Literatura
Testament - comentariu
Testament - comentariu
A
aparut in fruntea volumului "Cuvinte potrivite" (1927), este o poezie
programatica, o arta poetica in care Arghezi isi
exprima conceptia sa despre ceea ce trebuie sa contina
poezia si despre rolul poetului in societate. Poezia surprinde de la
inceput prin limbaj, prin neasteptatele asocieri lexicale. Poezia se
adreseaza unui tinar poet din dorinta lui Arghezi ca din
totdeauna o carte de poezie sa fie expresia cea mai inalta a vietii
poporului, o carte in care arta cuvintului sa atinga
perfectiunea. Intregul discurs poetic se concentreaza in jurul unui
cuvint cheie: "carte". Cartea este o treapta, un hrisov si pentru a
ajunge la ea avem nevoie de condei si calimara. Cartea este
Dumnezeu de piatra si hotar inalt cu doua lumi pe poale si
pentru a ajunge la ea a fost necesara o munca foarte grea cu limbajul
comun: "Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite".
Aceasta idee este si mai evidenta atunci cind poetul
stabileste o identitate intre care si sudoarea muncii. Pentru a
ajunge la carte a trebuit sa se realizeze un salt din planul creatiei
materiale in cel al creatiei spirituale: "Ca sa schimbam, acum,
intiia oara/ sapa-n condei si brazda-n calimara/
Batrinii-au adunat, printre plavani/Sudoarea muncii sutelor de ani".
In textul poeziei mai apar multe versuri care sublinieaza ideea ca a
face o carte inseamna o munca indelungata facuta cu
cazna, framintata mii de saptamini: "Din bube,
mucegaiuri si noroi/ Iscat-au frumuseti si preturi noi". Poetul
stie ca pentru a realiza o carte nu este necesara numai slova de
foc ci si slova faurita. Din alt punct de vedere in poezie
intilnim o serie de opozitii: graiul cu indemnul pentru vite cu culmile
potrivite, zdrente cu muguri si coroane, venin cu miere si cenusa mortilor cu
Dumnezeu de piatra. Cartea trebuie sa razbune durerea
"surda si amara" a strabunilor robi.
|
|
|
Problematica psihologica a romanului,
infruntarea mortii, spre a nu prejudicia datoria fata de patrie,
impunea incadrarea faptului de constiinta in complexitatea
imprejurarilor sociale, luate in sens larg, care l-au nascut.
Aceasta cu atat mai mult la un scriitor ca
Rebreanu, a carui intuitie artistica simte constant nevoia
raportarii la concretul vietii, pe de o parte, iar pe de alta
parte prefera situatiile dramatice, crispate, pe care, pline de
semnificatie, singur dinamismul social le isca. De aceea aspectul
psihologic este implantat in cel social.
Cu putere de analiza psihologica
deosebita, crescuta prin intense experiente de viata
traita si prin numeroase lecturi, dintre care in primul rand se
impune cea a lui Dostoievski, Liviu Rebreanu s-a adancit in
framantarile constiintei lui Bologa, dezvaluindu-le
si cea mai fina nuanta, descriindu-le succesiunea,
fara insa a cauta, sa le si explice, sa
introduca luminile lucidit1tii in nebulozitatea lor.
Observator incercat al vietii, Rebreanu
identifica starile din adancuri ale subconstiintei
autorilor dupa reactiile instinctive, organice, starnite de ele.
Ideea fundamentala a romanului,
ilustrata prin destinul tragic al lui Apostol Bologa, sustinut
artistic de destinul asemanator al lui Svoboda si al
celorlalti spanzurati, este condamnarea razboiului imperialist.
Rebreanu vede limpede caracterul lui odios si-l realizeaza artistic
fara emfaza, lasandu-l sa se desprinda cu
forta elementara din realitatile zugravite. Statul
plurinational austriac, inchisoare a popoarelor cum a fost iv>
|
|
Literatura
|
|
|
Documente online pe aceeasi tema
|
|
Ramai informat |
Informatia de care ai nevoie Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. |
Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.
|
|
|
|