Clasicism
(cf. fr. classicisme
Clasicismul este un curent literar
care a aparut mai intai in Franta, in secolul al XVII-lea, raspandindu-se apoi
in mai toate literaturile europene , distingandu-se prin urmatoarele
principii estetico-literare: a) promovarea rationalismului, a «luminii
ratiunii» (Boileau); b) cercetarea naturii umane si relevarea caracterelor /
tipologiilor; c) armomie si echilibru; d) ordine si rigoare; e) genurile
literare sa fie pure; f) stilul sa fie sobru; g) respectarea celor trei unitati
antice: de loc, de timp, de actiune; h) eroul sa fie un rationalist, ratiunea
eroului sa domine / guverneze inima, sa presare pretutindeni faptuiri ale
binelui aidoma unui Fat-Frumos din basmele
Dacoromanilor , sa lupte pentru biruinta luminii
asupra intunericului, pentru trumful ratiunii in fata violentei etc.
Criticul / esteticianul Adrian Marino sublinia ca: «toate
principiile estetice ale clasicismului au avut si au inca, in parte, o functie dubla: stimulatoare si coercitiva,
eliberatoare si represiva, "modernista" si
academizanta; reabilitarea aspectelor pozitive ale clasicismului devine in
felul acesta o necesitate a obiectivitatii critice» (cf. MDil, 328)
Pentru principiile estetice ale clasicismului, celebra este Arta poetica de Nicolas Boileau
(1636 Ideile-s
la unii atat de-ntunecate, / Ca par de-o pacla deasa mereu ingreunate; / Lumina
ratiunii nu-i poate lamuri, / 'Nainte de a scrie, invata-te-a gandi. // De-i
limpede ideea sau nu-i destul de clara, / Asa va fi si versul ce-n urma-i va
s-apara, / Cand prinzi un lucru bine, exprima-l deslusit, / Cuvantul, sa-l
imbrace, rasare negresit. // Lucrati incet chiar daca imboldul va zoreste, / Sa nu va-ncante stilul ce-alearga nebuneste;
// Ai grija, orice lucru la locul lui sa fie; / Sfarsitul si-nceputul sa-si
aiba armonie. // Iubiti deci ratiunea si pentru-a voastre lire / Din ea luati
frumosul, si-a artei stralucire. // Dar noi ce ne supunem la legea
ratiunii, / Vrem arta sa indrepte si-un mers al actiunii; / Un loc, o zi anume
si-un singur fapt deplin / Vor tine pan' la urma tot teatrul arhiplin. // Un nou erou pe scena de-nchipui in prezent, / In tot cu sine
insusi sa fie consecvent / Si pan' la finea dramei, privit si priceput, /
Acelasi sa ramana ca si la inceput. // Fii clar, concis si sprinten in orice
povestire.
In literatura romana, elemente ale clasicismului se evidentiaza in
creatia beletristica a lui D. Cantemir (indeosebi, in Istoria ieroglifica), a lui Ion Budai-Deleanu (in epopeea [iganiada), a lui Gh. Asachi, Anton Pann s. a. La scriitorii romani din epoca pasoptista (1821 / 1830 1860 / 1867), clasicismul si
romantismul se releva intr-o interesanta simbioza, ca aspect al efortului
sincronizator al literaturii romane cu literaturile european-occidentale.
Astfel, la Grigore Alexandrescu, scriitor reprezentativ pentru literatura
romana din epoca pasoptista, elementele clasicismului sunt preponderente in
fabule (Toporul si padurea, Magarul rasfatat,
Cainele si catelul, Lupul moralist, Boul si vitelul, Vulpea liberala, Pisica
salbatica si tigrul etc.),
in scrisori (Epistola marelui
logofat I. Vacarescu, Epistola d-lui I. Campineanu, Epistola d-lui Alexandru
Donici, fabulist moldovean etc.), in satire (Satira.
Duhului meu, O profesiune de credinta, Razbunarea soarecilor etc.), in epigrame (Un osandit
la moarte, Un preot cuvios, In iad mai deunazi etc.), in vreme ce elementele
romantismului sunt covarsitoare in meditatii, in elegii etc. (Anul 1840, Umbra lui Mircea. La Cozia, Mormintele. La
Dragasani, Rasaritul lunei. La Tismana etc.).
