Literatura
Gellu NaumGellu NaumDrumetul incendiar, 1936, Libertatea de a dormi pe o frunte, 1937, Vasco da Gama, 1940, Culoarul somnului, 1944, Spectrul longevitatii - 122 de cadavre, in colab. cu V. Teodorescu, 1946. In 1940 sau 1941 se constituie grupul suprarealist al lui Gellu Naum, Paul Paun, D. Trost, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, care va tipari trei manifeste literare. Gellu Naum (1915-2001) debutase ca poet, sub pseudonim, in 1931, la Cuvantul liber, si calatorise, in anii 1938-1940, in Franta si Italia. In perioada celui de-al doilea val avangardist, spart de tarmul oranduirii 'socialiste', Gellu Naum urmeaza negatia creatoare, mutatia limitelor epistemologice inspre aproprierea totalitatii. In contrapartida, pretentia de gandire, de cunoastere, e luata drept o mistificare ce poate fi eliminata prin infantilizare voluntara : 'Sa cretinizam limbajul.' Adopta comuniunea cu un panteism cosmic, ezoterismul magic, alchimia, hermetismul, noncontradictia, vastele analogii, revolta, poemul ca 'développement d une protestation' (A. Breton, Notes sur la poésie), vizionarismul ca practica paradoxala de exacerbare a cecitatii, intrucat 'Poetul vede in masura in care orbeste'. Accepta dereglarea metodica a simturilor, tehnica surprizei si a umorului, imaginatia violenta si exacta, practicata ca abatere de la real, ca derealizare ('Se poate numi poet numai acela care deformeaza cu preciziune.'), exacerbarea anxietatii spirituale, tentatia continua a posibilului, miza pe hazardul obiectiv.
|