Comentariul
poeziei GRAI VALAH DE VASILE VOICULESCU
"GRAI VALAH"
DE VASILE VOICULESCU
De
profesie medic, Vasile Voiculescu (1884-1963) este
unul dintre cei mai mari scriitori romani, o prezenta
activa si originala in lit. interbelica, unele dintre
operele sale fiind publicate si dupa al doilea razboi mondial.
Opera
sa constituita din vol de versuri :"Poezii"( vol de
debut-1916), "Parga", "Poeme cu ingeri", "Urcus", "Intrezariri", vol de proza
:" Capul de zimbru" si "Ultimul Berevoi". Cel mai valoros volum este "Sonete inchipuite de Shakespeare" publicat postum.
Dintr-o
admiratie sincera si profunda ia nastere si poezia "Grai valah obiectul dragostei si al admiratiei este de data aceasta
limba romana , impresionanta prin toate insusirile alese.
De
fapt titlul , constituit dintr-un substantiv comun si
un adjective,exprima limba romana, graiul stramosesc.
Poezia
este o oda inchinata limbiii romane, frumusetii ei , fata de care poetul isi
exprima intreaga dragoste si admiratie , impinse pana la veneratie.Oda este o
specie a poeziei lirice in care autorul preamareste
limba , pop sau o pers. , un eveniment, un moment istoric etc. .
Oda incepe si se termina cu vocative.
Desi
limbajul este presarat cu termeni muntenesti, ideile
si metaforele sunt impresionante.
Prin
epitetul "grai tamaiat" poetul evidentiaza faptul ca limba are numeroase
nuante.
Metafora
"catuie de petale" aseamana limba cu o floare, deasemenea met "vant batran" se
refera la vechimea limbii, iar met "cu mierea-n spinare" se refera la dulceata
sonoritatii acestei limbi.
Verbul inventat chiar de autor "mi-a ciobanit"
semnifica faptul ca gandul a colindat meleagurile limbii romane.
Armonia
limbii romane, caracterul ei melodios, sunt descoperite de poet in undele
racoroase ale paraielor si in sunetul prelung al buciumului.(Serpi
de racoare verde-n paraie,/Carari de bucium lung te stretaie)
Teritoriul
intins al limbii romane este numit met "sesul",acest
vocabular amplu este strabatut in lung si in lat de curiozitatea si setea de
frumos a oamenilor care o vorbesc.("dorul")
Poetii
sunt asemanati cu niste pasari maiestoase care aleg cuvintele cele mai dulci.("Granguri de aur boabele-ti ciugul")
Poetul
este cel care adeseori de intoarce cu veneratie la cuv vechi,la
arhaisme num met "arsu-ti coclaur". Prin arhaisme razbate
glasul istoriei noastre framantate, al stramosilor.
Lb
romana este form pe de o parte din cuv care exp tristetea, pe de alta parte din
cuv care exp bucuria, toate acestea form tezaurul lb ramane num met "slavit
pristol de piatra si floare".Acesta este num altar deoarece dat lui ne-am
pastrat fiinta nationala , rezistenta ca o floare si gingasa ca o floare.
Orginalitatea
odei consta insa in ineditul expresiei poetice si forta ei de sugestie, creand
astfel un taram mirific, cu nume de legenda
- limba romana.
De profesie
medic, Vasile Voiculescu (1884-1963) este unul dintre
cei mai mari scriitori romani, o prezenta activa si
originala in lit. interbelica, unele dintre operele
sale fiind publicate si dupa al doilea razboi mondial. t2z6zr
Opera sa constituita din vol de versuri :"Poezii"( vol
de debut-1916), "Parga", "Poeme cu ingeri", "Urcus", "Intrezariri", vol de
proza :" Capul de zimbru" si "Ultimul Berevoi". Cel mai valoros volum este "Sonete inchipuite de Shakespeare" publicat postum.
Dintr-o admiratie sincera si profunda ia nastere si poezia "Grai valah obiectul dragostei si al admiratiei este de data aceasta
limba romana , impresionanta prin toate insusirile alese.
De fapt titlul , constituit dintr-un substantiv comun
si un adjective,exprima limba romana, graiul stramosesc.
Poezia este o oda inchinata limbiii romane, frumusetii ei , fata de care poetul
isi exprima intreaga dragoste si admiratie , impinse pana la veneratie.Oda este
o specie a poeziei lirice in care autorul preamareste
limba , pop sau o pers. , un eveniment, un moment istoric etc. .
Oda incepe si se termina cu vocative.
Desi limbajul este presarat cu termeni muntenesti,
ideile si metaforele sunt impresionante.
Prin epitetul "grai tamaiat" poetul evidentiaza faptul ca limba are numeroase
nuante.
Metafora "catuie de petale" aseamana limba cu o floare, deasemenea met "vant
batran" se refera la vechimea limbii, iar met "cu mierea-n spinare" se refera
la dulceata sonoritatii acestei limbi.
Verbul inventat chiar de autor "mi-a ciobanit" semnifica
faptul ca gandul a colindat meleagurile limbii romane.
Armonia limbii romane, caracterul ei melodios, sunt descoperite de poet in
undele racoroase ale paraielor si in sunetul prelung al buciumului.(Serpi de
racoare verde-n paraie,/Carari de bucium lung te stretaie)
Teritoriul intins al limbii romane este numit met "sesul",acest vocabular amplu
este strabatut in lung si in lat de curiozitatea si setea de frumos a oamenilor
care o vorbesc.("dorul")
Poetii sunt asemanati cu niste pasari maiestoase care aleg cuvintele cele mai
dulci.("Granguri de aur boabele-ti ciugul")
Poetul este cel care adeseori de intoarce cu veneratie la cuv vechi,la arhaisme
num met "arsu-ti coclaur". Prin arhaisme razbate glasul
istoriei noastre framantate, al stramosilor.
Lb romana este form pe de o parte din cuv care exp tristetea, pe de alta parte
din cuv care exp bucuria, toate acestea form tezaurul lb ramane num met "slavit
pristol de piatra si floare".Acesta este num altar deoarece dat lui ne-am
pastrat fiinta nationala , rezistenta ca o floare si gingasa ca o floare.
Orginalitatea odei consta insa in ineditul expresiei poetice si forta ei de
sugestie, creand astfel un taram mirific, cu nume de
legenda
- limba romana.
Structura,
semnificatii, limbaj artistic
Poezia 'Grai valah'
de Vasile Voiculescu este alcatuita din sapte distihuri [stfofe de cate doua
versuri - n.n.] si contureaza, intr-un limbaj metaforic inedit, insusirile
limbii romane, fata de care poetul simte o admiratie deosebita, traieste o
emotie puternica.
Adresarea directa de la inceputul poeziei - 'Grai tamaiat, catuie de
petale' - este impresionanta prin epitetul
'tamaiat' si metafora cu totul surprinzatoare 'catuie de
petale'. Poetul apeleaza astfel la toate simturile omenesti prin care este perceputa limba stramoseasca: auditiv -
'grai'; vizual - vasul cu 'petale' si mai ales olfactiv -
'tamaiat' si 'petale'. Gandul lui se indreapta cu admiratie
catre frumusetea si vechimea limbii, care isi trage sevele din graiul
stramosesc al ciobanilor: 'Gandul mi-a ciobanit pe plaiurile tale',
remarcand aici inovatia stilistica a verbului derivat din substantivul cioban.
Graiul romanesc este creatia neamului si este la fel
de vechi precum natura, transmis din generatie in generatie, ca dus de vant,
fiind totodata dulce si incantator. Aceste idei sunt exprimate prin epitetul
'batran' si metafora: 'Vant batran cu miere-n spinare'.
Limbajul artistic deosebit, este ilustrat aici de
catre autor, de sirul de metafore cu totul inedite, deoarece limba este asemanata
cu elemente si fiinte din natura, sugerand ca graiul dulce, romanesc are
sensuri ascunse, nebanuite, de un farmec de neegalat: 'Serpi de
racoare', 'Carari de bucium', 'Granguri de aur'.
Prezenta verbului 'ara' si a substantivelor 'dor' si
'plugul' compara insusirile limbii cu viata, cu efortul si simtirea
cea mai profunda a taranului roman: 'Sesul ti-l ara dorul cu plugul'.
In graiul romanesc si-au exprimat strabunii suferintele si chinurile indurate
de-a lungul istoriei atat de zbuciumate a acestui neam,
aureolat pana la urma de glorie: 'Calc des cu sufletul arsu-ti coclaur, /
Din fund ofteaza stramosii de aur', fata de care poetul exprima admiratie
si veneratie, redate prin epitetul metaforic 'stramosii de aur'.
Pentru Vasile Voiculescu, limba noastra romana, este un pisc al
spiritualitatii romanesti, conturat prin imbinarea momentelor de dificultati si
de cumpana, cu cele da izbanzi si bucurii ale istoriei noastre, care lumineaza
generatii de-a randul sufletele romanilor, prin cuvinte ale suferintei ori ale
gloriei: 'De piscul tau, unde se-mbina / Pale de nori cu limbi de
lumina'.
Poetul are un cult pentru limba
stramoseasca, la care se inchina cu smerenie, ca in
fata unui altar. Rostirea in graiu romanesc - 'Buzele-mi razam
frematatoare' - este pentru el
adevarata religie, o credinta puternic
inradacinata in constiinta si inima sa. Metafora
altarului este construita printr-un arhaism,
'pristol', tocmai pentru a exprima vechimea limbii, urmat de
epitetele substantivale 'de piatra si floare'. Semnificatia
acestei metafore inedite este foarte sugestiva,
deoarece piatra este simbolul tariei, permanentei si al
dainuirii in timp, iar floarea numeste gingasia, puritatea,
frumusetea unica a limbii romane.
In poezia 'Grai valah', Vasile Voiculescu face o adevarata
demonstratie de maiestrie in folosirea limbii romane, descoperind
sensuri nebanuite cuvintelor si compunand mijloace artistice inedite,
surprinzatoare si unice in omagierea
limbajului romanesc.
Prozodia. Versurile sunt lungi
si inegale, masura variind intre 9 si 13 silabe. Rima este imperecheata, dar la fel de surprinzatoare
prin potrivirea sonora
la sfarsitul versurilor a unui substantiv cu un adjectiv pronominal, sau
cu un verb: 'petale/tale'; 'paraie/stretaie';
'se-mbina/lumina'.
Deoarece Vasile Voiculescu isi exprima sentimentele de admiratie
si pretuire fata de expresivitatea, muzicalitatea si
vechimea limbii romane, folosind mijloace artistice si un
ton solemn, elogiativ, poezia 'Grai valah' este o oda.