Comentariul poeziei grai valah de vasile voiculescu

Comentariul poeziei GRAI VALAH DE VASILE VOICULESCU

"GRAI VALAH"

DE VASILE VOICULESCU

De profesie medic, Vasile Voiculescu (1884-1963) este unul dintre cei mai mari scriitori romani, o prezenta activa si originala in lit. interbelica, unele dintre operele sale fiind publicate si dupa al doilea razboi mondial.

Opera sa constituita din vol de versuri :"Poezii"( vol de debut-1916), "Parga", "Poeme cu ingeri", "Urcus", "Intrezariri", vol de proza :" Capul de zimbru" si "Ultimul Berevoi". Cel mai valoros volum este "Sonete inchipuite de Shakespeare" publicat postum.

Dintr-o admiratie sincera si profunda ia nastere si poezia "Grai valah obiectul dragostei si al admiratiei este de data aceasta limba romana , impresionanta prin toate insusirile alese.

De fapt titlul , constituit dintr-un substantiv comun si un adjective,exprima limba romana, graiul stramosesc.

Poezia este o oda inchinata limbiii romane, frumusetii ei , fata de care poetul isi exprima intreaga dragoste si admiratie , impinse pana la veneratie.Oda este o specie a poeziei lirice in care autorul preamareste limba , pop sau o pers. , un eveniment, un moment istoric etc. .

Oda incepe si se termina cu vocative.

Desi limbajul este presarat cu termeni muntenesti, ideile si metaforele sunt impresionante.

Prin epitetul "grai tamaiat" poetul evidentiaza faptul ca limba are numeroase nuante.

Metafora "catuie de petale" aseamana limba cu o floare, deasemenea met "vant batran" se refera la vechimea limbii, iar met "cu mierea-n spinare" se refera la dulceata sonoritatii acestei limbi.

Verbul inventat chiar de autor "mi-a ciobanit" semnifica faptul ca gandul a colindat meleagurile limbii romane.

Armonia limbii romane, caracterul ei melodios, sunt descoperite de poet in undele racoroase ale paraielor si in sunetul prelung al buciumului.(Serpi de racoare verde-n paraie,/Carari de bucium lung te stretaie)

Teritoriul intins al limbii romane este numit met "sesul",acest vocabular amplu este strabatut in lung si in lat de curiozitatea si setea de frumos a oamenilor care o vorbesc.("dorul")

Poetii sunt asemanati cu niste pasari maiestoase care aleg cuvintele cele mai dulci.("Granguri de aur boabele-ti ciugul")

Poetul este cel care adeseori de intoarce cu veneratie la cuv vechi,la arhaisme num met "arsu-ti coclaur". Prin arhaisme razbate glasul istoriei noastre framantate, al stramosilor.

Lb romana este form pe de o parte din cuv care exp tristetea, pe de alta parte din cuv care exp bucuria, toate acestea form tezaurul lb ramane num met "slavit pristol de piatra si floare".Acesta este num altar deoarece dat lui ne-am pastrat fiinta nationala , rezistenta ca o floare si gingasa ca o floare.

Orginalitatea odei consta insa in ineditul expresiei poetice si forta ei de sugestie, creand astfel un taram mirific, cu nume de legenda

- limba romana.

De profesie medic, Vasile Voiculescu (1884-1963) este unul dintre cei mai mari scriitori romani, o prezenta activa si originala in lit. interbelica, unele dintre operele sale fiind publicate si dupa al doilea razboi mondial. t2z6zr
Opera sa constituita din vol de versuri :"Poezii"( vol de debut-1916), "Parga", "Poeme cu ingeri", "Urcus", "Intrezariri", vol de proza :" Capul de zimbru" si "Ultimul Berevoi". Cel mai valoros volum este "Sonete inchipuite de Shakespeare" publicat postum.
Dintr-o admiratie sincera si profunda ia nastere si poezia "Grai valah obiectul dragostei si al admiratiei este de data aceasta limba romana , impresionanta prin toate insusirile alese.
De fapt titlul , constituit dintr-un substantiv comun si un adjective,exprima limba romana, graiul stramosesc.
Poezia este o oda inchinata limbiii romane, frumusetii ei , fata de care poetul isi exprima intreaga dragoste si admiratie , impinse pana la veneratie.Oda este o specie a poeziei lirice in care autorul preamareste limba , pop sau o pers. , un eveniment, un moment istoric etc. .
Oda incepe si se termina cu vocative.
Desi limbajul este presarat cu termeni muntenesti, ideile si metaforele sunt impresionante.
Prin epitetul "grai tamaiat" poetul evidentiaza faptul ca limba are numeroase nuante.
Metafora "catuie de petale" aseamana limba cu o floare, deasemenea met "vant batran" se refera la vechimea limbii, iar met "cu mierea-n spinare" se refera la dulceata sonoritatii acestei limbi.
Verbul inventat chiar de autor "mi-a ciobanit" semnifica faptul ca gandul a colindat meleagurile limbii romane.
Armonia limbii romane, caracterul ei melodios, sunt descoperite de poet in undele racoroase ale paraielor si in sunetul prelung al buciumului.(Serpi de racoare verde-n paraie,/Carari de bucium lung te stretaie)
Teritoriul intins al limbii romane este numit met "sesul",acest vocabular amplu este strabatut in lung si in lat de curiozitatea si setea de frumos a oamenilor care o vorbesc.("dorul")
Poetii sunt asemanati cu niste pasari maiestoase care aleg cuvintele cele mai dulci.("Granguri de aur boabele-ti ciugul")
Poetul este cel care adeseori de intoarce cu veneratie la cuv vechi,la arhaisme num met "arsu-ti coclaur". Prin arhaisme razbate glasul istoriei noastre framantate, al stramosilor.
Lb romana este form pe de o parte din cuv care exp tristetea, pe de alta parte din cuv care exp bucuria, toate acestea form tezaurul lb ramane num met "slavit pristol de piatra si floare".Acesta este num altar deoarece dat lui ne-am pastrat fiinta nationala , rezistenta ca o floare si gingasa ca o floare.
Orginalitatea odei consta insa in ineditul expresiei poetice si forta ei de sugestie, creand astfel un taram mirific, cu nume de legenda
- limba romana.

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

Structura, semnificatii, limbaj artistic

Poezia 'Grai valah' de Vasile Voiculescu este alcatuita din sapte distihuri [stfofe de cate doua versuri - n.n.] si contureaza, intr-un limbaj metaforic inedit, insusirile limbii romane, fata de care poetul simte o admiratie deosebita, traieste o emotie puternica.

Adresarea directa de la inceputul poeziei - 'Grai tamaiat, catuie de petale' - este impresionanta prin epitetul 'tamaiat' si metafora cu totul surprinzatoare 'catuie de petale'. Poetul apeleaza astfel la toate simturile omenesti prin care este perceputa limba stramoseasca: auditiv - 'grai'; vizual - vasul cu 'petale' si mai ales olfactiv - 'tamaiat' si 'petale'. Gandul lui se indreapta cu admiratie catre frumusetea si vechimea limbii, care isi trage sevele din graiul stramosesc al ciobanilor: 'Gandul mi-a ciobanit pe plaiurile tale', remarcand aici inovatia stilistica a verbului derivat din substantivul cioban.

Graiul romanesc este creatia neamului si este la fel de vechi precum natura, transmis din generatie in generatie, ca dus de vant, fiind totodata dulce si incantator. Aceste idei sunt exprimate prin epitetul 'batran' si metafora: 'Vant batran cu miere-n spinare'.

Limbajul artistic deosebit, este ilustrat aici de catre autor, de sirul de metafore cu totul inedite, deoarece limba este asemanata cu elemente si fiinte din natura, sugerand ca graiul dulce, romanesc are sensuri ascunse, nebanuite, de un farmec de neegalat: 'Serpi de racoare', 'Carari de bucium', 'Granguri de aur'. Prezenta verbului 'ara' si a substantivelor 'dor' si 'plugul' compara insusirile limbii cu viata, cu efortul si simtirea cea mai profunda a taranului roman: 'Sesul ti-l ara dorul cu plugul'.

In graiul romanesc si-au exprimat strabunii suferintele si chinurile indurate de-a lungul istoriei atat de zbuciumate a acestui neam, aureolat pana la urma de glorie: 'Calc des cu sufletul arsu-ti coclaur, / Din fund ofteaza stramosii de aur', fata de care poetul exprima admiratie si veneratie, redate prin epitetul metaforic 'stramosii de aur'.

Pentru Vasile Voiculescu, limba noastra romana, este  un pisc al spiritualitatii romanesti, conturat prin imbinarea momentelor de dificultati si de cumpana, cu cele da izbanzi si bucurii ale istoriei noastre, care lumineaza generatii de-a randul sufletele romanilor, prin cuvinte ale suferintei ori ale gloriei: 'De piscul tau, unde se-mbina / Pale de nori cu limbi de lumina'.

Poetul are un cult pentru limba stramoseasca, la care se inchina cu smerenie, ca in fata unui altar. Rostirea in graiu romanesc - 'Buzele-mi razam frematatoare' - este pentru el adevarata religie, o credinta puternic inradacinata in constiinta si inima sa. Metafora altarului este construita printr-un arhaism, 'pristol', tocmai pentru a exprima vechimea limbii, urmat de epitetele substantivale 'de piatra si floare'. Semnificatia acestei metafore inedite este foarte sugestiva, deoarece piatra este simbolul tariei, permanentei si al dainuirii in timp, iar floarea numeste gingasia, puritatea, frumusetea unica a limbii romane.

In poezia 'Grai valah', Vasile Voiculescu face o adevarata demonstratie de maiestrie in folosirea limbii romane, descoperind sensuri nebanuite cuvintelor si compunand mijloace artistice inedite, surprinzatoare si unice in omagierea limbajului romanesc.

Prozodia. Versurile sunt lungi si inegale, masura variind intre 9 si 13 silabe. Rima este imperecheata, dar la fel de surprinzatoare prin potrivirea sonora la sfarsitul versurilor a unui substantiv cu un adjectiv pronominal, sau cu un verb: 'petale/tale'; 'paraie/stretaie'; 'se-mbina/lumina'.

Deoarece Vasile Voiculescu isi exprima sentimentele de admiratie si pretuire fata de expresivitatea, muzicalitatea si vechimea limbii romane, folosind mijloace artistice si un ton solemn, elogiativ, poezia 'Grai valah' este o oda.