Flori de mucigai, tudor Arghezi - comentariu

Flori de mucigai Tudor Arghezi - comentariu

Cuvinte cheie ars poetica,volum de versuri,pozie,strofe,figuri de stil,imaginar poetic

FLORI DE MUCEGAI este un poem scris de Tudor Arghezi si deschide volumul de versuri cu acelasi nume,publicat in anul 1931.Arghezi este un poet modernist,fapt remarcat si in tematica, inovatia stilistica,originalitatea ideatica si literara regasite in opera sa,in speta volumul FLORI DE MUCEGAI.Intregul volum de versuri mai sus mentionat se inspira din atmosfera sumbra a universului carceral si a captivitatii scriitorului in inchisoarea Vacaresti.

Ars Poetica.Flori de mucegai este un poem manifest despre VIZIUNEA INFERNULUI UMAN vezi E.Simion.

Flori de mucegai este o arta poetica nu numai pentru ca inaugureaza volumul omonim de versuri,dar si pentru ca Arghezi isi exprima in acest poem ideile filozofice,literare si estetice pe care le dezvolta ulterior in intreaga opera.Este o ARS POETICA deoarece in poemul Flori de mucegai se regasesc conceptia despre arta si conditia artistului-creator,tematica universului claustral,ESTETICA URATULUI-o doctrina estetica ce promoveaza utilizarea unor termeni din sfera cotidianului si a banalului ,termeni ce prezinta categorii negative precum uratul, grotescul,trivialul, bufoneria.Oximoronul din titlul poemului-flori de mucigai-reprezinta asocierea a doi termeni opusi ,floarea sugerand puritate,mucegaiul invocand putrefactia.Utilizarea acestui oximoron vine sa completeze optiunea lui Arghezi pentru estetica uratului

Tema. Desi evoca atmosfera detentiei,a revoltei si a suferintei umane datorate unei captivitati injuste,poemul arghezian se refera,in fapt la truda creatiei desfasurate chiar si in asemenea conditii vitrege.

Structura.Poemul este alcatuit din doua strofe asimetrice,1.strofa polimorfa, 2.catren.

Strofa intai evoca o experienta limita,artistul fiind privat de libertate(in singuratate) si de conditiile minime necesare desfasurarii actului creatiei(in absenta hartiei si a tocului artistul scrie pe un "parete de firida goala", pe "tencuiala", folosind ca unelte de scris "unghia" si ulterior "unghia cereasca".Enumerarea numelor evanghelistilor Luca, Marcu,Ioan respctiv a simbolurilor din sfera zoomorfa cu care acestia sunt asociati -taurul,leul,vulturul- semnifica pe de o parte chemarea inspiratiei

divine prin invocarea numelor si simbolurilor divine si pe de alta parte conditia artistului care este captiv fizic si spiritual,caci insesi nevoile ce se refera la senzatiile vitale-foame,sete-ajung la o forma paroxistica,la extinctie-"De sete de apa"_ "Si de foame de scrum".IN aceste conditii potrivnice,actul creator isi pierde dimensiunea limitei temporale"stihuri fara an", exprima iminenta mortii"stihuri de groapa",trece prin stari contradictorii ca singurate,disperare,sterilitate"Cand mi s+a tocit unghia ingereasca----Am lasat+o sa mai creasca-----Si nu a mai crescut-Sau nu am mai cunoscut", speranta(vezi sintagma "unghia ingereasca").

Strofa a doua include imagini poetice de influenta simbolista.Sentimentele si celelalte stari de spirit sunt in concordanta cu mediul ostil(ploaia care "batea departe,afara").Disperarea,suferinta se reflecta in efotul fizic deosebit-"ma durea","sa se stranga","m+am silit"verbe folosite cu scopul de a accentua travaliul creator pana la limita biologiului-a prceptiilor si a senzatiilor.Aceeasi suferinta este exprimata prin metamorfoza "unghiei ingeresti" in "gheara",metafore ce subliniaza alternanta dintre speranta data de prezenta inspiratiei divine si regresia,intoarcerea la instinctualitate,animalitate.Ultimul vers sugereaza increderrea in fortele proprii,in capacitatea de a crea"Si m+am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga".Utilizarea mainii stangi denota prezenta laturii demonice in travaliul creatiei si conceptia argheziana despre inovatie ,originalitate si imbogatire estetica in actul artistic,respectiv cel creator.

Limbajul artistic este bogat in termeni apartinand esteticii uratului.EPITETUL "firida goala"sugereaza mediul captiv precarsi singuratatea artistului. Metafora intunericului prezenta in ambele strofe"Pe intuneric,in singuratate","Era intuneric.Ploaia batea".sugereaza absenta luminii fizice si spirituale.Enumeratia este prezenta indeosebi in exprimarea concreta a creatiei"Stihuri fara an,stihuri de groapa".Din punct de vedere morfologic este preferata o alternanta verbala a timpului trecut-imperfect"batea"      cu cel perfect compus"am scris",au lucrat",s+a tocit", m+am silit",ceea ce denota evocarea unei experiente cu reverberatii in constiinta artistului.Doar cand e vorba de creatia insasi este folosit timpul prezent,sugerand caracterul etern al artei"Sunt stihuri .de acum".

Atat prin imaginarul poetic cat si prin estetica uratului,FLORI DE MUCEGAI reprezinta o creatie literara originala demna de MODERNISMUL ROMANESC,Arghezi dovedindu+se un "bijutier al cuvantului si un artist de o mare profunzime filozofica.