Plumb - comentariu
Poezia a aparut in volumul "Plumb" (1916).
Poezia "Plumb" dovedeste o deosebita sensibilitate poetica
stabilindu-se o perfecta corespondenta intre trairile
poetului si lumea exterioara. Realitatea obiectiva
influenteaza in acelasi timp realitatea interioara. Cele
doua catrene corespund celor doua planuri ale realitatii:
un plan exterior si un plan interior. Sentimentul iubirii invocat cu
disperare este conditionat de natura mediului. Atmosfera intregii poezii
este apasatoare si este realizata prin repetarea cuvintului
"plumb" care este cuvintul cheie al poeziei, repetat de trei ori in fiecare
strofa, iar in versurile 1 si 4 apar in rima. Acest metal prin
proprietatile sale sugereaza impietrirea, parca chiar
si poetul este impietrit. Cuvintul "plumb" este o metafora simbol al
carei sens se dezvaluie in momentul in care este folosit ca
determinant pe linga substantivul "amorul". Sentimentul iubirii este
inabusit, poetul fiind izolat intr-un cavou. La inceputul celei de-a
doua strofe: "Dormea intors amorul meu de plumb", cuvintul "intors"
potenteaza misterul poeziei. Ca si la Blaga, intoarcerea cu
fata la apus inseamna moarte. Aripile de plumb sugereaza acel
zbor in jos, o cadere surda si grea. Atmosfera de tristete
apasatoare este realizata si prin cuvinte care
sugereaza moartea: sicriu, cavou, mort. Strofele au o structura
aproape identica. Poezia are o muzicalitate interioara data
si de folosirea iambului. Verbele sunt la imperfect si apar cuvinte
cu valoare onomatopeica.
