Lucian Blaga "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" - tema si titlul poeziei - analiza

Poet si filozof, Lucian Blaga transpune in lirica sa un spatiu al experimentelor esentiale. Creatia sa apare ca o posibilitate de  revelare a misterului, iar forma ei superioara este mitul.

Blaga creeaza o opera originala asezata sub semnul modernismului prin subiectivismul pronuntat, intelectualizarea emotiei, orfism metaforism si imagism puternic.

Poezia "Eu nu srivesc corola de minuni a lumii" face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica alaturi de poezia "Testament" a lui Tudor Arghezi si "Joc secund" a lui Ion Barbu. Poezia este asezata in fruntea primului sau volum si are rol de program-manifest literar, realizat insa cu mijloace poetice.

Poezia apartine liricii moderniste printr-o serie de caracteristici care se opun poeziei clasice, traditionale: viziunea apocaliptica cultivarea conceptului de mister, a metaforei revelatorii, influente expresioniste, folosirea excesiva a metaforelor, exacerbarea eului, sentimentul absolutului.

Poezia este o arta poetica moderna deoarece autorul isi exprima crezul liric, propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia si viziunea asupra lumii. Interesul autorului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie.

Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului si anume cunoasterea lumii in planul creatiei este posibila numai prin iubire. Poezia este o meditatie lirica pe tema cunoasterii interzise de cenzura transcendenta,o arspoetica ce situeaza nasterea poeziei sub semnul cunoasterii apofatice,negative, prin amplificarea misterului existentiale, a tainelor lumii.

Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potenta prin traierea interioara si prin contemplarea formelor concrete prin care ele se infatiseaza.

Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct so la nivelul expresiei, prin marci ale subiectivitatii: pronume personale la persoana Isingular, adjective posesive, verbe la persoana I singular si plural ("noi", "mea", "eu") topica afectiva - inversiuni si dislocari sintactice ("largi fiori", "a lumii taina"), pauza afectiva- cenzura.

Titlul este o metafora relevatoare care semnifica ideea cunoasterii lucifere. Acest tip de cunoastere reprezinta o cunoastere initiativa, misterul fiind sporit cu ajutorul imaginatiei politice, al trairii interioare spre deosebire de cunoasterea paradiziaca care este posibila pe calea ratiunii.

Plasarea pronumelui personal "eu" in fruntea primei poezii din primul volum corespunde influentelor expresioniste- exacerbarea eului exprimand atitudinea poetului- filozof de a proteja misterele lumii, izvorata din iubire. Verbul la forma negativa "nu strivesc" exprima refuzul cunoasterii paradiziace.

Metafora revelatorie "corola de minuni a lumii", imagine a perfectiunii, a absolutului prin ideea de cerc, de intreg, semnifica misterele universale iar rolul poetului este adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana.

Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau, imbogatit prin seria de antiteze si prin lantul metaforic, se intregeste cu versurile finale: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii,/ []/caci eu iubesc/Si flori si ochi si buze si morminte". Poezia este un act de creatie, iar iubirea o cale de cunoastere a misterelor lumii.

Metaforele enumerate surprind temele majore ale creatiei poetice imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterul lumii: "flori"- viata, efermitate, "buze" (iubirea), "ochi"- cunoasterea contemplatia, "morminte"-tema mortii, efermitatea.

Eseu: ADN-ul exista in genomul uman Document online: Proiect didactic biologie - transmiterea caracterelor ereditare-teoria cromozomiala a ereditatii

Eficacitatea nelimitata a MANTRAS-urilor este datorata la ceea ce in realitate sunt MANTRAS-urile, sau cel putin pot deveni printr-o emisie, permitand fiintei sa intre in rezonanta cu focare ascunse sau cu "obiectele" pe care le reprezinta. Astfel apare evident ca fiecare forta inteligenta cosmica si fiecare grad de sfintenie poseda o BIJA-MANTRA, un "sunet subtil" care este "samanta", "suportul" sau, mai bine zis, fundamentul lor. Repetand cu consecventa, interiorizat conform regulilor, aceasta BIJA-MANTRA, practicantul initiat isi insuseste foarte repede esenta sa ontologica si astfel se contopeste intr-o maniera inefabila, concreta si imediata cu PUTEREA COSMICA, cu starea de sfintenie etc MACROCOSMOSUL intreg, cu toate planurile si modurile sale de existenta, se manifesta intr-un mare numar de MANTRAS; Universul este sonor, asa cum este si cromatic, formal, substantial etc O MANTRA este un "simbol" al energiei subtile, secrete in sensul arhaic si primitiv al termenului; cu alte cuvinte, ea este, in acelasi timp si "realitatea" simbolizata si "semnul" simbolizant. Intre MANTRA-YANA TANTRICA si iconografie exista o perfecta concordanta: caci, fiecarei stari spirituale si fiecarui grad de sfintenie ii corespund o imagine, o culoare si o litera speciala. Meditand asupra culorii sau sunetului "subtil" (MANTRA) care ii corespunde, se penetreaza prin rezonanta launtrica intr-o anume stare de manifestare supraumana, care se amplifica in initiat sau care, cu alte cuvinte, se asimileaza cu o stare yoghina, cu O MARE PUTERE COSMICA etc

Macrocosmosul, asa cum este revelat de conceptia secreta TANTRICA, este o vasta tesatura de forte si energii subtile misterioase, aceste forte fiind aceleasi cu cele care pot fi trezite si amplificate in fiinta si in corpul uman, prin tehnicile fiziologiei oculte. Conform cu aceasta KAULAJNANA-NIRNAYA ne invata cum trebuie sa fie focalizate diferitele MANTRAS in CHAKRAS, "centrii" pe care fiziologia oculta indiana ii situeaza in interiorul fiintei si corpului fizic uman. Uneori, MANTRAS-urile sunt precis fixate in unele parti ale corpului. Pentru a nu da decat un singur exemplu, redam, din micul tratat HASTAPUJAVIDHI, editat si tradus de L. FINOT, o meditatie, gratie careia degetele mainii stangi sunt identificate cu cele cinci elemente subtile de baza si cu cele cinci divinitati si, in acelasi timp, ele sunt asociate cu cele cinci silabe mistice si cu anumite culori subtile, respectiv alba, galbena, rosie, neagra si verde, fiecare dintre acestea, spune textul, fiind apoi "impuse" pe unghii. Aceste silabe reprezinta VAIROCANA, AMITABHA, AKSHOBHYA, RATNASAMBHAVA, AMOGASIDDHI, care sunt cei cinci DHYANA- BUDDHAS.

O conceptie similara explica importanta acordata in TANTRISM iconografiei. Imaginile devin "suporturi" necesare ale meditatiei. O imagine trebuie sa fie "vioaie", adica energizata si dinamizata, in final ea fiind asimilata in fiinta. Intre iconografie, liturghie (orala sau mentala) si meditatia yoghina exista o relatie organica. Imaginea, ca si sunetul de rezonanta (MANTRA) nu sunt decat un "vehicul" in concentrarea yoghina. In TANTRISM, concentrarea semnifica operatia prin care se construieste o imagine mentala a divinitatii si procesul de dinamizare a acestei imagini, sau altfel spus, "insufletirea" sa, transformarea si transfigurarea sa din simbol in experienta. Nu numai imaginile divine pot fi interiorizate, ci si realitatea sinelui, locurile de adoratie etc. KAULAJNANA-NIRNAYA, mai ales, da recomandari cu privire la realizarea adoratiei dedicate simbolului iconografic al lui SHIVA, LINGAM-ul: prima floare care i se ofera acestuia este AHIMSA, in sens propriu ea inseamna non-violenta; dupa aceea i se ofera revelarea si stapanirea sinelui aspirantului, bunatatea, urmarirea idealului etc., pe scurt, se aspira la trezirea si amplificarea anumitor virtuti indispensabile concentrarii si practicii yoga. In acelasi text se recomanda sa interiorizam locurile celebre de pelerinaj; a le interioriza, inseamna de fapt sa le localizam cat mai clar in corp, pentru ca sa le punem in legatura cu diferite "vene" sau "nervi" ale fiziologiei oculte ce ne permite accesul la anumite FOCARE ASCUNSE din Macrocosmos. Aceasta interiorizare nu se vrea insa niciodata o abstractizare. Corpul uman nu isi pierde niciodata corporalitatea, dar, prin eficienta disciplina TANTRICA, corpul fizic se dilata la nesfarsit, se cosmicizeaza, iar o parte din substanta sa este transmutata in energie si astfel se transsubstantializeaza. Conditia obisnuita limitata fizica si fiziologica a omului profan este gradat depasita, chiar abolita; activitatile senzoriale ating grade de rafinament si proportii halucinante, in urma nenumaratelor identificari ale organelor si ale functiilor fiziologice cu regiuni macrocosmice, cu astri, cu PUTERI COSMICE etc. Dar, repetam, corpul fizic joaca un rol preponderent in TANTRISM si aceasta este cauza intaietatii acordate fiziologiei si experientei carnale. Din acest punct de vedere, TANTRISMUL poate fi considerat drept doctrina si tehnica prin excelenta a omului decazut al lui KALI-YUGA. In epoca noastra, afirma textele, ascetismul absolut si contemplarea exclusiv metafizica nu mai sunt aproape deloc capabile sa rezolve problema dificila pusa de conditia umana, care consta in descoperirea unor tehnici rapide si eficiente ce urmaresc a aboli suferinta si iluzia, pentru a cuceri libertatea spirituala si beatitudinea. Impotmolit in materie si scepticism, omul modern, omul lui KALI-YUGA, trebuie sa-si inceapa ascensiunea pornind chiar de la aceasta materie, fara ca vreodata sa se indeparteze de sursa sa vitala, care ramane energia sa creatoare sexuala pe care el trebuie sa o controleze perfect. Ascetismul indian vechi a redus corpul fizic la o enorma piedica. TANTRISMUL nu numai ca regaseste si revalorifica corpul fizic, dar ii amplifica posibilitatile spirituale latente si il considera ca pe o conditie sine qua non a eliberarii. "Fara un corp fizic armonios si plin de vitalitate", spune HEVAJRA TANTRA, "nu exista beatitudine suprema.". "Fara un corp fizic sanatos si plin de vigoare, nu este nici perfectiune, nici beatitudine", afirma la randul sau, SRI-KALACHAKRA-TANTRA. Iar in DOHAKOSHA SARAHA se scrie: "Aici, in propriul tau corp, se gaseste GANGELE si JUMNA, PITHAS-urile si UPAPITHAS-urile. Nu am vazut nici un loc de pelerinaj si nici un loc de beatitudine comparabil cu corpul meu.". Un alt text vorbeste despre yoghinul KANNA, care "se bucura permanent in corpul sau de o stare beatifica de non- dualitate."

Importanta corpului fizic in TANTRISM este sporita de faptul ca nu numai constelatiile zodiacale, astrele, locurile de pelerinaj, templele, zeii, Marile Puteri Cosmice si starile lor corespondente de sfintenie sunt cu precizie localizate in diverse organe mistice - dar aceasta (importanta) este totodata sporita si de principiile metafizice care, de asemenea, au focare miniaturale (analogice) ce se afla in corp. Astfel, in anumite texte orientale secrete este mentionat ca cele trei KAYA (corpuri) ale BUDISMULUI MAHAYANIC sunt localizate in cele trei plexuri (CHAKRAS). Dupa BUDISMUL TANTRIC, PRAJNA, Intelepciunea Suprema, manifestarea Zeitei, sau ETERNUL FEMININ, se gaseste adormita in regiunea lui MULADHARA CHAKRA (care se afla localizata in si in afara corpului fizic, la nivelul zonei dintre anus si sex), in timp ce UPAYA, adica tehnica, procedeul asimilat lui BUDDHA VAJRA-SATTVA, se afla localizat in regiunea creierului (SAHASRARA). Scopul esential al disciplinei TANTRICE este sa trezeasca Zeita (ETERNUL FEMININ) PRAJNA si sa o faca sa urce de-a lungul corpului (mai ales prin centrul coloanei vertebrale), pana ce atinge BUDDHA (SUPREMUL MASCULIN) VAJRA- SATTVA si sa se uneasca cu el (in SAHASRARA). In diversele forme ale TANTRISMULUI HINDUS, SHIVA (SUPREMUL MASCULIN), principiul Constiintei Pure sau SPIRITUL DIVIN, se afla in SAHASRARA, lotusul subtil cu o mie de petale al regiunii cerebrale, iar SHAKTI, Zeita (ETERNUL FEMININ), principiul fortei creatoare universale, se afla in MULADHARA-CHAKRA, sub forma unui mic sarpe (KUNDALINI), incolacit acolo de trei ori si jumatate. La fel ca si in TANTRISMUL BUDIST, scopul tehnicii TANTRICE secrete hinduse, este de a trezi Zeita (ETERNUL FEMININ) si de a o uni plenar cu SHIVA (SUPREMUL MASCULIN), atingand astfel starea de beatitudine datatoare de deplina libertate.

De altfel, de foarte multe ori, intalnim, in aceeasi masura, un mare numar de alte localizari si omologari (in Microcosmosul fiintei umane) ale principiilor subtile, metafizice si cosmologice in interiorul corpului uman. Astfel, in virtutea acestor omologari si corespondente, partea dreapta a corpului este masculina (+), iar partea stanga feminina (-), prin imitarea deloc intamplatoare a lui SHIVA, sub forma sa androgina, bisexuata, ARDHANARICVARA. Pentru TANTRISMUL VISHNU- it, RADHA, pastorita legendara plina de farmec si feminitate din VRINDAVAN, amanta zeului KRISHNA, corespunde partii stangi a omului, iar KRISHNA partii sale drepte. Omul pe deplin armonios si perfect, prin analogie cu RADHA si KRISHNA, este un complet si minunat androgin. Cu toate acestea, mai ales in KALI-YUGA, androginia umana, care echivaleaza cu transcenderea glorioasa a dualitatii (masculin-feminin; (+)-(-); Soare-Luna) cu perfectiunea si cu beatitudinea, nu poate fi obtinuta usor, placut si repede numai prin tehnici meditative si contemplative. Sunt necesare, pentru a o obtine, multiple, plenare si profunde experiente concrete, de natura sexuala, cu fiinte umane (pentru care resimtim o intensa dragoste si) care apartin celor 12 constelatii zodiacale pe care le cunoastem cu totii. Asemenea trairi amoroase beatifice si plenar transfiguratoare, in care EDGAR PAPU: Glosse eminesciene - 'National si universal'