Eneida, cultura si civilizatie romana

ENEIDA

Eneida are un volum de versuri aprox de 4 ori mai mic fata de cele 28 de mii de versuri homerice. Este organizata tot in 12 canturi sau carti in ordine inverse a inspiratiei. Primele 6 au ca model Odiseea (troienii invinsi prin viclesug parasesc Troia), iar in ultimele 6 ei lupta pt cucerirea si supravietuirea intr-o noua tara modelul Iliadei).

Intretaierea planului istoric cu cel mitologic este de asemenea de inspiratie homerica dar aluziile istorice fac apel chiar si la evenimente de istorie recenta.

- Batalia de la Actium este zugravita pe scutul lui Enea

- Denuntarea "Blestematei foame de aur" (Auri Sacra Fames). Este o forma de critica aspra la adresa coruptiei Romei din vremea sa.

- Umbra lui Anchises din Infern ii prevesteste lui Enea gloria viitoare a Romei, trasand linia unui destin istoric real (cel al Romei):

"Tu nu uita sa conduci semintii cu puterea, romane, Asta ti-I arta, a da tuturor legiuirile pacii, A ocroti pe supusi si-a infrange pe mandri cu arma."

Idealuri diferite: Proiectia unui ideal al pacii reprezinta un pas inainte fata de spiritul razboinic al Iliadei, si chiar fata de epoca proprie lui Vergiliu.

Aspecte stilistice: Stilistic, Eneida este de o mai mare complexitate decat poemul homeric. Episodul Dionei din cartea a IV-a echivaleaza cu o tragedie, iar epica poemului este intrerupta de episoade lirice sau descriptive, care atesta un spirit contemplativ si sensibil (de exemplu, descrierea unui cadru nocturn,a unei furtuni pe mare, bocetul ma moartea lui Marcellus, nepotul lui Octavian).

Concluzii: - Vergiliu este mai atent decat Homer la detaliul geografic si istoric, dar este lipsit de suflul epic atotcuprinzator al inaintasului grec. Dintre eroiihomerici, Enea este mai apropiat tipologic de Hector, dar nu are grandoarea acestuia sau a lui Ahile.

- Totusi, Eneida este un document convingator la momentul constituirii unei noi culturi.

- In Evul Mediu, cand latina va deveni limba de cultura a unei importante parti din Europa, modelul acestei Europe nu va mai fi Homer, ci Vergiliu.

CULTURA SI CIVILIZATIE ROMANA

Trasaturi specifice romanilor: - Spirit militarist innascut, isi asuma o misiune istorica de cuceritori si eroi civilizatori

- O inteligenta putin speculativa, dar precisa si perseverenta, orientata spre aspectele practice ale vietii (dreptul, politica, logica, psihologia)

- Interesati mai mult de morala practica decat de speculatia filosofica, mai mult de cercetarea istorica decat de mituri artistice, iar in literatura mai mult proza decat poezie.

Cultura romana: - O cultura cu caracter

- (spre deosebire de cea greaca) o cultura diferentiata a claselor sociale, in care tendintele elenizate ale paturilor superioare coexista alaturi de gustul plebeu, inradacinat in traditii italice vechi.

Arhitectura romana: - Sec II i. Hr: in arhitectura se manifesta un curent de repingere a imitatie grecilor; apar multe constructii civile cu destinatii practice, neinfluentate de clasicismul grec.

- Constructii adaptate la nevoile omului: terme, sosele, apeducte (caracterizate de simplitate, claritatea formelor si pincipiul strictului necesar).

Poza - Pont du Gard, Nimes, sudul Frantei. Principiul clasic al articulatiilor. Blolta superioara incununeaza monumentul ca o cornisa.

Orasele romane: - Ca niste tabere militare, cu centrul orasului (gazduind forul, teatrul si templele) aflat la intretaierea a doua strazi principale.

- Coloane uriase flancheaza strazile orasului, fara legatura cu cladirile invecinate

- Amfiteatrul roman - produs al urbanismului antichitatii tarzii.

Analiza: Tesuturile - tesutul epitelial, tesutul conjunctiv, tesutul nervos Eseu: Structura genomului la procariote

Poza - Arcurile de triumf enorme pastreaza amintirea victoriilor, neavand functie practica. Dau o impresie de masivitate, vigoare si incordare.

Poza - Colosseum (80 d.Hr, Roma) - o scturcutra romana cu elemente grecesti; cele trei ordine ale coloanelor grecesti se regasesc, de sus in jos, in etajele Colosseumului.

Romanii si istoria, in literatura si arte vizuale: - Romanii - maestri ai prozei istorice (care lipseste din literatura greaca, unde istoria se confunda cu mitul).

- Glorificarea faptelor de arme ale statului roman este realizata si artistic. Vezi Columna lui Traian (30m inaltime; reprezentari realiste ale luptelor cu dacii; de exemplu,imaginea unui dezertor roman, imbracat in costum dac; recunoscut dupa tunsoare).

- Tratarea astistica a acestor reliefuri istorice releva similitudini cu tratarea seaca, prozaica a evenimentelor in proza istorica - Poza Columna lui Traian.

Epoca lui August (30 i.Hr - 14 d.Hr.): - Arta romana - inclinata spre eclectism, fara caracterul unitar al artei grecesti.In plus, exista o istoricitate versatila a acetei arte, cu desprinderi si reveniri la modelele grecesti.

- Epoza lui August - arta republicana de insipratie clasica, dupa marile modele clasice ale grecilor (de exemplu, Fidias).

- In general, se manifesta o atitudine practica si materialista fata de arta: scriitorii romani traduc din greaca, iar in artele plastice si arhitectura copiaza cu zel modelele grecesti.

- Aceasta atitudine calculata si materialista fata de arta sporeste cantitativ numarul imitatiilor si, in generak, al productiei artistice.

Portretul roman: - Expresie a veneratiei fata de stramosi, oroctitoriifamiliei si ai gintii

- S-a dezvoltat foarte diferit fata de portretul grec, care atenua caracterul individual al trasaturilor fetei, in scopul idealizarii si al infrumusetarii. Poza.

- Dimpotriva, la romani portretul evidentiaza in mod realist firea omului (individualitate, realism)

- O uimitoare cunoastere a chipului omenesc

- O veridicitate lipsita de vulgaritate, tratata fara meschinarie. Poza.

- In perioada republicana, portretele exprima taria de caracter, disciplina interioara, alteori puritatea morala sau spiritul critic al celui portretizat.

- Femeia portretizata nu este venerata pt frumusete ca la greci, ci ca mama a familliei, pastratoarea principiilor morale ale familiei.

- Daca in epoca republicana portretele redau forta morala a omului, in epoca tarzie a decadentei (de exemplu, in timpul lui Flavius si Traian) este redat filozoficul in mod grosolan, grotesc: artistii plastici il reprezinta pe Claudius cu surasul viclean, pe Nero cu privirea de raufacator, pe Vitellus cu ceafa groasa proeminenta.

- Este remarcabil faptul ca acesti imparati despotici permit astistilor sa exprime adevaruri adevaruri brutale despre ei. Este un semn ca aceasta arta ilustreaza o sensibilitate generala, cu care publicul de arta roman se identifica.

- Maestrii portretului roman sunt contemporani cu marii maestri ai prozei: Petroniu Arbiter, Seneca, Suetoniu. Petroniu va oglindi si el in literatura sa aceeasi degradare a vechilor idealuri, atat ale Greciei, cat si ale Romei clasice. Pe acest fundal, existenta usoara si luxoasa devine un nou ideal de viata.

Roma antica si elenismul: Arta elenistica este considerata o "baza nemijlocita a artei romane si bizantine" (Alpatov), iar Roma antica "un adevarat avanposst al elenismului, unul din jaloanele care au precedat si au permis expansiunea acestuia in Occidentul mediteranean.

Romanul realist latin: - Devine un gen independent, original, mai viguros decat cel grec. Un roman al conditiei umane (fata de cel erotic-sentimental grec), comentand peripetiile unui singur protagonist, aflat incautarea frenetica a unui sens al vietii.

- Petroniu - Satyricon- s-a pastrat un fragment de roman care reda imaginea decadenta a epocii neroniene (sec I d.Hr.). Apartine "epocii iulio-claudiene" (Jean Bayet, Lieratura latina), in care imparati degenerati (Caligula, Nero) sfideaza vechile traditii latine sau le menajeaza intr-un mod tot mai putin convingator (Tiberiu, Claudiu).

- Noul ferment al societatii este alcatuit din liberi inteligenti (fosti sclavi eliberati), care alcatuiesc o noua clasa, foarte activa in aparatul administrativ (sunt intendenti, secretari, administratori). Ei vor modifica foarte mult vechiul roman, riguros, aspru si disciplinat, aducand zei si culte religioase din Orient si Asia Mica si raspandind un orientalism elenizant axat pe retorica, placerea pt activitati dezinteresate, gustul pt miraculosul oriental, confundarea spiritului cu materia.

-Satyricon - primul mare roman al literaturii univetrsale, o asta fresca sociala si o opera parodica ridicata pe un munte de traditii literare, romane si grecesti: satire menipee, fabule milesiene, povestiri de calatorie si retorica greaca, poezie bucolica, elegie, roman erotic grec, tragedie. Zeitatea suprema devine Priap, opus zeilor solemni si epopeii si ai tragediei. In plan existential, eroii lui Petroniu isi traiesc viata profund antieroic, cautand numai mijloace de subzistenta si aventuri erotice.

De la religia pagana la crestinism: - Simbol: Pantheonul - vechi templu pagan, transformat ulterior in biserica crestina. Capodopera a artei constructive romane, difera de templele vechilor greci.

- Este "templul tuturor zeilor" care se prezenta ca o sala goala fara statui in interior, expresie a religiei romane impersonale.

Poza Pantheon: - Impresionant prin bolta rotunda, de 42 mlatime si intaltime, cu o deschizatura in centru, prin care patrunde lumina, dand impresia ca aceasta cupola enorma pluteste deasupra ca o bolta cereasca.

Aparitia crestinismului: - Secolul III e.n. se produce o criza a conceptiei antice despre lume.

- Incepe sa se manifeste tot mai vizibil crestinismul, o religie orientala care gaseste la Roma un teren fertil, pregatit de invatatura stoicilor romani si de aspiratia spre o divinitate unica personificata (vezi Vergiliu).

- Avantul crestinismului a insemnat sfarsitul lumii antice.

Primele forme de arta crestina: - Apar in arta romana tarzie, in oictura catacombelor, care exprima aspiratia spre un ideal spiritual si spre o expresie suprema a spiritualitatii. Pictura crstina a catacombelor romane imprumuta procedeele elenistice ale picturii descoperite la Pompei:o pictura naiva, dezinteresata de artificii si efecte artistice.

- Aceasta noua arta denota interes pentru esential si atrage atentia intregii lumi ca "omenirea incepuse sa se preocupe de altceva decat frumusetea fizica" (Grombrich, p.131).