Implicatii sintactice ale adverbului “ cum”

Implicatii sintactice ale adverbului “ cum”

Calitatea morfologica si lexicala a cuvantului “ cum”este de adverb de mod . Fiind adverb-partea de vorbire cu sens deplin, ca si substantivul, adjectivul , numeralul , pronumele, verbul, in propozitii cuvantul “ cum” indeplineste functii sintactice.In propozitii interogative, principale independente sau regente , adverbul “ cum” functioneaza ca adverb interogativ si indeplineste functiile de complement circumstantial de mod sau de nume predicativ:

Ex.Cum invata?(c.circ. de mod)

Cum a fost recolta? ( nume predicativ)

La nivelul frazei, adverbul “ cum” se foloseste ca adverb relativ, pastrandu-se in acelasi timp si functia sintactica in propozitia din care face parte:

Ex.”‘Cum iti vei asterne/, asa vei dormi./” ( Proverb)

( c.c. mod)

“Cum e turcul /, si pistolul.”/(Proverb)

( n. pred. )

Sensul adverbial si, implicit , si capacitatea de a indeplini o functie sintactica se mentin permanent in relatia sintactica de subordonare a propozitiilor subordonate necircumstantiale fata de regentele lor :

PP SB

ex. E de mirare /cum am ajuns pana la cabana./

( c.c. mod)

PP PR

Intrebarea este / cum au ajuns acolo./

(c.c. mod)

PPCD

PROIECT: Absurdul - categorie estetico-literara derivata din cultivarea in fertilele PROIECT: INCEPUTURILE LITERATURII CULTE (primii scriitori „profesionisti”)

Am vazut eu insumi/ cum s-a intors din drum./

( c.c. mod)

Sensul adverbial tinde sa se goleasca , cuvantul manifestandu-se ca simpla conjunctie sau ca o locutiune conjunctionala in relatia sintactica de subordonare a propozitiilor circumstantiale fata de regentele lor.

La introducerea circumstantialei de mod , mai pastreaza inca sensul adverbial , cand se foloseste singur:

PP CM CM

“ Si s-aseaza toti la masa /cum li-s anii /, cum li-i rangul./” ( n .p.)( n.p)

(M. Eminescu , Calin –file din

poveste)

Deseori apare in regenta adverbul corelativ “ asa”.

Ex. “ Cum nu se da scos ursul din birlog/, asa nu ma dam eu dus din Humulesti.”/

(c.c. mod)

1.       CM

2.       PP ( Ion Creanga “ Amintiri din copilarie”

Folosit insa cu alte cuvinte ( prepozitii, adverbe etc.) , adverbul “ cum “ se manifesta pur si simplu , conjunctional , pierzandu-si astfel functia sintactica:

PP

Ex. “ Isi cuprindea barba in mana dreapta si onetezea , ridicand buza de deasupra in sus /ca si cum ar fi marait ./ ( loc. conj. ,fara

CM functie sintactica

( B.St. Delavrancea ,“ Domnul

Vucea”)

PP CM

Ex. “ Tineau foarte tare la el /asa cum sunt in stare sa tina taranii unii la altii in armata. “/ (loc. conj. , fara functie sintactica )

( Marin Preda , “ O ora din august “)

Folosit conjunctional sau ca element component intr-o locutiune conjunctionala , “ cum” introduce adesea alte subordonate circumstantiale : de timp ( “ cum “ cu valoare temporala ) , de cauza ( “ cum “ cu valoare cauzala ) :

CTPP

Ex. “ Noi , /cum a plecat bunicul /, a doua zi ne-am dus la scoala. “/ (conj. , fara functie sintactica )

( I. Creanga “ Amintiri din

copilarie

CZ

Ex.” Cum n-oi mai fi pribeag de-atunci inainte /

PP

M-or troieni cu drag./”(conj. , fara functie

sintactica )

( M. Eminescu-“ Mai am un singur dor ‘)

Foarte rar si in limbaj popular , “ cum ‘introduce si subordonate concesive:

CVPP

“ Si/ cumu-i de pacatoasa , / Tot se tine de frumoasa. /”

( J. Barseanu ,” Doine si strigaturi”)

Observam ca actualizarea unei functii sintactice a cuvantului “ cum “ este sustinuta de calitatea lui de adverb.Folosirea lui ca element de relatie ii diminueaza treptat valoarea sintactica pana la reducerea totala a acesteia , cand cuvantul este utilizat cu valoare conjunctionala sau ca element component al unei locutiuni conjunctionale.