CONVERSIUNEA [SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE]

Conversiunea (schimbarea valorii/ categoriei morfologice sau gramaticale/ schimbarea categoriei lexico-gramaticale) inseamna trecerea, in anumite conditii, a unei parti de vorbire in alta parte de vorbire, cu schimbarea totala sau partiala a categoriilor gramaticale (gen, numar, caz, diateza, conjugare, mod, timp, grad de comparatie). In raport cu modul in care se produce aceasta transformare, se poate vorbi de conversiune semantica, morfologica si prin scriere marcata.

Conversiunea semantica are loc atunci cand o parte de vorbire isi pastreaza formal caracteristicile, dar intr-un context dat are sensul unei alte parti de vorbire, eventual si categoriile gramaticale ale acesteia:

adjective substantivizate semantic (forma de adjectiv si inteles de substantiv):

Afara este cald/ rece/ frumos/ urat (adjectiv substantivizat semantic, singular, nominativ nearticulat, subiect; cald = caldura; rece = racoare; frumos = frumusete, soare, caldura . ; urat = frig, ploaie, lapovita . ).

adverbe substantivizate semantic (forma de adverb si inteles de substantiv):

In incapere se vorbea romaneste/ greceste . (adverb substantivizat semantic, nominativ, subiect; romaneste = limba romana; greceste = limba greaca . ).

Conversiune morfologica (realizata cu ajutorul partilor de vorbire):

parti de vorbire substantivizate cu ajutorul articolului:

Batranul/ Un batran/ Cel batran/ Al batran a cazut (adjectiv substantivizat).

Eul poetic era evident. Avea un eu exagerat (pronume personal substantivizat).

In sinea mea nu sunt multumit (pronume reflexiv substantivizat).

Ion e un ala in care nu te poti increde (pronume demonstrativ substantivizat).

Este un ce in intrebarea lui (pronume relativ-interogativ substantivizat).

O alta ca ea este greu de gasit (pronume nehotarat substantivizat).

In ochii mei, Vasile era un nimic (pronume negativ substantivizat).

Am luat un zece la fizica. Zecele luat m-a multumit (numeral cardinal substantivizat).

Scrierea cu majuscula a cuvantului era corecta (infinitiv lung substantivizat).

Ramasese in intrandul/ iesindul usii (gerunziu substantivizat).

Ranitii gemeau (participiu substantivizat; are forme distincte de gen si numar: ranitul, ranita . ).

Mersul pe jos il obosea. Avea un mers ciudat (supin substantivizat; nu este diferentiat pe gen si numar).

Binele invinge raul. Mi-a facut un bine. (adverb substantivizat).

La recopierea textului, am omis un ,,si”/ un ,,pe” (conjunctie/ prepozitie substantivizata prin articulare si scriere marcata).

Avusese un of la inima. Acesta fusese oful lui (interjectie substantivizata).

parti de vorbire substantivizate cu ajutorul prepozitiei:

Se gandeste toata ziua la frumoasa. Tabla aceasta este prelucrata la cald (adjective substantivizate).

Familia este alaturi de tine la bine si la rau (adverbe substantivizate).

parti de vorbire substantivizate prin determinare adjectivala:

Palidul batran gemea usor. Acesti tineri invata bine (adjective substantivizate).

Unicul ce din fraza era folosit cu rol adverbial (pronume relativ-interogativ substantivizat).

A cumparat cateva nimicuri (pronume negativ substantivizat prin determinare adjectivala si prin desinenta neutrelor –uri).

Alt zece nu s-a mai acordat la examen (numeral substantivizat).

Acest si/ pe a fost incorect folosit (conjunctie/ prepozitie substantivizata).

Singurul lui of era examenul (interjectie substantivizata).

3. Conversiune prin scrierea marcata a cuvantului (prin subliniere sau prin folosirea ghilimelelor, in scrierea de mana; prin alte procedee nerecomandate in lucrarea elevului: folosirea altui caracter/ corp de litera, scrierea spatiata . ; uneori, scrierea marcata a cuvantului apare alaturi de alte procedee):

,,Care” indeplineste functia sintactica de subiect (pronume relativ-interogativ substantivizat).

A lucra este un verb de conjugarea I (verb substantivizat).

Verbele copulative

Numarul verbelor copulative variaza in gramatica limbii romane, in functie de criteriile pe care diversi lingvisti le aplica in indentificarea lor (de la singurul verb, cert copulativ – a deveni –, pana la cateva zeci). In general, in practica scolara curenta se opereaza cu un numar de opt asemenea verbe copulative: a deveni, a fi, a parea, a insemna, a ajunge, a ramane, a iesi, a se face  (alte verbe controversate, de tipul a constitui, a reprezanta, a se numi, a se chema, nu fac obiectul unor teste de evaluare in acest an scolar).

Cu exceptia lui a deveni, toate celelalte verbe amintite mai sus sunt fie predicative, fie copulative, prin raportare la context.

1. In principiu, verbele respective sunt predicative (au capacitatea de a forma singure predicatul, respectiv predicatul verbal), atunci cand sunt folosite cu sensul de baza; in acest caz, au ca sinonime in context diferite alte verbe predicative si cer o raportare circumstantiala de timp sau de loc, (verb + undeva/ candva), dupa modelele:

Unde e cartea de fizica? (e = se afla, se gaseste+ undeva)

Pana la Iasi am fost cu trenul (am fost = am calatorit).

Asemenea grozavii au fost demult (au fost = s-au petrecut, au avut loc, s-au intamplat).

A insemnat totul pe o foaie de hartie ( a insemnat = a notat).

N-a mai ajuns unde l-ai trimis (n-a ajuns = n-a sosit ).

Ion a ramas la Sinaia ( a ramas = a stat, s-a oprit).

Toti copiii au iesit la joaca (au iesit = au plecat, au parasit un interior).

Automobilul ,,Dacia” se face la Pitesti (se face = se produce, se fabrica).

2. Aceleasi verbe sunt copulative cand nu se folosesc cu sensul de baza si cand sunt sinonime intre ele (a fi = a deveni, a parea; a ajunge = a deveni, a se face etc.); intr-o asemenea situatie formeaza predicatul nominal impreuna cu un nume predicativ sau cu o subordonata predicativa (ambele inlocuibile in context prin cumva, ceva, prepozitie + cineva/ ceva, al cuiva), dupa modelele:

Creionul este al cui stiu eu (este = predicat nominal incomplet + subordonata predicativa; verb + al cuiva).

Lucrare: Nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici - demonstratia ca este nuvela Eseu: Ultima noapte de dragoste - roman modern de tip subiectiv - constructia subiectului si conflictul din roman

Fratele meu a ramas cum il stii (a ramas = predicat nominal incomplet + subordonata predicativa; verb + cumva).

Fostul meu coleg a ajuns medic (a ajuns = verb copulativ, formand cu numele predicativ medic, predicatul nominal complet; verb + cineva).

3. Atentie la valorile de intrebuintare morfologica a unor asemenea verbe!

verbul a parea/ a se parea, precedat sau nu de pronume personal, este predicativ cand este folosit ca impersonal (cere,drept subiect, o subordonata subiectiva) si este copulativ cand este folosit ca personal (are subiect si cere nume predicativ sau subordonata predicativa):

(Ii) parea/ (I) se parea ca va ploua (parea/ ii parea/ se parea/ i se parea = verb predicativ impersonal, predicat verbal = subordonata subiectiva).

Maria parea ca nu te mai cunoaste ( parea/ imi parea/ mi se parea = verb copulativ, predicat nominal incomplet + subordonata predicativa).

un predicat format din a fi + participiu poate fi verbal sau nominal, in functie de posibilitatea de a accepta sau nu pe langa el un complement de agent:

-daca accepta complementul de agent (= de catre cineva), predicatul este verbal, verb la diateza pasiva (a fi este auxiliar morfologic ce indica modul, timpul, persoana si numarul verbului la diateza pasiva, iar verbul de conjugat la aceasta diateza apare cu forma de participiu):

Crengile erau aplecate de greutatea roadelor ( erau aplecate = verbul a apleca, predicativ, personal, intranzitiv, diateza pasiva, conjugarea I, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a plural, predicat verbal; de greutatea = complement de agent).

- daca nu accepta complementul de agent, predicatul este nominal (verbul a fi este copulativ, la diateza activa, iar numele predicativ este exprimat prin adjectiv participial, acordat in gen, numar si caz cu subiectul):

Batranul era usor aplecat de spate (era aplecat = verbul copulativ a fi, personal, intranzitiv, diateza activa, conjugarea a IV-a, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a singular, fara functie sintactica proprie; aplecat = adjectiv provenit din participiu, variabil cu doua terminatii, acordat in gen, numar si caz cu substantivul-subiect batranul, masculin, singular, nominativ, nume predicativ, formand cu verbul copulativ predicatul nominal complet).

Prepozitia si locutiunea prepozitionala

Cazul nominativ:

nu admite prepozitia.

in constructiile de tip popular, si cu poate fi locutiune conjunctionala coordonatoare, echivalenta lui si copulativ; a se compara:

Mama si cu tata sunt la film (mama si cu tata = subiect multiplu, acordat la plural cu predicatul sunt; si cu = si copulativ).

Mama si cu tata este la film, nu numai cu fratele meu (mama = subiect simplu/ unic, acordat la singular cu predicatul este; si = adverb de mod = chiar si, pana si; cu tata = substantiv cu prepozitie in acuzativ = complement ).

Cazul acuzativ este cerut/ impus de urmatoarele prepozitii/ locutiuni prepozitionale:

- prepozitii simple: cu, de, pe, la, in, sub, spre, catre, pentru, fara, din .

- prepozitia simpla, invariabila a (a = ca, ca de):

In incapere mirosea a fum (a fum = ca fumul/ ca de fum).

- prepozitia simpla contra, cand are sensul pentru / cu:

Schimb apartament contra garsoniera (contra garsoniera = pentru/ cu garsoniera)

prepozitia simpla drept: L-a luat drept prost (ca de prost).

- prepozitii compuse (toate elementele componente sunt prepozitii cu regim de acuzativ): de pe, de la, de catre, de sub, de prin, pana la, . , despre, inspre, dinspre, dintre, dintru .

- prepozitii simple sau compuse, provenite din adverbe de mod de comparatie, cand insotesc un substantiv / pronume / numeral care poate avea functie sintactica in acest caz: ca, decat, cat, precum:

Ion este mai bun ca tine. Ana a desenat mai bine decat tine. Este inalt cat casa. Alearga precum iepurele.

-locutiuni prepozitionale (formate din adverb sau alta parte de vorbire cu valoare de adverb + prepozitie cu regim de acuzativ): odata cu, inainte de, aproape de, dincolo de, dincoace de, fata de, de fata cu, impreuna cu, referitor la, in ceea ce priveste .

Cazul genitiv este cerut/ impus de urmatoarele prepozitii/ locutiuni prepozitionale:

- prepozitii propriu-zise: asupra, contra, impotriva.

- prepozitia simpla invariabila a:

Cartile erau a doi dintre ei (a doi = ale celor doi).

- prepozitii simple sau compuse, provenite din adverbe de loc, folosite articulat hotarat: inaintea, inapoia, indaratul, imprejurul, deasupra, dedesubtul, inauntrul, dinaintea, dinapoia, dindaratul, dimprejurul, primprejurul .

A venit acasa inaintea mamei (inainte mamei= complement circumstantial de timp).

Venea in fuga inaintea mamei (inaintea mamei=in fata mamei=complement circumstantial de loc), ca s-o ajute la carat sacosele.

- locutiuni prepozitionale, provenite din locutiuni adverbiale de loc, folosite articulat hotarat: in fata, in spatele, in susul, in josul, in dreapta, in stanga, in jurul, in preajma, in lungul, in latul . + de dinaintea, de dinapoia, de dindaratul, de deasupra . + din susul, din josul, din jurul, din dreapta . + prin fata, prin spatele, prin jurul, prin preajma . + de prin josul, de prin fata, de prin lungul . sau folosite numai cu sens figurat: in fundul (sufletului), in adancul (inimii), in mijlocul (evenimentelor), la marginea (revolutiei) .

- locutiuni prepozitionale de cauza: din cauza, din pricina.

- locutiuni prepozitionale de scop: cu scopul, in scopul, in vederea.

ATENTIE ! Asemenea prepozitii/ locutiuni prepozitionale pot avea regim de:

genitiv (cand insotesc un substantiv / pronume / numeral):

A venit acasa inaintea alor mei/ inaintea colegilor/ inaintea celor doi .

acuzativ posesiv (cand insotesc un adjectiv pronominal posesiv cu forma: meu/ mea, tau/ ta, sau/ sa, nostru/ noastra, vostru/ voastra):

A venit acasa inaintea mea. A plecat in locul vostru.

dativ posesiv (cand sunt legate prin cratima de un pronume personal / reflexiv cu forma neaccentuata de dativ si cu inteles de genitiv):

A venit acasa inaintea-mi. A plecat in locu-ti.

Cazul dativ este cerut/ impus de urmatoarele prepozitii:

prepozitii (provenite din alte parti de vorbire, cand insotesc un substantiv/ pronume/ numeral): multumita, gratie, datorita, potrivit, conform, contrar.

prepozitia simpla invariabila a:

Apartinand a doi dintre ei, casa nu putea fi vanduta (a doi = celor doi).

prepozitii provenite din adverbe de mod - asemenea, asijderea, aidoma, intocmai:

A desenat intocmai (adverb de mod, complement circumstantial de mod).

A desenat intocmai colegului. (substantiv in dativ cu prepozitie, complement circumstantial de mod).

Cazul vocativ nu admite prepozitia.

Conjunctia si locutiunea conjunctionala

1. Conjunctii si locutiuni conjunctionale coordonatoare

Copulative (leaga elemente de acelasi fel sau situate pe acelasi plan valoric/ sintactic): si, nici/ nu numai, ci si, dar si, cat si, cum si, precum si, si nici:

inaintea lor nu se pune virgula, decat atunci cand se folosesc drept corelative gramaticale:

Ion si Petre citesc/1 si scriu/2 – coordonare prin jonctiune ( si copulativ).

Si citesc,/1 si scriu/2 – dublu raport de coordonare: prin jonctiune ( si,si...= corelativ gramatical provenit din si copulativ) si prin juxtapunere (virgula = si copulativ).

Adversative (leaga elemente care se opun ca sens, dar nu se exclud reciproc): dar, iar, insa, ci, ba, or (or = dar, iar, insa - adversativ; ori = sau, fie – disjunctiv), in schimb, decat ca, numai ca.

inaintea lor se pune, obligatoriu, virgula: L-am cautat, dar nu l-am intalnit.

conjunctia insa are virgula inaintea sa numai cand se afla in fata propozitiei pe care o introduce:

Eu i-am telefonat, insa nu l-am gasit acasa.

cand conjunctia insa e situata in interiorul/ la finalul propozitiei introduse, (ba chiar intercalata intr-o subordonata anterioara/ ulterioara acesteia), inaintea ei nu se pune virgula; virgula apare numai in fata propozitiei in care conjunctia insa ar trebui sa stea:

Cumpara carti,/1 pe care/2 insa/1 nu le citeste/2. // Insa cumpara carti,/1pe care nu le citeste.

conjunctia si are valoare adversativa cand e sinonima cu dar, iar, insa, ci, ba,or:

L-am cautat mereu, si tot nu l-am gasit (si = dar, insa...).

Disjunctive (leaga elemente care se exclud reciproc, dupa principiul alternantei): ori, sau,fie/ sau ca, fie ca, ori ca.

inaintea lor nu se pune virgula, decat daca se folosesc drept corelative gramaticale:

Citesti /1 sau scrii? /2 – raport de coordonare prin jonctiune (sau disjunctiv).

Sau citesti,/1 sau scrii./2 – dublu raport de coordonare: prin jonctiune (corelative gramaticale provenite din sau disjunctiv) si prin juxtapunere (virgula = si copulativ/ sau disjunctiv).

Conclusive (cel de al doilea termen reprezinta o concluzie a primului): deci, asadar, si conclusiv (si = deci, asadar: Am invatat atat, si voi lua nota mare.), prin urmare, in concluzie, in consecinta, asa ca, ca atare, cu alte cuvinte, vasazica, care va sa zica.

inaintea lor se pune, obligatoriu, virgula; asadar se izoleaza intre virgule, indiferent de locul pe care il are in text: Vom spune, asadar,/1 ca totul e bine/2.

deci/ asadar se comporta, in fraza, precum conjunctia adversativa insa: A rezolvat multe probleme,/1 pe care/2 deci/1 le-a inteles bine. // Deci a rezolvat probleme,/1 pe care le-a inteles bine/2.

2. Conjunctii si locutiuni conjunctionale subordonatoare

Conjunctii subordonatoare cu intrebuintare universala (introduc o diversitate de propozitii subordonate): sa, ca, ca sa (conjunctie subordonatoare compusa), daca,de (de = sa, daca, chiar daca, incat): De vrei,/1 vii/2 (de = daca). // Du-te/1 de-mi adu cartea/2 (de = sa, ca sa). // De vrei,/1 de nu vrei,/2 dai examen/3 (de = chiar daca). // Atat de tare l-a batut,/1 de l-a invinetit (de = incat).

A nu se confunda de – conjunctie subordonatoare (de = sa, daca, chiar daca, incat) cu de –pronume relativ: Casele/1 de le vezi/2 sunt ale boierului/1 (de = pe care).

Conjunctii si locutiuni conjunctionale subordonatoare specializate (introduc numai anumite tipuri de subordonate):

temporale: pana ce/cand/sa/ca sa, (mai) inainte sa/ca sa, dupa ce, (de) indata ce, imediat ce, o data ce, pe data ce, de pe cand, de cum, in timp ce, in vreme ce, cat timp, cata vreme;

modale: dupa cum/cat, fara sa/ca sa, cu cat, pe cat, pe masura ce, fata de cum/cat/cand/unde, ca si cum/cand/unde/cat, decat sa, de parca

cauzale – conjunctii subordonatoare: caci, fiindca, deoarece, intrucat; locutiuni conjunctionale subordonatoare: pentru ca, din cauza ca, din pricina ca, pe motiv ca, de vreme ce, din moment ce. o data ce;

de scop / finala: pentru ca sa

concesive – conjunctie subordonatoare: desi; locutiuni conjunctionale subordonatoare:macar ca/sa/daca/de, chiar daca/de/sa/ca, chit ca/sa/daca/de, fara sa/ca sa;

consecutive – conjunctii subordonatoare: incat, incat sa; locutiuni conjunctionale subordonatoare: asa incat, astfel incat, asa incat sa, astfel incat sa, de sa, cat sa.

ATENTIE ! Cu rol de conjunctie subordonatoare mai pot fi folosite: adverbele relative (unde, cand, cum, cat,incotro, dincotro) sau pronumele/ adjectivele pronominale relative: care, cine, ce, cui, cat, cata, cati, cate, a cui, a cata, al catelea, catora, ceea ce.

Adverbele si locutiunile adverbiale predicative

Adverbele si locutiunile adverbiale de mod, care exprima probabilitatea sau indoiala, pot deveni adverbe predicative/ locutiuni adverbiale predicative (pot forma predicatul nominal, dupa cum accepta sau nu asocierea cu verbul copulativ a fi), in urmatoarele situatii:

cand sunt urmate de un element de relatie subordonator (ca, sa, ca sa, ca . sa, daca, ce), caz in care devin regente pentru o subordonata subiectiva:

Fireste/1 ca va ploua./2 (fireste=adverb predicativ, predicat verbal, intrucat nu accepta asocierea cu verbul copulativ a fi; P2 = subordonata subiectiva).

Sigur/1 ca va ploua./2 (sigur=adverb predicativ, predicat nominal, intrucat accepta asocierea cu verbul copulativ a fi=e sigur; P2 = subordonata subiectiva).

cand se afla izolate intre virgule (sau intre virgula si un alt semn de punctuatie), caz in care formeaza propozitii incidente (independente din punctul de vedere al legaturilor sintactice cu restul enuntului):

Va veni,/1 pesemne,/2 si maine la film./1 (pesemne=adverb predicativ, predicat verbal, intrucat nu accepta asocierea cu verbul copulativ a fi; P2 = propozitie incidenta).

Va veni,/1 probabil,/2 si maine la film./1 (probabil=adverb predicativ, predicat nominal, intrucat accepta asocierea cu verbul copulativ a fi=e probabil; P2 = propozitie incidenta).

cand nu se afla in niciuna dintre situatiile de mai sus, respectivele adverbe/ locutiuni adverbiale nu mai sunt predicative (nu mai formeaza predicatul verbal sau predicatul nominal), ci raman adverbe/ locutiuni adverbiale de mod, cu functia sintactica de complement circumstantial de mod:

Probabil va intarzia prea mult. (probabil=adverb de mod, complement circumstantial de mod).

Adverbe de mod ce pot deveni adverbe predicative: fireste, desigur, sigur, pesemne, poate (=probabil/ posibil), probabil, posibil, indeajuns, destul, suficient, adevarat, negresit, bineinteles, evident, (mai) bine, noroc, pacat, aproape (ca/ sa) etc.

Locutiuni adverbiale de mod care pot deveni locutiuni adverbiale predicative: cu siguranta, cu neputinta, nici vorba, nici discutie, fara indoiala, fara doar si poate, de buna seama, cat pe ce etc.