Focul
"Pe lume intai Dumnezeu l-a
facut ca sa sfinteasca o biserica". "Diavolul a veni
c-un bat de soc si a furat foc de la Dumnezeu. De aceea socul nu se pune pe foc ca e lemnul necuratului".
Din partea de nord a Moldovei a fost culeasa o
varianta a legendei enuntate, cu sens inversat: "Dracul s-a apucat sa faca focul. Dumnezeu a mers cu un bat bortit de soc si, tot jucandu-se cu
batul in foc a intret un carbune in bat. Asa a avut si Dumnezeu foc". Din acel moment batu
acela este "carja mitropolitilor.
O a treia varianta ii exclude pe Dumnezeu si pe
Diavol: "Focul pe pamant mai intai se aprinsese singur si ardea un
foc mare de tot. Dumnezeu a spus ca nu poate sa
fie asa ci l-a randuit sa fie numai cate putin, cat trebuie
oamenilor"49.
Focul are in lume un rol
justitiar, daca ii arde in flacarile iadului pe cei
pacatosi si daca, atunci cand e anuntata
venirea sorocului pamantului, zeii din cer, "puteri ale lui Dumnezeu"
si balaurul "bun la Dumnezeu" vor cobori sa arda cu foc
toata suflarea. Sau va cadea ca o ploaie
care va topi pamantul pana la noua sau doisprezece stanjeni.
Motivul este evident, de inspiratie
crestina: "Ingerul dintai a sunat din trambita. Si a
venit grindina si foc amestecat cu sange caci au fost
aruncati pe pamant: si a treia parte a pamantului a fost
arsa si a treia parte din copaci au fost arsi, toata iarba
verde a fost arsa" (Apocalipsa lui
Ioan, 7 .).
Inspiratia este
crestina, cum am spus, dar prin ea razbate motivul mai vechi al
purificarii prin foc.
Interesant e momentul nasterii focului care, crede
Gilbert Durand, vine " . sa confirme simbolismul intelectual al lui",
caci folosirea focului ar marca etapa cea mai importanta a " .
intelectualizarii cosmosului. De aceea, cel mai adesea e
socotit <<darul lui Dumnezeu>>".
Creator sau numai daruitor al focului, Dumnezeu, ca
si in alte circumstante, apare si de aceasta data in
mitologia populara ca un erou civilizator din seria lui Ea,
Ghilgames, Prometeu, aducand in multe o divinitate, mai curand
pagana decat crestina.
