Paradis in destramare - comentariu

Paradis in destramare - comentariu

La baza poeziei sta un mit biblic:" si izgonind pe Adam l-a asezat in preajma raului celui din Eden si a pus fericirii sabie de flacari valvatoare sa pazeasca pomul vietii".

Motivul fundamental al poeziei este cel legat mai mult de a fi decat de a sti, Blaga expriomand aspiratia spre existenta absoluta si nu pe stiinta absoluta. Pierderea sentimentului apartenentei la cosmic, capata dimensiuni mari ca si trecerea de la viata spre moarte. Fiorul mortii capata dimensiuni apocaliptice ca si pierderea credintei de unde si titlul « Paradis in destramare ». Astfel portarul paradisului tine in mana un cotor de sabie fara flacari si desi nu se lupta cu nimeni se simte invins :

« Portarul inaripat mai tine intins

Un cotor de spada fara flacari

Nu se lupta cu nimeni

Dar se simte invins »

Pe pajisti, pe ogoare, pretutindeni serafimii cu parul lins inseteaza dupa adevar, adevar ce le este refuzat pentru ca si apele din fantani refuza galetile lor :

« Pretutindeni pe pajisti si pe ogor

Serafimi cu parul lins

Inseteaza dupa adevar

Dar apele din fantani

Refuza galetiile lor.

Arhanghelii ara fara indemanare cu pluguri de lemn si se plang de greutatea aripilor ca metafora a caderii in neant. Porumbelul sfantului duh trece printre nori stingand cu pliscul cele din urma lumini :

« Arand fara de indemanare

Cu pluguri de lemn

Arhanghelii se plang

De greutatea aripilor

Trece printre nori vecini

Porumbelul sfantului duh

  Cu pliscul stinge cele din urma lumini. »

In finalul poeziei autorul insista pe trecerea de la caldura la frig insistand pe imaginea ingerilor zgribuliti de la plin ;la gol astfel tarana seaca trupul de povesti, de la lupta la renuntare, de la puritate la putreziciune :

«  Noaptea ingerii goi

zgribulind se culca in fan

vai mie vai tie

paienjenii multi au umplut apa vie

odata vor putrezi si ingerii sub glie

tarana va seca povestile

din trupul sfant.

Sintagma vai mie vai tie sublin generaliz ideii destram visului spre paradis despre pierderea credintei. Poezia inchide in sine o metaf a mortii : moarteaspiritului si a trupului. Stilistic constatam ca poetul foloseste o serie de simb ca : spada fara flacari. Potrivit legendei intrarea in paradis este pazita de un inger cu spada de foc a adev ; motivul ogarului, al fant, al aratului cu plugul de lemn. Ingerii ca fapturi neatinse de ac degrad a parad. putrezesc si ei.