Iancu Vacarescu (1792-1863)

Iancu Vacarescu (1792-1863)

Iancu, fiul lui Alecu, a fost un sustinator al culturii, contribuind la promovarea teatrului in limba romana. Ca poet debuteaza tardiv, in 1829, iar primul volum ii apare abia in 1848 si cuprinde aproximativ doua sute de poezii de factura diversa: balade, elegii, ode, epigrame, sonete, improvizatii bahice etc.. Desi lipsite de valoare artistica, ele s-au bucurat de succes in epoca. Cele mai cunoscute raman Primavara amorului, Ceasornicul indreptat, Peaza rea sau Ielele.

Titluri abstracte precum Adevarul, Pacea, Neincrederea, Simpatia, Despartirea, Judecata, Imaginatia apartin poeziei didactice. Stihurile din La pravila tarii se remarca printr-un umor trist de imagini: vulturul a degenerat in corb, iar romanul, in roman. Ceasornicul indreptat cultiva intentionat monotonia. In vreme ce poetul roaga ceasul sa treaca repede peste momentele neplacute si sa zaboveasca asupra celor placute, versul curge impasibil ca o limba de pendul. Baladele lui Iancu Vacarescu sunt construite pe motive romanesti. Peaza rea e strabatuta de un fior fantastic si contine versuri de mare plasticitate. In Ielele predomina burlescul, nascator de imagini artistice puternice, amintind de vrajitoarele lui Shakespeare din Macbeth:

"Una e chioara

C-un ochi de cioara,

Alta spetita,

Mult obosita;

Alta gusata

Tot cearta cata;

Alta barfeste

Prea neghiobeste;

Una gangava

Sta pe galceava;

Apropiindu-se de text, criticul literar se vede continuu sfasiat de o eterna dualitate: el este un cititor caruia ii este (totusi) interzis sa «uite» de sine in placere. Desi este (mai ales el) constient ca exista pe undeva «o mistica a textului», criticul trebuie sa patrunda in singularitatea textului printr-o portita ingusta, cu gratie si naturalete, fara a lasa sa se vada bagajul considerabil pe care-l poarta cu sine, bine condimentat intotdeauna cu un fond ideologic care trebuie luat in seama.

Inainte de 1989, eforturile criticii erau directionate catre apararea criteriului estetic si axiologic, judecarea productiei literare prin aceasta grila aparata si ilustrata de toti reprezentantii autorizati ai disciplinei: de la Titu Maiorescu la Eugen Lovinescu, Garabet Ibraileanu, George Calinescu, Vladimir Streinu, Serban Cioculescu, Perpessicius (criticii interbelici), si de la acestia la exponentii generatiei `60: Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Matei Calinescu. Autonomia esteticului este, in prezent, un instrument critic castigat.

Dintre speciile criticii literare,cronica literara si recenzia sunt cele mai apropiate de fenomenul actualitatii,reflectandu-l intr-o rubrica de ziar sau de revista literara.Acestea orienteaza publicul,prin verdicte axiologice rapide si ferme,in urma unei argumentatii convingatoare.Critica de prima instanta este foarte bine reprezentata de la E.Lovinescu,P. Constantinescu si Perpessicius si pana la E.Simion, N.Manolescu, G.Dimisianu, M.Iorgulescu ,M.Papahagi, L.Ulici.Astfel Ovid S.Crohmalniceanu a reunit unele articole ale sale in Painea Noastra cea de toate zilele (1981) si Al doilea suflu (1989) , E. Simion  si-a grupat tematic cronicile si recenziile in Fragmente critice, I-IV(19998-2000) ,iar N.Manolescu si-a strans cronicile vechi si noi in Literatura romana postbelica I-III (2001).

Studiul critic

Alta bogata,

Schioapa-nganfata;

Alta calica,

Gheboasa, mica;

Cea mai snovoasa

E ofticoasa;

Si cea mai buna

E cea nebuna"

Primavara amorului dezvolta un cunoscut episod anacreontic, acela al ivirii si al adapostirii Amorului. Poema e un mare tablou campenesc, deschis cu privelistea imensa a Carpatilor. Autorul descrie Targovistea, zugraveste detalii campenesti si exprima inviorarea naturii sub impulsul erosului.

Poet divers, Iancu Vacarescu experimenteaza aproape toate speciile literare si lupta cu limba inca neformata, pregatind astfel terenul pentru poezia romana moderna.