Fictiune
(lat. fictio "nascocire"; cf. fr. fiction
Fictiunea desemneaza acea constructie a
imaginatiei despre care "se crede" ca nu are corespondent in perimetrul
realului, ori acele plasmuiri / inventii ale unui autor, dand iluzia ca apartin
realitatii si producand in receptor veritabilul catharsis.
In planul fictiunii
autorul re-creaza o "anume realitate" direct-proportionala
cu talentul / geniul sau, ori cu capacitatea fantaziei sale. In ceea ce
priveste fictiunea, «Poetica» lui Aristotel evidentiaza faptul ca «misia
poetului nu este aceea de a povesti lucruri intamplate cu adevarat, ci aceea de
a relata lucruri putand sa se intample in marginile verosimilului si
necesarului»; daca istoria infatiseaza "fapte aievea petrecute", poezia
"nascoceste acele fapte care s-ar putea petrece"; se considera ca
«fictionalitatea nu poate constitui un criteriu de valorizare estetica decat in
masura in care este inteleasa ca o caracteristica a artei literare, imbracand
diverse forme; acceptia restrictiva a fictiunii ne-ar priva de o seama de opere
de valoare, asa dupa cum minimalizarea fictiunii, ca factor preponderent al
actului de creatie, ne-ar impinge in pur documentarism.» (DTL, 175)
