Mijloace de realizare a coordonarii copulative

Mijloace de realizare a coordonarii copulative

Coordonarea copulativa se desfasoara intre termenii care se asociaza - cel mai adesea simultan - in construirea planului semantic concret al unor functii sintactice.

Mijloacele de realizare a raporturilor sintactice in propozitie:flexiunea, acordul, jonctiunea si flexiunea, juxtapunerea, topica.

Flexiunea este totalitatea modificarilor formale suferite de cuvinte, in scopul de a intra in relatie unele cu altele, pentru a exprima raporturi.

Flexiunea este nominala, pronominala si verbala. Flexiunea nominala si pronominala formeaza declinarea, in timp ce flexiunea verbala alcatuieste conjugarea.

Partile de propozitie realizate total sau partial prin flexiune sunt urmatoarele:

- subiectul: Elevul citeste.

- numele predicativ: Recomandarile sunt ale medicului.

- atribut genitival: Cartea elevului e pe banca.

- atribut  apozitional: Ion, colegul lui Popescu, a venit.

- complement direct: Cumpar fructele acestea.  

- complement indirect: Ii imprumut elevului un dictionar.

- complement circumstantial de loc: Stai locului!

- complement circumstantial de timp: Lunea trecuta s-a accidentat.

Acordul consta in stabilirea unui raport de subordonare intre doi termeni: determinat si determinant, raportul potrivit caruia se acorda clasele de cuvinte.

Astfel, se acorda cu substantivul si cu substitutele acesteia urmatoarele parti de propozitie: adjectivele calificative si pronominale, numeralul, verbul, articolul.

Jonctiunea este fenomenul prin care se realizeaza  un raport de subordonare intre doi termeni, determinatul si determinantul acestuia, cu ajutorul sau prin intermediul unui element relational. Jonctiunea se stabileste cu ajutorul:

prepozitiilor cu G., D si Ac.;

locutiunilor prepozitionale cu G. si Ac.

Jonctiunea si flexiunea.

Substantivul flexionat are langa el:

prepozitii : Meciul este conform regulamentului.

locutiuni prepozitionale: El te asteapta in fata casei.

Juxtapunerea reprezinta alaturarea a doua parti de propozitie:

Numai Radu vine.

Tocmai acum si a gasit sa te caute.

Topica.

Unele parti de propozitie pot fi identificate cu ajutorul topicii:

subiectul fata de numele predicativ

numele predicativ fata de subiect;

subiectul fata de complementul direct

Lucrare: Sunetul - caracteristici Lucrare: Ereditatea si variabilitatea organismelor

complementul direct fata de subiect.

Relatia de coordonare se realizeaza prin jonctiune, exprimata prin conectori care, morfologic, sunt conjunctii sau locutiuni conjunctionale coordonatoare, si prin juxtapunere (parataxa), marcata intonational prin pauza, in cele mai multe situatii.

Jonctiunea este caracterizata prin prezenta unor conectori specifici (conjunctii si locutiuni conjunctionale).

In functie de raportul semantic dintre termenii sai, relatia de coordonare poate fi copulativa, disjunctiva, adversativa si concluziva. Raportul copulativ indica o asociere a termenilor, cel disjunctiv - o alegere, o selectare dintre mai multi termeni, cel adversativ - o opozitie intre mai multi termeni si cel concluziv - o urmare, o consecinta (termenul al doilea fiind o urmare in raport cu cel dintai), conform: El scrie si citeste.(raport copulativ), El scrie sau citeste. (raport disjunctiv), El nu citeste, ci scrie. si El scrie, dar nu citeste (raport adversativ), El scrie bine, deci citeste mult in domeniu (raport concluziv).

Constructii de tipul Ba rade, ba plange. Pot fi interpretate ca reprezentand un tip aparte de coordonare (coordonare alternativa). Faptul ca exprima optiuni apropie foarte mult coordonarea alternativa de cea disjunctiva; diferenta deriva din faptul ca actiunile implicate presupun succesiune (si nu concomitenta) in timp.

Coordonarea opozitiva este considerata un subtip al coordonarii adversative, in constructii de tipul Reporterul povestea in detaliu nu pentru a informa cititorii, ci ca sa-i convinga., in care componentele implicate in coordonare se exclud, in termenii opozitiei afirmativ/ negativ.

Diversele tipuri de coordonare sunt marcate prin conectori specifici: raportul copulativ este exprimat prin conjunctia si, prin locutiunile conjunctionale cat si, cum si, precum si; raportul disjunctiv - prin conjunctiile sau, ori, fie, (invechit si popular) au; raportul adversativ - prin conjunctiile iar (doar intre propozitii), dar, insa, ci, or si locutiunea conjunctionala populara numai cat; raportul concluziv - prin conjunctiile asadar, deci, carevasazica/ vasazica si locutiunile conjunctionale ca atare, de aceea, in concluzie, in consecinta, prin urmare.

Diversele tipuri de coordonare sunt marcate prin conectori care insotesc fiecare termen sau numai unul (ultimul).

Conjunctiile corelative apar in exprimarea coordonarii copulative: Mi-a spus aceleasi cuvinte si cand a venit, si cand a plecat. sau disjunctive: "De rana aceea a patimit pana la sfarsitul vietii sale, ca sa-i fie toata viata amintire; fie ca nedreptatile se rascumpara, fie ca numai afacerile desavarsit pregatite se dobandesc." (Mihail Sadoveanu, "Viata lui Stefan cel Mare"); Ori o sa accepte observatiile, ori n-o sa le accepte si atunci, o sa renunte la colaborare; Profesoara i-a spus sau sa stea linistit, sau sa iasa din clasa.).

In exprimarea coordonarii copulative si disjunctive, conectorii cu caracter corelativ includ in structura lor si adverbe: atat., cat si; nu numai., ci si; nu numai ca.., dar si sau numai adverbe cu valoare de conjunctie: aci., aci; acum., acum; cand., cand; ba., ba; nici., nici.

Tipul adversativ si cel concluziv de coordonare se marcheaza printr-un singur conector, situat inaintea celui de-al doilea termen: A invatat mult, dar nu a inteles corect cursul.; Este tarziu, deci o sa ne grabim. Termenii asociati prin relatia de coordonare pot fi la randul lor structurati prin coordonare: (A invatat mult si si-a scos notite,), (dar nu a inteles corect cursul si nu a retinut ideile principale.), Este tarziu si se circula greu, deci o sa ne grabim si o sa luam un taxi. A invatat putin sau a invatat fara metoda, insa rezultatul la examen a fost neasteptat sau a reprezentat o favoare din partea comisiei; Ori este tarziu, ori se circula greu, deci ori o sa ne grabim, ori o sa luam un taxi.

Dintre conectorii coordonatori, conjunctiile concluzive deci, carevasazica, precum si locutiunile conjunctionale concluzive ca atare, de aceea, in concluzie, in consecinta, prin urmare pot fi precedate de conjunctia copulativa si: A nins si deci se merge greu.

Conjunctiile si locutiunile conjunctionale proprii relatiei de coordonare au o topica relativ fixa, fiind situate intre termenii pe care ii leaga, in imediata vecinatate a celui de-al doilea termen. Topica libera au conjunctia adversativa insa, precum si conectorii concluzivi deci, carevasazica, ca atare, de aceea, in concluzie, in consecinta prin urmare: Mi-a spus pe ce strada sa merg, insa nu am inteles exact/ nu am inteles insa exact/ nu am inteles exact insa.; A repetat intrebarea, deci i-am inteles mirarea/ i-am inteles deci mirarea/ i-am inteles mirarea deci.

Relatia de coordonare se poate exprima si prin juxtapunere (parataxa).

Se disting doua procedee fundamentale de ordonare a unitatilor:

juxtapunerea primelor unitati sintactice combinata cu jonctiunea prin si a

ultimelor doua unitati (A cumparat mere, pere si portocale; Vine,/^PPsta   

cateva ceasuri /^PPsi pleaca./^PP

jonctiunea cu ajutorul conjunctiilor si locutiunilor conjunctionale coordonatoare copulative: si, nici, nici., nici; si nici; atat., cat si; nu numai (doar)., ci si / dar si / cat si; nu numai ca., ci si / dar si; si cu; precum si; ca si; impreuna cu (provenita din locutiune prepozitionala); cu (conjunctie copulativa provenita din prepozitie); plus (in limbaj matematic); necum; dar(a)mite; unde.si unde; ce.si ce; cine.si ce; cum.si cum / ce (provenite din adverbe) in registrul popular. Adaugam, pentru valoarea alternativa a coordonarii adverbele repetate: ba., ba; cand., cand; unde., cand; acum., acum; aci., aci; acus., cand; mai., mai; pe de o parte., pe de alta / pe de alta parte.

Amintim ca valoarea alternativa este incadrata diferit de gramaticile romanesti.

De exemplu, Gramatica Academiei o incadreaza la coordonarea disjunctiva, Mioara Avram, Vladimir Robu si Iorgu Iordan o trateaza separat, ca pe un tip distinct de coordonare. Acceptam punctul de vedere al lui Vasile Serban (Serban, 1970, p. 218) si al lui Ion Diaconescu, care incadreaza aceasta valoare la coordonarea copulativa, deoarece "analizand continutul raportului stabilit intre unitatile sintactice de acest fel, se constata nu o excludere (ca in cazul coordonarii disjunctive), ci o acceptare a tuturor unitatilor coordonate, insa nu in acelasi timp, ci in mod alternativ" (Diaconescu, 1995, p. 376).

Cele doua mijloace pot coexista in desfasurarea aceleiasi relatii de coordonare sau se pot actualiza numai unul. Se intrebuinteaza amandoua, cand relatia de coordonare implica mai multi termeni; primii se coordoneaza prin parataxa, iar intre ultimii doi se foloseste conjunctia si: " Si biata, zgarcindu-si picioarele de dinapoi, lungindu-si gatul dupa frau si intepenindu-se pe picioarele intinse de dinainte, luneca de multe ori, de-a saniusul pe luciul foilor. Parintele Ghermanuta se oprea un minut, ma astepta si iarasi o pleca la vale." (C. Hogas, 229).

Jonctiunea este procedeul care se realizeaza cu ajutorul conjunctiilor simple (si ), compuse ( ca si, si si, si cu ), corelative: El canta bine ca si sora lui; El a vizitat expozitia si cu elevii sai. Prin modificari de topica ele isi pot schimba locul, inaintea verbului: El ca si sora sa invata la fel de bine.

Raportul de coordonare ilustreaza aparitia conjunctiilor corelative, semiadverbelor: Nici Radu, nici Vlad nu se mai joaca in echipa.

Uneori, insa, in legatura cu dezvoltarea planului semantic al functiei cu structura multipla, conjunctia poate interveni in mai multe pozitii: " In ziduri rasfrangea ca-ntr-o oglinda de argint: dumbrava si lunca, lac si tarmuri." ( M. Eminescu, I, 137),

"Hangiul a incuiat usa, a mai aruncat o ragalie in soba, a mai baut un paharut, a mai controbait prin odaie." ( I. L. Caragiale, IV, 374).

Relatia de coordonare copulativa poate fi mascata prin:

- constructii gerunziale; in enuntul: " Nu se mai afla in viata la 16 decembrie 1798 si ar fi murit in varsta de mai putin de 60 ani, fiind inmormantat la biserica Sf. Ion cel mare".

- constructii infinitivale: Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate, dispare intr-o companie veche spre a reapare in una noua?"