in timp, arta egipteana, si-a pastrat trasaturile specifice, fiind profund atasata puterii faraonului. In Egipt, faraonul, reprezinta puterea absoluta in stat. Lui i se atribuie calitati supranaturale si originie divina. In timpul vietii, faraonul este fiul zeului soare, iar dupa moarte este conducator suprem al armatei, al cultului, conduce ritualurile sacre si este judecator si legiuitor. In religia egiptenilor se gasesc sute de zei, deoarece este politeista. Egiptenii, considerau ca zeii au creat lumea, iar viata lor pe pamant este coordonata de ei. Cultul zeilor se oficia prin ritualuri secrete de catre preoti in lacasuri de cult numite temple. Fiind cei mai credinciosi oameni din antichitate, egiptenii credeau atat in zei, dar si in viata de apoi. Egiptenii credeau ca viata este vesnica, continuand si dupa moarte, pentru ei moartea era o trecere intr-o alta viata. In antichitate, egiptenii considerau ca omul este alcatuit din trup ca fiind partea materiala, si suflet(Ka), partea spirituala. Astfel se considera ca, sufletul se elibereaza de trup si continua sa traiasca liber, prin moarte intorcandu-se, in fiecare dimineata in trup, dupa o calatorie facuta noaptea in lumea noptilor. Pentru a trai vesnic trupul era imbalsamat si adapostit in 'casele pentru enternitate' in care se aflau si statuile defunctilor.

Arta egipteana, are un profund caracter religios si funerar, acesta regasindu-se in arhitectura, sculptura si pictura. Arta egipteana, este o "arta de curte", prin care faraonul isi arata puterea si bogatia lui. Astfel, putem intalni constructiile uriase ridicate si statuile faraonilor si ale zeilor supradimensionate. Datorita conservatorismului artei egiptene, fiind respectate anumite reguli ce limiteaza libertatea de creatie a artistilor, aceasta are o evolutie lenta.

Arhitectura

Arhitectura religioasa si funerara reprezinta cea mai importanta sectie din arta Egiptului antic. Aceasta cuprinde morminte, temple de cult si funerare.

Templele de cult exista in fiecare oras, fiind inchinate unui singur zeu(sau faraon). In templu se gasea statuia zeului, si tot aici era locul pentru oficierea ritualurilor de cult, facute de preoti si Marele Preot. Templele sunt construite in plan rectangular si sunt formate din mai multe camere. La intrarea in templu, se gasesc doi piloni in forma de piramida. Tot aici observam o alee de acces cu statui de sfincsi iar langa intrarea principala, un Obelisc pe care se observa hieroglife, ce ne dezvaluie viata zeului.

Mikerinos si regina sa.

Templul are o poarta ingusta si inalta, pe care daca o treci descoperi o curte interioara cu altare de rugaciune aflate in coridoare acoperite si sustinute de coloane. Pentru a aduce ofrande si a se ruga zeilor, credinciosii au acces numai in aceasta curte. Dupa curtea interioara, ajungem in sala hipostila ce are multe coloane uriase ce sunt decorate cu picturi, sau hieroglife. Sanctuarul este format din mai multe camere si coridoare secrete. Statuia zeului poate fi gasita in cea mai indepartata si intunecoasa camera dintre acestea. Templul de cult este o constructie de mari dimensiuni, fiind construit pe baza sistemului stalp-grinda. Acest sistem era cel mai des folosit de constructorii din antichitate. Costructorii egipteni nu foloseau arcul sau bolta. Coloana egipteana este constituita din piatra, are o inaltime impunatoare si are rol de sustinere dar si decorativ prin forma speciala a fusului sau capitelului. Fusul coloanei are forma cilindrica, iar suprafata este neteda sau fasciculata

imitand tulipini de flori. Culorile folosite pentru coloane sunt:rosu, albastru, verde sau galben. Pe coloane se observa hieroglife iar capitelurile au forma fie de plante ce se gasesc prin zona(lotus, palmier), fie reprezinta capete de zeite(Hator si Isis).

Mormintele sunt cele mai importante deoarece acestea sunt considerate de egipteni 'locuinte pentru eternitate', folosite ca adapost in viata vesnica. Ele sunt construite diferentiat in functie de pozitia sociala a defunctiilor. Astfel exsista mastabale si piramide. Mastabalele sunt construite in plan simplu, rectangular, pentru oameni bogati si clasele conducatoare. Ele sunt impartite in doua zone: terestra, si subterana. In zona terestra se afla camera ofrandelor unde se face oficierea ritualurilor de cult, si serdapul unde se gaseste statuia defunctului. Zona subterana este formata din camere mortuare unde sunt asezate sarcofagele defunctiilor si coridoare de acces.

Piramidele sunt construite pentru faraoni si familiile lor. Materialul folosit pentru constructia acestor fiind piatra. Interiorul acestora este format din mai multe spatii, astfel in acestea se gasesc: camera ofrandelor, serdapul si camere mortuale iar in partea subterana a piramidei intalnim nenumarate coridoare, sau camere mortuare separate la care se ajunge greu. Piramidele erau construite inca din timpul vietii defunctiilor. Prima piramida construita a fost in trepte si a apartinut faraonului Djeser de la Sakkarah, urmand apoi forma romboidala, si apoi forma de piramida propiuzisa.

Templul funerar este o constructie de mari dimensiuni si foarte complexa. Acesta are rol de templu de cult(dar si de mormant in subteran). Templele sunt construite pentru faraoni si familiile lor, ele putand fii sapate fie partial in stanca si se numesc semihipogee, sau integral in stanca, numindu-se hipogee. Arhitectura egipteana, mai cuprinde pe langa tipurile de constructii descrise mai sus si altele cum ar fi: palate, case particulare, forturi de aparare etc.. La construirea acestora s-au folosit caramizi uscate la soare ce rezista putin in timp. Aceste tipuri de constructii sunt amintite in textele hieroglife.

Sculptura

Sculptura fiind o sectie importanta a artei egiptene, este formata din basoreliefuri, altoreliefuri si realizatea statuilor de mari si mici dimensiuni. Materialele folosite pentru sculptura sunt: piatra, lemnul si metalul(aur;argint). Si sculptura respecta regulile stricte ale egiptenilor, fiind realizata in asa fel incat sa exprime trasaturile specifice egiptene. Credinta in zei si viata vesnica, au determinat regulile stricte cum ar fi: hieratismul, frontalismul si supradimensionarea.

Scribul

Egiptenii considerau ca in pragul mortii, sufletul este judecat de zei dupa faptele bune sau rele din timpul vietii de pe pamant si in functie de acestea, acesta poate sa ajunga in lumea vesnica. Ceremonialul funerar are 3 momente importante: momentul de asteptare a judecatii cand corpul este incremenit cu privirea fix innainte; al doilea este momentul deschiderii gurii pentru iesirea sufletului si captarea energiei sacre folosita in vederea trecerii in viata vesnica; al treilea moment fiind pasirea cu piciorul stang in viata vesnica.

Hieratismul ne prezinta calmul si linistea, lipsa de expresivitate a chipurilor exprimand astfel delimitarea personajelor de viata pamanteana si asteptarea dreptului la nemurire. Acest canon se realizeaza prin incremenirea trupurilor si lipsa de expresivitate a chipurilor, acestea fiind exectuate in asa fel incat barbia sa fie usor ridicata, calota craniana lasata pe spate, ochii mariti si privirea atintita spre orizont.

Frontalismul exprima vederea frontala, din fata a personajelor realizate. Astfel, o statuie tritidimensionala, te obliga sa o privesti frontal pentru a intelege semnificatia ei. Astfel de statui infatisaza personaje(zei,faraoni) in picioare sau stand fiind simetrice. Simetria se realizeaza prin asezarea formelor anatomice identic de o parte si pe alta a unei axe de simetrie dusa ipotetic de la baza nasului la sol. Cu toate acestea, simetria este relativa pentru ca nu se poate realiza o identitate absoluta intre cele doua parti. Majoritatea statuilor egiptene realizate reprezentand personaje cu bratele lipite de corp si cu pumnii stransi prezinta o asimetrie in cazul piciorului stang care face pasul spre innainte in relatia cu piciorul drept. O alta asimetrie poate fi observata in cazul cand unul din brate poate fi adus in dreptul inimii nemaifiind simetric cu celalalt. In pictura si relief, frontalismul este realizat diferit: capul si picioarele sunt reprezentate din profil, iar umerii, pieptul si ochiul sunt vazute frontal.

Masca lui Tutankamon

Supradimensionarea se realizeaza prin reprezentarea zeilor si a faraonilor mai mari decat celelalte personaje pentru a exprima sacralitatea lor. Atat statuile cat si relieful este realizat pentru a decora peretii mormintelor, templelor, sau palatelor regale. Compozitiile sunt sub forma de frize, iar tematica este diversificata, astfel incat alaturi de procesiuni religioase sau funerare, ritualuri sacre si de inmormantare pot aparea, subiecte din viata de zi cu zi(scene de munca, vantoare etc.). In perioada Regatului Nou, sculptura egipteana exprima rafinament si eleganta prin stilizari si deformari anatomice, cum ar fi: prognatism accentuat, sustinerea exagerata a gatului, proeminenta abdomenului, fragilitatea si lungirea membrelor. Cateva exemple pot fi: Statuia faraonului Kefren, printul Rahotep si sotia sa, Scribul, Portretul lui Nefertiti, masca de aur a lui Tutankamon etc..

Pictura

La inceputul artei egiptene, pictura se confunda cu relieful, dar pe parcurs pictura murala devine o sectie importanta, de mare amploare, luand locul acestuia. In decorarea peretiilor de morminte, temple sau coloane. Tehnica frescei este folosita des, iar scenele sunt asezate in frize pe tot peretele, de la sol, la tavan. Tematica e bogata variata cu scene din viata coditiana(banchete, dansuri, petreceri sportive, etc.) sau ritualuri de cult si inmormantare. Si in pictura se foloseste legea frontalismului, si uneori a hieratismului. Personajele sunt statice sau in miscare, incadrate in peisaj, sau asezate pe etaje sugerand adancimea. Formele din desen sunt delimitate cu o linie neagra, accentuata, iar culorile sunt fara nuantari, uniforme. Atat in relief cat si in pictura exista o diferenta intre simplitatea si schematismul reprezentarilor umane si corectitudinea si in multimea detaliilor in realizarea animalelor. In Regatul de Mijolc, apar elementele simbolice sau magice si diversificarea paletei cromatice, astfel pictura realizandu-se prin folosirea culorilor primare, complementare, contraste inchis-deschis si griuri colorate. O alta remarca, ar fi ca in Regatul Nou cand fresca era dominanta in decorarea templelor, mormintelor, sau palatelor observam modificarea culorilor, acestea devenind mai transparente, nuantate determinand o picturalitatea era deosebita in raport cu cele de pana acum. Exemple de freste:Gastele de la Meidum, Pisica la panda, Cotofana, Muzicienele, Dansatoare, Frestele de la Beni-Hassan etc.