Zona zero -Herbert W. Franke-

Zona zero -Herbert W. Franke-

Sticla ferestrei de la cabina era vopsita in alb, dar cei mai multi indepartau pe ascuns culoarea. La inceput nu se prea puteau recunoaste multe lucruri. Pornisera de la marginea districtului locuit, iar lu­mina provenita de la un satelit de iluminat abia daca patrundea prin aburii grosi ai smogului. Dreptun­ghiuri ,de culoare gri, cu gauri adinci de umbra, ici colo cite o scinteiere slraba.

Au urcat apoi mai sus, au patruns de jos in ma­sele inerte, scrutand intunecimea involburata, aruncind numai ocazional cite o privire intr-un abis de ceata cu margini zdrentuite. Apoi, valul tremura­tor al intunericului se rupse brusc si deasupra lor, incepu sa straluceasca cerul noptii, cu nenumarate puncte luminoase: stelele, binecunoscute din progra­mele de invatamint, admirate din cind in cind prin planetarii, si totusi uimitoare. Nicaieri nu fusesera descrise asa cum erau de fapt in realitate, nicaieri nu fusesera infatisate astfel.

Marea de smog vuia undeva departe sub ei. Aburii grosi se subtiara din ce in ce mai mult, alcatuind virtejuri, gauri. Jos, mai degraba se banuia decit se za­rea acel teritoriu necunoscut.

Acolo jos, undeva, trebuia sa fie granita. Nu mai erau fortificatii, nici gropi, nici garduri de sirma ghimpata, nici turnuri de paza, nici baraje antitanc, nici ziduri. Nimic mai mult decit o linie de demarcatie finara. Blocada era insa totala, fortificatiile, de netrecul. Radarul, seismografele, camerele de televiziune ascunse, iar in spatele lor, bazele cu rachete. Poate ca existau si alte mijloace de control, alte arme, cine putea sa stie? Era ciudat insa ca acum puteau zbura pur si simplu deasupra acestei zone.

Catre dimineata au fost martorii unui spectacol pe care-1 ofera numai filmele documentare: stelele au palit, cerul a devenit de un roz laptos, iar apoi glo­bul soarelui urca deasupra liniei orizontului, mult mai luminos decit discul palid, care putea fi vazut ziua prin ceata, chiar mai sclipitor decit satelitii de iluminat la maxima lor intensitate. Acum peisajul se deplasa sub ei — un model alcatuit din alb, gri si negru, cu nuante de verde — plante rasarind din cenusa, intre ele cercuri de ocru, cratere, pamint ras­colit, lut. O retea de artere lucitoare, un riu, despi­cat in sute de brate, iar alaturi de el o nesfirsita linie dreapta, de culoare gri — albia drenata, de-acum uscata. Mari movile de roci dislocate blocasera cursul superior al riului, acesta fiind nevoit sa-si faureasca albii noi. Zona Zero.

Acum pamintul se inclina, motoarele zumzaira intr-o tonalitate mai inalta, corpul transportorului vi­bra; formatia de aparate de zbor coti si lua drumul firisoarelor de apa lucitoare. La dreapta si la stinga — lanturi de dealuri, iar linga acestea umbre lungi, apoi din nou cimpie, urme ale culturilor de altadata, un desen de linii si curbe, care fusesera odinioara strazi, sine, mai incolo scheletul unui pod, gramezi de darimaturi — odinioara sate si orase, rampe de lansare, neavariate, absolut pustii. Dupa aceea aparu o su­prafata colorata pestrit, in nuante galbene si gri, imensa si parasita, care umplu in scurta vreme in­tregul cimp vizual.

Inca o ora. Plictis, in ciuda asteptarii, zbor deasu­pra nimicului. Soldatii cu echipamentele lor grele se miscau incoace si incolo, incepu sa se infiripe o conversatie pe un ton scazut, iar intre replici se puteau auzi cuvinte spuse mai tare, glume

Pina cind difuzorul indica faza urmatoare.

— Castile pe cap, deschideti aparatele de emisie-receptie! Inchideti vizierele! Spetezele in pozitie verticala! Capetele sprijinite de genunchi! Miinile la ceafa!

— Inchideti usile camerei de presurizare! Coboriti modulul de aterizare!

Se simti o zguduitura scurta, stomacul parca li s-ar fi ridicat, o senzatie de plutire vuietul zborului pla­nat, o presiune usoara, ca intr-un lift, pe parcursul a citeva respiratii mai greoaie. La acestea se adauga, putin cam neplacut, asteptarea aterizarii — vor atinge cu bine solul? Totul ca la exercitiu. Era oare un exercitiu?

Cine isi mai aruncase o privire prin fereastra de pe care indepartasera cu unghiile vopseaua alba, putea sa desluseasca in fata, in partea dreapta, o formatiune cu un aspect mat — ca o spuma care pluteste pe apa. Jos nu se mai vedea nimic din toate acestea.

Se intorsese, potrivit planului.

Contase pe acest lucru, crezuse in el si se indoise de el. Sperase acest lucru si se temuse de el. Isi in­chipuise totul: revederea, imprejurimile familiare, felicitarile si onorurile, iar apoi munca indelungata, plina de promisiuni — cu alte cuvinte, valorificarea datelor. Aceasta era succesiunea fireasca a fazelor din program.

Si acum nu mai pricepea firescul. Nu se simtea asa cum s-ar fi asteptat, nu era nici linistit si nici sigur, nici mindru si nici multumit.

Prin geamurile din material plastic privea impre­jurimile. Putea sa fie un garaj, un hangar, o sala de sport goala. Undeva, deasupra lui, in afara cimpului sau vizual, ardea permanent o lumina tulbure. Um­brele din colturi dadeau impresia unor gauri cu mu­chii drepte, in fata usii rulante statea o santinela pe un scaunel, tinind un pistol-mitraliera pe ge­nunchi.

Ii construisera o cusca, o carcasa din material plas­tic, un palat din sticla sintetica, o suita de celule, mult prea mare pentru el, pentru medic si pentru sora.

Poate de vina era faptul ca statea singur. (Medicul care il supraveghea si sora nu contau. Erau niste zerouri. Fata era blonda si provocator de draguta, in­grijitoare si secretara. Avea grija de el cu un aer de supusenie patrunzatoare. Medicul il lasase sa in­teleaga ca ea n-ar avea nimic impotriva sa se cluce cu el, daca ar simti aceasta, dorinta, usor de initeles, dupa aceasta expeditie lunga) Pavel, Greg, Josef, Tibor si Sonia; incerca sa-1 reinvie in memorie pa fiecare membru al echipajului, dar ramasesera doar niste scheme. Valul, care se asternea pe obiecte, cu­prindea si chipurile trecutului. Nu era chiar atit de mihinit ca se intorsese fara ceilalti, asa cum ar fi trebuit de fapt sa fie. Nu, nu acesta era motivul. Dadu cu mina la o parte revistele: ilustrate, revistele de sport, magazinele si numerele de rebus, pe care ei i le tot puneau pe masa. Le-ar fi rupt in mii de bucati, cu cea mai mare placere, sau le-ar fi zvirlit de pereti, insa atunci ar fi venit in goana medicul si fisneata blonda si l-ar fi supus din nou la torturi — electrocardiograma, intensitatea pulsului, electroen­cefalograma, viteza de sedimentare a singelui, urina, probe de tesut; corpul sau era acoperit cu fisii de plasture in toate locurile de unde-i prelevasera bucati de piele, de carne si de oase. Il examinau neincetat, cind se scula, in somn, la citit, atunci cind minca, si chiar atunci cind mergea la toaleta; ii adunau fecalele si le cercetau cu microscoapele. Nu erau sa­tisfacuti de el, deoarece se comporta altfel decit ca un erou si cautau pricina acestui fapt in desfasurarea procesului digestiv.

Era oare un erou? Cuvintul se situa in afarara ca­pacitatii sale de intelegere. Presedintele Consiliului de Ministri il calificase astfel, Comandantul Suprem al Fortelor Aeriene ii decernase un ordin. Infringerea fusese transformata intr-o victorie. Cadetii flutura­sera niste steaguri, iar unul dintre ei citise un para­graf din textul lui Basal:

Atita vreme cit viata este doar un proces intre om si natura, elementele sale simple sint comune tuturor formelor de dezvoltare sociala, insa fiecare ferma: istorica determinata a acestui proces dezvolta mai departe bazele materiale si formele sociale. Odata atinsa o anumita treapta de maturizare, forma isto­rica respectiva este eliminata si face loc alteia, care ii este superioara. Faptul ca momentul unei aseme­nea crize a sosit se poate sesiza imediat, odata ce se generalizeaza si se adinceste contradictia si opozitia dintre dezvoltarea materiala si forma sociala.

Tinura un minut de reculegere, cinstind astfel me­moria celor care nu se mai intorsesera. Totul se pre­schimba apoi brusc intr-o manifestare entuziasta de bucurie, il examinara printr-un geam ca pe un ani­mal rar, iar in final se retrasesera. Televiziunea ve­nise de citeva ori, regizori, fotografi, maestrii de lu­mini, camerele de luat vederi il inconjurasera cu ochii lor ficsi. Mai tirziu ii aparuse chipul pe prima pagina, prezentindu-1 in timp ce statea la geam, zimbind politicos, cu receptorul telefonic la ureche. Astfel a fost el prezentat Lumii Libere.

Intre timp publicul il daduse uitarii. Numai ofiterii veneau zilnic la el, medicii, psihologii, sociologii, bio­logii si fizicienii, oamenii tacuti de la Departamentul de Securitate Interna: mereu soseau haite intregi, se asezau in fata difuzoarelor, bateau in microfoane, isi puneau in functiune aparatele lor. El statea in acest rastimp in vitrina, cu electrozi fixati pe craniu, pe piept si pe spate, cu higroscoape pe podul pal­melor. Ei ii puneau intrebari si el le raspundea, iar chipurile lor imobile nu aratau daca-1 credeau sau nu. Nici nu era necesar sa-1 creada sau nu; cu aju­torul detectorului de minciuni, puteau sa-si dea seama daca spune adevarul. Chiar mai mult: daca era stinjenit sau nervos, daca ii era teama, daca avea constiinta incarcata sau daca le ascundea ceva. Si cind se termina chestionarea, care era mai degraba un inte­rogatoriu, isi bagau in serviete blocnotesurile, isi puneau pixurile in buzunarele uniformelor, se ridicau si plecau. Nici unul dintre ei nu il salutase pina acum.

La inceput a suportat toate astea rabdator, ulterior a lasat sa se intrevada o usoara iritare, la care se sim­tea indreptatit. Mai tirziu insa incepu sa se indo­iasca de drepturile pe care le avea si sa se teama ca o sa-1 tina inchis mai multa vreme in cusca sa. A de­venit deci din nou amabil, dispus sa colaboreze, sa­ritor, insa banuiala sa deveni din ce in ce mai intensa, pina cind se prefacu in certitudine: carantina tre­buia sa dureze patruzeci de zile — de acum trecu­sera patruzeci si trei de zile. Era prizonier.

Aterizasera violent, dar nu mai violent ca de obi­cei, arcurile amortizara impulsul, iar acum oscilau in sus si in jos. Mecanismul de frinare ii scutura cu putere, iar peretii se ridicara in sus

Au sarit afara, au luat-o la goana, pret de zece metri, s-au aruncat la pamint totul a ramas inva­luit in liniste. Solul, care se putea zari prin gemule­tele castilor lor, era format dintr-un amalgam de mase sticloase, ca dupa spargerea unui geam securizat. Nu existau nici iarba si nici pomi, nici animale si nici oameni, in afara de cei care apartineau detasamen­tului de aterizare. Nici contoarele Geiger nu indicau nimic. (Acest lucru era cel mai important, deoarece acesta era marele risc al actiunii.)

Trebuiau sa ramina intinsi, pina cind manevra se sfirsea. Modulele de aterizare atingeau solul foarte aproape unul de celalalt, si nu puteai sa te astepti ca toate sa aterizeze fara nici un fel de problema. Une­ori, in timpul exercitiilor, mecanismul nu functio­nase, iar unele planoare se prabusisera la pamint ca niste pietroaie. (Doar putini stiau ca fusesera fara echipaj; era vorba de o masura psihologica — pregatirea pentru un caz real, cind nu era neaparat obli­gatoriu ca totul sa mearga ca pe roate.)

De data asta totul mersese ca pe roate. Cerul de un albastru laptos era presarat cu puncte negre, care coborau, la inceput repede si apoi mai lent. De la mo­dulele care se apropiau de sol se auzea un zumzait venind de la cele doua inele ale rotoarelor cu palete contrarotative, actionate de curentul ascendent, ener­gia produsa fiind transformata in forta ascensionala de un agregat cu duze.

Cinci minute mai tirziu totul luase sfirsit. Pri­misera incuviintarea sa se ridice — nu-i ameninta nici un pericol eminent — si acum hoinareau fara vreun scop precis in grupuri neorganizate. Doar una dintre echipe desfasura o activitate asemanatoare cu cea a unor roboti. O camera de luat vederi a fost asezata la sol, acesta a fost afinat, iar apoi cei cinci­zeci de soldati se incolonara.

Un piriit rasuna in difuzorul castii.

Nu poate fi adevarat: corul marinei in uniforma de parada.

Acesta era Tibor.

— Un punct de pedeapsa pentru L 10/6. Aparatele de emisie-receptie se utilizeaza numai in interes de serviciu si in caz de forta majora.

Urmara dupa aceea cele zece minute memorabile, in care Lumea Libera afla de actiune.

Anunt special: Astazi, la ora trei dimineata, a in­ceput cea mai insemnata actiune din istoria Lumii Libere; Unitatile fortelor unite au inceput o actiune de aterizare, care s-a incheiat la ora patru si doua­zeci si sase, conform planului. Scopul este integrarea Zonei Zero, curatirea regiunilor contaminate. O echipa de membri ai Academiei de Stiinte, consti­tuita din medici radiologi, specialisti in genetica umana, virusologi, geologi, botanisti si ecologi, au pus la punct un plan pentru decontaminare si, ulte­rior, de populare. Populatia, care mai traieste, oprimata si inchisa ermetic in orase, va fi eliberata de sub jugul celor aflati la putere. Pregatirile pentru reciclarea ei au fost indeplinite.

Se va relata permanent asupra acestei actiuni prin intermediul radioului si televiziunii. Iata prima noas­tra transmisiune.

Crainicul: Este un moment de indreptatita mindrie pentru omenire; curind nu va mai exista pe Pamint nici un fel de oprimare. Pretul este ridicat — primej­dia careia trupele noastre i se expun. Dar obstacolul cel mai dificil a fost depasit, caci nu exista nici o re­zistenta. Acolo unde altadata orice tentativa de a trece granita era reprimata cu duritate, astazi armele tac. Aterizarea, a izbutit simultan in mai multe puncte ale zonei interzise. Se apropie clipa in care vom lua in stapinire restul lumii, care pina acum s-a sustras stradaniilor noastre de a realiza intelegerea. Trecem, legatura la districtul K 11/U 16. Acolo tocmai a fost instalata o camera de luai vederi, care va transmite actul decisiv. Prezentam in direct dialogul dintre punctul de comanda si detasamentul de aterizare.

St. M. –D.: nu s-au produs pierderi, o aterizare la kinograma.

C.G.: Radioactivitate?

St. M. -D.: Foarte redusa — masuram continuu.

C.G.: Agenti patogeni? Virusi?

St. M. –D.: Greu de constatat. Pina acum nimic deosebit. Mai purtam insa costumele de proiectie.

C.G.: In regula. Tocmai a fost conectat sistemul radio oficial. Poate ca relatati ce senzatie te incearca atunci cind calci pentru prima oara intr-o noua zona a lumii.

St. M. -D.: Sintem mindri! Si coplesiti de emotie! Cu totii stim ce inseamna asta. Greul muncii abia acum incepe, caci o sa dureze multa vreme pina cind acest teritoriu va fi populat. Ne bucuram insa ca ne-am adus contributia la aceasta intreprindere.

C.G.: Nu va temeti de contaminare ?

St. M. -D.: Toata lumea este linistita. Radioactivi­tatea nu depaseste limitele normale. Costumele de protectie smt bune: nu permit patrunderea agentilor patogeni. Deocamdata mai respiram oxigenul adus, insa daca primele rezultate ale analizelor vor fi ne­gative — deci daca nu se constata nimic periculos — trecem la utilizarea filtrelor. Lumina este de-a drep­tul orbitoare, insa sticla castilor noastre absoarbe toate radiatiile primejdioase. Altfel, aici nu se intimpla nimic deosebit. Este tare pustiu si plictisitor. Lip­sesc fetele (ride).

C.G.: Acum ne-a parvenit o imagine video. Cred ca momentul festiv este pe cale sa inceapa. Barbatul aflat in prim-plan este gsneral-maiorul Robin, seful detasamentului de aterizare. El va vn spune ciieva cuvinte.

Robin: Prin aceasta teritoriul de aici intra in po­sesiunea Lumii Libere. Fie ca acest ceas sa insemne inceputul unei dezvoltari pasnice si fructuoase. Tra­iasca unitatea, dreptatea si libertatea!

C.G.: Trei dintre membrii detasamentului de ate­rizare inalta steagul Lumii Libere sus pe catarg, ei fiind surprinsi de camerele video din profil, pe fun­dalul cerului. Se intoneaza in acelasi timp imnul, cintat de Corul marinei — vocile au un sunet usor dis­torsionat, deoarece castile trebuie sa ramina inchise. Steagul flutura in bataia vintului. Se aud strigate izolate de ura.

— V-a fost teama?

— Nu.

Ar fi fost reactia fireasca.

— Am fost asigurati ca

— Si v-ati bizuit pe asta?

Da.

— Dar nu pe deplin.

Nu, nu pe deplin. Nu eram atit de sigur. Nu stiam ce se, poate intampla. Aprinderea de la distanta a combustibilului? Defectarea sistemului de condu­cere? Torpila aeriana? Probabil ca totul s-ar fi pe­trecut rapid. Poate ca nici n-am fi bagat nimic de seama. Teama nu mi-a fost.

— Dumneavoastra si colegii dumneavoastra ati fost pregatiti cu grija.

— Da.

— V-a framantat de multa vreme ideea unei in­vazii. N-ati avut vreo banuiala, atunci cind ati pa­truns in Zona Zero, si nu ati avut de intimpinat nici o rezistenta ?

— Nu.

— Ati discutat cu membrii echipajului dumnea­voastra despre acest lucru?

— Nu am vorbit mai deloc.

— Ce senzatie ati avut imediat dupa aterizarea in­cununata de succes in zona interzisa?

— Aceeasi senzatie ca toti ceilalti.

— Mai precis?

— Ma bucuram ca totul a mers ca pe roate.

— Asta a fost totul?

— Stiam ce semnificatie avea aterizarea. Cred ca eram profund tulburat.

— Atunci cind Tibor a facut remarca in legatura cu Corul marinei, cineva a ris. Stiti cine a fost acela?

— Eu am ris. Ne amuzasem cindva pe seama co­rului. Izbucnirea aceea nu avea nimic de a face cu festivitatile.

— Iubiti muzica?

Da.

— Ce fel de muzica ?

Vedeti, cum sa va spun nu tocmai muzica co­rala.

Aveati pe atunci vreun dubiu privind succesul actiunii de ocupare?

Nu.

— Am inregistrat o remarca de-a dumneavoastra era vorba, asteptati

Stiu la ce va referiti Stiam ca ne mai asteapta misiuni importante. Situatia noastra — adica a echi­pei noastre —, era diferita de a tuturor celorlalte. Noi fusesem pregatiti mai indelung pentru a intra in actiune. Totul s-a petrecut asa cum exersasem de nenumarate ori; nu s-a mai intimplat nimic surprin­zator. Si in afara de asta misiunea celorlalti se in­cheiase, iar a noastra abia incepuse.

Dan — cibernetician, homeostazia sistemelor com­plexe si foarte complexe, cibernetica organizarii, teo­ria jocurilor, formalisme generale pentru concepte strategice.

Pavel — sociolog, teoria comportamentala a omu­lui, cai informationale in structurile sociale, concepte politice; teoretician al reciclarii.

Greg — lingvist, automate de traducere, limbi vechi, istorie; specialist in descifrarea codurilor.

Josef — specialist in domeniul curentilor slabi, ra­diotelegrafist, experienta in domeniul transmisiilor audio-vizuale; administratorul proviziilor.

Tibor — electrotehnician, specialist in mecanica fina si in domeniul armamentului, pilot.

Sonia — spicherita, crainica de televiziune, transla­toare; la virsta de 18 ani — cea mai buna decatlonista.

Se sprijineau de pernele tari ale vehiculului sferic. Purtau costumele lor de protectie si transpirau in­cinsi de soarele neobisnuit de puternic. Tibor statea ghemuit in spatele volanului si injura.

In fata lor rulau sase transportoare si, eu mult in fata tuturor, Rover-ul, masina automata care efectua analize. Sarcina ei speciala: controlarea nivelului radioactivitatii. Numai de doua ori daduse alarma; au ocolit atunci niste zone radiante, insa fusese mai degraba o masura de siguranta, caci ei ar fi putut suporta radiatia mai multa vreme, fara repercusiuni. Masuri de siguranta exagerate — asa trebuiau sa ac­tioneze si de acum incolo, daca voiau sa aiba succes. Siguranta micsoreaza insa gradul de libertate in ac­tiune, se gindea Dan. Nu spuse insa nimic.

Tot Tibor a fost acela care a dat glas la ceea ce gindeau cu totii.

— De ce nu ne dau voie sa ne dam jos blestematele astea de masti? Nici nu poti macar sa te stergi de sudoare. Viziera castii se abureste si cum pot sa conduc?

— Ar fi trebuit sa ti-o echipezi cu stergatoare.

Radioactivitatea poate fi controlata. Problema prin­cipala erau factorii bacteriologici. Efectuase oare aici cineva vreo decontaminare? Nimeni nu stia. Sporii si virusii nu imbatrinesc, ci isi pastreaza virulenta. O analiza detaliata dureaza zile intregi microscop, stereoscop, test imunologic. Si chiar asa nu este vorba decit de sondaje.

— Liniste! ii ruga Josef.

— Se petrece ceva prin eter?

— O multime de lucruri!

— Lasa-ne si pe noi sa auzim!

Josef intoarse intrerupatorul la dreapta si acum ascu'rau cu totii. Se auzeau pacanituri, vijiieli si zum­zaiteli.

— S-au inlaturat deranjamentele de receptie ale aparatelor noastre?

— Da. Zgomotele vin de afara.

Josef arata in fata. Nu se vedea nimic altceva decit un amalgam inform, un desert fara nici o variatie, fara puncte de reper, netezit artificial, dezolant.

— Nu se aude nimic altceva? Semnale morse? Vreun limbaj? Incearca pe alte lungimi de unda!

— Asta fac tot timpul. Nimic. In afara de zgomo­tele astea. Nu este insa pur si simplu un vijiit Ia ascultati!

Se auzea un soi de cintec, intii cu sunete inalte, apoi cu sunete joase — sus, jos.

L-au auzit toata ziua — era neschimbat, insa deveni mai puternic.

Seara se dadu semnalul de oprire. Rover-ul descrise un cerc, si cerceta cu atentie zona circumscrisa. Acul indicator nu se misca deloc.

— Liber!

Convoiul se apropia din spate — cincisprezece vehi­cule, zece vehicule cu echipaj, cinci transportoare. Soldatii s-au dat jos, greoi in costumele lor, insa in scurta vreme corturile erau gata montate, iar came­rele de presurizare erau de asemenea, pregatite.

Lichidul de sterilizare se prelinse peste ei. Aeroso­lul atirna in aer ca o ceata, si asteptau din clipa in clipa precipitatiile. Ceasul automat debloca dispozi­tivul de inchidere, iar ei deschisera capacul, intrara inauntru si iesira din costumele lor.

— Ce bine e!

— Acum, un dus rece!

— Avem la dispozitie doar doisprezece litri de apa pe zi; sa fiti deci economi!

— Aici nu ploua niciodata?

— Poate ca tin sub control vremea.

Priveau prin deschizaturile ferestrelor practicate in folia ondulata din material plastic, dispusa la ni­velul ochilor, de jur imprejurul cortului.

— De ce nu se arata?

— Nu stiu ca venim?

— Nu-si parasesc niciodata orasele.

— Si apararea automata?

— Nu mai functioneaza — altfel nu am fi ajuns atit de departe.

Poate ca sint lipsiti de aparare, poate ca le e teama.

Poate ca nu mai traiesc.

— Si semnalele radio?

— Nu-i mai aminti lui Josef de semnale, ca se duce iarasi la cutia lui. Ar face mai bine sa scoata la iveala ceva conserve.

— Si citeva cutii de bere!

Se asezasera pe doua saltele pneumatice cu totii si se simteau bine. Invatasera sa manince, atunci cind in program era planificata masa, si invatasera sa doarma, atunci cind somnul era prevazut in program. Trei ani intregi fusesera instruiti, nu totdeauna in for­matia aceasta, insa asta a fost in final echipa — cea mai stabila combinatie posibila. Se simpatizau intre ei, se intelegeau, fara sa se plictiseasca; stiau cu pre­cizie ca Pavel fusese ales, deoarece iradia liniste si stia sa impace opinii contradictorii. Tibor, in schimb, avea trasaturi caractereologice de natura opusa; era vioi si se enerva deseori din cauza unor nimicuri. Astfel ca nu se ajungea niciodata la acele relatii reci, paralizante, unde fiecare se framinta doar cu pro­priile sale probleme. Nimeni insa nu se indoia ca Ti­bor, atunci cind se ivea o situatie pe muchie de cutit, era unul dintre cei mai tenaci. Si Sonia? Probabil ca o femeie a fost inclusa din ratiuni asemanatoare; exista astfel intotdeauna o tensiune, ce-i drept, o ten­siune inabusita, caci Sonia cea cu parul blond inchis iradia o raceala de gheata.

Se asemanau intr-un mod surprinzator, stind asa in costumele lor de un maro de culoarea lutului, dintr-un material flexibil, care nu se mototolea si nici nu producea rosaturi in interiorul costumului de protectie. Aratau ca niste frati si surori, cu toate ca fratele si sora se asemanau rareori atit de mult ca ei, si se intelegeau la fel de bine ca membrii unei secte.

La ora 20 fix, asa cum era prevazut, se transmise la radio o relatare de la cartierul general privind situa­tia, care nu spunea nimic altceva decit ca nu se produsesera incidente. Dupa aceea, ofiterul de serviciu dadu instructiunile la zi — distribuirea combustibi­lului si proviziilor pentru ziua urmatoare si stabilirea garzilor.

Apoi, comandantul detasamentului veni intr-o scurta vizita in cortul lor. Era de fapt superiorul lor, dar se comporta cu ei prieteneste. Se aseza pe sal­teaua de cauciuc, alaturi de Sonia, lucru care-i facu pe toti sa zimbeasca pe furis.

— Cafea sau bere?

— Mai aveti apa minerala?

Avea gradul de colonel, insa atributiunile sale de­paseau cu mult acest grad. Era un secret cunoscut ca el juca un rol conducator in DSI. Glumele lui erau greoaie, insa parea ca nu baga in seama acest lucru, asa incit ele nu aveau niciodata un efect peni­bil; la incercarile sale de-a flirta cu Sonia primea intotdeauna niste raspunsuri glaciale. Inregistrara din nou acest lucru cu satisfactie; nimeni nu avusese suc­ces la Sonia — caci fiecare facuse incercarea — si acum se consolasera — iar faptul ca il refuza pe ofi­ter era pentru ei un semn de fidelitate.

— Aveti de indeplinit o misiune speciala, spuse co­lonelul, si ati fost pregatiti temeinic pentru ea. Greu­tatea consta in aceea ca nimeni nu stie cu exactitate ce trebuie sa faceti. Stim mult prea putin despre lo­cuitorii oraselor. Iar ceea ce stim dateaza de secole, fiind deci depasit. Toate astea le-ati invatat, adica organizarea sociala, modurile de comportament, va­lorile etice, limba

Mi-e frica doar ca majoritatea lucrurilor astea sint fara sens, ca nu puteti sa faceti nimic cu ele. Probabil ca s-a schimbat totul, ca evolutia si-a continuat cursul — si la noi s-a facut cite ceva.

Insa in ce directie a luat-o aceasta evolutie? Teh­nologia lor a inregistrat oare in continuare progrese tot atit de mari? Cum arata astazi sistemul lor poli­tic? Cum se desfasoara viata lor? La ce lucreaza? Ce scopuri au? Nu stim nici macar cum arata. S-au schimbat datorita unor mutatii? Au degenerat cumva?

— Poate ca nici nu mai traiesc.

Exista insa indicii — semnalele radio

— Poate automate, care au dainuit mai mult decit creatorii lor?

Nimeni nu poate sa spuna daca semnalele au vreo semnificatie.

--- De cind a survenit izolarea, nu a mai parvenit nici o informatie de dincolo.

— Noi am fost aceia care i-am zavorit acolo.

Da, deoarece ne-am dat seama ca cel mai mare pericol pentru deteriorarea unui sistem il reprezinta infiltrarea de ginduri straine.

Gindurile straine nu sint neaparat un lucru rau.

Ele sint distructive pentru sistemul propriu, care functioneaza potrivit altor principii.

— Chiar daca a fost corect sau fals ceea ce s-a intimplat atunci acum am intrat in faza urmatoare a istoriei.

De ce tocmai acum?

Colonelul nu lua in seama aceasta intrebare, isi schimba pozitia sa pe salteaua pneumatica si incerca sa se aseze mai comod.

--- Ceea ce va voi spune acum reprezinta un lucru strict secret. Este vorba de preistorie si nu trebuie in nici un caz sa ajunga cunoscut opiniei publice. Ar putea sa starneasca tulburari. Acesta este si mo­tivul pentru care va este comunicat abia acum.

Tibor isi drese glasul, insa nu spuse nimic.

— Incercarile de a trece prin baraj au inceput de foarte timpuriu, de fapt chiar la scurta vreme dupa izolare. Desigur ca se interceptau emisiunile radio, insa sintem siguri ca semnele receptionate erau lip­site de continut semantic. Analiza sugera mai de­graba ca erau niste semnale de comanda pentru apa­ratele de control si noi stim ca acestea functionau. Am verificat acest lucru in mod sistematic — la inceput cu animale de experienta, iar mai tirziu cu automate. Blocada nu prezenta nici o bresa. Toate obiectele noastre erau interceptate, indiferent daca se deplasau pe pamint, in aer sau sub pamint. Li se de­termina pozitia si erau distruse. Nu intotdeauna la fel, insa mereu eficient. Citeodata era vorba de cor­puri zburatoare telecomandate, alteori de cimpuri energetice, lumina, sunet sau electricitate, in unele cazuri nu am putut sa determinam ce anume le-a dis­trus.

— Si vreun atac direct? Au fost interceptate de asemenea rachete rapide?

Acesta este un alt capitol al experientei noastre privind acest tarim. Bineinteles ca ne pregateam pen­tru un atac — desigur ca din ratiuni preventive. Si brusc veni un avertisment; nu s-a clarificat pina astazi cum au prins de veste despre planurile noastre.

Poate ca au dedus pe cale logica?

Deodata ne-au facut o demonstratie de forta. Stiti ca Luna este o regiune interzisa, insa nu stiti de ce. O folosesc ca tinta, in fiecare an are loc pe partea invizibila a Lunii o explozie, care nu poate fi vazuta de pe Pamint, insa care poate fi determinata exact cu ajutorul seismografelor. Este probabil vorba de o arma nucleara de un tip necunoscut. Au braz­dat deja un model in toata regula pe solul lunar in mod curios e vorba de un hexagon. Nu se stie nicio­data unde are loc urmatoarea explozie, insa ea se produce intotdeauna intr-un punct precis al rasterului.

— O metoda de intimidare eficienta!

Si acum?

— Bombardamentul a luat sfirsit.

Cind?

— Acum cinci ani.

— Un truc.

— In ce scop?

Care sint dedesubturile acestui lucru?

— Poate ca sistemul lor s-a defectat.

— Poate ca se simt destul de puternici ca sa re­nunte la o astfel de intimidare,

— Un gest conciliator?

Colonelul ridica din umeri, se misca pe locul sau incolo si incoace, apropiindu-se in acest fel de Sonia.

— Poate un indiciu al resemnarii. Trebuie sa fi remarcat ca nivelul tehnicii noastre se apropie de al lor — ii ajungem din urma indeosebi in domeniul cel mai important, si anume in cibernetica. Cu douazeci de ani in urma, am inlocuit obiectele noastre experi­mentale nu prea complicate prin automate miniatu­rizate. Unele nu erau mai mari decit niste zaruri. Unele le-am camuflat sub forma de fragmente de roca sau aschii de lemn, altele le-am introdus in ani­male, pasari sau insecte zburatoare. Cu toate acestea au fost interceptate, insa oricum — au putut sa pa­trunda o buna bucata spre interior.

— Care-i situatia de acum? Sistemul lor de apa­rare mai functioneaza?

Dupa cite am putut constata noi, nu. De cinci ani patrundem cu automatele noastre pina la mar­ginea oraselor lor. Actiunea noastra de acum este o consecinta a acestei situatii.

— Insa nimeni nu poate fi sigur

--- Nimeni. Desigur ca nu. Ne asumam un risc. Insa cazul negativ nu ne intereseaza acum. Ne pre­gatim pentru cazul pozitiv. Miine vom ajunge la marginile orasului. Avem ordin sa patrundem in oras, Aici incepe misiunea voastra. Noi va vom asigura protectia.

Dan statea culcat pe spate, cu ochii atintiti spre tavan. Culcusul era moaie. O adiere slaba trecea peste el dinspre ventilator. Aerul venea de la instalatia de

aer conditionat, din filtre, si nu de afara. Nu exista nici o legatura cu lumea exterioara. Usa era inchisa si nu putea fi descuiata decit cu o cheie de un tip special. Ferestrele nu aveau deschizaturi, ci spatii transparente in peretele din material plastic.

Se ridica, isi trecu picioarele peste marginea cul­cusului si, asa, desculte, le puse pe dalele incalzite, incetisor, pentru a nu-i trezi pe cei doi vecini ai sai, se scula si se-ndrepta spre fereastra. Un chip inexpre­siv il intimpina. Era oare reflectarea propriului sau chip? Pe neasteptate, acesta pali, se auzira citiva pasi, tare si infundat, era probabil santinela de afara — apoi pasii se indepartara din nou Dan isi tinea pistolul-mitraliera inclestat in mina in timp ce se retragea pas cu pas

De pe acum Dan nu mai era om. Era un monstru, pe care-1 privesti pe ascuns cind doarme, care te face sa te-nfiori chiar cind sta inchis intr-o cusca, despre care presupui ca e gata sa atace, sa sfisie, sa infulece, putind sa exercite o influenta inexplicabila, in stare sa faca vraji, sa comita orori, crime, o aratare sinistra, un zeu, un Golem, un avorton, o faptura inspaimintatoare iti dadeai seama ca trebuia sa te supui vointei lor, trebuia sa le dai ce se asteptau de la tine, trebuia sa le bagi groaza in suflet, sa le viri spaima in creier

Dan izbucni in ris, cind santinela o lua la goana, retragindu-se in ungherul cel mai intunecat. Abia dupa aceea isi dadu seama care fusese cauza: se sur­prinse ca isi lipise obrazul de geam facind tot felul de strimbaturi, contorsionindu-si buzele, scotind limba, rostogolindu-si ochii, umflindu-si obrajii

Se-ntoarse impleticindu-se la culcus si se cufunda intr-o stare de framintare apasatoare. Sa dormi, sa dormi fara vise Dar deindata ce inchidea ochii, se trezeau aminti­rile. Ceva necunoscut incerca sa trezeasca continutul acumulat in celulele creierului sau, fara ca el sa se poata apara de aceasta chemare. Se abatea ca un to­rent asupra lui, il zapacea, era haotic, ii inunda con­stiinta, il ineca

Efectele secundare ale medicamentelor?

Urmarea interogatoriilor?

Poate totul se datora inactivitatii, goliciunii exis­tentei sale. Oboseala, dezgust, plictis Poate ca era deznadejdea de vina. Nu avea nici un fel de viitor — ce mai putea astepta? Nu mai avea nimic de indepli­nit si nu avea nici un tel in fata.

Mai cunoscuse acest gol si in trecut, de cileva ori — nu era la prima lui misiune. Cind se sfirsea totul, ocupatia, analiza, preluarea controlului, reci­clarea, integrarea, atunci avea acelasi sentiment de gol. Atingerea unui tel este intotdeauna o pierdere. O pierdere care trebuie acceptata, urmata de incer­carea de-a te regasi, de-a te incadra intr-o noua ac­tiune functionala, fara a te simti dezgolit si nepu­tincios.

Mai simtise aceasta, dar numai pentru scurt timp. Caci existau alte misiuni, de fapt totul era doar pre­gatirea pentru misiunea cea mare.

O luau mereu de la inceput: invatamint, antrena­ment, calcule, simulari, examene, discutii, programe. Izolarea. Numaratoarea inversa. Ocupatia, analiza, preluarea controlului, reciclarea, integrarea, intoar­cerea, pauza, cind plictiseala si nerabdarea cresc. O noua misiune

Avusesera succes.

Intotdeauna totul merge ca pe roate.

Totul e verificat.

Controlat prin simulari.

Pregatit prin jocuri planificate.

Programele sint impecabile.

Includ toate posibilitatile.

Tin seama de orice element improbabil.

Includ chiar si neprevazutul.

Hotaririle sint obligatorii

sentintele intemeiate

riscurile calculate

calculele corecte

sistemele limpezi

functiunile evidente

metodele eficiente

rezultatele previzibile

defectiunile sint inlaturate

rezistentele infrinte

esecul este exclus.

Cea mai slaba veriga a lantului este omul.

Dar omul este flexibil

adaptabil

capabil de-a invata

se poate dezvolta

poate inlatura slabiciunile

poate sa renunte la opozitie

sa-si stapineasca emotiile

sa-si controleze reflexele

sa-si inabuse impulsurile

sa se tina in friu.

Noi va ducem — la perfectiune

Va instruim

Va eliberam de slabiciuni

Va anihilam instinctele

Edificam o baza de motivatii utile

Va invatam ce este obiectivitatea

Va invatam ce este simtul practic

Va invatam ce este gindirea la rece

Va eliberam de obiceiurile depasite de gindire

Va eliberam de pornirile anarhice

Va eliberam de relatiile umane

Va incredintam o misiune

Va stabilim un scop

Dam existentei voastre un sens

Dan tresari, ciuli apoi urechile. Ochii i se inchisesera si atipise. Trupul lui avea nevoie de odihna, insa gindurile nu i se potoleau, il chinuiau, il spe­riau, il zapaceau. Cazu pe ginduri, incerca sa puna ordine in imagini, se autoanaliza — obiectiv, asa cum invatase, rece, critic, chiar in clipele de stres el si membrii echipei erau perfect instruiti, stapineau cu­nostintele de rutina, stiau sa se tina in friu, isi cu­nosteau posibilitatile, stiau sa foloseasca aparatajul, aveau intotdeauna la indemina un ansamblu de me­tode euristice, atunci cind lipseau datele hotaratoare pentru rezolvarea unor probleme care se iveau.

Existau, oare probleme carora sa nu le poata face fata? Intrebari care nu se potriveau in schema? Misiuni care ii depaseau?

Era oare perfectiunea relativa?

Mai existau arii de gindire necunoscute?

Erau cunostintele lor insuficiente?

Se inselasera oare?

Dan isi surprinse din nou gindurile facind salturi ireale, pierzindu-se in jungla unor inchipuiri confuze, in emotii necontrolate.

Ce ii crea oare aceasta stare de confuzie si dezna­dejde?

Isi aduna gindurile, se concentra asupra, unui punct.

Oare ce cistiga teren in interiorul sau? Ce il im­piedica sa mai fie stapin asupra lui insusi?

Indoiala, o constiinta incarcata?

A durat multa vreme pina ce s-a lamurit, caci se dezvatase sa se mai indoiasca. Instruirea, progra­mele de invatamint, discutiile politice, psihostabilizarea, antrenamentul autogen — toate urmarisera scopul de a-i conferi siguranta, de-a inlatura indoiala. Si acum tot esafodajul care ii oferise dintotdeauna sprijin se naruise pe neasteptate si el cauta printre ruine un punct de sustinere.

Aceasta era problema: se indoia.

Cind isi dadu in sfirsit seama de acest lucru se cascara prapastii, iar fisurile ajunsera pina in cele mai indepartate unghere ale esafodajului convinge­rilor sale.

Oare ocupatiile fusesera, intemeiate?

Adusesera vreun bine locuitorilor?

Oare misiunea lor avea vreun sens?

Oare Lumea Libera era intr-adevar libera?

Idealurile lor erau juste?

Si daca nu era asa — ce mai raminea oare?

Sedeau iar in vehiculele lor, imbracati in costumele masive de proiectie, transpirau, se leganau odata cu vehiculul greoi, inaintiad pe pernele anvelopelor sfe­rice. Coloana se deplasa in fata lor si ridica in urma ei un nor inalt de praf. Semnalele radio cintau melo­dia lor monotona, adormitoare, dar defel linistitoare.

Deodata Pavel striga:

— Opreste!

Josef sovai, dar Pavel il ruga:

— Priviti — ce-o fi aia — acolo sus!

— N-ar trebui sa raminem in urma!

— Numai o clipa — as vrea sa ma uit mai de aproape la asta.

Pavel deschise usa si se lasa sa lunece in jos. Ina­inta cu dificultate prin nisip.

Parea sa fie un fel de bara neagra, ascunsa in mo­loz, la capatul de sus putindu-se observa o miscare, un fel de sclipire slaba.

— Conecteaza contorul Geiger!

— S-a si facut.

La inceput Pavel alerga hotarit spre locul acela, o ridicatura plana de teren, care se afla la o distanta cam de treizeci de metri, apoi ezita brusc, se opri locului; cu totii vazusera: bara disparuse.

— Ati vazut?

— S-a scufundat in sol.

— Prostii! Mai intii a devenit transparenta, iar finalmente, invizibila.

— Cam pe aici sa fi fost.

Pavel ingenunche si incepu sa scormoneasca pamintul.

— Trebuie sa se gaseasca vreo urma!

— Intoarce-te! Ne cheama — trebuie sa-i ajungem din urma.

Intre timp, se apropiasera si ultimele doua vehicule, care formau ariergarda si se oprisera. Cei din fata ii chemau insistent sa-i urmeze cit mai grabnic.

Pavel se-ntoarse la masina si se urca indispus. Ma­sinile se pusera in miscare. Josef incerca sa refaca terenul pierdut, iar masina se clatina atit de tare, incit trebuiau sa se tina de ceva ca sa nu cada. Doua­zeci de minute mai tirziu, la orizont se ivi orasul.

— Se apropie de districtul interzis. Mai au zece metri pina la granita.

Opt metri.

Sase metri.

Ei singuri poarta raspunderea pentru urmari.

In fata lor se afla o linie, care se putea vedea mai bine de departe decit de aproape, ea fiind acum aproape stearsa, un fel de val de pamint abia schitat, prea regulat pentru a fi de origine naturala. Terenul de dincolo — putin altfel, cu nuante coloristice schim­bate, cu o alta textura.

Inca patru metri.

Inca doi metri.

Au trecut granita.

Se afla in districtul interzis

— Tine-ti gura, Tibor! Lasa-te de glume! Tre­buie sa ne concentram asupra altor lucruri!

— Da — si, ma rog, asupra carui lucru? Daca ai vreo revelatie, atunci spune-ne si noua!

Orasul era inca departe, dar acum aparea din ce in ce mai limpede la orizont. Ceea ce vedeau, nu mai vazuse nici un alt om: o linie sclipind mat la ori­zont, niste retele suspendate fara vreun suport vizibil, o serie de turnuri in forma de fagure dintr-o struc­tura argintie. Si cu cit se apropiau, cu atit devenea mai limpede ca cerul de deasupra orasului nu avea o transparenta normala, ca lumina se fringea si se curba intr-un mod straniu. Parea ca din uriasa struc­tura se-nalta o flacara de un albastru inchis.

— Ce chestie enigmatica.

— Ce poti sa pricepi din toate astea?

— Retelele astea — poate ca sint niste instalatii de absorbire a energiei solare.

— E cert ca flacara de culoare inchisa era motivul pentru care imaginile obtinute prin satelit pareau lipsite de semnificatie. Actioneaza probabil ca o len­tila deformanta, in afara de aceasta, nu este fixa — oscileaza. De aceea dadeau incercarile noastre de re­constituire rezultate atit de proaste.

— In curind o sa stim mai mult!

--- Sa speram!

Ajunsesera la marginea orasului fara nici un in­cident. Coloana se desfasura intr-un arc larg. Deo­camdata nu se intimpla nimic.

In fata lor se-ntindea un perete reflectorizant putin concav — fara vreo deschidere, fara elemente de sprijin, uniform, desavirsit. De nicaieri nu se putea arunca o privire in interior; singura miscare, care se putea percepe provenea clin propria imagine in oglinda. Cu cit fixau mai mult peretele, cu atit mai limpede se vedeau pe ei insisi, putin cam sters, putin cam deformat. Ici-colo sclipea cite o lentila a unei lunete, se rotea cite-o antena.

Mai sus, peretele se boltea usor spre exterior, formind un fel de consola. Nu se apropiasera cu vehiculul atit de mult incit sa ajunga sub curbura in forma de consola, insa obstacolul le bara vederea. Niciodata nu fusesera atit de aproape de obiectiv — si nu vedeau nimic altceva decit pe ei insisi.

— Radioactivitate zero!

— Dupa cite imi pot da seama, nu exista germeni patogeni.

— Nici semnale radio.

Josef invirti febril butoanele — nimic. Chiar sem­nalul muzical continuu, care crestea si descreste in intensitate, amutise.

— Receptia foarte slaba! Va rog, mai tare.

— Nici o legatura cu punctul de comanda — blackout!

— Ce-nseamna asta, Josef?

— Inseamna ca ne aflam intr-un mediu care re­flecta sau absoarbe undele electromagnetice.

Tibor scoase doi electrozi dintr-o cutiuta si acul indicator al potentiometrului se deplasa deasupra mai multor gradatii.

--- Josef are dreptate — atmosfera este puternic ionizata.

Urlau in microfoane, dar abia se puteau intelege.

— Asta inseamna ca nu mai putem primi indicatii din afara!

— Coloana, inapoi! O mie de metri inapoi. Insta­lati tabara acolo! Executarea!

Colonelul striga ordinul in megafon. Treizeci de minute mai tirziu instalasera corturile. Legatura radio functiona din nou normal.

— Cum ati reactionat la alterarea semnalelor radio?

— Am luat la cunostinta acest fapt.

— Erati nelinistit?

— Nu. Fenomenul era explicabil din punct de vedere fizic.

— Legatura cu punctul de comanda era intrerupta. Erati rupti de restul lumii. Oare acest lucru nu v-a afectat deloc?

— Eram constient ca de acum incolo trebuia sa ne bazam numai pe noi insine. Dar pentru acest lu­cru eram pregatiti. Aveam sentimentul ca actiunea abia atunci incepuse.

— Cum a reactionat restul echipelor la aceasta situatie?

— Eram imbracati in costume groase, in care abia ne puteam misca. Pareri personale exprimate prin aparatele de emisie-receptie erau interzise. Nu s-a ivit nici o ocazie ca sa-ti faci vreo parere asupra sentimentelor celorlalti.

--- Au fost tulburari? Disciplina a avut de su­ferit?

— Nici vorba de asa ceva.

--- Ati avut sentimentul ca retragerea reprezinta o infringere?

— Nu, doar o manevra tactica.

— Jucati dame sau sah?

— Da, dar nu prea bine.

— Va suparati cind pierdeti?

— Numai cind fac greseli.

— Care erau relatiile dintre membrii echipei de specialisti?

— Ca intotdeauna. Bune.

— Ati discutat despre situatia survenita?

— Da.

— Va simteati cu totii bine din punct de vedere fizic?

— Da.

— Care era dispozitia generala?

— Buna.

— Avea cineva presimtiri sau ceva asemanator?

— Nu.

— A sugerat cineva sa va intoarceti?

— Nu.

— Trebuie insa sa fi inteles ca erati pe cale sa va confruntati cu o forta necunoscuta. Trebuie sa fi avut totusi anumite indoieli, si anume daca misiu­neadumneavoastra poate sa fie cu totul inde­plinita?

— Ne asteptam sa intimpinam greutati, dar nu eram incercati de indoieli.

Poate ca acesta era motivul: faptul ca fusese ex­clus. Oamenii, care-1 chinuiau cu intrebari, faceau parte din aceeasi sectie ca si el. Pe cei mai multi insa nu-i cunostea, deoarece erau cadre tinere, din noua generatie; dar si cei cu care avusese de-a face in trecut se comportau ca si cind nu-si mai amin­teau ca 1-ar fi cunoscut anterior. In realitate nu era nici o deosebire intre ei si el: daca un altul s-ar fi aflat in locul lui, nici el nu ar fi putut proceda alt­fel. Si daca Dan s-ar fi aflat afara, impreuna cu cei­lalti, ar fi incercat si el sa faca constatari si sa cum­paneasca la fel de lipsit de emotie cum procedau ei acum.

Ce voiau sa afle? La ce se asteptau? La o reac­tie imprevizibila? Un indiciu ca ar fi intervenit vreo schimbare? O abatere? Stiau doar ca el — ca si toti ceilalti — fusese verificat de sute de ori, in conditiile cele mai grele. In actiuni autentice.

Constanta lui era dovedita.

Cum ar fi reactionat el fata de o persoana in viata careia exista un domeniu ascuns, al carui trecut se sustragea elucidarii? Oamenii cu care avusese de-a face pina atunci nu puneau nici un fel de probleme sau nu se puneau nici un fel de probleme in lega­tura cu ei. Profesori, ingrijitori, medici, colegi Singurii cu care parea necesara o discutie lamuri­toare erau locuitorii tarilor ocupate — inainte de-a fi fost integrati. Puneau ei oare probleme?

Pe formulare, modul lor de comportament era catalogat. Atribuirea starilor de spirit, a intentiilor si actiunilor unor declansatori consta doar dintr-o functie probabilistica, insa tocmai modurile de reac­tie fundamentale puteau fi determinate prin virfurile abrupte ale acesteia. Se deduceau abia lu­cruri neesentiale din curba tipica a lui Gauss, care descria niste forme geometrice asemanatoare unor „burti plate'. Dintr-o analiza a limbii lor rezultau obiceiurile si judecatile lor de valoare, simpatiile si antipatiile, simbolurile statutului lor social si tabu­urile lor

legaturi telefonice interceptate

transmisii radio ascultate

transpunerea automata a limbii in scriere

numarul cuvintelor si silabelor

constructiile sintactice complicate

statistica conexiunilor

informatii de gradul doi

partituri de text

retele ale categoriilor de semnificatii

catalogul asociatiilor si inovatiilor

limba ca expresie a gindirii

limba ca un caz model al comportamentului creator

limba ca actiune

Computerul furniza frecventele cuvintelor, sino­nimele, omonimele, gramatica, conexiunile seman­tice, schema logicii proprie vorbirii, pragmatica. Din toate acestea rezulta comportamentul psihic al unei sectiuni reprezentative. Abaterile puteau fi deduse din gradul de raspindire si din factorii diferentiali. Media. Nivelul maxim si minim. Variatia. Parame­tri integrali, decodati pe orizontala si pe verticala.

Unde mai e loc de surprize? Sistemul nu permite nici o surpriza. Surpriza este expresia unei igno­rante partiale. Surpriza indica o cunoastere incom­pleta, sugereaza goluri. Pina acum nu constatasera goluri.

O structura de efecte — complicata, insa limpede ca cristalul. Un sistem probabilistic, dar care poate fi descris din punct de vedere stochastic. Aparenta unei vointe libere, care era in realitatea determinata din exterior. Zece mii de posibilitati de interventie. Stimulente, elemente declansatoare, capcane, suges­tii, persuasiune, logica, retorica, sofistica. Supunere liber consimtita. Pierderea libertatii pentru cistigarea libertatii. Serii lungi realizate pas cu pas, dar eficiente. Lanturi Markov.

Existau si metode cu efect rapid

introducerea directa a unor semnale

modificarea retelei sistemului nervos

microchirurgie

virusi si acid ribonucleic

hipnotice

stimulente

analgezice

neuroleptice

tranchilizante

antidepresive

psiholeptice

Mijloace pentru a influenta somnul, durerea si stimulente pentru indepartarea sau producerea sta­rilor depresive si a psihozelor schizofrenice. Mij­loace avind componente cu efect motric de stimu­lare sau de temperare. Mijloace de declansare a excitatiei sau calmarii. Mijloace de producere sau suprimare a nelinistii si groazei. Mijloace pentru a da nastere halucinatiilor senzoriale si ideilor mani­acale. Actiuni asupra sistemului limbic. Actiuni exercitate asupra sistemului de reglare a functiilor subcorticale. Sindromuri sintetice neuroastenico-ipohondrico-depresive.

Injectare subcutanata sau intravenoasa

administrare pe cale orala sau anala

prin apa de conducta

pulverizare sub forma de aerosoli

otravuri de contact in tesaturi textile

nelinisti provocate de imbracaminte

teama provenind de la conserve

panica produsa de laptele la sticla

Rareori este nevoie de masuri directe — la ele­mentele permanent turbulente, la forte de condu­cere creatoare, la psihopati, artisti, firi certarete, medici. Cu toata prudenta, efectuind reglari dis­crete, cu simtul raspunderii, urmarind un tel precis, cu bune intentii. De obicei este suficient sa pronunti pur si simplu altfel cuvintele, sa ridici glasul, sa publici fotografii, sa pui un fond muzical, sa scoti in evidenta prin tipar spatiat, sa fii simpatic, sa relevi o noua perspectiva, sa alegi exemplele potri­vite, sa deplasezi usor centrul de greutate al anu­mitor semnificatii, sa modifici imaginile calauzi­toare, sa faci aluzii, sa accentuezi, sa elogiezi, sa aprobi, sa confirmi fara sa te indepartezi absolut deloc de adevar — atita vreme cit adevarul se dove­deste a fi adecvat —, sa te tii de cuvint — mai ales cind e vorba de lucruri neesentiale —, sa pastrezi ordinea — in masura in care este o ordine utila.

Cel mai greu lucru este tranzitia. Lupta impotriva obiceiurilor si moravurilor incetatenite, impotriva incapatinarii batrinilor, impotriva imobilismului, im­potriva obisnuintelor. Sanse mai mari la tineri, mate­rial maleabil, cai nebatute, inclinatie pentru ce e nou, bucurie a riscului, pasiune pentru joc, capacitate de-a se entuziasma, emotii care pot fi dirijate. Elasticitate. Lipsa a compromisurilor. Disponibilitate de-a lua de­cizii. Imbold spre raspundere. Simt al colectivitatii. Presiuni exercitate asupra individualistilor. Rareori se-ntimpla ca vreunul sa aiba o izbucnire. Cei foarte tineri, cei nenascuti, nu ridica probleme. Nelinistea trebuie inabusita in fasa. Cei care vor sa primejdu­iasca pacea nu au nici o sansa. Idealurile sint inti­parite, reactiile se invata, modelele de rationament se edifica, drumurile sint trasate dinainte. Pe neobservate actioneaza mina diriguitoare. Subordonare de buna voie.

Autoreglare

niciodata vreo sovaiala

subordonare, adaptare. A servi societatii.

Sa nu ai indoieli. Elemente utile pentru colectivi­tate. Vointa libera pe cai sigure. Fara vreun dome­niu intermediar. Nici un drum spre tara nimanui. Certitudinea ca actionezi intotdeauna just, gindesti just, hotarasti just.

Produsul unui sistem in functiune

implicare

fara zone de frictiune

entropie zero

Procesul de integrare este incheiat. Nu mai exista deosebiri individuale. Locuitori ai Lumii Li­bere. Garantia unei vieti pline de impliniri!

Treizeci de ani dureaza procesul integrarii. Noua generatie creste fara indoieli. Un tineret fericit!

Si Dan a crescut fara indoieli, in ce consta deose­birea intre ei si el?

Nu exista nici o deosebire.

Era noapte, prin ochiurile de geam se vedea orasul. Zidaria nu mai reflecta lumina, ci radia o lumina difuza. Dincolo de ea, pete sterse. Construc­tia in forma de flacara parea neagra ca un hau: inghitea stelele. O margine mai deschisa la culoare o separa de restul firmamentului, o dunga ingusta de-a lungul careia alunecau reflexe in sus si in jos.

Colonelul sedea in cortul lor. Sonia statea linis­tita, pe locul ei, insa tinuta ei era rigida si ridea batjocoritor. Ofiterul se facea ca nu observa.

— Ma-ntorc tocmai dintr-o actiune de recunoas­tere. Am mers cu autovehiculul zece kilometri de-a lungul zidului, fara a gasi vreo poarta sau vreo de­schizatura. Am examinat materialul — este vorba; de un produs intermediar, ceva intre sticla si ce­ramica. Este tare, dar nu indestructibil. Rezista la tractiune, insa este elastic. Un fel de lichid solidificat. Grosimea — 18 centimetri — stabilita prin sondare sonora. Desigur ca nu este exclus sa mai existe un zid interior si in spatele acestui perete.

— Vreti sa-1 spargeti? N-ar trebui sa se cerce­teze mai intii daca nu exista totusi vreo intrare pe undeva?

— Constructia se-ntinde pe o suprafata de apro­ximativ zece mii de kilometri patrati. Circumferinta sa este de circa cinci sute de kilometri. Am avea nevoie de citeva saptamini.

— Si ce intentionati sa faceti?

--- La noapte le trimit un ultimatum. Voi cere sa ne deschida.

— Semnalele nu vor strabate prin zona ionizata.

— Mi-ar parea rau, caci atunci nu ne-ar ramine altceva de facut dccit sa uzam de violenta. Dar voi face tot ce-mi sta in putinta pentru a ajunge la o intelegere pasnica. In caz contrar, aruncam zidul in aer. In orice caz — miine sintem in oras.

Vehiculele se aflau iarasi intr-un semicerc, in fata zidului, la o distanta de doua sute de metri. Toate erau orientate spre un singur punct, unde se vedea acum un obiect de culoare cenusie, o bucata de carton sau un fragment de material plastic po­ros. Un snur, o bucata de sirma impletita serpuia de la bomba pina la masina colonelului. Acesta facu contactul, dupa care in zid aparura crapaturi in forma de pinza de paianjen ; un nor de culoare bruna se ridica, ascunzind deschizatura ce se casca si fiind vizibil pentru citeva fractiuni de secunda.

La un semnal dat de colonel, coloana se puse in miscare: vehiculele pentru transportul trupelor, care purtau acum pistoale-mitraliera si pusti, auto­camioanele ale caror capote fusesera ridicate. Te­vile mitralierelor si aruncatoarelor de grenade erau indreptate spre bresa, catre care se concentrau acum toate fortele.

--- Norul disparu, o gaura emisferica se casca acum in zid, masa ceramica crapase, marginile erau arse, carbonizate, crestate, indoite spre interior.

Coloana de autovehicule se opri la 20 de metri de deschizatura. Rover-ul se desprinse dintre ele si inainta eu repeziciune pe pneurile sale in forma de balon, disparind apoi dupa zidurile distruse, in in­terior,

--- Aerul respirabil, temperatura 24 grade Celsius; nu se semnaleaza radioactivitate.

Dalele erau transmise prin radio, semnalul fiind srab, dar inteligibil. Receptia era mai buna decit cu o zi inainte.

Cele dintii pornira vehiculele cu afeturile de tun, patrunsera in interior si, cotind, luara pozitii la dreapta si la stinga deschizaturii. Apoi porni masina colonelului si dupa aceea toate celelalte vehi­cule trecura prin bresa.

Am inaintat aproximativ douazeci de metri si ne-am oprit pe o suprafata plana cu un luciu meta­lic mat. Aici, explozia nu provocase aproape nici o stricaciune, doar citeva bucati din zidul exterior distrus ne mai stateau in drum.

Ne aflam pe un fel de rampa, care se gasea la o inaltime de trei metri deasupra nivelului orasului. Mai jos se intindea o zona care ni se paru a fi un teren de joc sau de sport. Vedeam piste pentru atle­tism, aparate de gimnastica, terenuri de joc, ba­zine de inot, concepute cu generozitate, toate coborind usor spre centru. Cam la cinci sute de metri in spatele acestei zone se gasea orasul propriu-zis — o serie de cladiri in forma piramidala, de culoare argintie-cenusie, sus plate, fara acoperisuri, in spa­tele acestora se aflau constructii si mai inalte, cu­buri netede stralucind in alb, turnuri patrate, dincolo de ele se inaltau o serie de platforme ca niste farfurii.

Totul dadea impresia unei ordini desavirsite, nicaieri nu se vedea vreo forma arhitecturala mo­derna, aici o curba indrazneata a strazilor, vreo linie de pod cutezatoare, nimic din tot ceea ce asteptasera si totusi impresia era coplesitoare grandoare, plenitudine, logica.

Lumina venea de la citeva puncte situate foarte sus, de la un manunchi de corpuri de iluminat, raspindite circular in jurul orasului. Era o lumina calda, blinda, alba, stralucitoare, chiar daca nu la fel de stralucitoare ca aceea a soarelui. Lumina era mai limpede decit la noi, dar acest lucru era proba­bil determinat de puritatea aerului, care nu conti­nea nici aburi, nici praf.

— Ati facut inca de atunci aceasta comparatie?

— Nu inteleg

--- Ati spus: lumina era mai limpede, aerul mai pur decit la noi.

— Nu. Incerc doar sa va descriu ce am vazut.

--- Si locuitorii orasului?

— Nu am intilnit nici o fiinta vie.

Emisia si receptia radio functionau din nou nor­mal. Josef, al carui aparat receptiona toate lun­gimile de unda, prindea emisiuni din cele mai diferite — combinatii de tonuri asemanatoare cu muzica, sunete, zgomote amintind de o limba, suc­cesiuni de semnale regulate. La inceput nu avu insa timp sa se ocupe de acestea. Era nevoie sa se sfa­tuiasca asupra pasilor pe care urmau sa-i intre­prinda.

Cum nu exista nicaieri o posibilitate de-a cobori de pe rampa inaltata, colonelul ordonase ca intr-o anumita portiune panta sa fie nivelata. Au fost de­clansate explozii, dupa care coloana se puse in mis­care, cobori usor serpuind, pret de vreo cincizeci de metri. Un fel de scena acoperita cu nisip rugi­niu, care dadea spre oras, urma sa serveasca drept loc de tabara. Tunurile mai inaintara, raminind pe flancuri, pentru ca la nevoie sa poata asigura re­tragerea.

Corturile fura instalate la scurt timp dupa aceea, in doua rinduri, ca pe cimpul de instructie. Citeva santinele tineau sub observatie imprejurimile, instalatiile si cladirile. Nicaieri nu se arata vreo urma de viata. O antena radar se rotea si reda imaginea receptionata pe un ecran. Modelul de pe ecran, cu petele lui, raminea neschimbat. Pilnia unui reflec­tor de sunete arata ca o ureche uriasa indreptata spre centru. El nu capta decit o vibratie regulata, un fel de neliniste generala — asemanatoare celei provocate de miscarile aerului, desi nu era deloc vint, poate ca venea de la pasi, de la voci, autove­hicule, masini — insa trebuie ca erau ascunse in spatele zidurilor, in interior sau la adincime.

Echipa care executa masuratori lucra intens, iar din timp in timp soseau stiri.

— Nu sint plante si nici microorganisme.

— Nici bacterii in sol.

— Aerul complet lipsit de praf.

— Temperatura constanta — 24 grade Celsius.

— Aerul lipsit de orice incarcatura.

— Stratul superior al solului consta din material sintetic.

— Lumina corespunde spectrului solar.

Aceste informatii nu prezentau mare interes, ar fi putut fi obtinute si fara masuratori. Parea ca oamenilor ar fi trebuit sa li se incredinteze numai ope­ratii de rutina, ca si cind altceva nu ar fi fost de fa­cut intr-o lume noua, intr-o ambianta neobisnuita, in acel oras strain, care nu-si daduse in vileag nici una din tainele sale. Parca toti se dedicau activitatii obisnuite numai pentru a nu se preocupa de ceea ce era neobisnuit. Particularitatile acestui loc nu erau temperatura, nici umezeala sau compozitia ae­rului sau, ci istoria si functiunea lui. In aceasta pri­vinta nu stiau nimic. Trebuiau sa-nceapa de la zero.

— Din toate cite le avem nu iese mare lucru spuse Pavel.

— Poate afla Josef ceva?

— Pina acum, numai citeva zgomote. Ar putea fi o limba, dar modul de transmisie e neobisnuit poate modulatia e de vina

Stateau in fata cortului lor, aparatele de trans­misie fiind montate pe autovehicul. Daca voiau sa radiogoniometreze, antenele trebuiau sa fie mobile.

Colonelul se apropie de ei.

— Am ascultat si eu — nu e vorba de semnale radio inteligibile. Ce parere aveti voi, oamenii de stiinta, despre situatie?

— Nu prea sint multe lucruri de spus. Orasul este o minune a tehnicii.

— Totul arata pasnic.

— Or fi auzit ultimatumul? Nu au reactionat.

— Aici nu avem nici o sansa. Trebuie sa intram in centru.

— Sa nu ne pripim!

Ofiterul facu un gest vag spre departari.

— Trebuie sa luam toate masurile de precautie. Deocamdata raminem aici. Nimeni nu trece de li­nia santinelelor.

— Nu putem ramine la nesfirsit in acelasi loc.

— Cred ca cel mai bine este sa mai raminem as­tazi aici si sa asteptam. Daca cineva vrea sa ne alunge, nu are nici un motiv sa stea pe ginduri. Nu trebuie sa ne lasam amagiti un atac poate sa aiba loc in orice clipa, in orice forma posibila.

— Dupa cit se pare, nimeni nu ne-a observat. Greg ridica mina.

— Poate ca aici nu mai exista nici o fiinta vie. Asta este ipoteza mea. Explozia nu a decurs fara zgomot. Daca orasul mai are locuitori, atunci aces­tora nu le poate fi indiferent daca cineva le arunca in aer zidul lor si patrunde inauntru cu tancuri, isi instaleaza tabara pe terenul de sport si isi indreapta tunurile spre cladirile lor.

— Concluzia?

— Au pierit cu totii. Poate o epidemie. Poate au degenerat.

--- Si atunci de unde vin semnalele radio?

— Automate. Cine stie, poate chiar sistemul de aparare era comandat automat si isi indeplinea sar­cina, cu toate ca oamenii pe care trebuia sa-i apere nu mai erau in viata.

— Este posibil. Ne-ar usura actiunea.

— Ar fi cam prea simplu!

— Ar fi trist, spuse Sonia daca cei ce au construit toate instalatiile acestea ar fi morti. Au realizat multe lucruri!

— Ce valoare aveau realizarile lor intr-o lume inchisa?

— Era propria lor lume.

— Poate ca sintem totusi tinuti sub observatie, spuse Dan.

El arata catre marginea taberei, unde se gasea o ridicatura cu virful tesit, o creasta artificial. La partea ei superioara, se inalta o bara neagra.

— La ce va referiti? intreba colonelul. La bara? Ce reprezinta ea?

— Adineaori nu era acolo. Mi-ar fi sarit in ochi.

Dan povesti despre ceea ce se intimplase cu o zi inainte.

— Ia sa vedem! spuse colonelul.

Se dusera intr-acolo, se apropiara pina la o dis­tanta de zece metri si vazura la capatul de sus al barei o sfera scinteietoare Pe neasteptate, formatiunea disparu in pamint. In locul acela nu gasirii decit o mica adincitura si nici dupa ce dadura nisi­pul la o parte nu descoperira vreo urma a barei.

Colonelul chema doi soldati si le ordona sa sape o groapa. La o adincime de cincizeci de centimetri terenul deveni sensibil mai tare; intilnira un strat dinmaterial aglomerat, intre blocuri gasindu-se gauri umplute cu nisip — dar asta a fost tot.

— Ce parere aveti? intreba ofiterul.

— Un microfon? O camera de luat vederi?

— Posibil. Ar putea fi o lentila sferica, care sur­prinde imaginea intregii regiuni inconjuratoare.

— si o transmite mai departe.

— Incotro o transmite?

— Cine poate sa stie?

— Deci au luat cunostinta de existenta norstra, conchise colonelul. O spuse pe un ton foarte linistit, dar isi apleca putin capul si puse mina pe arma.

— Obiectul acesta nu ne lamureste daca mai exista oameni pe aici, spuse Greg.

Se intoarsera agale spre corturi.

— Ar putea face parte din instalatiile automate.

— Ia te uita!

— A aparut din nou!

— Ne observa!

Colonelul se intoarse, scoase pistolul automat, il regla pe radiatii corpusculare, trase scurt si taie bara putin peste nivelul suprafetei solului.

— N-ar fi trebuit sa faceti asta, spuse Dan.

Se indreptara in fuga intr-acolo si vazura cum ciotul disparu in nisip. Pavel ridica ceea ce rama­sese la suprafata din bara si-o dadu colonelului. Acesta o privi cu atentie si o intinse apoi lui Josef.

— Cereetati-o!

Imediat dupa aceea se dadu alarma de gradul intii. Pe toate inaltimile de jur-imprejur aparusera bare negre.

Ceasurile se scurgeau cu greutate. Echipajele nu aveau nimic de facut, iar colonelul ordona, pentru a le distrage atentia, sa curete autovehiculele. Asta era o sarcina dificila, avind in vedere ca purtau cos­tumele lor grele, cu un strat de plumb, iar vizierele erau coborite. Pe linga aceasta — cum stiau cu to­tii — era o sarcina inutila. Se supusera ordinului, dar o faceau cu neplacere, deoarece erau iritati de ba­rele subtiri, care ii tineau vadit sub observatie, ase­menea unor ochi stipitati de polipi.

Dupa-amiaza, tirziu, observatorii tacuti se scu­fundara brusc in sol, iar dispozitia oamenilor se mai imbunatati.

Josef si Greg isi faceau de lucru la aparatele lor de emisie-receptie. La ora 18, reusira sa receptio­neze muzica gratie unui dispozitiv de modificare a frecventei. Era un fel de sunet, asemanator cu cel produs de diapazoane, scurte tonuri de clopot; nu era un ritm continuu, ci doar secvente ritmice, dupa toate aparentele inlantuite fara nici o ordine.

— Nu stiu daca tonalitatea sunetelor este exacta — am incercat sa pun la baza ei cit mai multe tonuri sinusoidale pure.

— Oare in cazul acesta n-ar trebui sa intelegem si limba?

— Ascultati!

Toti sase trecusera pe receptie si acum auzeau sunete care proveneau cu siguranta de la oameni, desi emisia prezenta distorsiuni. Josef schimba mo­dulatia si dintr-o data disparu distorsionarea tonu­lui. Auzeau acea limba pe care o invatasera, pe care o cunosteau din carti, din vechi benzi de magneto­fon si despre care abia daca mai crezusera ca se fo­loseste cineva de ea.

— 17, 29, 31 cistigat; 2, 10, 33 la paritate; 11, 13, 20 dublat; 9, 19, 31 depunere; 12, 18, 23 pier­dut; 14, 26, 35

Era un glas de femeie placut, dar atit de precis, incit nu trebuia sa provina neaparat de la o fiinta omeneasca. Ceea ce spunea nu era bogat in conti­nut, insa pe moment ii impresiona faptul ca puteau sa inteleaga cu totul ceva. Ascultau deci cu aten­tie, obisnuindu-se din ce in ce mai mult cu pronun­tia; aceasta nu concorda pe deplin cu cea pe care o exersasera ei si pe care incercau sa o reproduca

Protestara atunci cind Josef opri aparatul, insa existau probleme tehnice care trebuiau rezolvate — receptionarea altor lungimi de unda, poate chiar a unor emisiuni video.

— Sa fie aceasta o dovada a existentei vietii? Toti isi puneau aceasta intrebare.

--- Mecanismul unui joc poate continua sa func­tioneze chiar atunci cind nimeni nu se mai joaca.

— Doriti de fapt sa gasim oameni? Sau ati pre­fera sa nu mai fie in viata?

— Atunci ne-ar cadea totul in mina fara difi­cultati.

— Nu ar exista nici rezistenta si nici confruntare.

— Si totusi — ar fi minunat sa gasim oameni, in fond, pentru asta ne gasim aici!

La orele douazeci, Josef pusese aparatura astfel la punct, incit putea receptiona mai multe posturi de emisie. Cele mai multe transmiteau succesiuni de semnale, care nu puteau fi intelese. Greg era ase­zat la computer si cauta o cheie pentru decodare. Ar fi avut nevoie de un aparat mai mare si mai rapid decit acela care le statea aici la dispozitie. Legatura radio cu exteriorul era insa intrerupta. Ca si inainte, trebuiau sa se descurce singuri.

Se facuse ora 21. Luminozitatea provenita de la corpurile de iluminat nu se schimba; probabil ca aici nu exista nici o deosebire intre zi si noapte. Erau obositi, dar cind veni ordinul de culcare, pu­tini au fost aceia care au putut sa adoarma. Zaceau lungiti in corturile lor, pe saltelele umplute cu aer si se intorceau nelinistiti de pe o parte pe alta.

--- Lasa-ne sa ascultam putina muzica, Josef!

Sunetele moi, mingiietoare aveau un timbru ciu­dat, ireal. Veneau din necunoscut si produceau o im­presie care le sugera obirsia. Aveau un efect linistitor, creau o stare crepusculara, o senzatie de tihna si relaxare.

Iar apoi muzica se auzi tot mai incet si o voce blinda incepu sa vorbeasca.

detasati-va de lucruri

semnalele sint goale de continut

semnele nu inseamna nimic

toate indoielile au disparut

a fost o zi frumoasa

veniti cu noi

Pamintul e departe

sintem in afara spatiului

sintem in afara timpului

gindurile n-au hotar

nu simtim nimic

nu gintlim nimic

nu dorim nimic

stergeti tot ce aveti in memorie

deveniti imponderabili

lumina stelelor paleste

e timpul de odihna

s-a facut tot ce trebuia facut

cine spera se si teme

cine se bucura de asemenea sufera

se ivesc zorile

s-a intimplat tot ce putea sa se intrmple

s-a gindit tot ce avea un inteles

s-a nascut tot ce s-a putut fauri

nu mai exista fapte

realitatea se afla dincolo de o prapastie

un singur pas pina la Sirius

o singura suflare stinge Soarele

veniti cu noi

lasati-va ochii in urma

veti vedea nevazutul

veti simti nesfirsirea

nu veti mai masura ceasurile

nu veti mai masura dimensiunile

nu trebuie cumpanit nimic

nu trebuie hotarit nimic

nu mai e nimic de facut

a fost o zi frumoasa astazi

a fost o viata plina de minuni

fiti ca noi

ramineti la noi

locul vostru printre noi este

locul vostru printre noi este

Li se facu somn, o stare de multumire ii cuprinse si adormira cu zimbetul pe buze.

Dis-de-dimineata, cind suna alarma, pe fetele lor stralucea o expresie de fericire, ca si cind ar fi avut vis minunat.

Emitatorul tacea, microfonul zumzaia in surdina. Josef il inchise.

Strategia integrarii

Integrare (lat.)

a) gen. — reunire, formarea de intreguri supraor­donate

b) matem. — insumare de elemente diferentiale

c) sociol. — inglobarea functionala a unui sistem sociologic partial in sistemul global

Fazele integrarii (sociol.)

0. Pregatirea propagandistica

0,1Radio

0,2Agenti

0,21 Actiuni materiale de perturbare, sabotaje

0,22 Crearea unei stari de nesiguranta psihica

1.Actiune militara, infringerea rezistentei

1.0 Medicamente cu actiune asupra psihicului (in apa de baut, in alimente, in instalatiile de cli­matizare)

1.1 Bacterii, virusi

1.2 Substante chimice de lupta

1.3 Arme conventionale

1.4 Arme at. (numai in caz de retragere)

2.Invazie

2.1 Sistem de comunicatie

2.2 Centre medico-psihologice

2.3 Rezervoare pentru apa de baut

2.4 Aprovizionarea cu alimente

2.5 Transporturi

2.6 Stiinta, cercetare

2.7 Oficii guvernamentale

2.8Cartiere de locuit

3.Incheiere

3.1 Analizarea mecanismelor de dirijare folosite, preluare

3.11 Mentinerea echilibrului

3.12 Transpunere - - trecerea la o baza extinsa de munca

3.13 Adaptare la reprezentarea telului preconizat

3.2 Analizarea modalitatilor sociologice si a scari­lor de valori

3.21 Transformarea structurii sociale

3.22 Lichidarea rezistentelor traditionale

3.23 Reciclare - - idei politice conducatoare obli­gatorii

3.24 Atragerea unei elite fidele ideologiei

3.25 Ocuparea de pozitii cheie, de catre autohtoni (vezi 3,24)

Misiunea lor parea usoara, cum pare totul atunci cind a fost obiectivat intiia oara.

Analiza.

Retelele de comunicatie. Sistemele interconectate. Mecanismele de conexiune inversa. Feedback ne­gativ.

decodificare usoara

marimi de perturbare / marimi de reglare

marimi de pozitionare / marimi de dirijare

Statele sint sisteme adaptabile. Pentru analizarea comportarii lor, teoria reglarii pune la dispozitie un instrumentar de procedee cantitative matematico-formale, care permit mai ales functiunilor de tranzitie, caracterizate prin raporturile dintre mari­mea introdusa si marimea rezultata a verigii unei retele de reglare, sa fie cuprinse in cadrul unui anu­mit interval de timp. Daca aceste raporturi sint cunoscute, atunci stabilitatea unui sistem poate fi descrisa printr-un sistem de ecuatii diferentiale.

Independenta dispozitivului de reglare fata de cauza perturbatiei permite, in multe cazuri, ca, folo­sind un sistem de reglare relativ simplu si de o variabilitate redusa, sa se remedieze o mare gama de de­fectiuni. Acest fenomen se bazeaza pe aceea ca, intr-un sistem, relatiile cauza-efect nu sint deseori uni-uni-voce, ci pluri-univoce: o mare parte din perturbatii provoaca adeseori aceeasi abatere de lat o anumita valoare de referinta. Dispozitivul de re­glare, a carui sarcina este aceea de-a compensa aceste abateri, obtine informatii numai pe calea oco­lita a marimilor de la iesirea din sistem privitor la aparitia vreunei defectiuni, care a avut drept urmare modificarea marimilor rezultate din sistem. De aceea, variabilitatea sa nu trebuie sa depaseasca abaterea rezultatului de la valoarea de referinta.

Un dispozitiv de reglare comandat prin conexiune inversa actioneaza chiar si impotriva acelor pertur­batii a caror cauza este necunoscuta. Astfel, o or­ganizatie poate sa rezolve probleme pe care ea in­sasi nu le cunoaste. In baza acestei proprietati, prin intermediul dispozitivului de reglare cu conexiune inversa pot fi stapinite si sisteme extrem de complexe. Un bun exemplu in acest sens este statul: un stat consta din oameni si lucruri. El isi urmareste scopul intr-un mediu ale carui modificari sint determinate in mare masura de alte state sau de alte activitati umane. Omul insusi este un sistem probabilistic de o foarte mare complexitate: actiunile sale nu sint predeterminate, mobilurile sale nu pot fi intreva­zute. In afara de aceasta, oamenii dispun de calitati variate, care nu se preteaza unei descrieri uniforme. Statul si omul functioneaza ca sisteme cuplate an­tinomic. Nici transformarile lumii inconjuratoare, nici ale statelor insesi nu pot fi prevazute cu certi­tudine. O astfel de organizatie poate fi totusi con­trolata cu ajutorul unui complicat sistem de circuite de conexiuni inverse.

Nici un sistem nu se sustrage schematizarii.

Nici un sistem nu se poate opune cuantificarii.

Nici un sistem nu iese din schema generala.

Intrebari semnificative pentru conceperea unor solutii.

Criterii pentru structurile functionale de tip.

Care dintre gruparile caracterizate comunicational pot fi distinse de celelalte?

Cita libertate se acorda organizatiilor partiale?

Care alternative relevante de actiune sint inga­duite?

Care impulsuri pozitive sint prevazute pentru identificarea telurilor individuale cu telurile orga­nizatiilor?

S-a realizat oare o ierarhie a scopurilor eliberata de conflicte?

simple raspunsuri prin „da' si „nu'

aprecieri statistice

relatii functionale

formulare algoritmica

ecuatii de plan

diagrame de flux

cimpuri vectoriale

retele grafice

spatii motivationale

integrari stochastice

lanturi excitatie-reactie

programe

Ceea ce urmeaza este treaba de rutina. Fiecare la locul lui. Interceptarea liniilor telefonice. Descifra­rea codurilor. Conectare. Modificari succesive ale se­riilor de semnale. Situatii fictive. Modularea accen­telor. Transpunerea scarii de valori —

informatii audiovizuale

stimuli ai subconstientului

pedagogie cibernetica

programe de estetica

amplificator psihologic

deviere spre domenii secundare

reprimare psihogena

oferta unor grade nesemnificative de libertate

Fiecare pas se face sub control. Efectele sint con­statate, rezultatele devin parametrii ale actiunilor ur­matoare. Redundanta este ridicata. Defectiunile sint remediate. Nesigurantele sint excluse. Strategia este verificata. Functionarea — sigura. Reciclarea nu pre­zinta dificultati, adaptarea se produce de buna voie, rivna depusa la inlaturarea vechilor structuri este; considerabila — toate acestea constituie experienta actiunilor anterioare. Se poate intimpla ca faza de adaptare sa fie pe alocuri mai lunga sau dimpotriva mai scurta, sa apara dificultati de integrare, fenomene de instabilitate, variatii neprevazute, insa toate; acestea nu influenteaza aproape deloc desfasurarea fazelor, afecteaza in prea mica masuraefectul, nu impiedica sa se infaptuiasca integrarea rapid, continuu si definitiv; se poate astfel constata ca sansele actiunilor viitoare sint si mai ridicate decit ale tuturor celor de pina acum. Ele sint practic de suta la suta.

In dimineata urmatoare au fost treziti de sirena de alarma.

Cind iesira in goana din cort, citiva barbati sta­teau pe o inaltime din spatele taberei. Descoperisera ceva.

La inceput crezura ca este vorba de un fel de li­nie de cale ferata, o structura care descria sinuozi­tati, opturi, curbe suspendate si cotituri cu grad inalt de periculozitate, schitind caligrafii in dungi. De-a lungul acestei linii trecu fulgerator un vehicul rosu ca o lance, pe patru roti, dotat cu un fel de ancora la spate, care statea prinsa de o sina de la mijloc. La virajele mai strinse tisnea de acolo o ploaie de scintei. Vehiculul statea inclinat pe linie, patina, fiind tinut doar de ancora se oprea, gonea apoi mai de­parte. Aerul rasuna de scirtiit metalic.

Aparu un al doilea vehicul, de un verde ca otrava, tisni ca o sageata pe linia dreapta, se arunca in coti­tura, incetini brusc, accelera, disparu intr-un tunel, o apuca rapid in sus, pe movila mare

— Alarma a fost inutila, spuse Tibor. Toate astea nu ne privesc pe noi.

— Asa se pare. Astora nici ca le pasa de noi. Am ajuns sa aratam ca niste caraghiosi — ca niste spec­tatori care se uita peste gard.

--- Cam prea putin respect fata de noi, cuceritorii, nu-i asa?

Se auzi o pocnitura, apoi vocea colonelului:

--- L 10/4: daca nu va puteti abtine de la a face observatii, cel putin, nu le comunicati prin frecventa folosita curent.

Aproape toti soldatii se adunasera la marginea povirnisului si priveau in jos. Tunurile fusesera in­toarse, iar tevile lor erau indreptate in jos, spre pista de curse. Automobilele se indepartasera din cimpul vizual, linistea se asternuse. Se parea ca aparitia fan­tomatica luase sfirsit. Dintr-o data se auzira niste urlete asurzitoare si o intreaga formatie de automo­bile se precipita pe pista intortocheata. Dupa toate aparentele puteau schimba benzile intre ele, caci, asa cum se putea observa, scopul lor era sa se men­tina cit mai aproape de interiorul curbelor. Zona de desfasurare a cursei se marea treptat, doar in fata ramasera citeva automobile apropiate unul de cela­lalt.

— Ce parere aveti? Oare o fi totul chiar atit de inofensiv pe cit pare? intreba colonelul.

— Asa se pare. Nu se poate da insa un raspuns sigur.

— Poate o manevra de diversiune?

— Improbabil — dar posibil!

Citeva santinele isi parasisera locurile de veghe si priveau spectacolul. Maiorul le dadu citeva puncte de penalizare si le trimise inapoi la locurile lor. Se indreptara acolo impotriva vointei lor.

Cursa era incitanta. Era menita sa faca uitata si­tuatia. Unele dintre vehicule erau deviate in afara curbelor si ajungeau pe artere laterale. Un tipat din mai multe gitlejuri rasuna in difuzoarele castilor (pe cit de periculos arata totul, nici unul din vehicule nu se rasturna, ci doar aluneca pe margine si revenea apoi automat pe pista, pentru a continua cursa); se auzira apoi incurajari, comentarii, strigate, iar sub­ofiterii fura nevoiti sa intervina, sa cheme soldatii la ordine, insa nu obtinura succesul dorit.

— Ia uitati-va! Colonelul!

De data aceasta Josef comutase pe lungimea de unda, unde puteau sa converseze fara sa fie stinghe­riti (o masura care nu constituia un privilegiu, ci era menita sa foloseasca misiunii lor ulterioare).

Colonelul isi ridicase viziera castii si puse un bi­noclu in fata ochilor.

— Daca el insuti demonstreaza ca nu tine deloc seama de masurile de protectie, atunci nu va mai putea sa le impuna pentru multa vreme!

Ofiterul lua din nou legatura cu ei.

— Cred ca ar trebui sa privim lucrurile mai de aproape. Poate se iveste ocazia sa prindem pe unul dintre locuitori. Dan, Pavel, Josef, veniti! Ceilalti ramin aici!

Pornira. Circa zece oameni, pe care colonelul ii de­semnase, se alaturara. Traversara terenurl de joc, se catarara peste diguri, inaintara cu greu pe suprafete acoperite cu un strat de nisip moale, care le ajungea pina la genunchi si se apropiara de cea dintii curba a pistei care le iesi in cale.

— Uite-le din nou, barele negre! striga Josef.

Avea dreptate, chiar in curba se gaseau citeva, apropiate una de cealalta, unele ajungeau foarte sus, altele ieseau doar putin din nisip, si de asemenea se mai puteau zari citeva si de-a lungul liniei drepte a pistei.

— O instalatie de transmisie, fu de parere Josef. Televiziune. Urmaresc cursa. Probabil ca este vorba de un mare eveniment.

--- O cursa importanta fara public?

— Si la noi scade numarul de spectatori, spuse Dan. Este urmarea logica a transmisiilor de calitate. Nimeni nu se mai duce pe terenurile de joc.

Pe canalul general al legaturii radio izbucnira stri­gate:

— Verdele e primul!

— Goneste-ntruna ca un nebun!

— Violetul il intrece — pe ce punem pariu?

--- Eu mizez pe cel verde!

— Rosu ramine ultimul, spuse colonelul. A ramas mult in urma!

— Va intereseaza cursele de automobile? intreba Sonia.

— Nu, raspunse colonelul. Dar pe ultimul punem noi mina. Trece pe aici. Adapostiti-va!

Avea dreptate. Curba nu era departe de linia dreap­ta de la sosire. Primii participanti la cursa, care erau inca foarte apropiati unul de celalalt si se tot depaseau reciproc, goneau acum in aceasta directie.

Se aflau in spatele taluzului, auzeau urletele goa­nei nebune, o ploaie de scintei cazu asupra lor.

— Cu toate astea ne vad, remarca Dan si arata ba­rele negre.

--- Nici o problema, raspunse colonelul si dadu ci­teva indicatii echipei sale. Atunci cind ultimele au­tomobile se apropiara, membrii echipajului scoasera pistoalele si secerara ochii de televizor ai barelor. Cind penultimul fu secerat, doi dintre ei sarira pe pista de curse si pusera pe sina mediana o mina-farfurie. Cind ultima masina ajunse la locul respectiv, se produse o explozie si vehiculul fu proiectat in sus si aruncat apoi in afara curbei. Se izbi de taluz, se rasturna de mai multe ori si se opri locului — pier­duse o roata, partea dreapta a caroseriei era rupta, partea frontala era turtita. Nu ardea insa.

Soldatii o pornira in goana, cu pistoalele scoase, incercuira vehiculul. Se apropiara apoi incet, doi din­tre ei sarira si ridicara capota turtita. Nu exista nici loc pentru sofer, nici volan — in locul acestuia se gasea o cutie metalica, de unde pornea un tub cu sirme. Acesta ducea la o antena, care era acum com­plet indoita, in rest, automobilul era gol.

— Ati observat in aceste prime ore petrecute in interiorul orasului ceva neobisnuit, o influenta oarecare asupra trupelor sau chiar asupra dumnea­voastra?

--- Nimic deosebit.

--- Care era starea de spirit?

--- Buna.

— La toti?

— Cred ca da.

— Oare mediul ambiant neobisnuit nu a avut anu­mite inriuriri?

--- Nimeni nu avea sentimentul unui pericol imi­nent.

— Au existat totusi niste evenimente neobisnuite — de pilda aparitia barelor negre.

— Cred ca toti membrii avangardei au fost alesi si instruiti cu mare grija. Ar fi putut rezolva situatii cu mult mai dificile.

— Cum va explicati atunci actele de indisciplina?

— Poate motivul era acela ca nu se intimpla nimic. Toti ardeau de nerabdare, cel mai mult si-ar fi dorit sa patrunda in oras. Dar se instapinise o atmosfera de plictis, de asteptare complet lipsita de actiune.

--- Atunci cind aveati treisprezece ani, in timpul cind erati elev militar, ati fugit o data pentru trei zile dintrr-o tabara de vacanta. Va mai amintiti de ce?

--- Imi mai aduc aminte dar foarte vag — cred ca aveam in cap niste idei romantice, voiam sa duc e viata libera.

— Membrii echipei pentru misiuni speciale s-au facut vinovati de incalcarea regulamentelor de ser­viciu. Au utilizat canalul general pentru a discuta anumite chestiuni care nu erau destinate urechilor trupelor.

— S-a intamplat numai o data — a fost o simpla scapare.

— Sinteti sigur ca o singura data? Nu cumva transmisiunea prin radio, pe care ati ascultat-o noap­tea, a putut fi receptionata si in celelalte corturi?

— Nu.

— Nici macar din intimplare?

— Nu cu totul improbabil nimeni nu a scapat nici o vorba despre asa ceva. Nici macar colonelul.

— Colonelul a dormit profund in acea seara.

— Pregatiti-va pentru o actiune de recunoastere in oras. Participa la actiune: transportorul l si 3, un tun si echipa pentru misiuni speciale. Toate cele­lalte vehicule ramin sa pazeasca tabara. Comanda o asigura OvD.

Vehiculele inaintau bine. Arareori trebuiau sa oco­leasca vreun obstacol, o data un rezervor de apa, alta data o instalatie de tragere la tinta. Terenul, cu toate ca era asa de impecabil amenajat, dadea impresia ca totul e mort. Nu exista nici un copac, nici un tufis; nici spatii verzi, nu se vedea nici o pasare si nici o insecta. Si nicaieri nu se arata vreun om.

Zidurile cladirilor se apropiau. Spatiile dintre blocuri se dovedira a fi cu mult mai mari decit apa­reau de departe — nu erau despartite de ripe, ci de vai abrupte dispuse in forma de terase, in timp ce suprafata zidurilor avea sclipiri gri-argintii, balu­stradele aveau o nuanta asemanatoare antracitului. Nu-ti puteai da seama cum s-ar fi putut ajunge la etajele superioare, dar la partea iferioara a con­structiilor se zareau deschideri patrate care duceau spre interior.

Coloana se opri pe fundul vaii, in mijlocul strazii. Laturile strazii erau marginite de sine, iar la intervale de circa douazeci de metri pe acestea se aflau niste vehicule plate, eliptice, deschise sus si in fata, avind doua locuri alaturate.

Soldatii mai inaintara timp de zece minute in ace­easi directie, pina cind ajunsera la o strada trans­versala. Au avansat apoi cu masina mai departe, drept inainte, pina la urmatoarea intersectie, apoi pina la cea imediat urmatoare. Cotira la stinga, in­conjurara blocul, ajunsera din nou la strada parcursa cu putin timp inainte — dar ar fi putut fi oricare alta, caci nu se deosebea cu nimic de celelalte.

Josef manipula aparatul radiogoniometric. Recep­tiona tot felul ele semnale, voci, care cintau, recitau sopteau, indemnau, muzica, sunete adormitoare, dar si un rapait de tobe, intre acestea revenind tot mereu o voce joasa de barbat, care dadea indicatii;

Ridicati-va de la sol

intindeti aripile

respirati adinc in bataia vintului

lasati-va in voia lucrurilor

nu aveti nevoie de nici un tel

lasati in urma toate poverile

un nor va poarta

o cupa plina de caldura

o mina plina de simpatie

o adiere de uitare

nu exista trecut

si nici viitor

— Poti sa goniometrezi emitatorul? intreba Sonia.

— Nu ne-ar fi de nici un folos — probabil ca sint multe antene de transmisie; daca nu ma insel, in fiecare bloc cite una. Asta nu ne lamureste unde este centrala.

— Cum sa facem ca sa progresam?

— Daca nu exista oameni, nu avem mare lucru de facut. Nu trebuie sa transmitem stiri si nici sa cerem nimanui sa se adapteze sistemului nostru.

Atunci pentru ce sint eu aici? intreba Sonia.

La ce bun am venit noi aici?

— Nu este sigur ca nu exista oameni. Inca n-am fost in cladiri.

— De ce nu ne convingem de acest lucru?

--- Colonelul e prudent si aproape cred ca are dreptate. Daca nu este nimeni aici, atunci nu avem de ce sa ne grabim. Dar daca totusi exista oameni, atunci trebuie sa fim pregatiti pentru orice.

— E greu sa ai rabdare cind ai si intrat in contact cu necunoscutul.

— O sa mai avem destul de mult de lucru — mai mult decit am dori. Indiferent daca traiesc sau nu: vom cerceta tehnica lor, vom face cunostinta cu in­ventiile lor, cu sistemul lor de comanda, cu felul lor de-a trai — izolati de lume, intr-o carcasa artificiala. De unde isi procura energia, materiile prime, ali­mentele? Cum au evoluat din punct de vedere fi­zic, spiritual?

— Pai ce, am venit aici sa facem stiinta?

— Daca se va dovedi ca nu avem alte misiuni, vom face stiinta.

— O sa vina altii ca sa se ocupe de asta.

— Sintem instruiti sa intelegem exact si rapid care este situatia. Sintem mai rapizi decit ceilalti. Daca acesta ar fi un oras normal, in citeva ore ar fi tre­buit sa stim cum este administrat, unde se gasesc pozitiile mecanice cheie, cum putem atrage populatia de partea noastra. Poate ca nici nu mai trebuie sa intreprindem nimic, si cu toate acestea sint destule probleme de rezolvat.

— Numai Sonia nu are in acest caz nimic de facut.

— Sa ma intorc acasa?

— Nu, Sonia, tu faci parte din echipa noastra!

S-au intors seara in tabara. Nu vazusera nimic in afara de strazi goale, ziduri fara ferestre, o fisie de cer artificial.

Echipele stateau inactive, unii hoinareau prin im­prejurimi. Multi isi ridicasera viziera. Colonelul isi invinse ezitarile si dadu permisiunea oficiala ca tru­pele sa-si scoata costumele de protectie. Aparatele de analiza nu depistasera nici o urma de agenti patogeni si nimeni nu mai credea in existenta unor virusi misteriosi.

Cind, la ora 21, se dadu ordinul pentru culcare, echipajele militare nu erau obosite, caci nu facusera prea multe, insa erau indispuse, pentru ca putinul care li se ordonase aparea mai degraba ca o sicana.

Josef luase aparatele de receptie din nou in cort si asculta pe diferite lungimi de unda.

— Si ce-o sa facem de-acum incolo?

— Trebuie sa ni se dea deplina libertate de actiune, altfel nu vom inregistra nici un progres.

— Miine cercetam casele, cu sau fara voia colo­nelului.

Mincara, isi facura citeva insemnari, controlara unele dintre aparate. Apoi nu mai era nimic de fa­cut. Afara era lumina, iar aceasta patrundea prin fe­restruicile oblice si arunca umbre multiple.

— N-avem ceva pentru camuflaj — cu lumina asta stralucitoare blestemata nu poate sa adoarma nimeni.

Fixara folii argintii provenind de la pachetele de alimente proaspete in dreptul ferestruicilor. Se facu intuneric, dar nu se instapini nici o atmosfera de seara. Se culcasera indispusi pe saltelele lor din cau­ciuc si trasera paturile peste ei.

— Pune muzica, Josef!

Cintarile monotone, sunetele crescinde si descrcscinde umpleau spatiul strimt si treptat realitatea se topi si facu loc unei senzatii placute de toropeala.

Apoi, intercalata cu muzica, se auzi din nou o voce, de data aceasta de femeie, dulce, grava, vibrind:

acesta e ceasul mingiierilor

e ceasul stravechilor jocuri

fiti buni unii cu altii

daruiti-va caldura

lasati-va miinile sa colinde

porniti in cautare cu buzele voastre

neteziti-va parul umed

racoriti pielea fierbinte

ascultati vocea intunericului

REFERAT: Fantazie literara - capacitatea artistilor de a inventa REFERAT: Liviu Rebreanu – creator al romanului romanesc modern - evolutia romanului romanesc

invaluiti-va in mantia uitarii

dulceata se gaseste in ceea ce este tainic

cautati-o, cautati-o

Dan intoarse capul si o privi pe Sonia. Se uita la el cu ochi mari. Intinse bratul si ea veni spre el. Bu­zele lui ii atinsera fruntea, ochii, obrajii, gura. Simti umarul ei sub mina lui. O mingiie, iar mina ii alu­neca de-a lungul pielii ei netede. Era liniste, doar res­piratia retinuta, doar muzica rasunind in surdina, vocea din difuzor.

Dan mai ezita. O clipa privi totul oarecum din afara, cum toate principiile se prabusesc, cum toate indoielile dispar. Se simti ciudat de usor, plutea. Lu­mea era intunecata, nu vedea nimic, toate simturile sale se concentrau asupra unui singur sentiment. Un virtej il cuprinse si se lasa in voia lui.

Sonia il saruta si el o saruta. Mult timp nici nu se miscara, nu scoasera nici un sunet. De undeva din spate, printr-o perdea de umbre, vocea continua sa le vorbeasca in soapta.

Cind se trezira a doua zi, erau culcati unul linga celalalt, si totusi se simteau despartiti de o distanta de kilometri. Nu intelegeau ce s-a petrecut, poate fu­sese doar un vis si poate ca visasera cu totii acelasi lucru.

Scurt timp dupa aceea se auzi glasul colonelului prin radio. Era ceva interesant de vazut.

Se suira pe coasta, ajunsera la drumul pe care ve­nisera cu doua zile in urma, trecura peste urcusul pieptis, pina ajunsera la rampa. De aci se putea ve­dea partea de sus a zidului care imprejmuia orasul si fisia cea mai de jos a peretelui din material plas­tic Din deschizatura produsa de explozie nu mai ramasese nici o urma.

Zidul era neted, de o transparenta cetoasa, ca si inainte, afara se intindea cimpia nesfirsita.

— Sintem inchisi.

— De cind? Santinelele nu au observat nimic?

— Nu. Probabil ca s-a intimplat azi-noapte. Ieri mai erau citiva oameni aici, sus; ne-au asigurat ca deschizatura mai exista.

Ce-o sa faceti?

— Pastrati deocamdata ceea ce va spun pentru voi. Ar putea stirni neliniste. Eu nu privesc acest lucru drept tragic. Putem produce oricind o noua explozie. Daca este nevoie arunc intreaga cupola in aer.

Mai simtea inca apasarea electrozilor pe pielea perfect rasa de la timple, curelele detectorului de puls de la incheietura miinii.

La inceput fusese multumit, apoi iritat, dupa aceea nelinistit nu parea sa fie vorba de o simpla ama­nare, de o modificare in desfasurarea planului — acum era sigur ca il suspectau de ceva, ca aveau o banuiala. Intrebarile privitoare la dispozitia, la dis­ciplina, la starea generala a oamenilor, pledau in acest sens. Cautau oare un vinovat? Voiau, sa-1 pedep­seasca? Se gindeau la vreo razmerita? Credeau ca el era instigatorul? Trebuia sa recunoasca ceva, sa marturiseasca ceva, numai ca sa scape in sfirsit? Dar oare ce?

El nu ascundea nimic, nu stia ce ar fi putut ascunde. In primele zile incercase sa pastreze pentru sine chestiunile personale. Acum nu mai exista de multa vreme nimic personal pentru el. Remarcau imediat cind tainuia ceva, iar doctorul ii facuse de citeva ori injectii.

Se scutura infiorat. Nu era vorba de greata, caci senzatia de supraincarcare a stomacului era supor­tabila. De nesuportat era insa aceasta constringere de-a vorbi. Se asculta pe sine ce spunea, mirat, za­pacit, rusinat de ceea ce formula, lucruri despre el insusi pe care nu le stia, nu le recunostea. S-ar fi zis ca ceva din el avea o bucurie draceasca sa dezvaluie cele mai intime sentimente, sa le etaleze, sa le ras­coleasca. Si pe deasupra nici nu era macar sigur ca tot ce spune era chiar adevarat. Nu s-ar fi putut intimpla ca acest eu fara vointa, docil sa inventeze intimplari, doar ca sa-i satisfaca pe ascultatori?

Ar fi preferat sa pastreze pentru el intimplarea cu Sonia. Nu avea nimic de a face cu cele petrecute mai tirziu, ii privea numai pe ei doi. Nu mai vorbisera niciodata despre asta, nu mai facusera nici cea mai mica aluzie sau cel mai neinsemnat gest in legatura eu aceasta.

Incercase sa taca, insa atunci cind medicul venise cu injectia, vorbise. Poate ca ii era teama ca o sa spuna prea mult, mai mult decit se intimplase in rea­litate. Vorbise despre Sonia si douazeci de experti il ascultasera, luasera notite, il imprimasera pe banda magnetica. Medicul isi intorsese jenat privirea in alta parte, iar fata cea blonda risesc. Unde era ea acum? il cerceta cu privirea printr-o gaura clin pe­rete?

Povestise totul, ca si cind asa s-ar fi petrecut in realitate, si totusi nu era sigur.

Si chiar daca era adevarat, tot nu insemna nimic. Era convins ca ea nu il iubise, nu iubise pe nici unul dintre ei. Fusese doar un gest de incredere, de comu­niune, nascut poate dintr-un sentiment de singura­tate, la care se adaugase muzica mingiietoare, glasul poruncitor

Dar toate astea nu puteau fi motivul pentru care il tineau aici cu forta — nu reprezentau o incalcare a regulamentului de serviciu pentru care sa se oste­neasca douazeci de ofiteri,

Ce era de fapt?

Stia oare sora cea blonda?

Se ridica si se indrepta spre usa camerei ei.

Daca nu-mi spune adevarul cu binele, o bat pina vorbeste, se hotari el.

— Va dau o masina si zece oameni care sa va in­soteasca si sa va acopere la nevoie, spuse colonelul. Comandant este locotenentul Roszanue. Va sta la dispozitie. Va puteti deplasa liberi pe teren, nu va im­pun nici o restrictie. Singurul lucru care va rog este sa fiti prudenti. Raminem in legatura prin radio. Tineti-ma la curent. Noroc bun!

O jumatate de ora mai tirziu se aflau linga fatada cladirilor, cautind o intrare. Parea ca la parter nu exista intrari si se dadura jos din masina pentru a arunca o privire primprejur. Soldatii ramasera linga vehicule.

Pentru a se apropia de cladire trebuiau sa traver­seze drumul, in mijlocul caruia se afla sina de ghi­dare pentru micile masini cu doua locuri. Cind se apropiara, vehiculele se pusera in miscare. De o parte a benzii de circulatie din mijloc, vehiculele o luau spre stinga, iar de cealalta parte, spre dreapta, intr-un ritm destul de alert, silentios, o masina dupa cea­lalta.

— Sa ne urcam in masina? intreba Tibor.

— Unde o fi statia?

— Poate aici?

Josef atinse un stilp metalic, unul dintre aceia multi, care margineau sinele la intervale regulate. La inceput nu s-a remarcat nici o reactie, dar mai tirziu una din gondolele cu scaune isi accelera ritmul, se apropie de cea din fata, se opri apoi in fata stilpului de chemare, pina cind se apropie urmatoarea ma­sina, se puse in miscare, accelera si ocupa din nou lo­cul in fata, intre vecinii ei cu roti.

— Ai fi avut destul timp ca sa urci!

— Vrei sa incercam?

— Nu avem nimic mai bun de facut?

— Nu conteaza de unde pornim; de ce sa n-o fa­cem de aici? Pun pariu ca o sa invatam o multime de lucruri.

Josef apasase din nou pe discul de contact. Scena de dinainte se repeta. Josef se urca, se aseza, iar Greg il urma. Imediat dupa aceea o pornira.

— Veniti si voi? Sau ramineti aici?

— N-ar trebui sa ne despartim!

Zece minute mai tirziu erau stapini pe noul lor mijloc de locomotie. Exista un disc de contact prac­ticat in peretele lateral, un intrerupator care oprea gondolele. La intersectii vehiculul o lua, in mod nor­mal, drept inainte, insa putea trece pe o sina late­rala in caz ca se actiona o maneta la dreapta sau la stinga. De pe aceasta sina laterala, un alt vehicul cotea pe sina directiei initiale, asa incit ordinea deplasarii raminea aceeasi. Daca se parasea pista si fisia de drum alaturata, atunci sirul de autovehicule se oprea.

— Sistemul este asa de sigur, incit si un imbecil il poate folosi, spuse Pavel. Pun pariu ca accesul spre etajele superioare este la fel de simplu.

Circulasera de citeva ori in jurul blocului, trecind pe linga soldatii care ii priveau nedumeriti. Apoi fa­cura o calatorie de recunoastere spre centru, fara a gasi insa ceva efectiv nou.

— Sa incercam! Nu cred ca ne expunem vreunui pericol!

Nu aveau un conducator, constituiau o echipa fara comandant, exact de dimensiunea care ii asigura functionalitatea. Fiecare dintre ei putea sa preia comanda, daca era vorba de probleme din domeniul sau de specialitate, dar nici atunci nu dadea nimeni or­dine. In mod normal se faceau numai propuneri, pe care le urmau cu totii sau nu, in caz ca se ridica vreo obiectie intemeiata.

Acum mergeau de-a lungul fatadei cladirii, si nu a fost greu sa gaseasca un intrerupator de contact asemanator celui de la gondola. Acesta se gasea intr-o admcitura practicata in zid, iar in jurul ei, pe jos, se putea zari un santulet, care descria un drept­unghi.

— Veniti aici inauntru!

Josef apasa intrerupatorul in jos, iar din santulet se ridica un glasvand, ii cuprinse, podeaua se ridica, si ei pornira cu cabina transparenta oblic, in sus. Strada raminea sub ei, fatada de peste drum se in­departa. Deodata se oprira lin, glasvandul se cobori din nou, iar ei se aflau pe o terasa — cam la o inal­time de 100 de metri — marginita de o balustrada care le ajungea pina la solduri.

— Tu ne-ai oprit?

— Da, am incercat mecanismul. Este foarte sim­plu: sub aceasta placuta apar cifre luminoase — se apasa pe ele, iar liftul se opreste. Vreti sa va duc si mai sus?

--- Nu! Mai bine sa ne uitam primprejur!

Era o deschizatura simpla de intrare, fara usa sau vreo alta bariera. Ducea spre un coridor lung, care intra de-a dreptul in interior, luminat difuz de o fisie luminescenta din plafon — o lumina nu prea mare, dar suficienta. Coridorul era complet gol, nici usi nu se vedeau. Au mers de-a lungul lui mai multe minute, iar lumina zilei se stinse in urma lor, pina ce nu se mai putu vedea decit un patrat luminos. Aici se sfirsea culoarul drept, iar un altul transver­sal ducea atit la stinga, cit si la dreapta.

— Mergem mai departe?

— Ce altceva putem face?

--- O sa gasim drumul inapoi?

— Nici o problema.

— Mai bine sa marcam drumul.

Greg scoase la iveala un creion cu virf de pisla din buzunarul costumului si desena o sageata pe solul imaculat.

O apucara la stinga.

Se simtea un curent de aer usor si cald venind din interior.

— Un sistem de ventilatie.

— Cladirea asta imensa trebuie sa dispuna de o instalatie de climatizare.

Nu auziti nimic?

Ascultara cu atentie.

— Vine din spate!

— Ba nu, din fata.

Brusc se auzi un zgomot mai puternic; o zgirietura si un geamat.

Tibor sprinta pina la o intersectie a coridoarelor.

— Aici a fost un om!

— Unde e acum?

— Acolo in fata disparut!

— Nu te-ai inselat?

— Sigur ca nu!

— Hai sa vedem!

Greg facu din nou o sageata pe sol.

--- Vedeti, am avut dreptate!

Din nou o intersectie de coridoare, de aceasta data mai ingusta, mai joasa.

— Aici trebuie sa fi disparut.

— Te-a vazut?

— Nu stiu, eu 1-am zarit numai din spate.

Se auzi din nou un zgomot, abia perceptibil, ca si cum cineva s-ar fi furisat pe undeva.

— Asta a venit sigur din spate! Sonia fugii ina­poi. Dan o urma. Ceilalti ramasera pe loc nehotariti.

Cei doi se aflau iarasi la intersectie. Nu se putea vedea nimic. Ganguri goale, in trei directii.

— Ia te uita! Sageata a disparut!

— Veniti aici!

— Aici trebuie sa fi fost!

Greg, mai stii cu exactitate unde ai desenat sa­geata?

Ingenunche pe sol si cauta o urma. Nimic.

— A fost cineva aici?

— Iarasi un automat? Un fel de serviciu de cura­tenie - - a nu se murdari podeaua si peretii! Asta trebuie sa fie!

Sonia scoase un sunet soptit, il apuca pe Pavel de mina, care statea linga ea. Acum vedeau si ceilalti — pe un fotoliu cu rotile se apropia o silueta, luneca pe linga ei; involuntar, se dadura inapoi. Vehiculul, cu povara sa, disparu dupa un colt.

Greg isi reveni primul, o lua la fuga dupa acesta, apoi sari inapoi — in fata lui se coborise un perete.

Era deci sigur ca mai existau oameni in oras.

— Da.

— De ce nu ati oprit omul din caruciorul pe rotile?

— Nu se deplasa prea repede. L-am fi putut ajunge cu usurinta. Voiam sa stim incotro se indreapta.

--- Chiar asa v-ati gindit? Nu a fost poate mai curind surpriza la mijloc? Sau voiati sa-1 menajati?

--- Am fost luati prin surprindere. A aparut pe neasteptate. Nu aveam nici un motiv sa-1 menajam, insa nici sa-1 vatamam.

Si-a scos cineva arma? Ar fi putut fi vorba de un atac.

— Nu pot sa-mi aduc aminte nu cred ba da, Sonia tinea un pistol in mina.

— Nu a tras.

— Nu.

— A impiedicat-o cineva?

Nu. Nu exista nici un motiv sa traga.

— Ce-ati facut dupa intalnire?

— Am cercetat obstacolul, adica peretele care s-a coborit.

— Rezultatul?

— Material plastic dur.

— Prea dur ca sa-1 aruncati in aer?

— Nici pe departe.

— De ce nu l-ati aruncat in aer?

— Puteam s-o facem, oricum, mai tirziu.

— Puteti sa suportati bine zgomotul? Va speriati la auzul unui zgomot brusc?

— Zgomotul nu ma deranjeaza, nici macar un foc de arma tras pe neasteptate.

— Ce s-a intimplat dupa aceea?

— Ne-am intors la tabara pe cel mai scurt drum.

— A fost vorba de o fuga?

— Consecinta unor rationamente logice. Trebuia sa transmitem vestea.

— De ce n-ati facut-o prin radio?

— Legatura era intrerupta. Nu, trebuia sa ne in­toarcem. Colegii nu stiau nimic

—si se comportau nechibzuit.

—Nimic nu parea sa suscite motive de ingrijo­rare.

—Doua zile fara vreun contact cu dusmanul nu justifica nechibzuinta. Oamenii s-au indepartat de tabara fara a primi permisiunea, au utilizat insta­latiile sportive. Unii dintre ei au patruns pina la sistemul de gondole si au intreprins calatorii de pla­cere.

— Nu puteam, exercita nici o influenta asupra acestor actiuni.

Soldatii au ascultat — in ciuda interdictiilor -- posturile de radio din oras.

— Foarte posibil.

--- Cum de le erau cunoscute lungimile de unda?

--- Erau lungimile de unda obisnuite, pe care le utilizam si noi. Trebuiaunumai sa invarteasca bu­toanele.

— Si modulatia?

— Au descoperit un emitator, care folosea tipul nostru de modulatie.

Nu-l priveau cu prietenie, asta era sigur, nu il con­siderau un erou, ci incercau sa-1 demaste tradare, sabotaj, comportament gresit

El nu facuse insa nici o greseala — si nici unul din echipa nu se comportase gresit. Cu totii urmasera planul, actionasera asa cum fusesera invatati, nu se abatusera, nu-si permisesera nici un gind personal, nici o iesire clin schema ordinelor stricte si totusi — nu-si atinsesera scopul. Bagajul lor de informatii, cunostintele asimilate cu grija, zecile de mii de metode, cai de rezolvare nu folosisera la nimic. Nu ca le-ar fi aplicat gresit — nici macar nu ajunsesera sa le puna in aplicare. Au actionat asa cum fuse­sera instruiti si tocmai de aceea actionasera gresit. Oare greseala trebuia cautata in arta stiintei sau in cea a tehnicii? Trebuia oare sa analizeze tot ce in­vatase ca sa o identifice? Nu era oare valabila ma­tematica, logica, cibernetica? Sau de vina erau datele false, aproximatiile, limitele greselilor, generali­zarile nepermise? Trebuia pus totul pe seama unei erori, unui lapsus, unei greseli de transmitere, unui cod eronat? Era de vina principiul — in ce priveste aplicabilitatea, transmisibilitatea, interpretarea? De vina era oare omul sau masina?

Se asigurasera multiplu.

Teorie.

Experiment.

Calcule nenumarate, incercari fara numar.

Prospectarea prin modelul matematic. Simularea. Testul. Iluzia realitatii. Exercitiul cu obiectul real.

Simularile decizionale evidentiaza problematica strategica fundamentala. Invers, ele folosesc la cer­cetarea dinamicii de grup a echipei alese.

In timpul simularii, se analizeaza comportamentul membrilor echipei intre ei, atitudinile, tensiunile, necesitatile si intercomunicarea lor. Rezultatul reprezinta fundamentul pentru crearea unui model al personalitatii. Pe baza acestuia se simuleaza alte situatii si combinatii, insesizabile, prin intermediul testelor.

Fiecare grupa isi elaboreaza independent propriile criterii, isi stabileste scopurile si ierarhizarile preferintelor. In cadrul testului isi revizuieste criteriile, dupa optimizari partiale si procese de invatare secventiale —

matematica

logistica

semiotica

teoria informationala

teoria codurilor

algebra booleana

teoria automatelor

teoria sistemelor adaptabile

teoria reglajului

teoria jocurilor

teoria sistemelor complexe

cibernetica organizarii

pedagogia cibernetica

teoria influentarii

teoria guvernarii —

modele de gindire inchise, dependente logice, ex­plicatii cauzale, interdependente si relatii circulare, imaginea lumii s-a inchis, perspectiva este perfecta, stiinta este indivizibila, concluziile ei sint formulate irefutabil, sint practicabile universal

Unde a fost comisa greseala?

Nu in activitatea practica, in rutina, in modul de gindire, nu in metodele stiintifice. Marimi energetice si informationale. Sisteme fizice, biologice si sociologice. Modelele sint general valabile, teoria opereaza cel mai abstract timp, schemele pot fi materializate dupa voie, concluziile sint obligatorii, rezultatele, transferabile. Nu exista nici un parametru secret, nici o neclaritate, nici puncte absolut singulare, do­meniul de aplicare este infinit, valabilitatea este uni­versala. Necunoscutul este anticipat —

completarea schemei goale cu date

demersul concret

determinarea constantelor

citirea valorilor de masurare

realitatea ca problema de variatie

optimizare

maximizare

stabilirea punctelor de cotitura

cautarea solutiilor numerice

siruri de semne

liste

apartenente

realitatea drept caz particular al imaginabilului

Poate ca aici a fost punctul slab? Gama de posi­bilitati, modelul de univers realizat, legatura care nu era uni-univoca, individualul e cuprins in nesfirsit, nesfirsitul da posibilitatea existentei unor noi si noi variante. Concluzia generalului rasfrinta asupra particularului? Eroarea filosofiei?

Sistemul lor era o solutie stabila a problemei, insa nu era unica solutie, existau si altele. Atunci insa nu mai avea nici o valoare argumentul concordantei sau era valabil si pentru orice alta solutie, desi numai una dintre ele putea fi cea mai buna. Care insa dintre criteriile de apreciere trebuiau luate in considerare, catalogul criteriilor fiind epuizate. Existau oare alte criterii? Insa in ce domenii? Solutionarea lor isi pierdea atunci semnificatia de scop, toate celelalte realizari fiind echivalente si siguranta, care pina acum caracterizase spatiul multidimensional al pro­blemelor sociale ca retea de coordonate, se dovedea o schema goala.

Ideologia nu poate fi fundamentata stiintific.

Dan nici nu tresari cind acest gind eretic i se in­fipse in minte, insa fu deplin constient de semnifica­tia lui. Se ingrozi atunci cind isi dadu seama ca, intre concluziile pe care le producea aceasta revelatie, ii veneau in minte in primul rind acelea care il priveau personal. Brusc, se vazu aruncat inapoi intr-o situatie pur subiectiva. Daca pina acum putuse sa presupuna ca fiecare din echipa sa, a carei componenta era si el, ar fi gindit la fel in situatii asemanatoare, acum el se desprinsese din lumea reprezentarilor lor, fugise, se sustrasese responsabilitatii, clacase. Se situa in niste zone uncie nimeni nu-l putea urma, si, daca altcineva i-ar fi luat-o inainte chiar el l-ar fi dispretuit. Acum era cu desavisire singur si ii era rusine, deoarece acest lucru i se parea ca o tradare.

Actiunea urmatoare a fost precis planificata. Colonelul insistase ca ei sa nu intreprinda nimic fara a fi insotiti de cuitiva soldati care sa le asigure apararea. Nu trebauiau sa se aventureze prea mult in interiorul orasului, ci pe cit posibil, trebuiau sa pa­trunda intr-o cladire din zona periferica, si sa incerce sa stabileasca un contact cu loctiitorii.

Se folosira de lift si urcara la primul etaj. Mai intii incercara sa-si faca o imagine de ansamblu. O echipa de topometrie facu un plan, ceea ce era dificil, deoarece busola nu functiona. (Acul magnetic prezenta abateri neregulate de la directia nord-sud. Luara linia frontala drept coordonata de rferinta si si utilizara sistemul masurarii in radiani si de memenea telemetrul.) Un fel de coridor principal descria un hexagon in jurul cladirii; spre exterior si spre interior se ramificau doua coridoare secundare, care se sfirseau intr-un perete. De la acestea porneau pe lateral scurte sectiuni de coridor, unde existau deschizaturi, dupa care se putea presupune ca se afla usi.

Acum nu mai sovaira, ci isi propusera sa pa­trunda prin cea dintii. La dreapta si la stinga se postara soldatii cu armele in mina. Tibor cerceta usa, insa nu gasi nici clanta si nici gaura de cheie.

— Sa patrundem cu forta?

— De ce sa nu sunam?

— Crezi ca aia este o sonerie?

Greg arata spre o fisie de sticla de culoare lap­toasa, de linga cadrul usii.

— Ce altceva poate sa fie?

— O sa vedem noi!

Dan apasa usor pe dunga laptoasa. Imediat apa­rura de desubt semne grafice luminoase de cu­loare rosie.

— Ce inseamna asta?

Greg raspunse:

— Mi se pare ca este vorba de o prescurtare si indraznesc sa spun ca inseamna: „Va rog nu de­ranjati!'

— Sa o luam in seama?

Incercara la o usa dupa alta. Abia in urmatoa­rea sectiune a coridorului se produse o reactie dife­rita. Acolo aparura niste semne grafice verzi, iar usa glisa deindata la o parte. Doi dintre soldati sarira brusc inainte, cu armele ridicate, insa prima privire in interiorul incaperii ii facu sa se opreasca in mijlocul saltului ca impietriti. Ceilalti se retra­sera speriati si uimiti: in fata lor se casca o pra­pastie, iar in strafunduri era o apa sclipitoare, im­prejmuita de un cer albastru, marginit la orizont de o banda violeta, deasupra cerul era ceva mai inchis, iar la zenit se prefacea intr-un negru ca de catifea. Pe acest fundal intunecat, plutind liber, se vedea un joc de bile luminoase — verzi, galbene, portocalii, apoi din nou unele roz, purpurii, ca­fenii —, totul acoperit de o silueta fantomatica, ar­gintie, care alerga nelinistita pe suprafetele bogat colorate, rupindu-se in bucati, izvodea forme ovale, intunecate, dar clare, apoi se recompunea iarasi in alte locuri, se contura din nou, imbraca dintr-o data forma unui fagure, alcatuia plase fine, se rupea din nou.

Daca treceai de pragul usii, ajungeai pur si sim­plu intr-o camera goala — in care nu se gasea decit o platforma oscilanta, pe care era asezat un scaun rabatabil cu perne mari. Acolo se odihnea un om, un barbat; avea fruntea inalta, parul alb, un obraz oaches, tinar. Privea in sus, probabil cufundat in contemplarea jocului bulelor multicolore.

Paru apoi sa observe ca se intirnpla ceva neobis­nuit. Se ridica in picioare, speteaza raminind lipita de spatele sau, intinse rnina spre o cutie de co­manda, care se apropie automat de el. Apasa cu re­peziciune pe citeva clape. Dintr-o data culorile bi­lelor palira, albastrul cerului, verdele marii, iar din desenul contururilor, care mai ramasesera la sfirsit, aparura pereti cenusii, perlati, usor curbati, avind in loc de margini rotunjimi, tavanul fiind o cupola neteda, de asemenea de un gri perlat, iar podeaua compusa din fire de un gri deschis.

Barbatul ii privi iritat.

— Ce-nseamna asta? Unde e Gilbert?

Intrara ezitind, mai intii Grcg, apoi Pavel, intre ei se intercalara soldatii, apoi toti ceilalti se inghesuira si ei.

— Parasiti incaperea! Cine sintcti voi?

— Scuzati-ne, spuse Greg. Nu avem nici o in­tentie rea. Numai citeva intrebari!

— Veniti de la regenerare? Este prea devreme.

— Linisliti-va, il ruga Greg. Noi

— Asta e de neinchipuit. Parasiti incaperea — imediat!

Mina sa se misca pe tastatura.

Oamenii vazura negru in fata ochilor.

Cind se trezira, se aflau afara, pe terasa, unul linga celalalt. Nu li se intamplase nimic. Se trezira brusc, complet lucizi, nu sufereau de dureri de cap, nu resiniteau nici un fel de oboseala.

--- Am procedat prea stingaci, spuse Pavel. L-am speriat.

— Oricine s-ar fi speriat. Pentru el noi sintem niste straini.

— Nu-i era frica.

— Atunci ce-a fost?

Pavel ridica din umeri.

— Iritare, as spune eu. Revolta. Nu era o reac­tie declansata de frica. Nu se simtea amenintat — pina la un moment dat — atunci cind a vorbit de regenerare, cind s-a simtit o unda de teama in glasul sau.

— Probabil ca astepta pe altcineva.

— Da, de aceea a deschis usa.

— Si bilele multicolore?

— Poate o experienta?

— Un joc.

— Mai degraba.

— O proiectie — sau televiziune.

— De inalta calitate. Simulare absoluta a realitatii.

— In prima clipa am crezut si eu ca ne aflam in mijlocul vazduhului, undeva foarte sus.

— Nu exista nici o posibilitate de a sesiza simu­larea.

— Cu putina logica

— Patrunderea in incapere

— N-as fi intrat cu nici un pret.

— Ce facem acum?

— O sa procedam cu mai multa prudenta.

— N-o sa mai intram cu intreaga echipa.

— Mai bine doar unul singur.

— Riscul

— Probabil ca nimeni de aici nu ne vrea raul, caci altfel nu am fi fost adusi aici nevatamati.

— Putem sa ne asumam riscul: unul singur,

— In regula. Cine se duce?

Toti erau facuti din acelasi aluat, fusesera for­mati la fel, beneficiasera de aceeasi educatie, erau obisnuiti unul cu celalalt, se cunosteau unul pe ce­lalalt, se intelegeau fara cuvinte, isi exprimau in­doielile fara ocol, nu aveau secrete unul fata de celalalt, constituiau o echipa, apartineau elitei, erau inteligenti, reactionau cu repeziciune, posedau un dar nedezmintit al intelegerii, erau putin cam greoi, nu puteau fi decit cu greu scosi din fire, de­veneau plictisitori, chiar erau plictisitori, dadeau impresia ca se stapinesc, nu erau buni parteneri de discutie, nu aratau ca niste eroi, rareori faceau ceva surprinzator, se tineau in friu, erau obisnuiti unul cu celalalt, isi bateau joc de propriile slabiciuni, aveau putine sa-si spuna reciproc, se completau, erau sanatosi, nu-si faceau iluzii, aveau vederea normala, se comportau in asa fel incit sa nu se re­marce, aveau o tensiune arteriala joasa, erau am­bitiosi, nu aveau peste 40 de ani, vadeau o coeziune ca a unui singur om, nu posedau trasaturi iesite din comun, erau nefumatori, fusesera testati psiholo­gic, practicau diferite sporturi, lucrau perseverent, invatasera sa gindeasca, erau capabili sa se adap­teze, nu aveau cazier judiciar, erau produsul unei planificari care durase ani de zile, erau mindria Academiei, erau dispusi sa dea ascultare, abia daca se deosebeau unul de celalalt, puteau sa se bazeze unul pe celalalt, aveau judecati de valoare asemanatoare, erau supraoameni incolori, simteau ca si ceilalti, erau din cind in cind prost dispusi, aveau dintii ingrijiti, erau experti in domenii speciale — insa erau atit de asemanatori, incit era indiferent daca unul se ocupa de o problema, altul de alta (presupunind ca era vorba de o problema generala si nu de una speciala, pentru care fiecare dintre ei fusese pregatit in mod diferentiat), in astfel de ca­zuri gindeau asemanator, se comportau asemanator, actionau asemanator, si nimeni n-ar fi putut sa-i deosebeasca numai pe baza lucrurilor pe care le gindeau, a felului in care se comportau, a modului lor de-a reactiona.

Erau marimi interschimbabile.

Am incercat de mai multe ori sa intram in apar­tamentele locuitorilor orasului. De cele mai multe ori se aprindea scrisul rosu si incercam la urma­toarea usa. Daca erai destul de insistent, aveai cu siguranta, mai devreme sau mai tirziu, noroc. Intotdeauna intra numai o persoana, ceilalti asteptau afara — asta devenise o regula pentru noi.

Am adunat o multime de informatii, si totusi, or­donate si corelate, ele dezvaluiau doar o parte a tabloului, intr-o anumita masura cea de prim-plan. Insa aceasta parte este cu siguranta esentiala, ea determina valoarea de referinta a circuitului de re­glare, care s-a impus aici.

Fireste ca discutam rezultatele in amanunt. Elaboram procese-verbale bazate pe memorie, cit mai precise, discutam intimplarile neobisnuite, in­cercam sa lamurim contradictiile. Multe din obser­vatii se repetau, altele erau insa unice si imposibil de reprodus.

Eu relatez — ca sa iau un exemplu intre multe altele — o incercare personala, care a dat rezul­tate bune.

Am gasit o usa care a putut fi deschisa. Numai o parte din peretii de proiectie erau luminati, cam o treime din circumferinta, cealalta parte se afla in semiobscuritate. Sus, in centrul cupolei, plutea un corp de iluminat, un fus de lumina, care emana un fascicul de raze fine, galbui si slabe. Mai tirziu aveam sa remarc faptul ca era numai o proiectie.

Imaginea de pe suprafata vizibila reprezenta o diagrama complicata, linii colorate, sageti, cercuri cu cifre inscrise in ele, care se modificau din cind in cind. Intr-un colt se gasea un indicator al timpului, care functiona evident intr-un ritm accelerat.

Cind am intrat, barbatul din scaunul rabatabil imi arunca o privire, intors cu fata spre suprafata de proiectie luminata, spuse:

— Pauza.

Indicatorul de timp s-a oprit. Diagrama s-a stins, iar intr-o incapere iluminata crepuscular se vedea ca-ntr-o imagine de oglinda; acelasi scaun rabata­bil, un barbat; la inceput am crezut ca privesc in apartamentul alaturat, insa era o proiectie, cine stie de la ce departare.

Unul dintre barbati ii spuse celuilalt:

— Cinci minute, daca iti convine?

— E-n regula.

Imaginea disparu, iar in incapere se mai lumina putin, fara sa-mi pot da seama datorita carui fapt.

— Esti unul dintre straini?

--- Da.

— Ai noroc. Ma intereseaza istoria.

Apasa pe un buton si linga mine se ivi un scaun rabatabil.

— Te rog, asaza-te. Te mai apuca vreun spasm muscular. O baie de intarire?

— Nu, multumesc.

— Imi trebuie citeva date istorice. Batalia de la Waterloo va este cunoscuta?

— Da.

— 69 052 de oameni avea Napoleon, 272 de tu­nuri, Blucher avea 74 800, insa mie imi linsese da­tele pentru Wellington — 90 000? sau 64 000? Si cite tunuri? Napoleon avea 272. Dar Wellington? Poti sa-mi faci rost de date?

— Pot sa incerc.

— Lui Wellington si lui Blucher trebuia sa li se taie drumul. Tunurile trebuiau amplasate pe sirul de dealuri. Atunci pierderile ar fi fost mai mici. Am calculat totul atent. Napoleon ar fi putut cistiga ba­talia de ia Waterloo. Ce zici?

— Nu prea imi dau seama.

— Nu ma crezi? Vrei sa punem pariu?

— Nu. De fapt, eu as avea citeva intrebari

— Mai tirziu. Intii eu, dupa aceea, tu. La urma urmei, tu ai intrat aici — fara sa intrebi.

— Usa nu era inchisa.

— Cui ii trece prin minte sa intre in apartamente straine, si pe deasupra, pe jos.

— Voi nu parasiti niciodata fotoliul cu rotile?

— Eu intreb primul: citi oameni avea Napoleon?

— Asta nu stiu.

— Dar voi aveti cu siguranta date despre asta. Nu ai putea sa le obtii printr-un mijloc de comu­nicatie?

— As vrea s-o fac cu placere, dar asta nu merge asa de usor.

— O s-o faci?

— Da. Daca-mi raspunzi la citeva din intreba­rile mele.

— Acum?

— Da.

— Atunci haide, repede. Foarte scurt.

— Citi locuitori are orasul?

— Dar asta este o prostie. Intreaba singur.

— Unde?

— La centrala, bineinteles.

— Nu posed un terminal cu input si output.

— Sint destule apartamente libere.

— Unde?

— De unde sa stiu, eu il am pe al meu.

— Nu poti sa intrebi?

— Acum nu — n-am vreme.

— Atunci nu-ti fac rost de date.

— Bine, fie.

Apasa pe citeva butoane de la o claviatura. Pe pe­retele de proiectie aparu un plan, probabil planul orasului. In citeva zone, clipea o lumina rosie.

— Multumit?

— Care e sistemul de orientare?

— Acuma chiar ca incepe sa ma agaseze chestia. Trebuie sa ma intorc.

O apasare pe tabloul de comanda si peretii de pro­iectie se luminara, iar incaperea se umplu de zanga­nit si zgomot, tipete — in limba franceza, engleza, flamanda. Izbucnira jerbe de scintei, incepu sa se ridice abur; se puteau simti mirosuri, slabe, dar ab­solut autentice — era un miros de pulbere, de su­doare, de trupuri de animale. Caciuli din blana de urs, sepci de uniforma, calareti care imbratisau strins caii ce se cabrau, oameni in uniforme pestrite fugeau in directia unei grindini de focuri de arma rapaitoare, o caruta de lemn ardea. Virfuri de sabii, baionete, fintini de mil. Indicatorul temporal se pusese din nou in miscare, cifrele pluteau liber prin incapere.

— Vezi, lupta continua! De data asta gasesc eu strategia cea buna. Trebuie sa atacam pe flancul din stinga, asta este solutia.

Statea ca un conducator de osti in mijlocul unei batalii O apasare de buton si diagrama aparu. Dege­tele i se plimbara deasupra butoanelor, iar citeva sa­geti isi modificara directia. Intr-un spatiu de un alb orbitor aparura cifrele:

7 624 (+318)

( - 28

7 624 (+288)

— N-am zis eu — au pierderi mai mari! Astazi il infring pe Blucher. Du-te acum, adu-mi datele, insa du-te repede, repede

M-am ridicat si am iesit.

Crescusera inalti, isi paraseau rareori incaperile, zaceau acasa in fata ecranelorde proiectie, erau foarte seriosi in jocurile lor, se interesau de toate lucrurile si de nimic, isi considerau existenta de la sine inteleasa, nu erau prosti, aveau un fond bun, puteau sa se entuziasmeze cu adevarat, nu le scapa nimic, nu observau ca timpul trece, evitau orice fel de efort, duceau o viata igienica, erau citeodata nemultumiti, nu voiau sa fie deranjati, nu-si valorifi­cau posibilitatile, se foloseau rareori de ocaziile ivite, isi traiau viata, se eschivau de la a lua hotariri, se lasau serviti de roboti, se bronzau la lampi cu raze ultraviolete, nu le era niciodata rusine, erau egoisti, nu vedeau nimic nimic dincolo de orizontul lor, nu stiau nimic despre cultivarea pamintului si despre cresterea vitelor, erau niste impatimiti ai sportului, nu, isi inmuiau miinile in apa distilata, nu se dezvoltau, aveau o digestie buna, aveau simtul frumosului, isi atinsesera telul, traiau intr-o lume a aparentelor, isi excitau simturile cu ajutorul curentului electric, memoria le era de multa vreme co­piata, erau obisnuiti cu supravegherea, se incredeau in masini, ascultau muzica cu placere, isi lasau mus­chii sa sa atrofieze, nu vazusera niciodata un petic de cer,erau nevinovati, nu puteau sa-si imagineze nimic alceva, ajunsesera sa mearga pe cai batute, se simteau foarte bune asa — si daca cineva i-ar fi stimulat sa mediteze asupra situatiei lor, sa se analizeze critic, sa se abata de la caile prestabilite, atunci fi inteles, ar fi fost socati sau amuzati, nu s-ar fi simtit mai afectati decit la o defectiune ivita intr-un joc, s-ar fi simtit cu dreptatea de partea lor, iar altfel nici nu putea sa fie, caci nu invatasera sa puna intrebari asupra unor lucruri care pareau de la sine intelese, si astfel se facea ca nu vedeau mai mult decit ceea ce li se arata in fata ochilor, si nici macar asta, se fereau de conflicte, evitau hotaririle si luau viata asa cum era.

Se situau dincolo de orice vina, si aceasta era sin­gura lor libertate.

— Urmatoarea noapte a fost ultima, pe care ati petrecut-o in tabara?

— Ne-am intors ca sa raportam si ca sa ne odih­nim. Nu se putea vorbi de o succesiune a zilei si nop­tii. Lumina era tot timpul aceeasi, nu se producea nici o modificare de temperatura, nu batea vintul, nici o miscare pe cer.

— Nu mai mentineati ritmul zilnic normal?

— Nu exista nici un motiv pentru asa ceva. Cer­cetarile noastre ne faceau sa petrecem mai multa vreme impreuna, si parea rational sa nu le intrerupem.

— Cum se comportau celelalte echipe?

— Stricta ordine temporara parea sa se spulbere.

— De ce nu acorda colonelul atentie acestui fe­nomen?

— El incerca, insa oamenii nu ii dadeau ascultare.

— Ar fi putut sa recurga la pedepse.

— Sa imparta puncte de pedeapsa nimanui nu ii mai pasa.

— Masuri energice, arest

— Pe un teritoriu strain Nu, asta nu putea s-o faca. Nu putea sa riste o demonstratie de putere.

— Cum va explicati degradarea nivelului de dis­ciplina?

— In cazul unor operatiuni de ocupatie, lucrurile se desfasoara intotdeauna mai putin strict decit in cazarma. Asta nu inseamna nicidecum razmerita.

— Aceasta actiune s-a deosebit de alte operatiuni de ocupatie.

--- Da, in alte cazuri se intimpina rezistenta. Acest lucru intareste in genere coeziunea.

— Credeti ca exista vreo legatura cu vocile de la radio?

— Daca va ginditi la un efect de sugestie miste­rios — atunci raspunsul este nu.

— Citiva soldati se indepartasera de trupa.

— Da.

— Le erau oamenilor cunoscute rezultatele cerce­tarilor dumneavoastra? Stiau de apartamentele li­bere, de posibilitatile oferite de jocurile de proiectie?

— E posibil. Nu am tinut secret aceste lucruri.

Dan vazuse planul numai pentru scurta vreme, insa a fost de ajuns pentru a-si da seama ca inca­perile neocupate se aflau in centrul orasului. Tre­buiau sa se deplaseze cu vehiculele lor timp de mai multe ore si si-au luat cu ei echipamentul pentru a fi independenti. Deoarece nu exista un teren viran, si-au facut tabara in mijlocul strazii. Un vehicul sta­tea ceva mai in fata, altul mai retras, iar intre ele au inaltat un cort. (De fapt acesta era de prisos, de­oarece nu aveau nevoie de protectie impotriva ploii sau a frigului, a radioactivitatii sau a germenilor patogeni. De multa vreme dadusera jos costumele de protectie grele si purtau combinezoane usoare, verde-oliv, cu buzunare tighelite, pantofi gen sport, usori, cu talpi de crep, chipie. Si saltelele pneumatice erau intinse pe sol; cine avea nevoie de intuneric ca sa doarma, isi tragea patura peste cap. In cort pastrau o parte din provizii, canistrele cu apa, pachetele cu mincaruri congelate gata preparate, fructele uscate, conservele, ratiile energizante, concentratele si pro­viziile pentru cazuri de nevoie, acolo aveau prega­tite si o serie de aparate pe care le tineau sub supra­veghere, insa nimeni nu considera in mod serios ca va trebui sa le apere).

Pentru a gasi incaperile neocupate, trebuiau sa se departeze de tabara amplasata in strada, citiva sol­dati venira cu ei, altii ramasera pe loc, plictisiti, intr-o stare de inertie sau de iritare, hoinareau prin imprejurimi, sedeau la marginea pistei de trafic, se intinsesera pe saltele si se uitau la lumina orbitoare a corpurilor de iluminat suspendate.

Echipa ele experti nu a trebuit sa caute multa vre­me. Cladirile nu se deosebeau de cele de la margi­nea orasului, planul lor de constructie era acelasi, labirintul gangurilor avea aceeasi configuratie. Au gasit sectiunile de coridoare scurte, infundate, cu usile inchise. Daca atingeai benzile luminiscente, nu apareau semne grafice. Apartamentele din spatele acestora erau deci goale.

Pina atunci ne aflaseram in afara sistemului, am fi putut la fel de bine sa raminem afara, in mijlocul pustiului. Ceea ce vazusem din oras era de fapt suprafata acestuia. Functiunea sa, realitatea sa erau intruchipate de sistemul sau de comunicare. Ceea ce se petrecea in oras, ceea ce se modifica, se dezvolta, se producea prin intermediul semnalelor, se transmi­tea prin cabluri, prin elemente semiconductoare, prin straturi monomoleculare, prin gaze ionizate, prin spa­tiul gol; diverse informatii erau emise, receptate, descifrate, comparate, recombinate, din nou emise, stocate in memorie, rechemate din memorie, anali­zate, ordonate, rezumate, sterse. Toate acestea se pe­treceau fara zgomot si fara vreo miscare, intr-o limba neauzita, in structuri spatiale invizibile. Se constitu­iau modele de incarcari, impulsuri, unde aferente unui eveniment, sau insusi acest eveniment era un model cu semnificatie, semne, notiuni, determinat printr-o schema de coordonare, un operator logic, un element conclusiv de similitudine Directia de magnetizare, meandrele unui lant de proteine, orienta­rea spinului, o modificare brusca a caracteristicii, constituirea starii cuantice, modificarile produse la nivel energetic — evenimente pe diverse planuri, functii ale purtatorilor de semne, coduri pentru si­tuatii complexe.

Sistemul era tocmai pe cale — dar asta nu o stiam inca pe atunci — sa ridice evolutia la nivel inlormational. Orasul era locul de contact dintre cele doua planuri.

Previziuni statistice, simulari, modele de la un anumit moment dat, acestea inlocuiesc realitatea si viitorul. Nimic nu mai obliga la asteptarea eveni­mentelor, reactia are loc in prealabil, propune fapte, care sint verificate, apreciate, de care se tine cont, asupra carora se iau decizii, se trag concluzii Obiec­tul real devine de prisos, schema electronica il co­piaza, finetea rasterului se regleaza dupa voie, iden­titatea poate fi obtinuta.

Seara stateau impreuna si se sfatuiau. Ceva mai incolo, soldatii se facusera comozi, jucau carti, ascul­tau muzica ametitoare la aparatele de radio, dor­meau — parea ca numarul lor s-a diminuat.

Pavel, Dan si ceilalti membri ai echipei de experti intreprinsesera mai multe actiuni de recunoastere si facusera schimb de experinta. In esenta, rezultatele erau toate aceleasi: oameni care erau intens preocu­pati sa se dedice placerilor.

— Atita vreme cit ne ocupam de ei, nu putem sa intelegem sistemul care guverneaza acest oras.

— Bijbiim inca la suprafata.

— Trebuie sa existe un drum prin care sa ajungem in profunzime, spre ceea ce reprezinta esentialul.

— Ar trebui sa putem vedea dincolo de pereti, ca sa ne dam seama incotro duc conductele. Trebuie sa existe ceva de genul unui creier care tine totul sub supraveghere.

— Am incercat, relata Josef, sa desprind o placa de perete. Cum am pus in functiune ferastraul cir­cular, am auzit un suierat de gaz — sistemul obis­nuit de a ne impiedica in cercetarile noastre, insa de data aceasta imi pusesem o masca de gaz. Nu mi-a prea folosit. Poate ca ar trebui sa incercam o data cu costumele de protectie si cu rezervoarele de oxigen. Gazul a trecut prin filtre, insa a avut un efect ceva mai lent decit atunci cind esti complet neprotejat.

— Ce ti s-a intimplat?

— Povesteste!

— Sa nu rldeti de mine!

Josef mai ezita putin.

--- Poate am avut halucinatii. M-am prabusit, nu m-am mai putut misca, insa prin masca de gaz am vazut pe cineva care se apropia de mine

— Hai, spune mai departe!

— Doua — fapturi. Aratau ca niste maimute. Maimute imbracate — in niste salopete inchise la culoare. Una mi-a scos masca. M-au ridicat si dupa aceea nu mai stiu nimic.

— Poate ca ai visat cu adevarat — m-as fi astep­tat mai degraba la niste roboti perfecti.

— Am impresia ca primejdia pluteste in aer poate ca pina acum am avut doar noroc si nu sintem constienti de acest lucru.

--- Trebuie sa fie o anumita inteligenta in spatele tuturor lucrurilor acestea. Pe ea trebuie s-o gasim.

— Dar pe ce cale?

— Mie mi s-a intimplat ceva straniu — poate asta o sa ne furnizeze vreun indiciu, spuse Dan. Pina acum am incercat toate trucurile posibile sa culegem informatii despre dirijarea sistemului, despre modul de viata al locuitorilor, despre istoria si starea orasului. Astazi ani actionat pe o cale directa. Din intimplare am dat peste un dispozitiv de memorizare, care dadea raspunsuri la tot felul de intrebari — un fel de cutie de pus intrebari. Am pus intrebari. La inceput despre istoria orasului.

— Si ai primit vreun raspuns?

— Nu imediat. La inceput mi s-a parut ca e vorba de o stratagema de eschivare. In loc de raspuns, a venit o contraintrebare: „Raspunsul la aceasta intrebare necesita un timp mai indelungat. Putem sa va raspundem intre timp la o alta intrebare?' Am intrebat atunci despre originea locuitorilor — deoarece aici nu exista familii, nici copii, nici scoli. Iarasi nu am primit raspuns — si din nou trebuia sa pun o alta intrebare. Am intrebat atunci despre instanta conducatoare.

— Si mai departe?

Pe fetele celorlalti se putea citi incordarea.

— Deodata aparu pe ecran un chip — a fost un soc pentru mine, caci cel care ma privea de pe ecran in carne si oase acela -- eram eu insumi.

--- O reflectare?

--- Nu. Celalalt spuse, si pot sa jur ca era vocea mea: 'Aveti dreptul sa primiti raspuns la orice intrebare pusa. Intrebarile dumneavoastra sint insa atit de dificile, incit nu se poate raspunde la ele in citeva fraze. Raspunsul posibil se refera la o arie de elerneme interdependente asupra carora nu sinteti informat. Desigur ca accesul la aceste informatii este de asemenea liber si sintem dispusi sa vi-1 furnizam. Pentru asta este nevoie de timp; ar insemna de ase­menea sa va scoatem din mediul dumneavoastra. Vreti sa renuntati la raspuns sau insistati sa vi se raspunda?'

— Ce ai raspuns?

--- Am cerut timp de gindire.

--- Ai procedat bine.

— Suna fantastic.

--- Asta ar putea sa ne apropie ce rezolvare!

--- Se pare ca nu se pun deseori astfel de intrebari.

— Ce zici. Dan? Vrei s-o faci?

Au discutat vreme indelungata. Au hotarit apoi sa-si asume riscul. Deoarece era de presupus ca Dan avea sa fie dus intr-un alt loc, i-au dat un aparat de emisie-reeeptie cu antena goniometrica, care avea dimensiunile unei lanterne de buxunar. Au convenit asupra numerelor de apel pentru aparatele lor per­sonale de radio si de asemenea asupra unui semnal pentru caz de pericol. Vor astepta 24 de ore, apoi aveau sa stabileasca contact radio in caz ca el nu se intorsese.

In dimineata urmatoare, 1-au insotit pe Dan in fata usii apartamentului.

--- Nu o sa fie asa de rau, spuse el atunci cind le vazu chipurile ingrijorate. La revedere!

Le facu semn cu mina si disparu prin usa care se incinse dupa el.

Numai dupa schimbarea culorilor se putea observa ca sfera cobora in adincuri: galben-verde, apoi cu­loarea smaraldului, albastru-oliv. Apa parea nemis­cata si Daniel trebui sa se apropie mult de geamul curbat, pentru a vedea virtejurile bulelor de aer mi­nuscule, miscarea ascendenta a fitoplanctonului. Un scirtiit strabatu sfera — presiunea din exterior era in crestere.

Principiul actionarii era simplu: cadere libera opusa frecarii, inotatoare pliante umplute cu aer comprimat pentru urcare, iar pentru coborire, golite. Control electronic al abaterii transversale. Aripi ba­tante pentru comanda in sens contrar. Nici un zgo­mot de deplasare. Daniel cauta zadarnic cu privirea pesti; aceasta parte a marii era nefolosita, fermele se aflau la o mare distanta. Loc de intilnire pentru pescarii de plancton, deoarece salbaticiunile marilor fusesera de multa vreme exterminate. Daniel se spri­jini de pernele netede ale bancii circulare. Era putin buimacit, membrele ii erau grele.

Pe tavan jucau reflexe — in adincuri sclipea lu­mina. Pe masura ce atmosfera devenea mai lumi­noasa, lumina difuza venind de sus palea, iar in sfirsit, atunci cind in ceata se contura o retea triun­ghiulara de tuburi luminiscente, apa aparu sus nea­gra -- un cer negru fara stele. Constructia se gasea in zona noptii eterne.

Dindu-si seama ca drumul sau se apropie de sfir­sit, Daniel se inviora. Verifica daca geanta sa era in­chisa, se uita sub banca, pentru a se asigura ca nu pierduse nimic, lua marca sa de identificare si se ridica, nemaifiind acum somnoros, ci nelinistit si ne­rabdator.

De aici se putea vedea acum si structura celulara a constructiei, un model in forma de fagure, care se supunea principiului hexagonului. Acoperisul era transparent, cupolele curbate, lentilele din sticla artificiala oferind o imagine deformata a incaperilor din etajele superioare. Toate a au trecut rapid prin cimpul vizual au patruns prin zona frontala superioara si s-au deplasat spre o deschidere in for­ma de pilnie. Luminozitatea alba strabatea acum din toate partile interiorul sferei, survenira socuri usoare, o zguduitura.

O pocnitura in difuzor. Vocea prietenoasa a auto­matului.

— Ora, 17 si 25, am ajuns la destinatie, adincime: 245 metri, temperatura apei: 22 grade, va rog luati loc se deschide ecluza.

Daniel se aseza. Sub el se auzi un suierat po­deaua, cu banca cu tot, se deplasa in jos citiva metri, iesi din sfera si se fixa intr-o adincitura.

— Speram ca ati avut o calatorie buna, va dorim o zi placuta, va rog coboriti acum.

Daniel isi puse geanta pe umar si trecu printr-o deschizatura ingusta, care era practicata in banca pe care sezuse. Cind pasi pe solul tare, placa platformei se ridica, impinsa inapoi de o coloana, pina la ecluza. Se auzi din nou un suierat, coloana cobori, disparu in sol; legatura cu lumea exterioara era taiata.

Incaperea era marginita de sase pereti, unii dintre ei fiind transparenti; privea in alte incaperi, care aveau la rindul lor pereti transparenti, acest feno­men dindu-i o impresie ametitoare, asemanatoare cu imaginea unei reflectari multiple, alcatuita din ne­numarate straturi, de o adincime simulata la nesfirsit. Inauntrul acestor zone se vedeau aparate, dulapuri gri sau de un albastru pal, tastaturi, ecrane, fotolii rulante, iar printre toate acestea, ici-colo, cite un om, de obicei nemiscat, aplecat deasupra unui pupitru de comanda, unde se ocupa cu ceva.

In fiecare dintre pereti era o usa, deasupra litere — N, A, B, S, C, D. Literele N si S erau asezate in po­zitii opuse una fata de cealalta — Nord si Sud. A, B,C, D — alte patru puncte cardinale? Daniel se uita in jurul sau. Pe usa „S' se putea citi inscris cu litere luminoase PUNCT DE PREZENTARE. Voia s-o por­neasca spre aceasta usa, cind auzi deodata pasi. Un barbat firav, tinar, imbracat intr-un din pinza neagra, o jacheta simpla, pantaloni, lentile de contact, par cret inchis, peste care avea tras un chipiu, alerga spre el, il apuca de brat si il opri pe loc.

— Va indreptati spre punctul de prezentare? Nu aveti nici un motiv sa vagrabiti. Dati-mi geanta veniti!

Incerca sa-i ia geanta lui Daniel, insa acesta o ti­nea strins si incerca sa se sub traga acestei amabilitati, probabil bine intentionate.

— Odihni ti-va, prindeti puteri! Enervante — acesta formalitati! Dar aici lucrurile nu sint atit de stricte — nu conteaza citeva ore. Sa bem impreuna o bere sau o ceasca de cafea, ceva mai incolo este o terasa de odihna.

O lua citiva pasi inainte, apoi se uita in spate, sa vada daca Daniel il urmeaza.

Lui Daniel nu-i displacea ideea. Nu suferea, ce-i drept, de sete, insa grozav ar fi vrut sa afle lucruri, mai precise despre centrala, iar omul acesta parea destul de limbut ca sa-i dea raspunsuri la unele intrebari. Il urma sovaitor. Patrunsera prin usa cu inscriptia ,,D^', intrara intr-o incapere intinsa care cuprindea o intreaga serie de parcele hexagonale, un magazin sau o biblioteca — pe pereti erau dulapuri interminabile cu inscriptii, cifrea si grupe de litere; fiecare dintre acestea dispunea de cite un racord la sistemul de alimentare cu aer comprimat, conducte mari, pozate transversal prin camera si din loc in loc se vedea cite o masa cu ecran video dotata cu panou de apel.

Persoana imbracata in negru vorbea neintrerupt insa nu spunea nimic ce ar fi putut sa-1 lamureasca pe Daniel si nu-i dadea ragazul sa spuna ceva. Mergea pe linga el cu pasi saltareti, nerabdator, explica, lamurea, gesticula.

— Rareori mai vine cite cineva. Ce-ati facut pina acum? Sinteti logician? Matematician? Bio­log? Genetician? De unde? Din ce district?

Daniel regreta de mult ca acceptase invitatia. Tre­cura pe linga mai multe colturi, prin sali de confe­rinta, hale cu intrerupatoare mascate in materiale albastre, cu pereti de proiectie.

— Mai e mult de mers? intreba el.

Nu voia sa-i destainuiasca celuilalt ca nu stie de unde vine. De fapt nu trebuia sa se rusineze de asta, insa pe straini nu-i privea aceasta problema.

— Asteptati aici! porunci deodata omul. Intrara intr-un fel de celula, apasa pe butoanele unui panou de comanda, o usa glisanta iesi din pe­rete si, inainte de a se inchide, necunoscutul apuca geanta lui Daniel si i-o smulse din mina printr-o smucitura puternica. Citeva secunde mai tirziu Da­niel statea in fata celulei goale — omul disparuse cu un fel de cabina, tinind geanta strins la piept, cu un aer triumfator.

Nu ca pierderea gentii l-ar fi indurerat, nu-i sim­tea lipsa ce iei oare intr-o calatorie ? insa o ast­fel de intimplare este enervanta, iti strica ziua, te face neincrezator, iti distrage atentia, te rusineaza. Daniel se hotari sa se anunte fara intirziere. Se in­toarse si cauta drumul inapoi Mai inainte, usile fusesera deschise sau se deschisesera in fata lor auto­mat, acum insa nu se mai deschidea nici o usa, si putea sa jure ca unele usi inainte deschise erau acum inchise. Incerca sa le ocoleasca prin alte incaperi, insa trebui sa recunoasca in curind ca se ratacise. Oricit de penibil ar fi fost, trebuia sa intrebe pe ci­neva, si, cu toate ca mai inainte trecuse pe linga citiva oameni, acum nu mai vedea pe nimeni si avea impresia ca se ratacise fara speranta. Abia acum in­cepu sa dea atentie in mod sistematic denumirilor de directii N, A, B, S, C, D, descoperi placute cu serii de cifre, probabil coordonate ale incaperilor Prima cifra era mereu 62 si banui ca este vorba de numa­rul de identificare al etajului Celelalte doua se modificau de la o incapere la alta; probabil ca era vorba de pozitia pe planul orizontal.

In sfirsit se afla din nou in fata unui perete opac, si cind se apropie de usa, il intimpina un tacanit in­fundat. Usa se deschise, iar el intra inauntru. In fata lui se deschidea o hala foarte intinsa, iar in interiorul ei se gaseau o serie de instalatii grupate circular, unele dintre ele acoperite cu perdele, de sub care ieseau sirme, cabluri, furtunuri In centru se afla acea masina de la care venea tacanitul, o structura informa, cu multe recipiente de sticla, unde clocoteau lichide tulburi, apoi conducte in care se invirteau rotoare cu palete, baloane care se lot umflau si se dezumflau.

Doi oameni stateau in fata unui ecran, unde se zareau serpuind o serie de linii verzi Amandoi erau imbracati in alb, cu bonete rotunde, cu gulere inalte, purtind cizme subtiri din cauciuc. Unul dintre ei cu un chip rotund si inexpresiv, cu lentile de contact avind o nuanta violacee, se intoarse spre Daniel.

— Trebuie sa ne deranjati din nou? Cum se poate oare lucra aici?! Pur si simplu nu cred ca este in­dicat sa veniti personal. De ce nu va folositi de ecran?

— Hai, lasa-1, Fenner, spuse celalalt, un barbat mai tinar cu fata rosie, ochi mici, ascunsi in niste cute de grasime. Stii doar: principiul libertatii de miscare. Haideti, veniti odata, va duc eu!

--- Va rog sa ma scuzati, spuse Daniel Nu vo­iam sa va stinjenesc; m-am ratacit, intentionam sa va intreb care este drumul Trebuie sa ma duc la punctul de prezentare. Ca la comanda au ris aniindoi.

— Lasati asta, veniti, nu aveti nici un motiv sa folositi subterfugii!

Barbatul mai tinar il impinse pe Daniel spre urma­toarea instalatie, spre un fel de acvariu, care era ase­zat pe un soclu. Dadu perdeaua la o parte.

--- Aici aveti chiar modelul nostru cel mai reusit: o incrucisare intre un delfin si un om, creat dintr-o celula hibrida artificiala. Greoi, nu rezista in apa, nici in aer, branhii, dar si plamani umani, alimentare cu oxigen direct, prin singe, desigur ca si alimentat in acelasi mod. Tractul digestiv nu este intact, fecalele le evacuam printr-un dren, iar acolo este dezinte­gratorul. Ochii sint in regula, auzul este chiar exce­lent, creierul bine dezvoltat, cu toate acestea, debil mintal, nu am avut nici o posibilitate sa-1 educam, insa: reactioneaza!

Se apropie de faptura pe jumatate peste pe juma­tate embrion, inotind intr-o solutie; corp de peste, un inceput de umeri, brate ingrosate in forma de aripioare, fara degete: inotatoare de peste, git gros, cap de om cu bot. Fenner aprinse pentru o clipa o lanterna si arata spre ecranul oscilografului, unde acum undele incepura sa se agite.

— Daca imi permiteti, atunci as vrea sa plec, il ruga Daniel, insa barbatul imbracat in alb ajunsese deja in fata urmatoarei instalatii si trase perdeaua la o parte.

— O mutatie, spontana, nu artificiala; inainte asa ceva ar fi murit cu siguranta in faza embrionara, insa noi putem mentine orice in viata, ne facem de­sigur datoria. Numai cazurile exceptionale sint tra­tate aici, cazurile de rutina le preiau sistemele auto­mate. Vedeti, este un caz unic, o excrescenta circu­lara, numai un brat, un picior, din trup doar jumatate, nu are ficat, aceasta umflatura reprezinta pieptul — un plamin, se intelege — acest sac plin de intestine, abdomenul, organe sexuale dezvoltate com­plet, un barbat, capul fata in fata cu bratul si piciorul, inteligent, s-a impotrivit pina acum transformarii, acum doarme, asteptati, il trezesc, ii place sa con­verseze

Daniel se lupta cu panica, se straduia sa-si reca­pete stapinirea de sine, isi dezlipi privirea de la fap­tura aceea informa, care era prinsa intr-o constructie speciala. Barbatul in halat alb apasa pe o maneta, iar elementele de fixare, inelele, manetele, conductele cu corp cu tot, pe care-1 cuprindeau, se miscara, il ridicara in pozitie verticala. Capul statea rigid intr-un guler de cauciuc, pleoapele ii tremurau, se ridicara si o privire nesfirsit de trista se indrepta spre Daniel.

— Scuzati-ma acum, va rog, ingaima acesta si fugi oi spre usa.

— Ramineti totusi, ar vrea sa vorbeasca cu dum­neavoastra! ii striga barbatul imbracat in alb, insa Daniel abia daca mai auzi ultimele cuvinte, grabindu-se sa iasa prin prima usa care ii iesi in cale. Abia dupa ce traversase o jumatate de duzina de incaperi, se opri locului si cazu pe ginduri. Nu avea sens sa mai caute. Nu-i raminea nimic altceva de facut decit sa intrebe pe cineva; la urma urmelor nu era o problema sa i se arate calea pina la punctul de pre­zentare.

Se uita in jurul sau — se afla intr-o centrala de comanda, un panou de comanda mare, cu nenuma­rate clape si monitoare, ocupa patru din cei sase pe­reti. Brusc, un ecran mare se lumina si vazu capul unui barbat batrin, cu o expresie marcata de ama­raciune, care parea sa-1 masoare de sus pina jos. Poate ca sint in legatura cu el printr-un circuit tele­fonic, presupuse Daniel si se apropie de consola. Gasi dispozitivul microfon-receptor si cauta o clapa cu care ar fi putut sa faca, eventual, legatura. Nu-i ramasese nimic altceva de facut decit sa incerce la intimplare si apasa, sovaitor, o clapa dupa cealalta. Deodata, din plafon veni o fluieratura ascutita si pa­trunzatoare, iar imaginea de pe ecran se schimba: un craniu cu patru canturi, fara par, cu ochi inchisi la culcare, nas ascutit, buze subtiri.

— Trebuie sa atrageti atentia intregii bande asu­pra noastra? O, cerule! Nu pot sa indur prostia. Ei, vorbiti odata! Ziceti, ati discutat cu Crantz?

Daniel puse deja mina pe clapa, pentru a inchide cel putin sonorul, cind observa o miscare la vizorul din perete. Acolo statea o fata si incerca sa-i comu­nice ceva probabil sa nu atinga pupitrul de co­manda, sa paraseasca incaperea. Arunca o privire pe ecran. Barbatul continua sa vorbeasca si parea sa se infurie din ce in ce mai mult.

Daniel o asculta pe fata. Avea un halat galben si un pantalon galben care-i ajungea pina la genunchi, ceva ca un costum de karate, iar in picioare purta pantofi negri. Avea umerii lati, era aproape diform de grasa, fata ei era inexpresiva si rotunda, parul neted, tuns drept la ceafa.

— Veniti, altfel avem neplaceri, ii sopti fata, il lua de mina si il duse de acolo.

— De ce sa aveti dumneavoastra neplaceri? in­treba Daniel.

— Trebuia sa fiu atenta.

Drumul ducea prin mai multe incaperi unde nu se aflau oameni.

— N-aveam voie sa plec.

Fata alerga surprinzator de repede, iar Daniel abia putea sa tina pasul cu ea.

— Intra aici, inauntru!

Se oprira in fata unei celule, pe care Daniel o mai avea in memorie, ca o amintire neplacuta.

— Dati-i drumul, grabiti-va!

--- Nu cunosc locurile pe aici, sint abia de putina vreme pe aici!

Fata il impinse in cabina strimta, se inghesui linga el, apasind in acelasi timp citeva clape ale panoului de comanda. Usa glisanta se inchise, o pornira putin in jos, se oprira, apoi calatoria continua pe directia orizontala. Prin geamurile de sticla ale cabinei se vedeau trecind prin fata ochilor lor cifre luminoase.

--- Nu vi s-a repartizat nici o locuinta? Care sint coordonatele dumneavoastra?

--- Abia am sosit aici, tocmai voiam sa ma anunt O intimplare nefericita

— Aha, sintcti nou venit aici? De aceea nu v-am mai vazut. Ma numesc Pamela. Dar dumneavoastra?

Pina acum, Daniel avusese senzatia ca vrea sa scape de el cit mai repede, insa acum se arata deodata in­teresata.

Daniel isi spuse numele si relata despre intimplarlle din ultima jumatate de ora.

— Asteptati sa mergem o data de jur-imprejur. Aici nu ne tine nimeni sub observatie. Sa ne gindim ce putem sa facem pentru dumneavoastra.

Se apropie foarte mult de el, mai mult decit o cerea ingustimea cabinei, ii vedea chipul in imediata apro­piere a fetei lui, buzele ei proaspete si proeminente, nasul ei putin cam mic, ochii mari si bruni, ii simtea respiratia, ii mirosea parul, corpul ei se apasa pe al sau. Deoarece nu dorea sa fie nepoliticos, se inde­parta de ea discret, ceea ce nu avu nici un efect, caci imediat ea il inghesui din nou, si isi presa sinii de trupul lui. Era tinara, nu era neapetisanta, si de fapt nu exista nici un motiv ca sa o respinga. Observa ca apropierea ei nu era deloc neplacuta, si cu toate ca, daca ar fi cunoscut-o in alte conditii, nu prea s-ar fi dat in vint sa intre cu ea intr-un contact mai intim, acum s-a simtit imboldit sa-si puna aceasta problema si recunoscu, in sinea lui, ca era foarte dispus sa se culce cu ea, daca s-ar ajunge pina acolo.

Cu toate ca stateau inghesuiti unul in celalalt, ea vorbi pe un ton foarte neutru mai departe.

— Bineinteles ca trebuie sa va anuntati deindata, aveti nevoie de un apartament si de bonuri pentru timpul de calcul, in afara de asta, o sa vreti sa stiti ce ocupatie vi se va repartiza. V-ati prezentat vo­luntar?

Daniel se straduia sa raspunda la fel de calm, caci corpolenta ei nu era lipsita de forme, ci scotea in evidenta toate privilegiile feminitatii. Corpul ei era musculos, coapsele puternice, abdomenul tare, sinii fermi, insa datorita faptului ca situatia ii displacea, se stapini. Nu mai voia sa treaca prin aventuri rusi­noase, caci ii era teama sa fie surprins intr-o astfel de imprejurare.

--- Nu ati putea sa ma duceti inapoi la locul de pre­zentare? O sa va povestesc totul, dar acum ar dura prea mult. Poate ca putem sa ne intilnim mai tirziu undeva?

--- Minunat, spuse Pamela. Chemati-ma la tele­fon! 3 N 17 D 5. Seara sint acolo. O sa astept!

Apasa din nou pe butoanele panoului cu clape.

— Atunci, cind ne oprim, coboriti imediat. Eu merg mai departe. E mai bine sa nici nu amintiti de mine!

Daniel recunoscu incaperea unde sosise dupa eclu­za practicata in plafon, altfel nu se deosebea cu nimic de celelalte pe care le cunoscuse. Era ferm hotarit sa nu se mai lase abatut de absolut nimic si se duse spre usa pe al carei panou luminos scria PUNCT DE PREZENTARE. Se deschise de la sine si el intra. Se afla intr-o incapere hexagonala ca toate celelalte, numai ca era mult mai mica, goala, aflata in semi­obscuritate. Un ecran de proiectie infatisa imagini: un barbat care incerca sa se catere pe un morman mare de moloz, copii goi intr-o baie, un laborator medical, un trup uscativ pe masa de tratament. Sec­ventele erau scurte si se succedau cu repeziciune; se parea ca cineva era in cautarea programului adec­vat. Citeodata imaginile dispareau, apareau din nou, deseori culorile nu concordau. O forfota de soareci in cusca, o banda rulanta Intre acestea, scene pe care nu le putea identifica, microfotografii, o parte dintr-un mozaic pestrit, ochiul unui animal, larg deschis, clipind din cind in cind.

Apoi, o incapere cu o lumina crepusculara, un barbat care se zarea lateral, de sus, invaluit in um­bra, imobil Daniel isi intoarse privirea de-acolo, ca sa se mai uite imprejur, apoi observa o schimbare la proiectie si constata ca aceasta prezenta o imagine de-a sa. Imaginea deveni incetul cu incetul tot mai clara, trecind apoi la detalii: pieptul si capul, chipul. Un moment se privi pe el insusi ca pe un strain, apoi ecranul se intuneca. Acum se putea auzi vocea pla­cuta a automatului:

— O zi frumoasa, astazi!

Bine ati venit in centrala.

Va rog sa urmati indicatiile!

Este vorba de o serie de formalitati absolut necesare.

Va rog sa treceti mai departe, in camera urmatoare.

Din nou o camera mica, avind pe un perete o cutie cu doua deschizaturi, la inaltimea soldurilor.

— Bagati miinile in deschizaturi!

Daniel facu acest lucru. Gaurile erau captusite cu un material negru, elastic; pipai cu degetele in spatiul gol, ca si cind ar fi trebuit sa probeze o pereche de manusi care erau prea mari. Ramase nemiscat citeva clipe, nimic nu se clinti, apoi auzi vocea:

--- In regula. Poftiti va rog in incaperea urmatoare!

Daniel simula ca incurca directia si se indrepta spre usa pe care venise, dar aceasta nu se deschise. Se intoarse si intra in urmatoarea incapere si de acolo merse imediat spre usa urmatoare. Si aceasta ramase insa inchisa. Cu toate ca primea indicatiile pe un ton de rugaminte politicoasa, era vorba de niste ordine; nu-i ramase nimic altceva de facut decit sa se su­puna.

Trebui sa se plaseze intre doi pereti de inaltimea unui om. In urmatoarea sectiune a trebuit sa numere pina la douazeci, iar in urmatoarea sectiune a trebuit sa priveasca printr-un sistem de lentile, pentru ca in cea care a urmat sa intre sub o calota. Erau proce­duri plictisitoare, de care se satura foarte curind; cu atit mai surprinzatoare aparu durerea ivita fulgera­tor, chiar cind se aseza, fara sa se gindeasca prea mult, intr-un fotoliu cu un sprijin pentru cap. O flacara pustiitoare ii trecu prin creier, o minge de foc ii umplu constiinta, sute de filamente serpuira prin reteaua sa nervoasa, ajungind la centrii motori si contractindu-i toate fibrele musculare. Se ghemui intr-un spasm, isi pierdu constiinta si cazu la pamint.

Cind se trezi, doua chipuri complet inexpresive erau aplecate deasupra lui, incercind sa-1 trezeasca, iar linga ei se afla un barbat cu un ceas:

— Pentru numele lui Dumnezeu, grabiti-va, am irosit o groaza de timp

De sus il privea cineva; avea un cap prelung, par negru, lentile de contact galbene, rinoplastie.

Unul dintre primii ii masa ceafa, celalalt tinea cardiograful la pieptul lui Daniel — camasa i-o deschi­sesera — si citea de pe ecranul instrumentului, de marimea unui pumn, curba sinusoidala a ritmului sau cardiac.

— In sfirsit! anunta el. Si-a revenit.

Barbatul cu parul negru se apropia.

— In numele tuturor colaboratorilor, permiteti-mi sa va urez bun sosit. Eu sint consilierul juridic, ma cheama Figueira, iar aceasta este Miriam, secretara dumneavoastra.

De undeva, din spate, se apropie o silueta intrind in cimpul vizual al lui Daniel, o fata blonda, cu len­tile de contact verzi deschis, cu buze rujate in alb, cu par alb — peruca —, avind bratele ascunse sub o rochie de seara, care cadea in falduri de pe niste umeri ingusti, de la solduri era croita strimt, iar din picioare se puteau vedea doar gleznele. Picioarele erau goale pina la talpile flexibile de metal, fixate prin snururi subtiri cu un suport de perie indreptat in jos, asa incit putea sa inainteze silentios, fara a-si misca vizibil picioarele.

— Te rog, Miriam, protocolul!

— Din pacate sintem in mare intirziere, din pa­cate. Nu se mai poate schimba nimic, dar Nu-1 mai patem lasa sa astepte pe directorul ministerial.

Daniel incerca sa ingaime citeva cuvinte, ceea ca il costa un efort considerabil.

— In clipa de fata nu sint in stare scuzati-ma nu putem ceva mai tirziu

— Cu nici un pret!

Figueira parea socat.

— Sintem atit de extenuat? Va rog! Cezar, o in­jectie! Rezolvam noi asta deindata. Nu doriti pro­tocolul? Cred ca n-ati avut inca ocazia sa-1 par­curgeti

Unul dintre ajutoare apropie un spray injectant de incheietura bratului lui Daniel si apasa usor bu­tonul instrumentului. Un miros usor si dulce se raspindi, Miriam scoase la iveala un tampon purpuriu de vata de undeva din adincurile vesmintului ei cu falduri si il apasa in fata nasului. Avea brate suple si albe.

Daniel simti o unda de inviorare trecind prin cor­pul sau. Ii impinse la o parte pe cei doi, care se ocupau de el si se ridica, in timp ce-i studia pen­tru prima data in mod constient pe noii sai colegi — Figueira si Miriam — dadu jos minecile camasii sale si isi incheie nasturii. Figueira ii tinu haina, Miriam ii indesa un vraf de hirtii in mina.

— Referatul! spuse ea semnificativ.

Figueira statea deja nerabdator in fata usii urma­toare.

— Sinteti gata? Atunci repede, repede!

Ii facu loc lui Daniel, care intra inauntru o sala de conferinte, o tribuna, scaune, aproape toate ocu­pate, barbati, femei, batrini si tineri, de asemenea fotolii pe rotile cu ciborgi de diferite grade. Daniel se duse spre un scaun liber, insa Figueira il lua de cot si il tiri spre podium, la tribuna. Miriam ii urma, se aseza la una din mesele laterale, cu un aparat de transcriere automata a vorbirii. Iluminarea fu re­dusa, doar tribuna era incadrata de o lumina orbi­toare. Auditoriul aplauda discret.

Daniel ramase pentru un moment perplex, insa Miriam aparu linga el, deschise la prima pagina ma­nuscrisul si disparu din nou. Se apleca deasupra pa­ginilor si citi.

— Prea onorat auditoriu, membri ai conciliului!

Numai la ocazii speciale consideram ca e cazul sa ne intilnim personal. Acest vechi si frumos obicei este din ce in ce mai mult dat uitarii cu cit mijloacele de telecomunicatie se perfectioneaza. Astazi, aflindu-ne, ca sa spunem asa, intr-o clipa istorica, as voi sa revin la acest obicei, ca sa va adresez direct citeva cuvinte, care se rostesc indeobste cu astfel de prile­juri.

Aplauze.

— Inainte de a intra in detalii, permiteti-mi va rog sa le multumesc in mod deosebit tuturor colabo­ratorilor. Fara angajamentul plenar, neobosit si plin de abnegatie a tuturor fortelor, fara conlucrarea ar­monioasa si fara a arata intelegere fata de greuta­tile pe care le mai produc inca, din pacate, neajunsurile aparatelor tehnice, nu am fi ajuns atit de departe azi.

Aplauze.

— Dati-mi voie sa trec acum la partea principala a referatului

Aici ajunsese la ultimul rind al primei padini si trecu la pagina urmatoare. Ramasa stupefiat, de­oarece urmatoarea pagina era goala, alba, iar cind o intoarse si pe aceasta, in fata lui se afla o alta foaie goala. Se intoarse intr-o parte, spre secretara sa, in­cerca sa strabata cu privirea prin colivia de lumina., o vazu neclar, o auzi soptind destul de tare:

— Paginile urmatoare nu sint,din pacate, gata.

Iar atunci cind el ceru printr-un gest o expli­catie, ea ii spuse:

— Am avut o defectiune la banda magnetica, bu­tonul de inregistrare nu a ramas fixat din pacate

Vedea ca toti ascultatorii ridicasera ochii spre el, mai atenti decit la cele spuse pina acum. Se intoarse din nou spre public si se sprijini ferm de tribuna. Gura ii era uscata.

— Aici s-ar cuveni, desigur, sa aruncam o privire retrospectiva asupra celor realizate. Cred ca pot sa-mi permit sa va scutesc de aceasta privire asupra trecutului sa spun cite ceva despre pasii ce-i mai avem de facut in viitor. Desigur ca am pregatit un program detaliat si pot sa va dezvalui faptul ca premisele pentru succesele viitoarei conlucrari sint deosebit de favorabile.

Aplauze.

— Nu ar avea nici un sens sa va prezint acum in detaliu acest program; vi se va remite in curind. Nu exista nici o indoiala ca si in viitor ne vom atinge scopul numai daca fiecare dintre noi va depune in opera sa la fel de multa stiinta, staruinta si entuziasm ca si pina acum. Iata ce as dori sa va urez si dumnea­voastra si mie pentru viitor!

Aplauze indelungate.

Daniel se retrase de la tribuna. Acum, cind ilumi­natia salii se intensifica din nou, simti ca ii tremura genunchii. Lupta cu o senzatie de ameteala, in timp ce un primi il ajuta sa coboare de la tribuna. In spa­tele sau se auzeau voci in surdina, iar sala se golea. Sedea pe un fotoliu cu rotile, Miriam statea in fata lui, privea la bloc-notesul ei, citea ceva, Figueira aparu linga ea, vorbea repede si fara oprire. Miriam parea sa-1 contrazica, se intoarse spre Daniel, puse o intrebare. Daniel auzea cuvintele ei, insa nu price­pea sensul lor, cu toate ca incerca sa sa concentreze. Miriam si Figueira purtau din nou o discutie in con­tradictoriu. Dupa aceea, ea facu un semn unuia din­tre primii sa se apropie, ii spuse citeva cifre, veni in fata lui Daniel, se apleca spre el si ii spuse cu glas tare:

--- Sper ca ati petrecut o zi frumoasa. La revedere!

--- Zi frumoasa, astazi murmura Daniel mecanic.

Primi-ul impinse fotoliul inainte, Daniel inchise ochii. Simtea rularea lina, zdruncinaturile slabe, fiecare schimbare de directie ii producea o usoara greata. Zgomotul unei usi inaintind intr-un locas, vibratia unei cabine in deplasare, zumzaitul, apasarea fortelor centrifuge, din nou fotoliul cu rotile de cauciuc, spatarul luneca mai jos

Daniel simti ca era ridicat din perne si asezat intr-un culcus moale, ca era dezbracat. A adormit citeva secunde, s-a trezit din nou, duse o lupta zadarnica impotriva istovelii care-1 coplesea, se stradi in van sa deschida ochii, adormi

Se trezi resimtind o contractie a muschilor spa­telui, deschise ochii o incapere hexagonala, peretele de vizavi era de un gri perlat, ceilalti erau albastri-cenusii, o masa, doua fotolii pe rotile, un taburet, un raft, in sertare citeva role cu microfilme, casete cu benzi magnetice, tuburi luminiscente, la tensiune zero, luminind inca slab nu se poate sa fi dormit multa vreme, era inca obosit

Zgomotul care ii trezise — un freamat abia percep­tibil, un curent de aer pasi.

— Bine ca n-ati chemat. Toata intimplarea aia a stirnit rumoare. Nu, nu — nu sint pusa sub obser­vatie totusi

Pamela se aseza aproape de palul lui Daniel, isi dadu jos costumul de karate, il impaturi cu grija, trase cu piciorul taburetul si puse haina deasupra. Lasa sa-i cada sandalele din picioare si le impinse sub pat. Cind se bafta sub patura, linga Daniel, isi scoase si pantalonul, care-i ajungeau pina la genunchi. Nu purta lenjerie de corp, se lipi goala de Daniel, a carui epuizare nu permitea nici gesturi de respingere, nici gesturi de incurajare.

— Sau ati uitat cumva de intilnirea stabilita?

Se sprijini putin in cot si-1 privi pe Daniel in fata.

— A fost cam prea mult pentru prima zi, nu-i asa? Totul neobisnuit, nimeni cu care sa poti schimba o vorba.

Se infunda din nou in perna, si isi petrecu mina in jurul pieptului lui Daniel. Corpul ei era cald si moale — il simtea ca o baie fierbinte, placuta, insa adormitoare.

— Nu sinteti insa singur. O sa-mi povestiti totul? Ce noroc pe dumneavoastra ca ati dat peste mine. Eu nu sint bagata prea tare in treaba asta. Ne potrivim, cred eu.

Se ghemui linga el si incepu sa-1 mingiie cu deli­catete.

— Vorbesc serios, va sfatuiesc sa nu va lasati con­vins cu prea mare usurinta! Ati fi genul potrivit pen­tru asa ceva.

Treptat simti, prin oboseala sa, cum creste incetul cu incetul excitatia. Se gindea daca nu ar mai putea sa ramina totusi treaz macar cinci minute. Puse mina

pe soldul ei, o lasa sa lunece mai jos si observa ca inima ii batea mai tare, iar oboseala incepea sa cedeze.

— Nu trebuie sa va faceti griji — sintem pe de­plin corecti. Dreptul de libera alegere se respecta aici cu strictete. Observati asta si la mine, nu-i asa?

Ca sa faca o dovada a acestui lucru, se intoarse pe jumatate deasupra barbatului si el simti ca respira cu greutate. Daca se intinde cu totul peste mine, se gindi el, o sa fiu strivit intr-un mod placut

Deodata clipi — incaperea parea sa fi devenit mai luminoasa, o impinse cu greutate pe Pamela de pe trupul sau si isi ridica ochii. Peretele gri perlat dis­paruse si se vedea intr-o alta incapere: trei ciborgi de grade superioare sedeau intorsi spre el, doi dintre ei mai aveau capete omenesti, iar cel de-al treilea era dotat cu un obiectiv superangular, montat pe un tub care se putea roti.

--- Speram ca ati petrecut o zi frumoasa.

Daniel era nervos, dar cum salutul suna politicos; mormai o formula de incuviintare.

— In procesul-verbal care va apartine exista o lacuna Nu reusim sa progresam cu programul intelegeti.

Daniel nu intelegea. Simtea cum Pamela se ghemuia sub patura, dar evident ca nu de frica, caci il mingiia si il gidila ba ici, ba colo — poate ca i se parea penibil sa fie recunoscuta, sau voia pur si sim­plu sa se fereasca de faptul stinjenitor. Daniel se ho­tari sa protesteze in mod politicos.

— Este tirziu, spuse el. Sint foarte obosit trebuie acum? Va stau cu placere la dispozitie poate raiine. As vrea sa va rog

--- Numai citeva intrebari scurte. Terminam ime­diat, o pura formalitate.

Pamela, care se framinta nelinistita sub patura, ii sopti ceva insa el nu intelese.

--- Trebuie sa ne dati doar o singura informatie. Ati ajuns la ora 14 si 30 de minute aici, insa v-ati pre­zentat abia la ora 15 si 52 de minute la centrala. Va rog, spuneti-ne unde ati fost intre timp, si n-o sa va mai deranjam.

Daniel suspina si se pregati sa mai reziste o vreme in aceasta situatie penibila. Incerca sa relateze, voi sa rezume, avu greutati sa reliefeze elementele prin­cipale, intercala explicatii, se bilbii, nu mai stiu unde ajunsese cu relatarea si deveni din ce in ce mai ne­sigur, pe masura ce vorbea. Atunci cind relata despre pierderea gentii, i se paru ca observa o expresie de batjocura sau de neincredere pe chipurile lor, iar cind ajunse la fuga sa din sala cu fapturi monstruoase, Pamela ii sopti, dupa ce statuse linistita mai multa vreme, sa nu pomeneasca nimic despre intilnirea lor, iar el se impiedica, deoarece ii venea greu sa nascoceasca destul de repede ceva, care ar fi putut sa mai explice revenirea sa in hala unde sosise.

Atunci cind tacu, cei trei parteneri ai sai de discu­tie ramasera si ei o vreme tacuti, apoi unul, pe care nu-1 putu identifica, spuse:

— Aventura dumneavoastra cu geanta pierduta ati relatat-o corect? Nu vreti cumva sa afirmati in mod serios ca cineva ar fi Asta este pur si simplu de neconceput, nu se intimpla asa ceva. Nu vreti mai degraba sa marturisiti cinstit unde ati ascuns geanta?

Daniel ii asigura ca lucrurile s-au petrecut intoc­mai cum a relatat el, insa observa ca ceilalti nu-1 credeau. Nici macar nu-1 ascultau. Tocmai de aceea nici nu-1 intrerupeau, iar el trebui sa recunoasca in sinea lui ca intamplarea, povestita in cuvinte, aparea extrem de neverosimila, parea aproape fantastica. El insusi fu nevoit sa se intrebe, daca, n-a fost victima unei halucinatii senzoriale, insa indeparta acest gind, care incerca sa i se insinueze in minte. Cu siguranta ca fusese zapacit, mediul inconjurator neobisnuit fu­sese de vina, pierderea perspectivei asupra lucrurilor, nesiguranta de sine, deoarece fusese dat pe miinile strainului, care-i devenea din ce in ce mai putin sim­patic, de care ar fi fost fericit sa scape, dar nu ii era ingaduit sa cuteze, deoarece nu stia cum putea sa gaseasca drumul inapoi. Pe deasupra, acea senzatie neplacuta, subliminala de-a fi neglijat ceva impor­tant, si anume sa se prezinte, faptul ca s-a lasat an­trenat intr-o aventura, ca statea oarecum ilegal pe un teritoriu strain, poate chiar gindul ca se afla sub nivelul apei, izolat de aerul curat al oraselor. In fine, mai staruia o apasare surda, care salasluia in adincul sau, pe care o purta cu el, dar a carei origine nu o cunostea — cu toate acestea o traise, era stapin pe simturile sale, nu se lasase inselat, chiar timpul pier­dut o dovedea. Pamela il crezuse, nu-l considerase in nici un caz un mincinos sau un fantast. Isi intrerupse bilbiiala intr-o pornire de revolta si striga:

— De ce nu ma credeti? De ce-as inventa o po­veste care este oricum pentru, mine destul de peni­bila? Eu as avea mai degraba motive sa ma plirng: am dreptul de a fi protejat de acte de violenta. Geanta ar fi trebuit sa-mi fi fost inapoiata de multa vrerne.

— N-ati reclamat pierderea ei, raspunse unul dintre ciborgi. Acest lucru este neobisnuit. Daca cineva ar fi trecut cu adevarat printr-o asemenea aven­tura, ar fi trebuit sa dea alarma. Nu numai din ratiuni personale - ci pentru binele comunitatii. Asta inseamna ca o persoana degenerata se afla in libertate. De ce n-ati sesizat acest incident?

— Nu stiam unde s-o fac, deoarece nu cunoas aceste locuri. Si n-am luat acest

lucru in tragic, adauga el pe un ton sfirsit.

--- Si mai tirziu, la punctul de prezentare? Ar fi trebuit doar sa comunicati acest fapt si cercetarile ar fi inceput.

— Cum v-ati intors de fapt daca spuneti ca ati pierdut simtul de orientare?

Pamela nu spuse nimic, insa il strinse de antebrat, facindu-i evident semn sa nu spuna nimic in lega­tura cu ea. In conditiile date, lui Daniel i-ar fi con­venit mai mult sa fi putut vorbi deschis si era chiar tentat sa o faca, insa isi dadu seama ca ar fi facut cea mai proasta impresie, daca ar fi aparut acum cu alta versiune a intamplarii. O versiune care pe dea­supra nici nu explica unde ramasese geanta, insa care demonstra ca relatarea sa nu fusese lipsita de lacune, ceea ce ar fi dat de banuit ca ascundea ceva in spa­tele unei urzeli de minciuni.

— Nici mai tirziu nu ati amintit cuiva de geanta dumneavoastra.

— Nu-i resimtiti lipsa? Era de fapt singurul lu­cru pe care l-ati adus din afara!

— Ce se gasea in geanta?

Iata ca se ajunsese la intrebarea de care in sinea lui se temuse. Ce se afla in geanta? Se gindise deja de mai multe ori la acest lucru, incercase sa-si aduca aminte, intre altele, ca despre un lucru lipsit de im­portanta, care dobindeste importanta numai prin aceea ca 1-ai uitat si incerci sa ti-1 readuci in memo­rie numai pentru a-1 uita din nou cu constiinta im­pacata. Acum insa se gasea in fata unei noi probleme, in fata unei alte intorsaturi ingrijoratoare in jocul de intrebari si de raspunsuri, unde trebuiau sa ramina atitea lucruri neclarificate, iar acum trebuia sa se afle si aceasta: Daniel nu putea sa raspunda. Ce se gasea in geanta? Cu siguranta ca fusesera niste lucruri personale cu totul neimportante, un spray de inviorare, poate citeva tablete ele VITALAN, un miniproiector, citeva casete cu benzi sa le insire acum la intimplare? Ar fi cu siguranta inutil, la fel ca si asigurarile sale ca spune adevarul.

Si abia acum, ca un dus rece, ii trecu prin minte ca, odata cu geanta, isi pierduse si trecutul. Pina acum nu-1 afectase prea tare slabirea memoriei, isi aducea aminte vag de blocuri de locuinte, benzi rulante, linii de tren de forma parabolica, ambarcatiuni pe perna de aer, oameni, ciborgi, primii, un furnicar de chipuri, zgomot, tipete, voci, toate legate de oras, amintiri des­pre exterior, despre felul cum trebuia sa te porti, cum te intilneai cu ceilalti, cum purtai o conversatie -numai amintirile personale il ocoleau. Nu se indoise insa nici o clipa ca un lucru minor o sa-i reaminteasca viata de pina acum, un cuvint-cheie, o imagine, un obiect acum i se parea ca acest cap de pod spre existenta sa de altadata nu mai era de la sine inteles, ci necesita un efort considerabil din partea lui; caci acum ii fusese luat singurul mijloc -- cheia spre trecut.

Auzea ca i se puneau noi si noi intrebari, dar el nu mai asculta si nu mai raspundea. Intrerupse le­gatura cu ei, lasind doar caldura corpului Pamelei sa-si faca efectul asupra sa. Era precum un scut, in spatele caruia se ascundea, se viri in perna, ramase teapan, observa ca in el se insinua o fiintura difuza de gol si se lasa in voia linistii desfatatoare care il cuprinsese.

In tacere patrundeau: sunete, batai de gong sau muzica, fara a fi suparatoare, din ce in ce mai tare, sincronizate cu revenirea sa la starea de trezie. Da­niel deschise ochii — lumina era la fel de discreta ca si sunetele de clopot si se potrivea cu trezirea sa lenta.

— 8 si 3 minute.

Speram ca ati petrecut o noapte placuta.

Nu v-a cautat nimeni, n-au avut loc evenimente speciale.

Extras din programul zilei: ora 9,00 — examen medical.

Va rugam sa va procurati in prealabil bonurile da la receptie!

Va dorim o zi placuta.

In aer pluteau aburi de finetea unei adieri, alca­tuiti din infime picaturi sclipitoare. Daniel inspira preparatul de inviorare — era parfumat si avea miros inviorator, poate putin cam sec, iti gidila mucoasa nazala; isi propuse sa selecteze pe scala o alta nuanta de parfum. Iti dadea insa un sentiment minunat de prospetime. Zvirli cuvertura la o parte, era supraelastica, obtinuta din fibre goale pe dinauntru realizate cu un pistol de pulverizare; isi puse in acelasi timp picioarele pe stratul de tartan de pe podea. Se ridica, se intinse. Evenimentele zilei de ieri ramasesera foarte departe in urma, acum era pregatit pentru ce avea sa vina. Controlul medical, o formalitate — era sanatos. Nu mai putea sa dureze multa vreme si va putea sa-si inceapa lucrul,

Instalatiile automate se deosebeau prea putin de dispozitivele obisnuite. Atunci cind facu un pas spre peretele de linga pat, se deschise o usa spre camera de masaj. Se lasa framintat zdravan, facu o baie de ozon, isi alunga si ultimul rest de oboseala din el cu ajutorul unor jeturi puternice de apa, care ii provo­cau, intr-o succesiune rapida, fiori de caldura si de frig prin trup. Isi puse masca pe fata, isi lasa ochii, gura si nasul sa fie clatite cu ulei, sa-i fie curatate urechile, sa-i fie aranjat parul, in final, lua doza de raze ultraviolete care-i fusese recomandata — toata deodata, pentru a nu se mai preocupa in restul zilei de acest lucru.

Se reintoarse in incapere — intre timp patul dis­paruse in perete. Instalatia automata il lasa sa decida intre un compleu de un rosu ruginiu si altul de un albastru deschis, la acesta adaugindu-se pantofi usori — imbracaminte de o zi, produs sintetic, care era aruncata seara la gunoi. Alese compleul rosu-ruginiu, cu o camasa de fileu, salopeta, haina; se aseza la masa si petrecu citeva secunde pentru a-si incropi un mic dejun. Aprovizionarea era excelenta — existau cite douazeci de combinatii de gusturi si de consistente pentru cubul alimentar care se mesteca, precum si sortimentele obisnuite de cafea — cafea verde, cafea albastra, cafea maro si cafea galbena —, bineinteles ca exista si posibilitatea de-a alege orice bautura ra­coritoare.

Atunci cind el termina masa si tava disparu in pe­rete, peretele de proiectie gri-perlat se lumina. Zarea un birou, o masa de sortare, diverse tastaturi, iar in prim-plan, deformata de perspectiva, o silueta ma­siva, intr-o manta alba, in picioare abia cind se uita cu mai mare atentie, Daniel isi dadu seama ca era vorba de un primi: fata lata, nasul turtit, barbia ie­sita, gura proeminenta, buzele carnoase dar toate acestea doar schitate, mai degraba chipul unui om subevoluat decit al unui animal.

— Sper ca trezirea v-a fost placuta. Numele meu este Julius. Eu sint secretarul.

— Marca si bonurile dumneavoastra nu au fost inca ridicate. Pot sa vi le aduc eu?

— Te rog.

Un minut mai tirziu, se auzi un biziit si Daniel dadu semnalul de libera intrare. Acum avea ocazia sa-i studieze pe primi de aproape — avea o infatisare bla­jina, ochii sai, inchisi la culoare, cu un aspect ome­nesc, priveau cu vioiciune, pe fata sa cresteau fire de par minuscule, transparente. Atunci cind ii dadu lui Daniel marca si bonurile, mineca ii aluneca dincolo de incheietura miinilor — erau incheieturi subtiri, care se continuau apoi in miini inguste, nu in obis­nuitele labe de maimuta.

Lui Daniel nu-i era limpede cum sa-1 trateze — sa-i ofere un scaun? Asta ar fi insemnat ca merge prea departe. Sovai daca sa se aseze el insusi, asa ca au stat citeva secunde unul in fata celuilalt, fara sa scoata vreun cuvint. Se cuvenea oare sa-i adreseze intrebari? Primi-ul incepu sa vorbeasca din proprie initiativa, si lui Daniel i se paru ca remarca un zimbet de suficienta, cu toate ca era greu sa interpretezi aceste trasaturi ale chipului, care la apropiere nu pierdeau, ce-i drept, nimic din uniformitate, producind totusi un efect straniu. In vocea lui nu se putea observa nimic deosebit.

— Scuzati-ma ca am venit aici — sper ca nu va deranjeaza. Este insa mai bine sa va predau personal marcile.

— Nu mai putea fi aminat acest lucru? intreba Daniel, putin cam aspru, iar acum se aseza in mod demonstrativ.

— Vechea dumneavoastra marca nu va e de nici un folos aici. Noi avem un alt sistem, in comparatie cu acela care se obisnuieste la dumneavoastra, afara. Engrama este mai completa. De aceea se realizeaza inregistrarea exacta a caracteristicilor dumneavoas­tra. Daca trageti aceasta clapa, inchizatorul cu sertar de aici, locul in care va aflati este continuu inregis­trat — toate chemarile si anunturile ajung in acest caz imediat la dumneavoastra. Cel mai bine este sa o lasati deschisa.

— Atunci fiecare pas al meu va fi supravegheat? constata Daniel neplacut impresionat.

— In nici un caz! Dumneavoastra decideti daca vreti asta. Dreptul de libera deplasare! Este pur si simplu mai comod, o sa vedeti.

Se apleca, ii puse lui Daniel marca la guler, o in­departa pe cea veche si o lua.

— De asta nu mai aveti nevoie.

Daniel simti mirosul usor acidulat emanat de corpul primi-ului; ii era sila, cu toate ca nu lasa sa se ob­serve.

— Dati-mi-o, vreau s-o pastrez, ceru el si intinse mina.

— Dar nu va foloseste la nimic.

Parea ca se gindeste. I-o dadu inapoi.

— Cum doriti!

--- Multumesc, spuse Daniel, puteti sa plecati.

--- Bonurile! isi aminti primiul. lata-le!

— Si cartelele mele?

Daniel scoase cieva cartele perforate din buzuna­rul de la piept.

— Lipsite de valoare, raspunse primi-ul cu dis­pret. Aruncati-le la gunoi. Aici primiti tot ce doriti. Nu trebuie sa platiti nimic.

— Si bonurile?

— Timp penlru calcul, spuse primiul. Se apleca. Va urez o zi frumoasa.

Parasi incaperea.

Vizita primiului ii cam stricase buna dispozitie lui Daniel: se framinta ca sa-si dea seama de ce. Poate ca pricina era aceasta: Julius nu se deosebea nu­mai exterior de ceilalti primi, era inteligent, avea emotii, putea cu siguranta sa fie jignit, poate chiar sa i se faca o bucurie. Dar cum? Si la ce bun? Era oare necesar sa te pui bine cu primii? O noua pro­blema; o dadu la o parte.

Ora 8 si 50 aratau cifrele luminiscente ale cronometrului. Avea chef sa arunce o privire pe afara. Exista vreun pericol sa se rataceasca? De data aceasta era prudent. Iesi in fata usii apartamentului sau se afla la unul din multele etaje care se insurubau spiralic in jurul unui imens put. Principiul silozului de locuit — un sir nesfirsit de spatii de usi, intre ele capete de ganguri. Sectiunea hexagonala a putului. In axul median, o coloana luminoasa imateriala. Ilu­minatie lipsita de umbre.

Daniel se apropie de balustrada. Cabina glisanta se gasea undeva, foarte jos, plutind silentios pe perna ei de mercur, urmind cursul spiralelor ascendente.

Deodata se simti smucit puternic inapoi, se auzi o bufnitura, iar linga el se afla cineva la pamint, ru­bicond, chel, cu o mantie dintr-un material plastic galben, care se straduia in van sa se ridice Daniel il ajuta pe cel cazut sa se scoale in picioare o fata incretita, lentile de contact gri, dispozitiv de mestecat de o nuanta roz.

--- Ma scuzati, de vina sint pantofii-perie, te de­plasezi lin pe ei, dar daca iti pierzi echilibrul Sper ca nu v-am speriat! Cum va simtiti?

Vocea il facea pe Daniel sa banuiasca ca este vorba de un hermafrodit; probabil ca venise fara sa faca zgomot dintr-un coridor, poate ca alunecase — si to­tusi Daniel nu intelegea pe deplin situatia.

--- Bine, multumesc. Dar cum va simtiti dumnea­voastra? Va doare ceva?

— Nicidecum. Sint echipat cu cauciucuri sferice. Arata spre mantia sa umflata.

— Port acesti pantofi abia de ieri. Sint neobisnuit cu ei. V-am vazut pe dumneavoastra stind aici. Am por­nit desigur imediat. Numele meu este Solia. Medic. 28 pe 146 pe 91.

Daniel mormai numele sau.

--- Stiu: 37 pe 170 pe 155, numarul dumneavoastra. Il stiti deja pe dinafara?

Arata spre placuta de pe usa.

— Nu conteaza. Nici nu trebuie sa-1 memorati. E trecut si pe marca dumneavoastra. O purtati inchisa? Nu se recomanda! Veniti?

Il duse pe Daniel intr-un coridor lateral, ii arata o cabina destinata deplasarii, ii explica sistemul. Toate mijloacele de comunicatie se bazau pe indicatiile coordonatelor. Trebuia doar sa se apese pe clape,lungimea, latimea, inaltimea.

Doar un singur numar trebuie sa-1 tineti minte: 001 pe 001 pe 001! Va pune in legatura cu centrala iata. De acolo puteti primi orice informatie; prib intermediul microfonului, pe ecran, prin teleimprimator — cum doriti.

Intrara intr-o incapere cu nuantele coloristice obisnuite: albastru si gri, automate imbracate, dotarea obisnuita cu aparate de comunicatie, monitoare, console. Citeva scaune, o masa.

--- Doriti sa incepeti controlul imediat? Sa ma dezbrac?

— De ce trebuie sa aveti grija de mine? Observa ca avea un aer nepoliticos si adauga:

— Va rog, nu ma intelegeti gresit, acest lucru nu este indreptat impotriva dumneavoastra. Dar am ve­nit aici, m-am prezentat in conformitate cu regulamentul si m-am instalat in apartamentul care mi-a fost repartizat. Sint bine odihnit si proaspat si n-as vrea sa pierd timpul.

Solla strivi o capsula, o tinu la nas, inhalind cu mare placere amestecul gazos inviorator. Respira de citeva ori adinc inainte de a raspunde.

— La ce bun o persoana care sa va ingrijeasca? Sinteti cu totul strain aici. Nu simtiti nevoia sa vorbiti pe indelete cu cineva?

— Sinteti psihiatru, spuse Daniel.

— Bineinteles. Trupul nu pune nici o problema. Noi, cei de aici, sintem ceva mai inaintati decit cei de afara. Metode simple, dar eficiente. Nu mai este vorba detransformari dificile. Schimburi de organe, transplanturi. — Nu, nu, daca exista ceva care pune probleme, atunci acest ceva este psihicul.

— Ma simt absolut perfect.

— V-ati enervat deja astazi? Credeti-ma, cunosc simptomeie. Bineinteles ca va gasiti integral in aria de stabilitate, imi pareti insa un pic iritat. Ce sa fi fost?

Daniel nega printr-un semn cu capul.

— Azi de dimineata ati avut o vizita Jumis, nu-i asa? Vedeti, astea sint nimicuri care strica buna dis­pozitie. Neobisnuit lucru ca a venit la dumneavoas­tra. I-ati permis? In alta ordine de idei, in legatura cu ei se desfasoara o intreaga disputa: mai sint inca animale? Ce credeti despre acest lucru?

Nu astepta raspunsul lui Daniel, isi baga degetul mare in buzunarul ele la piept al hainei.

— Stiti ca in ziua de azi pot fi crescuti cu gradul de inteligenta dorit? Trebuie sa li se integreze numai citeva sectiuni suplimentare de acid dezoxiribonucleic. Se ridica deja probleme: fapturile capata personalitate. Stim ca n-avem fata de ele nici un fel de indatoriri de ordin etic, insa avem constiinta in­carcata, iar aceasta nu tine seama de faptele istorice. Ei sint produsele noastre, proprietatea noastra, dar deodata observi ca au o vointa proprie, incapatinare, daca vreti: expresie — indoiala, dezaprobare — cri­tica! N-ati resimtit asa ceva?

— Se poate, consimti Daniel, Nu m-am gindit la asta.

— Nu in mod constient. Dar lucrurile astea trebuie spuse, zise medicul. Altfel porti o zi intreaga ghim­pele in suflet. Nu ca ar fi important — voiam numai sa va demonstrez ca puteti sa aveti incredere in mine, ca merita sa veniti la mine cind va doare ceva. Sinteti dator fata de dumneavoastra: trebuie sa aveti grija de echilibrul dumneavoastra interior. Acum pu­teti pleca, daca doriti. Nu va opresc.

Se ridica, il conduse pe Daniel la usa.

--- Este limpede ca sinteti bine informat de ceea ce am facut, spuse Daniel.

Ramase in prag pentru putina vreme.

— Credeam ca nu exista supraveghere.

— Nu exista asa ceva, raspunse Solla. Puteti sa va deplasati absolut liber, nimeni nu urmareste ceea ce faceti. Nici noi, medicii, nu supraveghem pe ni­meni, decidem pe propria noastra raspundere daca stabilim contactul cu un pacient, si o facem numai in cazuri exceptionale. La un nou venit, a trebuit, de­sigur, sa ma conving Ei bine, totul este in regula. Va urez o zi frumoasa!

— Da, totul este in regula, confirma Daniel. Avu insa o stringere de inima, care-i inspira teama intr-un mod ciudat de familiar.

Pe cind pasea de-a lungul coridorului, cu pasi hotariti, avu impresia ca psihiatrul se uita dupa el, dar se comporta ca si cum nu-i pasa de acest lucru si merse mai departe, cu toate ca nu stia unde se afla si nu-i era clar ce trebuie sa faca in clipa urmatoare. Aceasta parte a constructiei era mai animata decit cea cu locuinte, coridorul se largi in curind pina la dimensiunea unor sali cu mese si scaune, asemana­toare salilor de asteptare de la clinici; ici si colo sedea cite cineva, cei mai multi dintre acestia absorbiti de propriile lor ginduri, motaind, altii cufundati in dis­cutii, unii lunecau pe pantofii-perie, trecind pe linga el; din cind in cind aparea cite un ciborg, pe un fo­toliu rulant, si cu toate ca nimeni nu-1 lua in seama, Daniel isi pastra in mod demonstrativ o infatisare sigura de sine, pina cind descoperi o incapere goala, o tejghea, un taburet inalt de bar. Se aseza, isi lua un pahar de bautura acida din automat si medita asupra a ceea ce trebuia sa intreprinda. Noul sau me­diu ambiant il zapacea ca si pina atunci, dar asta nu putea fi altfel, nici nu trebuia sa se astepte la alt­ceva. Trebuia sa se impace cu situatia, sa incerce sa se obisnuiasca cit mai repede. Astazi nu se mai sim­tea atit de pierdut ca ieri, era inregistrat, avea marca de identificare, dispunea de un apartament si avea acces la banca de date. Cel mai bun lucru era sa ia legatura cu sistemul automat si sa-si faca o imagine de ansamblu asupra mijloacelor de comunicatie, asu­pra organizarii, asupra modalitatilor. Isi cauta camera.

Intre timp, un barbat se asezase la citeva taburete de el, tot la tejghea, isi turnase bere neagra in pahar. Acum se apropie de el, manevra citeva manete, fara sa comande ceva, pina cind ajunse in sfirsit linga Daniel — o fata tinara, ascetica, cu nuante aramii — ceea ce se datora probabil unei supradoze de raze ultraviolete —, cu parul de un blond deschis si ple­oape rosii, impingea paharul de bere incolo si incoace, se uita imprejur cu un aer care se voia cu orice pret intamplator si se intoarse in cele din urma spre Da­nie], fara sa-1 priveasca in ochi, ceea ce il facu pe acesta sa-i gaseasca comportarea stranie.

— De ce veniti tocmai aici?

Vorbea pe un ton conspirativ, din coltul gurii.

--- Nu este putin cam imprudent? In afara de asta: nu sinteti avizat.

Il apuca pe Daniel de reverul gulerului.

--- Cine v-a comunicat semnul? Sst!

Doi primii impingeau o targa rulanta pe linga ei; pe ea zacea un om, acoperit cu o folie de plastic. Era foarte bine prinsa de frunte, nas, obraji, barbie, iar in locul ochilor, gurii si nasului erau taiate gauri ro­tunde, cu marginea neagra. Primii disparura fara zgomot in coridor.

— Inca unul, spuse blondul. Vedeti, aici abia poti schimba o vorba. Aveti deja cererea?

Deniel ridica din umeri, insa un semn facut cu mina de celalalt il determina sa taca. Blondul privi concentrat intr-o parte, asculta cu atentie

— Auziti? intreba el. Este timpul sa plec. Cel mai bine ar fi sa veniti la una din sedintele noastre. Luati asta!

Ii apuca mina lui Daniel, ii viri in ea o bucata de folie si ii facu mina pumn.

— Cale libera!

Se ridica, o porni repede, totusi fara sa se grabeasca.

Dainiel privi ganditor in urma lui. Si asta facea pro­babil parte din toate cite-1 inconjurau — si anume ca oamenii se comportau ciudat, ca el nu intelegea multe lucruri pe care ei le faceau, le spuneau, la care fa­ceau aluzie, pe care i le cereau. Mina sa pipai re­verul aici se gasea marca sa de identificare, cu clapeta inchisa. Se purta deschisa? Probabil. De aceea atrasese atentia. Dar cine avea nevoie sa seintelea­ga prin semne secrete? Nemultumitii? Anarhistii? Sabotorii?

Intr-un unghi plan — 120 de grade, corespunzind principiului hexagonului --

observa o celula a sistemului de transport. Se ridica si se apropie de ea: usa nu se deschise. Pipai marca sa de identificare, deschise clopeta dispozitivului si usa se dadu la o parte. Intra. Usa se inchise dupa el.

Inca inainte de a apasa pe butoane succesiunea co­ordonatelor apartamentului sau, cabina se puse in miscare. In acelasi timp, rasuna dintr-un difuzor mon­tat in plafon o voce:

— Chem pe: 037 pe 170 pe 155,

Cota de urgenta A 3,

Sinteti asteptat.

Coordonatele 034 pe 231 pe 577.

Va rugam sa va prezentati.

Chemam pe: 037 pe 170 pe 155

Vocea il insoti de-a lungul intregii calatorii facute fara voie. Cifrele luminiscente din perete ii indicau ca se apropia de coordanatele prescrise. Asa cum era de prevazut: stop la 034/281/577. Usa se deschise.

Daniel iesi: o celula, strimta, goala, hexagonala, cu perete opac, o usa, inchisa. Din plafon vocea:

— Colegii dumneavoastra va lueaza „Bine ati venit .'' Va rugam sa asteptati.

Pauza. Apoi inca o data:

— Colegii dumneavoastra va ureaza „Bine ati venit!' Va rugam sa asteptati.

Pauza. Si inca o data:

— Colegii diiameavuastra va ureaza „Bine ati venit.' Va rugam sa asteptati.

Anuntul se repeta de mai multe ori, iar si iar. Daniel se uita in jurul sau -- aici nu era nici un loc de stat jos.

O pocnitura. Biziit in difuzor.

Citeva secuncte mai tirziu, usa se deachise.

— Va rog sa intrati!

—Priviti va rog la stinga!

Un perete de proiectie. Ecranul incepu, sa se lumineze. Un chip deja cunoscut

Auzi pasi in urma sa, o mina se puse pe umarul sau.

--- Nu cadeti prada uitarii, veniti!

O femeie, care arata dupa infatisare de 25 pina la 30 de ani, dar cu siguranta reactivata — acest lucru il trada pielea fara pori din spatele ochilor; par negru, buclat, ochi verzi. Ii zimbi, si se intoarse apoi spre ecranul video.

--- Totul este in regula! Stingeti!

Il duse prin alta usa, care se deschisese fara nici zgomot: un sir de incaperi, pereti transparenti, automate imbracate in gri si falbastru, teleimprimatoare,

panouri de comanda, ecrane de observatie, cifre saltarete pe o placa de sticla cu raster. Doi bar­bati ii venira in intimpinare, chipuri stereotipe de oameni in jur de treizeci de ani, unul dintre ei inalt si solid, cu par castaniu deschis, ondulat, pieptanat inapoi, desigur ca era o peruca; celalalt avea parul de culoare inchisa, era girbovit, slab, cu brate lungi.

— O zi frumoasa, astazi, ne bucuram, spuse lun­ganul. Ea este Mnud, iar el este Larry. Eu ma nu­mesc Benedikt. Cu noi o sa aveti in principal de-a face. Asezati-va, va rog. .

Daniel le strinse miinile si-si mormai numele:

— Imi pare rau ca v-am lasat sa asteptati! Pro­babil ca m-ati cautat, insa chemarea dumneavoastra m-a ajuns abia acum citeva minute!

— Nu aveti nici un motiv sa va grabiti, explica Benedikt. Probabil ca v-ati decuplat. Este dreptul dumneavoastra inalienabil.

Se asezara in fata unui perete caleidoscopic; figu­rile se schimbau abia perceptibil, iar Maud le dadu capsule de inviorare; un miros picant se simti pen­tru putin timp in aer, pina cind fu inlaturat de ven­tilatoare.

— Asta sinteti deci, spuse Benedikt si il privi cu bunavointa pe Daniel. Evident, ati suportat toiul cu bine. Primele ore sint intotdeauna grele.

— Da, aproba Larry, eu am avut niste aventuri oribile si imi amintesc cu neplacere de ele. Psihiatrii ne-au jucat tuturor cite o festa.

— A fost doar o discutie scurta, spuse Daniel.

— Desigur, insa testele erau totul.

— Testele? repeta Daniel.

— Diminuarea conditiilor de comportament, infor­matie parcelata, labilizare, crearea unei stari de ne­siguranta doar nu vreti sa spuneti ca nu ati re­marcat acest lucru.

— Am trecut printr-o serie de intimplari neobis­nuite — ce-i drept insa ce a fost test si ce a fost realitate? Cum pot fi deosebite?

— Tocmai asta este problema — ca nu pot fi deosebite. Realitatea si testul se contopesc. Eu sint convins ca unele conflicte, carora le esti supus intimplator, sint valorificate drept test si invers — situatii construite sub forma de testare se continua in rea­litate.

--- Nu este un gind placut, fu de parere Daniel si lua o capsula de mirosit. In mod normal poti sa-ti dai seama macar mai tirziu ca ti-au intins o cursa.

--- Un test are sens abia atunci cind nu sesizezi ca este vorba de un test. Ginditi-va: va dati seama ca e vorba de o situatie artificiala. Nu reactionati spontan, ci asa cum credeti ca se asteapta altii de la dumneavoastra. Psihologii trebuie sa ia in conside­rare acest lucru, ceea ce face problema complicata. Dar cu asta nu se sfirseste totul: dumneavoastra va puneti in situatia psihologilor, si anume aceea ca le este cunoscut faptul ca dumneavoastra stiti ca ceea ce se petrece face parte dintr-un test. Atunci va mo­duleaza tipul de comportare inca o data si anume in asa fel incit acesta sa fie bine evaluat si din acest punct de vedere. Acest lucru trebuie sa-1 ia in seama si psihologii. Cu alte cuvinte: astfel de feedback-uri ar ingreuna extrem de mult analiza. Nici eu nu pot sa-i inghit pe inginerii de suflete, insa trebuie sa le dau dreptate din acest punct de vedere.

— Nu este posibil oare sa-ti dai seama in vreun fel ce a fost test si ce nu — de exemplu prin inter­mediul logicii consecintelor?

--- Asta stiu ei s-o impiedice: construiesc situatia dumneavoastra de test in mod logic sau pseudologic. Atunci cind au terminat o serie, continua lanturile de evenimente, numai pentru a nu furniza puncte de sprijin si se refera mai tirziu la acestea numai daca este nevoie.

--- Cind se inchieie verificarea psihologica?

La aceasta intrebare zimbira din nou.

--- Nicioda. Psihicul nu este ceva imuabil. El poale sa se dezechilibreze in orice clipa, iar acest lucru nu-1 putem risca aici. Trebuie sa inveti mereu si sa te lasi mereu verificat. Testele continua, ele au devenit o parte din realitate. Dar o sa vedeti -- va obisnuiti cu ele. Din contra, tocmai datorita acestei permanente stari de testare iti pierzi orice fel de teama fata de verificarea psihologica. Nu exista nimic de care sa va temeti.

--- Nu contravine acest lucru principiului liberta­tii de actiune?

Benedikt dadu din cap dezaprobator.

--- In nici un caz! Asigura libertatea noastra si a celorlalti. La urma urmelor,lumea de aici este condusa!

Acceptau aceasta argumentatie — se vedea dupa chipurile lor, care, ca si pana acum, continuau sa fie prietenoase. Erau primii oameni cu care se putea realmente intelege, care vorbeau limba lui, care gindeau gindurile sale. Era unul dintre ei, iar acest lu­cru facu ca toate discordantele sederii sale de pina acum sa-i apara neimportante. Ii privi pe furis pe noii sai colegi: Benedikt se misca linistit si calm, iradia increderea, iar ceea ce spunea, spunea clar si definitiv; se parea ca lui ii revenea rolul conducator; Larry, cu ochii sai caprui, inchisi la culoare, cu parul atirnind in suvite, cu bunatatea care i se citea pe fata, trezea imediat increderea. Parea destul de rab­dator pentru a asculta intrebari si a le raspunde de­taliat. Maud — o femeie care se ingrijea si avea gust. Forma chipului, pe care si-o alesese, nu cores­pundea normelor obisnuite; intr-adevar buzele erau prea pline, oasele maxilarelor prea accentuate — deci o personalitate cu o vointa puternica, neindoielnic inteligenta, altfel nu ar fi fost delegata aici. Stateau in asa fel incit sa aiba in cimpul vizual jocul calei­doscopului, iar citeodata pe chipul lor aparea reflexul unui rosu saturat sau al urnui albastru palid.

Benedikt lasa speteaza scaunului sau sa alunece putin inapoi si se intoarse din nou spre Daniel.

— Imi inchipui ca sinteti inca putin cam zapacit, dar asa ni s-a intimplat tuturor. Stiti ce treaba avem aici de facut si dumneavoastra sinteti familiarizat cu masinile. Fireste ca aici exista lucruri iesite din co­mun, abateri de la standard, insa acest lucru se datoreste faptului ca instalatiile noastre sint continuu innoite; sint cele mai bune care exista! De altfel puteti sa va incredeti in instalatiile automate; in linii mari ne descurcam bine cu ele. Au rabdare cu noi, ni se adapteaza.

Pentru dumneavoastra cel mai bun lucru este cu siguranta sa va familiarizati repede cu toate. Locul dumneavoastra de munca se gaseste linga cel al lui

Maud: poate ca cel mai bun lucru este sa o rugam pe Maud sa va explice lucrurile cele mai importanta. Vreti s-o faceti, Maud?

— Cu placere, spuse Maud si se scula in picioare. Veniti!

— Ne vedem mai tarziu!

Maud il conduse prin citeva incaperi, care abia daca se deosebeau intre ele, celule de lucru, perenti transparenti obisnuiti, aparate de input si de output pentru computer.

--- 034 pe 269 pe 578. Aceasta este imparatia dumitale, Daniel, spuse Maud.

Indica spre aparate, care se deosebeau prea putin intre ele — unitati in albastru si gri, dotate cu pupitre de comanda, proiectoare, tastaturi, ecrane de observatie.

— Cel mai bun lucru este sa parcurgeti lista de control, propuse Maud. Dati-mi bonurile pentru timpul de calcul.

Baga rola in fanta respectiva aflata in placa pupitrului. Cu o usurinta desavirsita isi trecu degetele pe tastatura, iar pe ecranul mic al panoului aparu primul afisaj video al unui program de invatare.

Daniel o privi pe Maud, si Maud pe Daniel. Dupa aceea risera amindoi.

— Prea plictisitor, nu-i asa? intreba Maud. Deschise o clapeta si scoase la iveala un cablu care se sfirsea cu un cap de contact.

— Daca doriti sa nu fiti deranjat, apasati pe acest buton, vedeti?

Peretii devenira opaci, intensitatea luminii scazu pina la cel mai redus nivel. Daniel isi dadu la o parte o suvita de par, debloca locasul de contact, de mari­mea unei monezi. Capul de contact se potrivea. Maud apasa din nou pe citeva clape Daniel inchise ochii, miinile sale strinsera tare speteaza scaunului — aceasta il ajuta impotriva usoarei senzatii de ame­teala survenita datorita licaritului, care indica aflu­xul de informatii. Imagini care se succedau in mod haotic, notiuni, cifre, asa cum intimplarea le alege din continuumul logic.

Cinci minute, apoi semnalul de desteptare. Daniel deconecta singur si isi trecu mina prin par deasupra punctului de conectare.

--- Prima lectie, spuse Maud. Zece lectii — si cunoasteti toate secretele automaticii.

--- Am cistigat timp mult, fu de parere Daniel. Se ridica si se duse in spatele lui Maud, care se asezase pe scaunul pentru vizitatori. O mingiie pe par, de unde venea un miros delicat, ii mingiie ca­pul cu degetele, dadu poste o zona lipsita de par.

--- Da, multa vreme, confirma Maud. Se scula. Cel mai bine ar fi sa mergem in apartamentul meu.

Seara. Ceasul indica ora 22 si 10. Daniel se prega­tea de culcare, cind se auzi un semnal de apel. Intre­rupse jocul asociativ pe care il juca si dadu semnalul: „Pregatit'. Peretele de proiectie se intuneca si ra­mase negru, in timp ce cel care lansase apelul anunta:

— Nu vreti sa veniti la o sedinta? Camera 023 pe 181 pe 116. Inchideti insa clapeta de la dispoziti­vul marcii dumneavoastra de identificare!

Daniel ezita un timp intre oboseala si curiozitate, isi aduse aminte de intimplarile neplacute ale zilei premergatoare; era bucuros ca aceasta zi se desfasurase in mod placut si refuza — spuse ca este obo­sit, ca tocmai este pe cale sa se duca la culcare, alta data

— O sa va intereseze, poate, ca sintem in posesia gentii dumneavoastra. Sintem desigur dispusi sa v-o inapoiem. O sa intelegeti ca nu vrem sa utilizam posta pneumatica. Presupunem ca veniti.

Se auzi un tacanit. Cel care chemase intrerupse legatura. Enervat. Daniel puse din nou in functiune jocul asociativ — renunta sa repete sectiunea pe care o pierduse, succesiunile de imagini se asociau liber, motive onirice, peisaje futuriste, fapturi fantastice, viziuni colorate, insotite de o seama de efecte sonore, concrete, totul cu efect emotional, o insiruire de evenimente posibile. Se intinse in fotoliul sau dar nu mai reusi sa se concentreze asupra imaginilor, intre­rupse proiectia, lua un somnifer si se intinse in pat. Se scufunda intr-o noapte adinca, fara vise, insa dupa o vreme se trezi speriat. Nu stia ce l-a trezit, o miscare, un zgomot cind deschise ochii, era pe inserate, tuburile luminiscente luminau slab. Gre­sise oare ca nu se dusese sa-si ia geanta? Gindul acesta il chinuia, nu il lasa sa adoarma din nou, dim­potriva, era treaz in toata regula, asa de treaz, incit nu mai putu rabda sa stea lungit fara sa faca ceva. Mai avea oare sens sa caute punctul de intilnire in­dicat? 023 pe 181 pe 116. Putea sa incerce.

Se decise repede si se ridica, isi puse halatul. Marca sa de identificare? Sa inchida clapeta? Daca pro­ceda astfel, liftul nu se punea in functiune. Cel mai bine era sa o ia pe jos, sa-si lase marca de identifi­care acasa. Iesi din incapere — afara domnea lumina de amurg, coloana verticala de lumina raspindea doar o stralucire slaba. Se orienta, se descurca, cunostea semnificatia coordonatelor, stia unde se gaseau in­dicatii asupra pozitiei, era familiarizat cu semnele de orientare. La inceput urma linia elicoidala a te­raselor, de zece ori in mod circular, o treaba obosi­toare, insa sistemele automate erau blocate pentru el. Apoi se indrepta spre un coridor corespunzator directiei A si o lua spre o succesiune de incaperi — directia S. Toate usile erau deschise — nu era sigur daca fusesera deschise pentru el, caci nu remarcase asa ceva.

Geanta sa o vazu deja de departe. Se gasea in mij­locul unei incaperi complet goale, pe podea — aceasta parte a cladirii parea inca nefolosita, de altfel si celelalte camere prin care trecuse erau probabil goale. Nu intilnise nici un om — noaptea pare-se ca ni­meni nu circula pe aici.

Se duse spre geanta sa, se apleca Si cind se ri­dica din nou in picioare, ambianta din jurul sau se schimbase — peretii devenisera opaci. Auzea un su­ierat, simtea un parfum de magnolii, in jurul sau se gaseau tufisuri, umbrare, drumuri inguste, scari, poduri construite deasupra unor balti cu nuferi perspectiva se modifica din nou, culorile erau mai pale, constructiile devenisera transparente, drumu­rile se zareau deasupra cimpiei, formind un model complicat, ramificatii, stele, cai circulare, apoi doar diagrama, o retea neagra de linii

START

Apasa geanta strins la sold si urma sageata care indica directia,

INTEGER* 2 I 1, I 2 TRANSFORM

LOGICAL * l A, B, UN/. FALSE/ 'TRANS' S

Incepu sa se deplaseze din ce in ce mai repede, fu­gea pur si simplu si cu cit se apropia mai mult de viteza luminii, cu atit mai mult isi pierdea persona­litatea, insusirile sale individuale, devenea abstract, un agregat de cifre, haituit pe niste cai prestabilite, drept inainte, in cere

I F (I. EQ. K) GO TO 20

GO TO 7

Lumea se plie, transformindu-se intr-o suprafata, se topi intr-o linie, o multitudine unidimensionala de stari, o succesiune de operatii, determinata de conditii complicate

IF (C.EQ.O) GO TO 7

TRANS = TRUE

RETURN

O pista fara sfirsit si fara perspectiva, fara scop, inchisa in sine, cu repetari nesfirsite ale aceleiasi turnante, de jur-imprejur. Salt

TRANS == FALSE

RETURN

END

Ultimele puteri mistuite, imponderabil, golit, su­focat in cliseu, devenit schema, extenuat, pierdut, redus la zero, propriul sau model

Zacea pe o masa, chipuri apareau si dispareau, de nerecunoscut in spatele mastilor, zanganit de instru­mente, pasi tirsiti, un miros respingator, o lumina stridenta, o mina, o greutate intunecata asezata deasu­pra ochilor.

Mai tirziu: intr-un fotoliu cu rotile. Liniste. Lu­mina de amurg, apus de soare deasupra unor cactusi infloriti, nori de un rosu incandescent, zborul fara zgomot al unui liliac Imaginea se destrama. Solla aplecat deasupra sa.

— Totul e in regula, nu va faceti nici o problema. Miine sinteti iarasi in forma.

— Ce s-a intimplat? intreba in soapta Daniel facind eforturi sa articuleze cele citeva cuvinte.

— V-am gasit intr-o zona pustie a cladirii. Lesi­nat. V-ati ratacit, ati fugit fara marca de identificare in halat, cu geanta sub brat. Probabil ca o criza de somnambulism. N-o sa se mai intimple. Am schim­bat celulele cerebrale respective, citeva fibre ner­voase, legaturile cu centrul somnului. Ramineti ab­solut linistit. Va place imaginea?

Nu astepta raspunsul, desertul de cactusi aparu din cenusiul peretelui, capata plasticitate, soarele apunea, liliacul luneca rapid si fara zgomot.

Cind Solla parasi incaperea. Daniel apuca de con­sola care comanda fotoliul, insa vehiculul nu reac­tiona la apasarea butonului. Isi lasa mina sa coboare lateral, si pipai frina. Apasa cu toata forta ca sa o deblocheze, si vehiculul pornii. Se apropie de masuta unde se gasea halatul sau, si pe acesta — geanta. Ii trebuira zece minute ca sa o traga pina la genunchi si s-o deschida. Era goala.

Dormi multa vreme, se trezi, i se facura injectii, adormi din nou, se trezi, se simti mai in puteri, lua parte la cele ce se petreceau in jurul sau, gusta odihna, un primi il impinse cu fotoliul rulant de-a lungul unui orizont circular, zari un perete de pro­iectie cu peisaje, care se schimbau pe neobservate, munti, Antarctica, Sahara, craterele de pe Luna, pa­rea ca privesti totul de pe o platforma, de pe un drum, de pe un pod Daca o imagine ii placea de­osebit de mult, atunci comandaoprirea fotoliului rulant, il gonea pe primi si privea mult si ginditor in departari.

— Unul din motivele cele mai impresionante! Un alt fotoliu rulant fusese impins linga al sau, fara sa-si fi dat seama. O silueta incotosmanata in paturi pina la git. Un chip batrinicios, incretit, cu pete maro, avind un par ciufulit, rar si alb, barbat sau femeie, nu iti puteai da seama, nici macar vocea ragusita nu oferea nici un indiciu.

— O reconstituire din vechi fotografii color, ex­traordinar de reusita. Din astfel de paduri am iesit si noi, odinioara - - aproape de necrezut.

In poiana stateau acum doua animale cafenii cu picioare zvelte. Frunze penate de ferigi se inclinau batute de vint.

— Da, este foarte impresionant, aproba Daniel. Nu era prea bucuros ca fusese stinjenit, insa nu avea nici un motiv sa refuze dialogul.

— V-ati hotarit sa faceti transpozitia? Aratati inca tinar. Ghiciti ce virsta ameu: 230 de ani. Nu-mi mai poate folosi nici o reactivare. M-am im­potrivit multa vreme, mi-a fost teama — in ciuda tuturor asigurarilor. Acum ma simtexceptional. Asta este important: cum te simti! Aspectul exterior nu mai conteaza cu trecerea anilor. Cred ca acest lucru este o dovada ca devii mai matur. Dar si la

doua sute de ani mai ai de invatat. De treizeci de ani am renuntat sa ma las reactivat. Ca unor tineri le e scirba mi-e totuna. Doar rareori mai esti pre­ocupat de EXTERIOR, iti pierzi interesul pentru intimplarile superficiale. Ceea ce insemna inainte ceva devine lipsit de semnificatie. O modificare de viziune. Nimic mai mult. Un proces de maturizare, as spune eu. Lumea energiei este mizera. Este ridi­col sa vorbesti in legatura cu ea despre dreptul de-a fi liber, abia acum imi dau seama de acest lucru. Actiuni, deplasari, ingerinte, procese fizice, limitate de o multitudine de legi. O inchisoare. Lumea din EXTERIOR este o inchisoare.

Odinioara am venit din paduri. Acum facem primii pasi spre treapta urmatoare. Nu mai dau nici o aten­tie eclecticilor! Destula vreme mi-au incetinit dez­voltarea. Acum imi dau seama de acest lucru. Desi­gur, cine este tinar nu vede limpede situatia. Te reactivezi, iarasi si iarasi. Ca si acest lucru are un sfirsit, nu vrea nimeni sa accepte, este intr-un viitor indepartat — cel putin asa apare la inceput, insa atunci cind ajungi acolo — nu-ti este indiferent, credeti-ma. Nu motai toata ziua, nu te stingi ca soa­rele. Nu te obisnuiesti, nu te lasi in voia soartei. Sa gasesti drumul spre treapta urmatoare — asta conteaza.

Spuneti desigur ca nu este firesc. Eu cred ca este drumul predestinat. Putem fi fericiti ca astazi ne este dat sa mergem putin mai departe. Spuneti ca sintem la capatul drumului. Eu cred ca sintem abia ia inceput.

— Un aspect interesant spuse Daniel, ca sa nu taca.

— Mai ginditi-va la acest lucru! Va doresc o zi frumoasa.

Batrinul inchise ochii, un primi se apropie de el, si-i impinse caruciorul. La aceasta miscare patura se dadu putin la o parte si Daniel vazu ca persoana care se afla pe perna nu mai avea trup omenesc de la barbie in jos.

Inca o perioada de somn ceva mai lunga, apoi Da­niel ajunse pentru citeva minute intr-o celula de reanimare. Proaspat, intarit din punct da vedere fi­zic si spiritual, se gasea in fata lui Solla, care ii pri­vea multumit.

— V-ati revenit in mod stralucit. Mica dumneavoastra aventura ne-a ajutat foarte mult — ne-a indicat punctul dumneavoastra slab. Citeva legaturi prost facute, nimic altceva. Presupun ca acum sinteti intr-un echilibru ideal. Nu trebuie sa va mai retinem. Iata marca dumneavoastra de identificare, iata si proprietatea dumneavoastra.

Arata spre un raft, unde se gasea, cu o eticheta, geanta sa.

Daniel ii multumi, isi lua geanta si se intoarse din nou spre Solla.

— Pot sa pun o intrebare?

— Desigur!

Lentilele gri de contact se intoarsera spre el.

— Cine sint eu? intreba Daniel. De unde vin?

Solla se retrase, lua un spray si pulveriza o mica doza de esenta de parfum.

— Asezati-va!

El isi trase, la rindul lui, un taburet, ii facu semn sa se aseze pa altul.

— Identitatea dumneavoastra? O intrebare indreptatita. Era de asteptat. Desigur v-ati dat seama pina acum ca vi s-a sters memoria. Pentru acest lucru, si la asta v-ati gindit cu siguranta, trebuie sa existe un motiv.

Lua o cutie cu capsule de inviorare de pe raft si ii oferi lui Daniel. Acesta refuza.

— Daca a existat o cauza, atunci aceasta ar putea sa existe in continuare. Atunci as refuza sa va spun ceva — presupunind ca mi-este cunoscut trecutul dumneavoastra. Sau v-as da pur si simplu o identitate falsa. N-ati avea nici o posibilitate sa descoperiti daca este cea adevarata sau nu. Ati avea dubii. Ar fi la fel de bine, ca si cind as tacea.

--- Mi-as aduce aminte, obiecta Daniel.

— Acest lucru a-ar constitui o dovada. Am fi pu­tut sa conferim subconstientului dumneavoastra o identitate falsa. Citeva cuvinte-cheie v-ar aduce-o in memorie. V-ati aduce aminte lucruri pe care nu le-ati trait niciodata in realitate.

— In acest caz identitatea mea este pentru tot­deauna pierduta?

— Sigur ca nu!

Solia ii facu un semn linistitor.

— Intr-o buna zi va vom informa chiar noi, si acest lucru nu trebuie sa-1 facem ca sa va spunem ceva fals.

— Si daca tot nu este adevarul?

Solia se ridica, se uita la ceas, ca si cind brusc s-ar fi grabit.

— Ce inseamna adevarul si neadevarul? Fapt este ca putem sa va conferim orice identitate, dupa voie. Cind este oare aceasta identitate falsa? Cind este adevarata? Ceea ce in mintea dumneavoastra este memorizat drept trecut reprezinta un sistem de re­ferinta pentru actiunile dumneavoastra de astazi. Nu este nici adevarat si nici fals, ci eficient sau nu, si numai aceste categorii sint importante. Noi sintem psihologi, practicieni, nu sintem filosofi. O identitate poate sa fie sau sa nu fie corespunzatoare unui ca­racter sau unei situatii. Aceasta este pentru noi iden­titatea corecta sau falsa.

— Dar, spuse Daniel, care se ridica acum la rindul sau, eu actionez dupa experiente care provin din trecutul meu, chiar daca nu pot sa mi le actualizez. Reprezinta ele trecutul meu adevarat sau cel fals?

--- Cel adevarat, spuse Solia prieteneste.

El ii puse lui Daniel mina pe umar si il conduse la usa.

Daniel folosi liftul, pentru a se duce la locul sau de munca. Il intilni pe Benedikt, care se gasea in fata si-1 ruga sa-i permita sa se aseze linga el. Acesta nu-si intrerupse lucrul, introducea comenzi in computer, studia o curba pe ecranul luminos, apoi apasa din nou citeva clape. Mici beculete licarira, indicind continutul in curs de schimbare al memoriei de lucru. Benedikt mai arunca o privire intr-acolo, apoi se roti cu o miscare avintata, cu scaun cu tot, spre Daniel si ii zimbi. Acesta voia sa ceara o explicatie, insa Benedikt spuse:

--- Lasati - tuturor ne merge asa; din timp in timp ne prind zanatecii de psihologi. A mai ramas ceva din dumneavoastra nevatamat?

— Nu-mi lipseste nimic, ma simt bine! spuse Da­niel, dind din cap.

— Atunci e bine, opina Benedikt. Ati trecut cu bine. Trebuie sa acceptati totul asa cum este. Sinteti inca tinar. Pe unii ii apuca un tremurat teribil, cind sint luati in primire. Desigur ca este vorba numai de un acces de sentimentalism, dar tii la trupul tau. Cu fiecare organ care este inlocuit, se pierde o bucata din el — in orice caz, multi simt ca se intimpla asa. Pe de alta parte: medicii fac tot ce le sta in putinta. Atita vreme cit sint disponibile organe de inlocuire, renunta la metal si la materiale plastice. Nimeni nu trebuie sa se teama ca se va trezi a doua zi ciborg. Piese de schimb cibernetice se utilizeaza numai atunci cind exista o aprobare in acest sens.

— Cine da aprobarea? intreba Daniel.

— Chiar cel care s-a imbolnavit. Atita vreme cit creierul nu este afectat, el poate sa decida.

— Si atunci cind creierul este afectat?

— Daca nu mai este posibila vreo inlocuire cu material organic, mai ramine o singura solutie pen­tru a salva restul personalitatii: racordarea la siste­mul de conexiuni.

— Mai ai atunci posibilitatea de-a actiona? Mai traiesti?

— Bineinteles ca da: mai cuprinzator decit inainte. Ai accesul la toate dispozitivele de memorizare, la toate aparatele de input si la sonde si in felul acesta, de asemenea, la lumea din exterior, in plus la toate unitatile periferice de prelucrare si in sfirsit ai le­gatura cu centrele de actiune si de comanda, ceea ce inseamna ca dispui de o posibilitate de interventie mai mare decit avem noi de exemplu acum.

— Daca este avantajos sa fii integrat intr-o retea de conexiuni, de ce trebuie sa se astepte pina apare o leziune a creierului?

— Nu trebuie asteptat. Oricine se poate integra.

— Insa atunci nu mai exista nici o cale de in­toarcere?

— Acesta este punctul esential, spuse Benedikt. Cum nimeni nu stie in ce forma se produce atunci cunoasterea propriului eu, majoritatii le este frica sa ia aceasta decizie.

— Si dumitale, Benedikt?

— Nu este nici o graba, raspunse Benedikt. Nu pierdem nimic. Am, oricum, impresia ca existenta noastra de aici este numai o perioada de tranzitie. Ceea ce facem poate sa fie facut la fel de bine sau chiar mai bine din INTERIOR.

— Ce fel de misiune avem? intreba Daniel.

— V-as spune-o cu placere, daca as sti si eu. Din pacate nu exista nici un fel de instructiuni, nici un fel de indicatii sau ordine. Trebuie sa actionam con­form propriei noastre responsabilitati. Poate ca mi­siunea noastra poate fi inteleasa abia din perspec­tiva istorica.

— Ce vreti sa spuneti?

Benedikt ezita, atentia fiindu-i abatuta de o mo­dificare a jocului de lumini de pe consola. Acum apa­reau modele, care se repetau la intervale scurte. Apoi miscarea incremeni — o figura paru sa adere la stratul cu luciu mat al ecranului. Benedikt apasa pe o clapa, in dreptunghi aparu o inscriptie:

GRESEALA LOGICA LA RINDLIL 262

ROG CORECTARE

Benedikt ofta. Scoase formularul de program im­primat magnetic din fanta si ajunse pina la riadul 262. Apoi se indrepta spre calculatorul auxiliar, apasa pe citeva butoane pe care erau imprimate cifre si de asemenea pe clapa de corectare. Se auzi zgomotul rotirii cilindrilor cu discuri magnetice.

— Istoriceste, repeta Benedikt. Noi sintem reprezentantii poporului. Controlului nostru ii sint supuse deciziile, iar modificarile legislatiei necesita aprobarea noastra. Putem ridica obiectii, daca ni se pare ca o decizie nu este corecta.

— Se si intimpla acest lucru?

— In sensul originar al cuvintului, nu. Toate programele sociale sint traduse in practica, toate cerintele medicinei si igienei sint luate in considerare. Nu mai exista foamete, nu mai sint razboaie, nu mai exista obligativitatea instructiunii, nu mai exista necesitatea muncii. Ingrijirea este atotcuprinzatoare, siguranta — absoluta.Cerinta de fericire in viata este indeplinita, libertatea este nelimitata. Daca apare vreo problema, atunci ea cade, in noua zeci si noua virgula nouazeci si opt la suta din cazuri, sub inci­denta unui model de rutina, putind fi rezolvata po­trivit programelor deja pregatite. Teoretic, ceea ce ramine reprezinta misiunea noastra, dar ce poate sa insemne asta! Nici n-am parcurs bine datele proble­mei, ca a si sosit rezultatul unei simulari si progra­mul de rezolvare a problemei. Nici nu mai este necesar sa se efectueze verificarea. Totdeauna este corect.

— Ce mai avem atunci aici de facut?

— Sintem aici deoarece un principiu stravechi al verificaiii prescrie acest lucru, in baza unei conventii cu complexul de calcul. O relicva a trecutului, sa zicem asa. De cind s-au introdus unitatile conexiune care se autorepara, n-au mai existat obiectii. Putem fi siguri ca toti oamenii care sint ingrijiti aici traiesc in acea stare ideala pe care si-o doresc ei insisi.

Tacura pentru o vreme.

— Va mai amintiti de fapt ce ati facut inaint? Va cunoasteti trecutul? intrebaDaniel iarasi si aproape ca astepta un raspuns negativ.

Desigur, raspunse Benedikt, aveam spatiul meu de locuit, ma distram cu jocuri, flirturi, imi placeau masajele, diferitele compozitii de parfumuri, visurile programate, ascultam muzica realizata de computer rezolvam probleme de enigmistica, dormeam, mincam, beam astea erau cele mai importante lucruri, si imi aduc aminte, asta era totul.

— Si cum ati venit aici?

O clipa se parea ca Benedikt nu va raspunde, insa pina la urma o facu totusi.

— Aceasta este, desigur, o chestiune delicata. In mod oficial se spune ca un anumit procent de oameni sint alesi drept reprezentanti ai poporului, insa determinant este principiul alegerii, si in aceasta pri­vinta am doar o banuiala.

Benedikt ezita din nou, si abia cind o privire pie­zisa aruncata lui Daniel ii arata ca acesta astepta in­cordat raspunsul, grai rar mai departe:

— Situatia este urmatoarea: pe de o parte, aici exista ciberneticieni, lingvisti, logicieni; in aceasta categorie ne incadram noi. Pe de alta parte, exista medici, umanobiologi, psihologi si psihiatri. Acestia se ocupa de toate acele devieri, care nu intra sub in­cidenta cazurilor de rutina si nu pot sa fie vinde­cate in mod automat— mutatii, regenerari, defecte psihice. Pe cei afectati de astfel de fenomene ii aduc aici — pentru a-i tine sub supraveghere, pentru tra­tament, pentru studiu. Ar fi desigur posibil ca ale­gerea reprezentantilor poporului sa fie independenta de acest lucru. De asemenea ar fi insa posibil sa nu fim, haide s-o spunem pe sleau, nimic altceva decit niste anormali.

--- Aveti vreun motiv pentru aceasta banuiala?

— Mai multe. Unul dintre ele este o contradictie logica. N-ar fi fost ingaduit sa ne aduca aici impo­triva vointei noastre, daca am fi fost pe deplin feri­citi in spatiul nostru anterior de viata. Acest lucru ar fi contravenit principiului dreptului de libera op­tiune. Datorita faptului ca spatiul exterior de viata este astfel conceput incit sa-i ofere omului normal o satisfactie plenara, inseamna ca nu se poate sa fim normali.

— Si al doilea motiv?

--- Al doilea motiv este de natura personala. De fapt, vorbesc despre acesta fara prea multa placere, dar nu-i asa ca ramine intre noi tot ce vorbim?

Dupa ce Daniel dadu aprobator din cap, el continua:

— Am suferit o cadere psihica. Un acces de ne­bunie, o manie distructiva. Alergam strigind prin coridoare, cred ca am incercat sa-i ranesc pe altii. Mi-am pierdut cunostinta. Atunci cind m-am trezit, ma gaseam pe drumul care ducea incoace. Intre timp, trebuie ca am fost pregatit pentru perioada cit aveam sa stau la centrala, caci totul mi se parea de la sine inteles.

Citeva secunde a domnit linistea. Nici aparatura nu se mai auzea, insa pe Benedikt asta nu-l interesa. Daniel observa in cele din urma:

— Ne gasim deci intr-un ospiciu.

Benedikt se scula in picioare, se apropie de un pu­pitru si se sprijini de el, tinind miinile incrucisate, cu fata intoarsa spre Daniel.

— Citeodata mi-e frica ca asa este, raspunse el.

Locul de munca al lui Daniel arata parasit, asa cum il lasase — pe consola figura inca adresa listei de ve­rificare. In cabina alaturata o vazu pe Maud, care parea ocupata, ii facu un semn din cap si ea ii ras­punse la fel. Daniel micsora intensitatea luminii din incapere si puse cea de a doua lectie. Ca intotdeauna era dupa aceea putin epuizat; lua o tableta de RA forte, si se simti mai bine. Atunci cind culoarea care absorbea lumina disparuse de pe geamul care des­partea peretii, observa ca Maud avea o vizita. Larry se afla la ea. Daniel astepta o vreme, analiza niste date ca sa exerseze, parcurse continutul bibliotecii cu programe Cind observa ca Maud pleaca impre­una cu Larry, mai ramase o vreme fara sa faca nimic, apoi se duse in apartamentul sau. Dupa o buna bucata de timp, se racorda din nou la programul de aventuri. Isi alese rolul eroului care face fata unor aventuri dificile, invinge rivali, elibereaza fete, care este admirat, care ii depaseste pe toti ceilalti, caruia nu-i este frica de nimic, gasind intotdeauna o cale de iesire, este temut de dusmani, nu-i e niciodata frica, intotdeauna se afla cu un pas inaintea tuturor, nu se preda niciodata, este uns cu toate alifiile, cunoaste toate trucurile, nu se lasa niciodata dus de nas, se pricepe sa minuiasca toate armele — iar prin increderea in sine dobindeste o asemenea superiori­tate, incit poate sa faca si sa ordone sa se faca tot ce vrea, poate sa-si asume orice risc, se poate arunca in orice primejdie, poate sa-si permita orice indraz­neala fara sa ezite, deoarece stie cu siguranta, ca va reusi sa iasa invingator.

Dupa-amiaza tirzie, se lasa noaptea, fara intimplari deosebite, fara rezultate, irosita fara nici un sens, dar ce inseamna la urma urmelor 'cu sens', ore pierdute, insa nu o pierdere, caci in ce priveste timpul nu exista lipsa, dimpotriva — totul este sa treaca si asta este destul de greu cind cuiva ii sta in fata eternitatea.

Daniel se racorda la un generator de emotii si isi excita acel centru nervos care declanseaza o incre­dere fericita. Dupa aceea se simti nelinistit si avid de fapte, ingustimea incaperii sale il stinjenea si iesi de acolo, colinda fara vreun tel anume coridoarele, intra intr-o cabina a sistemului de lifturi. Ezita in fata tastaturii, caci voia sa se duca intr-o zona a cla­dirii pe care n-o cunostea inca. Pur si simplu avea nevoie de impresii noi, de miscare, de schimbare. Omisese studierea planului si nu stia ce coordonate sa aleaga. La marginea modelului dreptunghiular format din butoane, observa citeva clape izolate cu simboluri speciale: 'STOP'', 'AJUTOR', 'CHE­MATI' sl altele de felul acesta, iar dedesubt altele, a caror semnificatie nu putea s-o descifreze, dar la care ii sari in ochi semnul ,'i'. Putea fi interpre­tat in diverse feluri, insa pe moment ii venira in minte cam straniu unitatea numerelor imaginare, radacina din minus unu, intr-o strinsa legatura cu adresele unei ordini spatial reale. Luind o decizie rapida, Daniel apasa pe buton coordonat si atunci cind nu se petrecu nimic, atinse citeva clape, corespunzand unei adrese aleasa la intimplare. Ca­bina se urni din loc, apoi o porni repede, cifrele luminiscente se succedau una dupa alta, de citeva ori directia de deplasare se modifica pe nesimtite totul se intuneca. Numai dupa vibratia usoara se pu­tea observa ca liftul continua sa mearga, o mica zguduitura, o clipa se opri apoi din nou miscare, dar in ce directie? Oare intunericul era de vina ca sim­tul sau de echilibru i se altera, ca resimtea impresii cu totul neobisnuite? Daniel era sigur ca nu se mai deplasa pe orizontala, dar nici in jos, cu toate ca senzatia era aproape de aceea de scufundare. Avea simtamintul ca solul de sub picioarele sale se cla­tina, isi pierdu simtul de orientare. Nu era sigur daca mai statea in pozitie verticala, pipai peretii cabinei ca sa se asigure ca nu plutea liber prin spatiu, reusi sa se sprijine. Asculta cu atentie in intuneric, simti vibratia deplasarii drept singurul proces real si avu senzatia ca se misca in cerc si ca se rastoarna in ace­lasi timp.

Cabina se opri glisarea usii. Ca si mai inainte, intuneric. Pasi in deschizatura usii, se tinu bine de cadru, pipai cu piciorul suprafata dinaintea sa, alu­neca, simti golul. Un zgomot limpede, un usor ecou avea sentimentul unui spatiu vast. Una din miini o tinea pe cadrul usii, cealalta era intinsa in fata — o proptea. Pipai si avu senzatia de ceva neted, uscat, nici racoros, nici cald. Degetele explorara, centime­tru cu centimetru, O stinghie transversala.

Daniel se retrase iarasi in cabina. Cauta in geanta sa un obiect de care se putea dispensa si gasi dispo­zitivul magnetic de scriere. Se aseza turceste pe po­dea aici era pragul, la numai citiva centimetri — nimic, impinse instrumentul de scris peste margine. Cazu, se izbi, se rostogoli liniste alta izbitura rostogolire Asculta incordat nimic, liniste abso­luta. Privi fix in intuneric si vazu mici siruri de puncte, poate o halucinatie? Cam asa parea. Un raster de puncte, linistit rastimpde o respiratie, apoi lunecind inapoi Un al doilea, deasupra celui­lalt, desfasurindu-se impreuna pentru scurta vreme, departindu-se apoi in unghi oblic.

Ce mai era si asta?

Daniel inchise ochii, ii deschise din nou. Punctele se puteau vedea iar, acum ceva mai luminoase, caci ochii sai se acomodasera. Daca ar mai fi asteptat putin Surescitarea sa se calma, inima ii batu din nou linistit. Se forta sa respire adinc se concentra. Reusi sa cuprinda rasterul de puncte. Acum zarea o retea spatiala, dispusa uniform, structura grafitu­lui, faguri alcatuiti din stele, cu umbre intre ele.

Astepta si vazu mai mult. Punctele palide persis­tara, formasera o structura bine definita. Sclipeau atit de slab, incit nu luminau imprejur, insa obiec­tele se suprapuneau peste modelul de puncte pluti­toare ca niste hauri negre, cu timpul fiind chiar posibil sa-ti dai seama cit de departate erau - in functie de stratul acoperit si cel neacoperit. Si, in sfirsit, dupa 15 minute, putu vedea chiar o reflectare a luminilor pe contrafise, o sclipire difuza pe supra­fete netede, opace. Iar contrafisele se dovedira a fi un fel de schela, bare, inclinate una fata de cealalta cu 60 sau 120 de grade, iar in punctul de incrucisare se gaseau pete de lumina, elemente de sprijin verti­cale, care duceau pina la urmatorul strat.

Aici era cald si placut, iar de jos venea un curent slab de aer. Nici nu mai domnea o liniste absoluta. Acum, odata ce urechile lui Daniel se obisnuisera cu linistea, se auzea un piriit, care venea din toate di­rectiile, ingenunehe, apuca bara, care era asezata transversal in fata usii cabinei, incerca s-o scuture nu putea fi nici miscata si nici indoita. Se ridica din nou, intinse un picior, isi deplasa greutatea in fata Schela era solida, putea fi folosita drept scara. Isi descalta pantofii, care il impiedicau la catarat, ii in­desa intre peretele cabinei si cadrul de glisare al usii. Acum vehiculul sau era bine ancorat. Se de­plasa in afara cu prudenta, deasupra haului, se duse in jos. Dupa citiva metri, atinse o suprafata unde zarise o serie de contururi ale unor obiecte. Din apro­piere se dovedira a fi ramuri ale unei mase intune­cate din fundal, crengi, multiplu ramificate, proeminente, formind poduri, avind capete plate, cu ingrosari cilindrice, sfere cu conducte de evacuare radiale.

Aici piriitul se auzea mai tare. Venea de la mar­ginea increngaturii, din fata de tot Semne de mis­care — un punct luminos disparu, un altul aparu din nimic. Daniel isi concentra toata atentia asupra unui punct; citeva ramificatii asemanatoare muschiului, avind bile scinteietoare la capete Acum isi dadea seama: ramurile cresteau, acele se intindeau ca niste organe senzoriale, mici picaturi tremurau in virful lor. Acele subtiri cresteau sacadat — citiva milimetri pe secunda. Iasa si prelungirile groase cresteau, chiar daca mai incet, abia vizibil. O reflectare mata la capelele lor plate, un lichid de umectare? Daniel se apleca si puse un deget acolo aeest lucru provoca un intreg torent de fosnituri. Simtise un soc electric usor — masa aceea se aflu sub tensiune?

Acum putea sa vada destul de bine, cu toate ca lumina era extrem de slaba. Luminozitatea ei oscila — delirul cuantelor? Deasupra sa, vedea umbra in­tunecata a cabinei. Era suspendata pe doua sine, care nu erau mai groase decit contrafisele retelei. Sub cabina sinele luau sfirsit, se terminau brusc.

Daniel se simti acum mai sigur, nu-i mai era teama ca o sa se rataceasca sau ca o sa se prabuseasca. Se catara lateral, tot timpul atent sa gaseasca un sprijin pentru picioare, se apropie de masa ascunsa in um­bra, de obirsia tuturor excrescentelor cu aspect ve­getal. Pe cit isi putea da seama, parea sa fie com­pacta, nu mai era vorba de o tesatura, ci de ceva masiv, ici si colo crestat, gaurit, dar inchis in sine. Aici nu existau miscari, nu se auzeau zgomote; pro­cesul de crestere era incheiat sau stagnat. Daniel isi asuma din nou riscul de a pune mina pe ea: era o materie solida. Nu resimti nici un soc. Apasa mai intii incet, apoi mai puternic, nu reusi sa rupa nici cea mai mica bucata. Materialul era de taria corindonului

Un timp se preocupa de determinarea dimensiunii acestestei formatiuni, dar ajunse la concluzia ca, in conditiile date, era imposibil sa faca acest lucru. Ori­cum, agregatul era gigantic, crestea din profunzimile spatiului; ceea ce vedea el aici parea sa fie doar o mica parte dintr-un intreg, mai in spate capata forma unui nor, un intreg univers, al carui sfirsit nu se pu­tea zari.

Daniel se catara pe reteaua spatiala, pipaind contrafisele cu miinile si picioarele, ajunse la cabina, scoase pantofii din deschizatura, ii incalta incet, inca tulburat de acest fenomen inexplicabil care-1 incon­jura. Apoi apasa o clapa la intimplare, caci lumina nu era suficienta pentru a recunoaste cifrele. Avu doar grija sa nu atinga din nou clapa „i'. Simti so­cul pornirii, vazu rastere de puncte albe, sclipitoare, adulmecind pe linga el Cabina se opri din nou o zguduitura, un suvoi de lumina il inunda, dureros de strident, si-1 obliga sa-si inchida ochii Cind reusi sa-i deschida din nou, dupa citeva incercari zadar­nice, primul lucru pe care il vazu fura cifrele luminiscente succedindu-se prin fata ochilor sai; se afla deci din nou in sectiunea locuita. Atunci cind cabina se opri in sfirsit, nu-l mai interesa unde ajunsese, ci cobori si se duse pe jos pina la aparta­mentul sau.

Ziua urmatoare. Acum nu mai era nimic nou sa te trezesti si sa devii constient de sederea ta in cen­trala. O succesiune de rutina — manete de conec­tare, comenzi de ginduri — baia, masajul, razele, micul dejun.

Sa ai un loc de munca. Si din interiorul aparta­mentelor exista acces la memoria computerelor, la programe, lucruri care existasera si in lumea din exterior, dar cine s-ar fi gindit sa comande altceva decit jocuri, concursuri, filme politiste, filme fantastice, filme de groaza, filme muzicale. Acum invata el ce se poate valorifica din sistem, cum sa te servesti de el. Comenzile simple de chemare erau oricui familiare, si cu ajutorul lor puteai obtine orice date, demonstratii, programe de invatare — si de asemenea programul de utilizare a instalatiei. Pri­mele doua lectii i-au deschis deja o multitudine de posibilitati, 1-au incitat sa puna la incercare apara­tura, sa-i sondeze capacitatea.

Daniel puse cea de-a treia lectie, facu o pauza, apoi o puse pe cea de-a patra. Dupa aceea se simti epuizat si se duse la reanimare. Purta o scurta dis­cutie cu Maud, refuza invitatia ei de a se culca cu ea si isi puse cea de-a cincea lectie.

Cind porni ceva mai tirziu in cautarea celei mai apropiate incaperi de refacere, Larry ii aparu in cale si se oferi sa-1 conduca intr-acolo.

— Aici, chiar dupa colt, este un mic bar cu orgi de lumina si muzica. Dar daca vreti sa traiti o ex­perienta deosebita, atunci veniti cu mine.

Se deplasara o bucata de drum cu liftul, majori­tatea timpului in sus, si ajunsera intr-o hala mare unde se gaseau, dispuse razlet, scaune cu mese si coloane cu robinete. Lumina crepusculara, tavanul transparent, domnea un iluminat clar si verde, in care jucau roiuri de bile argintii.

--- Ati mai fost pe aici? intreba Larry. Cel mai de sus etaj. Peste noi se intinde marea. Singurul loc de unde se poate avea aceasta perspectiva.

Cautara un loc liber, se asezara, baura bere al­bastra.

Larry arata in sus.

— Bilele argintii sint bule de gaz. Nu stiu de unde provin, zise el. Poate produse reziduale ale siste­mului de aprovizionare. Gaze care sint dizolvate in apa marina si sint evacuate la producerea apei po­tabile. Apa desalinizata; aici nu exista necesitatea recuperarii, ca la alimente.

— Din afara nu se livreaza nimic?

— Nu, centrul este complet independent. Singura legatura materiala o reprezinta batiscaful — si acesta aduce numai oameni. Si numai atitia, incit numarul lor sa ramina mereu acelasi, aici, jos. Sintem deci autonomi din toate punctele de vedere. Si acest lu­cra asa trebuie sa ramina, caci omenirea depinde de functionarea centralei.

— Se intimpla vreodata ca cineva sa se intoarca afara?

— Nu. De ce-ar face-o? Aici ii sta la dispozitie tot ce are si afara ba chiar mai mult.

— Libertatea de miscare este insa limitata.

--- Ce motive pot sa existe ca sa-ti parasesti apartamentul? Sistemul de comunicatie ajunge pre­tutindeni. Sa te deplasezi personal intr-un anume loc ar fi complet lipsit de sens, si in afara de asta, incomod si riscant. Odata ce exista acces la orice informatie, schimbarile locului sint inutile. Proiec­tiile sint la fel de bune ca si realitatea. Cine vrea poate sa se racordeze si la alte canale senzoriale - gust, miros, pipait, facultatea de a recepta tem­peratura, bineinteles in limite nevatamatoare. Dar cine face uz de ele? Informatiile sint memorizate, pot fi chemate. Pe toate benzile — cu exceptia acelora imperfecte din timpuri istorice — toate pistele sint inregistrate. Senzatia desavirsirii este, in principiu, deplin realizabila.

— Dar numai mijlocit, ricana Daniel.

Larry se lasa pe spate si se uita la tesatura verde din plafon.

— Ce inseamna nemijlocit, ce inseamna mijlocit? Aici sus - si ridica mina -avem o bucatica de realitate. Meditati mai atent, caci ne separa de ea mult mai mult decit un perete din material plastic. De fapt, sintem cu totii izolati, purtam in noi in­treaga varietate a lumii. Doar procesele fizice ne furnizeaza date. Acestea sint filtrate, transpuse prin calcule. Din ele rezulta imagini. Ce conteaza daca esti in acel loc sau la o distanta de citeva diametre ale Pamintului? Diferenta constain cele citeva fractiuni de secunda de care au nevoie semnalele ca sa ne ajunga. Cuprinderea lumii se realizeaza prin acele locuri care pot fi atinse corporal; ar fi lamen­tabil de putine. Ea se obtine prin intermediul retelei de date. Dispozitivele de output ale fiecarui aparta­ment reprezinta cheia intregii lumi.

Gustul picant al bauturii albastre avea un efect placut de inviorare. Continea ingrediente care in­tareau interesul pentru intimplarile lumii, disponi­bilitatea pentru schimbul de idei, de-a asculta si de-a te confesa. Intareau constiinta de sine increderea in propria inteligenta, inclinatia spre filosofare. Si in afara de efectele pozitive, care aduceau cu ele suprimarea oricarei inhibitii, stimularea necesitatii de comunicare, aveau consecintele negative obisnuite — deconectarea mecanismelor de control, a siguran­telor privind propria supraevaluare, a facultatii critice. Lucruri banale deveneau importante, iar afir­matii aruncate intr-o doara dobindeau o aura ge­niala.

— Libertatii ii apartine si posibilitatea de actiune, spuse Daniel.

— . atita timp cit libertatea altora nu este pre­judiciata. Exista aceasta posibilitate. Daca vreti sa schimbati lumea — nu trebuie decit sa dati ordine. Directe sau indirecte, conditionate sau neconditionate, simple sau complicate. Puteti sa prestabiliti actiuni sau sa lasati deschisa calea libertatii.

— Aceste interventii nu implica insa domenii cu adevarat hotaritoare. Nu este de exemplu posibil sa se ajunga la unitatile de aprovizionare, sa se influen­teze serviciul medical, sa se modifice reteaua de in­formatii.

— Acestea nu sint domenii in care ar fi posibile modificari semnificative. Aceste sisteme indeplinesc sarcini de rutina, de care, din fericire, nu trebuia sa te ocupi. Ar fi de neimaginat sa te ocupi de aerul respirat, de apa de baut, de alimente, sa te gindesti cum functioneaza incalzirea sau sistemul de ven­tilatie, sa te ocupi de curatenia apartamentului sau de caratul mobilei. Aceste procese sint de multa vreme optimizate si deci nu mai pot fi schimbate. De acest lucru putem fi fericiti! Un gind inspaimintator ar fi ca cineva sa faca experimente cu aprovizionarea! O lume unde lucrurile de care ai nevoia si pe care le doresti nu pot fi comandate — un lucru pur sl simplu absurd!

Amindoi risera si isi apucara din nou paharele. Se intelesera tacit sa bea mai departe — atit timp cit anestezicul continut in bautura ii va duce la o sfirseala dulce, pina clnd buna-dispozitie va atinge punctul ei culminant si savurarea bauturii in con­tinuare ar putea duce la consecinte nefaste.

— Nu este de imaginat ca sistemul sa se pra­buseasca drept urmare a unei catastrofe? Ce s-ar intimpla atunci cu oamenii? Ar mai trai in conti­nuare?

— Probabil ca ar putea sa supravietuiasca unor perturbari mai mici, caci perturbarile mici se in­latura de la sine. Sistemul este bazat pe principiul homeostaziei. O prabusire in toata puterea cuvintului? Lipsa totala a aprovizionarii? Am fi atunci pier­duti caci existenta unor fapturi constituite din materii organice este legata de o mie de premise, structura noastra e labila.

Stiti, de altfel, ca ne gasim intr-un stadiu de tranzitie, si cu timpul va disparea forma noastra de existenta din prezent, care este depasita. Valo­reaza doar atit cit permite fazei initiale a evolutiei sa treaca de la organizari simple la cele foarte com­plexe. Acestea sint problemele la care lucram in momentul de fata.

— Avem oare realmente o misiune concreta? Benedikt era de parere ca ne gasim intr-un spital de nebuni.

Risera amindoi din nou si ridicara paharele. Era un joc formidabil, a ridica probleme, a aborda un punct din schema clara ca cristalul a interdependen­telor si a sti deja ca nu va exista niciodata o in­certitudine chinuitoare si de durata, ca trebuia doar urmata o logica stapinita in mod suveran, ca trebuia folosita o cunoastere cuprinzatoare, pentru a deduce in mod necesar solutia.

— Cunosc eu indoielile lui Benedikt. El mai crede inca in caracterul univoc al existentei noastre, cere dovezi absolute. De aceea cade dintr-o extrema in alta. Desigur ca nu judeca gresit, insa aprecierea lui este unilaterala. Desigur ca sintem cu totii anormali, insa orice om care isi propune sa treaca la o alta treapta evolutiva este anormal. Nu avem insa nici un drum trasat dinainte, ci sintem doar pe cale de a-1 gasi. Astfel ca nu se poate inca afirma nimic in ce priveste natura devierii care constituie baza de plecare spre treptele superioare. Desigur ca aici este un loc unde s-au adunat monstrii, insa tocmai in aceasta consta puterea noastra. Sint convins ca acesta este singurul criteriu potrivit caruia am fost alesi.

— De cind sinteti aici? Va ocupati efectiv cu problemele dezvoltarii noastre viitoare? As vrea sa fi ajuns si eu atit de departe!

Risera din nou, baura. Peste transparenta ginduri-ior lor se puse o ceata usoara. Asociatiile se pro­duceau si mai usor, cunostintele le soseau si mai repede, structura efectelor era difuza, insa mult mai transparenta.

— Acest lucru il doresc si eu, spuse Larry. In acest scop insa nu este inca suficienta forma noastra actuala de existenta. Modul indirect prin care ne intelegem cu ajutorul sistemului logic reprezinta un obstacol prea mare.

— Integrarea aceasta este solutia.

— Da. Trebuie sa ne inrudim cu masina, altfel nu merge, altfel nu putem sa progresam. Este ca si cum ai vrea sa zbori, pur si simplu asa, fara aripi, sa te ridici in vazduh. Fara mijloace ajutatoare acest lucru ne este refuzat, insa in ziua de azi beneficiem de acest ajutor. Au fost vremuri cind omul trebuia sa se confrunte cu natura. Mai tirziu s-a vazut pus fata in fata doar cu semenii sai, si altceva nimic. Astazi sistemul logic este acela cu care ne aflam in interac­tiune, insa aceasta interactiune si-a pierdut amprenta de conflict. Este interactiunea simbiozei.

Era vorba doar de o serie de modificari minore — o clapa apasata in jos, o cifra modificata la con­torul calculatorului auxiliar, bratele lasate ale scaunului —care il uluira pe Daniel. Cind puse mina pe locul de sezut, mai simti caldura:trebuie sa fi trecut doar citeva secunde de cind cineva isi facuse de lucru la locul sau de munca.

Daniel se aseza in fata ecranului si vizualiza unul dupa celalalt coridoarele din preajma. La cea de a patra incercare, remarca o miscare suspecta, un barbat, cu spatele la ochiul camerei de televizi­une, care se grabea sa se indeparteze. Daniel stapinea deja sistemul de comanda atit de bine, incit ii veni usor sa obtinaimaginea dinspre partea opusa: acum suspectul se grabea spre el; vazu ca era necunoscutul cu par negru care ii furase geanta. Daniel il urmari in continuare, in mod automat, ceea ce avea sa duca, mai devreme sau mai tirziu, la indentificarea lui. Nu-si putu insa reprima do­rinta de a da ochii nemijlocit cu el. Aprecie directia de deplasare a suspectului si o porni in fuga pe urmele lui. Deoarece ii eraindiferent daca com­portamentul sau ar fi batut la ochi sau nu, si nu dadea atentie oamenilor care il priveau mirati, inainta repede — dupa numai un minut il vazu pe cel cautat. Si acesta il observa insa pe urmaritorul sau si grabi ritmul. Mai intii paru ca alearga spre o statie de lift, insa ii era probabil teama ca n-o sa poata disparea destul de repede in cabina, asa ca o coti intr-un gang lateral si isi grabi si mai mult pasii.

Trecura in fuga pe linga mai multi oameni, care stateau la tejghele si beaubere sau inhalau gaz ilariant, insa nimeni nu participa la cursa de urma­rire. Dupa ce barbatul cu par negru daduse la inceput impresia de nesiguranta si isimodificase de mai multe ori directia, acum fugea drept inainte, spre un anumit loc. Ajunse la una din terasele spiralei si o lua in sus, ceea ce facea ca el sa se deplaseze mai incet si ii permitea urmaritorului sau sa se apropie, insa ii costa pe amindoi eforturi suplimentare, asa ca distanta dintre ei ramase in curind egala si de­veni chiar si mai mare atunci cind urmarirea con­tinua intr-un coridor orizontal.

Aceasta regiune ii era cunoscuta lui Daniel, trebui ca nu se aflau departe de corpul de cladire unde avusese loc intalnirea sa cu mutantii. Necunoscutul fugiacum intr-o sala lunga, unde se gaseau rinduri intregi de mese rulante, deasuprabazine transparente, umplute cu un lichid tulbure, solutii nutritive cu culturicelulare. Unele din acestea erau informe, mucilaginoase, gelatinoase; in altele,

se gaseau organe, dezvoltate numai pe jumatate, insa care puteau fi deja recunoscute: inimi, plamini, rinichi, sisteme de glande inca neconturate, artere,

anse intestinale, iar in altele embrioni de oameni sau animale, palizi si stravezii, cu ochi mari ca de peste, cioturi de membre, ventuze, tentacule

Fugeau printre carucioare, si celalalt se misca din ce in ce mai incet, incit Daniel crezu ca pusese deja mina pe el, insa urmaritul se folosi de un tertip deosebit de perfid: impinse carucioarele cu izbituri bine calculate, asa incit acestea incepura sa se puna in miscare pe coridor, iar Daniel se straduia din greu sa le evite. La primul reusi s-o faca, apoi insa, cind al doilea ii aparu deodata in cale, nu mai putu sa frineze, il atinse, rasturna bazinul pe podea, unde acesta se sparse. Omul eu par negru se afla inca la o mica distanta in fata lui. Si odata ce accidentul se intimplase, Daniel nu mai lua in seama ghi­nionul sau, se napusti inainte, incerca sa dea la o parte carucioarele rulante, mai ocoli unul in fuga, si inca unul, se impiedica, se prabusi, iar in jurul sau se facu o baltoaca cu un miros searbad, o plasmuire ce pulsa slab, asemanatoare unei scoici deocojite. Zacea, ametit de cazatura, de mirosul gretos, de obo­seala, de spaima, de suparare, cind se simti tras in sus cu brutalitate In fata sa — cei doi biologi cu care se intilnise deja. Peunul il chema Fenner numele celuilalt nu-1 stia. Amindoi se aratau supa­rati, revoltati, ii faceau reprosuri, il dojeneau, nu sovaiau sa-l jigneasca, iar Daniel, curasuflarea taiata de pe urma efortului neobisnuit, se uita dupa necunoscut, voia sa li-1 arate. Numai ca acesta dis­paruse, se facuse nevazut, poate ca se ascunsese sau reusise s-o stearga, si astfel Daniel nu putu da nici o explicatie, nu scoase nici un cuvint, tremura insa de furie si de epuizare, isi tragea cu greu rasuflarea

Biologii il ajutara cu destula brutalitate sa se ridice, il dusera, bombanind in continuare, intr-o incapere laterala. La o masa mare, hexagonala, se aflau trei vechi cunostinte: Figueira, Miriarn si primiul Julius. Atunci cind il recunoscura pe Daniel, se aratara consternati, iar Figueira sari in sus si le sopti ceva biologilor, care se aratara apoi putin mai politicosi si il invitara sa ia loc la masa impreuna cu ei.

Probabil ca fusesera deranjati de la un joc. Se interesara daca Daniel s-ar supara in caz ca ei vor juca mai departe, iar el se grabi sa-i asigure ca ar fi bucuros sa nu-i mai stinjeneasca. Fiecare avea o placuta circulara in fata sa, un disc, de marimea unei monezi, pe o parte alb, pe cealalta negru, pe partea alba figura un l, iar pe cea neagra un 0. Unul dupa celalalt il lua intre degetul gros si arata­tor, il aseza in pozitie verticala, ii dadea un impuls de rotire, pina cind incepea sa se invirteasca pe margine, dupa care una dintre parti, cea neagra sau cea alba, se intoarcea in sus, oprindu-se in final locului: negru sau alb, 0 sau 1.

Modul de calcul era simplu.

0+0=0

0+1=1

1+0=1

1+1=0

Fiecare rezultat era adunat celui anterior. Jucator era considerat de fiecare data ultimul aflat la rind. Daca suma finala era 0, atunci el pierduse, daca suma finala era 1, atunci cistigase. Putea insa sa nu accepte pierderea si sa-si dubleze miza. Atunci se juca inca o runda, din nou pina la el, si din nou putea sa decida daca accepta pierderea sau mai juca o runda.

Daniel ii privi pe ceilalti. Duapa o buna bucata de vreme pina ce intelesese regulile de joc, caci totul se desfasura cu prea putine cuvinte, doar citeva cifre, 'cistigat', citeva remarci scurte, 'pierdut', deseori jucatorul arata numai prin gesturi daca voia sa accepte pierderea sau sa dubleze miza — ridica un deget, la cea de a doua runda — doua si asa mai departe. Toti voiau sa para destinsi, numai Figueira dadea semne de nervozitate, caci el avea o hirtiuta in fata sa si nota succesiunea cifrelor binare. Daca decizia de-a juca mai departe sau de-a pierde trebuia luata de el, se gindea de fiecare data multa vreme. Pe ce jucau, nu-si putea da seama. Daniel se linisti incetul cu incetul. Cu toate ca nu se simtea deloc bine in aceasta companie, era totusi recunoscator ce­lorlalti ca nu-i mai reprosau nimic in legatura cu stingacia lui. Deoarece nu se incumeta sa se uite in jurul sau, asculta cu atentie la ce se auzea in spatele lui; din hala veneau zgomote — hirsiituri, suieraturi, clinchete de sticla, — probabil de la dispozitivele automate de curatire sau chiar de la primii care stringeau cioburile, indepartind resturile solutiilor nutritive si continutul respingator al acestora de pe podea.

--- Nu vreti sa luati parte la joc? intreba Fenner.

Daniel refuza, insa ceilalti insistara si intrucit nu dori sa para nepoliticos,accepta in cele din urma.

— Pe ce se joaca? Nu am nimic pe care sa pot miza.

— Pe timpul de calcul, bineinteles! raspunse Fi­gueira. Doar nu v-ati folosit inca de toate bonurile dumneavoastra!

Daniel isi baga mina in buzunarul hainei — da, avea bonurile la el. Si era logic sa joace pe timpul de calcul; era singurul lucru care nu era disponibil fara limite. Toate celelalte lucruri — mancare, bautura, locuinta, servicii de la automate si primii, transmi­siuni ale sistemului de comunicatie — erau pe gratis. Lucrurile acestea se puteau utiliza doar in cantitati limitate si astfel nu exista necesitatea de a fi rationa­lizate. La prelucrarea datelor insa lucrurile stateai altfel, caci aici nu exista nici o limita naturala. Prefacerile simple, transformarile, cele vizual-auditive de exemplu, reordonarile, extrasele, rezumatele, toate acestea reprezentau doar un consum neinsemnat. De asemenea calculele simple, statisticile, extrapolarile, rezolvarea de ecuatii, concluziile logice elementare si alte operatii asemanatoare nu insemnau mare lucru. Utilizarea teoriilor didactice de invatare, a transformarilor geometrice multidimensionale, programele estetice — costau ceva mai mult. Psihogramele, sociogramele, analiza sistemelor de mare complexitate, optimizarea neliniara, simularile, descifrarea codu­rilor cu coordonare stochastica, logica probabilistica si alte probleme asemanatoare erau considerate costi­sitoare. Cu toate acestea, bonurile repartizate erau pe deplin suficiente, pentru a rezolva oricit de multe teme de aceasta natura. Existau insa sisteme de pre­lucrare a datelor cu procese functionale circulare, iteratii, conexiuni inverse, bucle de intoarcere, raporturi pendulare, prin intermediul carora capaci­tatea de calcul este considerabil solicitata — un astfel de calcul poate, in anumite conditii, sa solicite intre­gul sistem de gindire; da, exista probleme matema­tice — cum ar fi cele de tip avalansa — care nu duc niciodata la o solutie, mai degraba se obtin din ce in ce mai multe probleme partiale, rezultate interme­diare, incit consumul de lucru este infinit de mare si nu se obtine niciodata un rezultat final. Prin astfel de probleme ar putea fi paralizata intreaga instala­tie de calcul si de aceea timpul de calcul a trebuit sa fie distribuit judicios. Oricine putea sa foloseasca instalatia pentru orice ar fi vrut, caci numarul de bonuri repartizate era atit de mare, incit se putea solicita rezolvarea oricarei probleme rationale, prac­tic numai problemele-avalansa puteau sa epuizeze bonurile, ceea ce determina intreruperea operatiilor de calcul.

Daniel ar fi fost dispus sa cedeze o parte din cele douazeci de mii de secunde de calcul, pentru a cum­para bunavointa medicilor, avea chiar sansa de-a cistiga, ceea ce i se parea insa prea putin in folosul sau. Se declara de acord sa joace putin, cerind insa permisiunea ca ulterior sa se retraga, deoarece imbracamintea sa erauda leoarca si avea un miros neplacut.

Prima runda incepu.

— Se joaca pe cinci secunde.

Lasasera bonurile in buzunare si numarau in tacere.

— Cinci contra cinci!

Prima succesiune:

001100

— Fac zero!

--- Acceptat.

— Fiecare l!

— Urmatorul!

— Cinci contra cinci!

100010

— Fac zero!

— Joc mai departe.

111111

— Fac zero!

— Acceptat.

— Fiecare doi!

— Urmatorul!

001000

— Fac unu!

— Urmatorul!

Incepusera cu Fenner, care sedea la stinga lui Daniel. Daniel era ultimul dintre cei sase jucatori. Biologul roti moneda: l — imediat urmatorul o apuca.

Si acum Daniel: 0

— Fac 0!

--- Joc mai departe!

Urmatoarea runda:

011110

— Fac zero!

— Joc mai departe!

010111

— Fac zero!

--- Joc mai departe!

Daniel stia ca acum mai juca doar pentru a-si recistiga miza pusa in joc, insa dupa legile probabi­litatilor trebuia sa vina o data si suma 1. Se hotari sa joace pina ce avea sa cistige.

011000

— Fac zero!

— Joc mai departe!

Afisau un aer de calm, insa tensiunea jocului cres­cuse brusc; acest lucru se vedea dupa mimica lor in continua schimbare, dupa buzele lor strinse, dupa ochii cere se ingustau, dupa miinile cu degetele cris­pate, degetele iesind albe in evidenta.

110101

— Fac zero!

--- Joc mai departe!

Jocul na s-a terminat inca, se gindi Daniel, mal am o sansa. Ce reprezinta oare un joc! Daca acesta nu duce la cistig, atunci va duce urmatorul. Poate ca pierd, dar ce conteaza, caci am destule bonuri, rola mea este aproape neutilizata si pot sa ma lip­sesc de citeva secunde.

Avu ghinion. Pina sa se dumireasca bine, ajun­sera la cea din urma decizie, runda a unsprezecea, runda care nu mai admitea nici o optiune.

--- Joc mai departe.

--- Ati pierdut!

— Ati avut ghinion!

Pe fruntea lui Figueira se adunasera stropi de sudoare.

— Cit face totul? intreba Daniel.

— Cit aveti?

— Nu am consumat aproape nimic pina acum — douazeci de mii de secunde.

— Nu aveti mai mult?

Toti il priveau acum -- rece, batjocoritor, compatimitor.

--- Nu de unde sa am alte bonuri?

Daniel isi pusese mica rola pe masa, in fata sa, o fise de banda magnetica, perforata, prevazuta cu o scara impartita in zecimi de secunda.

— Cit face?

--- Nu aveti destul, constata Fenner. Datoria se ridica la 20 480 de secunde.

Apuca rola si o trase spre el.

--- Prea putin. Ati jucat fara acoperire. Asta nu-i deloc bine.

— Ne datorati cinci sute de secunde. Fiecaruia dintre noi cite o suta.

--- Cum sa fac rost de bonuri? intreba Daniel. Marimea sumei ii produsese la inceput o mirare nemaipomenita, apoi o groaza paralizanta. Putea oare sa fie suma aceasta exacta? Era corecta: 5 ori 2 la puterea 10 = 20 480.

--- Aceasta intrebare vine prea tirziu, raspunse Fenner. Aici nu exista datorii la joc care ar putea fi platite cindva, mai tirziu. Trebuie sa platiti pe loc.

Chipurile erau neinduplecate.

--- V-am dat totul, ii asigura Daniel, imi pare rau nu stiam

— Si noua ne pare rau din tot sufletul, explica Fenner. Dar nu putem sa va ajutam. Dati-mi marca dumneavoastra de identificare.

Intinse mina spre gulerul lui Daniel.

— Ce aveti de gind? Biologul se apropie de el.

--- Ati pierdut apartenenta dumneavoastra la centrala.

Danei se indrepta incet spre usa, insa inainte de a ajunge la ea aceasta se inchise. Simti peretele im­penetrabil din material plastic la spatele sau. Cei­lalti stateau in semicerc in jurul sau si se apropiau din ce in ce mai mult. Fennerindrepta din nou mina spre marca de identificare a lui Daniel. Atunci cind acesta schita un gest de aparare, Julius sari spre el, ii apuca bratele cu o putere irezistibila, le apasa la stinga si la dreapta de perete. Apoi ingenunche in fata lui. Cind Daniel incerca sa se desprinda din strinsoare, prlmi-ul isi apasa capul in abdomenul lui, asa de tare, incit gemu de durere si nu mai fu in stare sa faca nici o miscare. Acum, Fenner ii lua marca, o baga la el in buzunar si ii agata o alta de guler.

Primi-ul se ridica, cu o miscare rapida ii intoarse lui Daniel mina la spate, usa se deschise si fu im­pins intr-un coridor, zece, douazeci de metri mai departe acolo era o cabina de lift. Il impinsera si se trezi inauntru, bagat intr-un colt. Picioarele ii cedara, cazu incet in genunchi.

In fata ochilor sai incepura toate sa se roteasca si isi incorda toate fortele ca sa-si invinga senzatia de ameteala. Dupa citeva secunde sau minute — nu putu sa aprecieze intervalul de timp -- i se simti ceva mai bine, putu sa deschida din nou ochii fara sa i se faca rau. Cifre care alunecau una dupa cea­lalta abia acum baga de seama ca liftul se pusese in miscare.

Incotro?

Se ridica in picioare -- coordonatele indicau o directie care nu ducea nici spre apartamentul sau si nici spre locul sau de munca. Cifrele se schimbau cu valori din ce in ce mai mici.

Daniel apasa pe clapa de oprire, insa cabina se deplasa in continuare. Incerca sa comande coordo­natele apartamentului sau pe clapele din cabina nici o reactie.

Deci trebuia sa astepte.

Valorile cifrelor scadeau numar cu numar.

La 000/000/000 calatoria lua sfirsit. Incerca din nou sa tasteze alte coordonate nimic.

Nici usa nu se deschise, ca si cind n-ar fi avut marca de identificare. Daniel se uita la cea pe care i-o prinsese biologul de guler clapa acesteia era deschisa, iar pe metalul cafeniu statea scris noul sau numar indicator: 000/000/000.

Cind se trezi in apartamentul sau, in memorie ii staruia amintirea nebuloasa a unui vis oribil si se simtea rau — era abatut, pasiv, lipsit de orice spe­ranta. I-au trebuit trei tablete DELEATON pina scapa de aceste emotii. Chiar dupa aceea se surprinse de mai multe ori incercand fara voie sa puna cap la cap, intr-o succesiune logica, frinturile de amintiri. Iar abia o doza dubla de AHTIREMEMB forte il elibera de cosmar.

Cind ajunse la locul sau de munca, vazu, spre mirarea sa, ca acolo se afla altcineva, un barbat inalt si urit. Daniel se convinse ca nu confundase incaperea, se indrepta spre omul acela si il intreba ce cauta aici.

— Acest loc mi-a fost repartizat, spuse necunoscutul O eroare este absolut exclusa. Uitati-va — numarul meu corespunde cu coordonatele spatiale.

Le scoase de la guler: 037/170/155 statea scris acolo, tinarul avea dreptate.

— Aceasta este marca mea, spuse Daniel. Dati-mi-o!

Incerca sa i-o smulga celuilalt, insa acesta se apara si spuse:

— Pai si dumneavoastra aveti o marca cu alt numar!

Atrasi de vocile zgomotoase, colegii se grabira sa vina din incaperile alaturate si se interesara de cauzele conflictului. Larry verifica marca tinarului apoi il ruga pe Daniel sa-i arate marca sa si se arata consternat. Ii ceru scuze strainului si-1 ruga pe Daniel sa vina cu el. Se dusera dincolo, in camera lui Mdaud, iar Larry inchise usa.

— Are o marca zero, ii spuse el lui Maud, care se asezase pe marginea mesei si isi balabanea pi­cioarele, le intindea apoi din nou si se sprijinea cu degetele groase de la picioare de speteaza, scaunului. Purta acum lentile de contact de un albastru inchis, o fusta elastica pina la glezne, din stofa nragra, cu tesatura fileu, un halat scurt si alb fara nasturi, pe care il strinsese lejer, cu un cordon. Asa cum putea sa remarce oricine, nu purta nimic dedesubt.

Cind Larry isi dadu seama ca Maud nu asculta ce spune se intoarse din nou spre Daniel.

— Nu este cu putinta sa va fi epuizat deja bonurile! Haideti sa vedem!

Daniel cauta prin buzunare, insa nu gasi bonurile. Larry deveni nerabdator.

— Ce s-a intimplat? Nu trebuie sa-mi ascundeti nimic!

In Daniel se zbatea din nou o amintire vaga, si acum era necajit ca incercase sa si-o reprime. Ac­tiunea drogurilor isi pastra inca pe deplin efectul.

— Trebuie ca am avut un vis urit, spuse el, un lucru cam confuz — apoi am luat un calmant Nu pot sa-mi aduc aminte pe moment, nici nu merita sa ma straduiesc. Dar desigur ca nu este in legatura cu faptul ca mi s-a schimbat marca. Si bonurile le-am uitat cu siguranta in camera mea.

— Presupun, spuse Larry, ca nu realizati ce in­seamna pierderea bonurilor.

— Ce poate asta sa insemne?

Larry parea sa se calmeze treptat. Medita, ras­punse fara graba, puteai sa-ti dai seama ca gindurile lui erau altundeva.

— Inseamna ca trebuie sa va hotariti. Dar este o nebunie. Nici macar nu ati absolvit programul de initiere. In mod normal 20 000 de secunde iti ajung o suta de ani, daca esti chibzuit citeodata chiar mai mult!

— Dar v-am spus doar ca bonurile trebuie sa le fi uitat.

--- Si marca zero?

— Ce inseamna asta la urma urmelor? intreba Daniel.

Isi scoase marca, 000/000/000 — o combinatie de cifre de-a dreptul deprimanta.

--- Ca ati fost exclus, raspunse Larry.

Lua marca lui Daniel din mina, se uita la ea.

— Cum ati venit de fapt aici?

— Pe jos. Voiam sa fac miscare.

— Da, raspunse Larry, asta inseamna ca sinieti exclus, ca nu mai aveti un loc de munca la noi, nu mai aveti apartament, nu mai aveti nici un drept.

Maud tot mai statea dezinteresata pe martine mesei. Se intorsese putin, asa incit era indreptata spre tinarul din camera alaturata. Acesta devenise si el atent si o fixa. Se dadu jos de pe masa si se duse la usa — cu pasi mici, in asa fel incit stofa cu tesatura-fileu a rochiei i se mula pe picioare la fiecare pas. Usa se deschise, pasi mai departe si se opri in fata necunoscutului. Usa se inchise din nou.

Larry si Daniel privira scena fara interes.

— Si ce inseamna 000 pe si asa mai departe?

--- Inseamna punctul zero al sistemului de coor­donate, punctul de plecare si punctul de referinta, inceputul si sfirsitul. Zona interzisa. Nici unul din­tre noi n-a fost inca acolo. Nimeni nu stie nimic despre acest loc, se fac numai presupuneri.

— Ce fel de presupuneri?

— Treapta intermediara, trecere, sala de astep­tare spre alte domenii, insa nu mai intrebati, nu pot sa va dau amanunte in legatura cu aceasta. Ia uitati!

Se intrerupse.

— Uimitor! Marca este falsificata!

Isi trecu mina de citeva ori peste ea — cifrele se puteau sterge, dispareau.

— Invelisul este veritabil, insa inauntru o bucata goala de metal. Cifrele vopsite cu un grund. Asta este foarte ciudat.

Daniel interpreta acest lucru ca un element incurajator.

— V-am spus doar

— Cine v-a jucat oare festa asta?

— Imi aduc aminte ceva!

Daniel isi aduse aminte de intimplarea prin care trecuse ieri cu barbatul acela cu parul negru, care isi facuse de lucru la locul sau de munca, il urma­rise dar ce se intimplase mai departe? Povesti, incerca sa urmeze firul intimplarii, dar in van.

— De ce ati luat-o la fuga, de ce n-ati pus in functiune sistemul automat?

Daniel isi dadu o palma peste frunte, caci tocmai asta facuse

--- Datele trebuie sa fie memorizate.

Incaperea alaturata era goala. Maud pleca im­preuna cu noul ei coleg.

Se indreptara in graba dincolo, se asezara pe scaune, Larry apasa pe caseta cu bonurile sale pen­tru timpul de calcul, in adincitura laterala de la placa de vizualizare. Semnalul de 'pornire' se aprinse: verde. Degetele lui Larry alunecara pe clape, se uita incordat pe ecran apoi scena se re­peta: cel cu parul negru vazut din spate, alergind prin coridor o alta camera de luat vederi ecranul se intuneca.

— Sters, constata Larry.

— Nu se poate face nimic?

— Nimic.

Larry se ridica, isi lua bonurile de calcul.

— Poate ca barbatul care statuse inainte aici

— Unde se afla?

— Plecat — cu Maud.

— Poate ca se afla in apartamentul ei?

Larry apasa pe clapa audiofonului si forma coor­donatele lui Maud semnal de apel fara raspuns.

— O sa aflam noi, spuse Larry. Maud se distreaza cu placere, dar este loiala. O fata buna, chiar daca indaratnica. Acum sa vedem daca bonurile dumnea­voastra pot fi gasite sau nu!

Bonurile nu puteau fi gasite, nici la locul de munca si nici in apartamentul lui Daniel

Lui Larry i se citea pe chip ingrijorarea, cind ajunsera la acest rezultat. Lui Daniel i se parea ca Larry incepea sa bata in retragere, comportarea lui deveni mai rece, ca si cum ar fi fost important sa pastreze distanta.

— Deci nu ati visat, spuse Larry. Ceea ce s-a intimplat a avut urmari reale. In amintirile dumnea­voastra acum ascunse trebuie sa se gaseasca explicatia.

--- As putea sa iau REVEILLINE, propuse Daniel.

— Nu vrem sa ne asumam nici un risc. Veniti, sint prieten cu un medic, un psihiatru. O sa va tra­teze. Probabil ca ne va ajuta si la interpretarea faptelor.

Se dusera cu liftul in zona unde se aflau medicii, utilizuid marca de identificare a lui Larry pentru a-i putea deschide usa glisanta lui Daniel.

Prietenul lui Larry, Oakley, era genul de om de stiinta tinar — lucid, priceput, sceptic. Avea un par roscat, tuns perie, buze subtiri, ochi albastri, pistrui.

— Abia au trecut citeva ore? Rezolvam noi asta. Se aseza la masina de scris, dadu citeva indicatii intr-un text explicit, apoi un termen codificat, si usa blindata de la mixerul cu injectii, care era in­castrat la inaltimea pieptului in perete, se deschise. Prin geamul de observatie vazura, cum din diferite recipiente de sticla, se scurgeau intr-o fiola firi­soare de solutie prin tubulete transparente, din ma­terial plastic, cu o grosime de citiva milimetri. Un semnal de clopotel, un altul luminos de culoare verde, si Oakley dessuruba cartusul din filet si il introduse in sprayul de injectie. Daniel isi dezveli incheietura bratului, iar Oakiey apasa pe butonul

declansator.

— Cit o sa dureze?

— Nu mult.

Se asezara pe niste fotolii rulante, aduse in graba, si nu trebuira sa astepte prea mult.

--- Mintea mi se limpezeste! spuse Daniel.

Era ca si cum s-ar destrama o ceata tulbure, ca si cum s-ar rupe in bucati si ar face sa apara un peisaj vast.

— Da, asta a fost. Acum imi aduc din nou aminte.

Oakley apropie de el un stativ, cobori o placa in­registratoare deasupra capului lui Daniel. Sedeau in asa fel, incit peretele de proiectie se afla in fata ochilor lor.

— Incercati sa pastrati succesiunea cronologica. Vorbiti tare, comentati!

Pe ecran aparura pete, contururi sterse Oakley modifica faza si imaginea se clarifica

Daniel fugea prin coridor era foarte aproape pe urmele necunoscutului acesta coti lateral si acum fugeau in cerc

— Apoi o sala mare, cu cupe stravezii pe mese un carucior pe roti se apropie mult de mine un altul ma prabusesc

Masa discul care se roteste 0,1,0,0,0,1 chipuri nervoase

— Observ ca liftul se deplaseaza incerc sa opresc deplasarea nu reusescma apropii de Zona Zero fara posibilitatea de a ma opri usa cabinei se deschide

Daniel tacu.

— Nimic altceva? intreba Oakley.

— Nimic.

Daniel iesi de sub placa si impinse stativul la o parte.

--- Situatia tipica a unui test psihologic, spuse Larry. Labilizarea, consolidarea situatiilor tipice, jocul ca simbol al unei puteri superioare.

Daniel dadu din cap aprobator.

— Aceasta explicatie este aproape de adevar. To­tusi, cum mi-au disparut bonurile?

— Se poate sa fi fost vorba de un test, fu de pa­rere Oakley, insa nu a fost unul dintre testele obis­nuite, asa cum le efectuam noi.

Oakley sovai, se apleca din nou peste masina sa de scris, citi lista testelor efectuate cu o zi inainte de pe ecran. Numarul lui Daniel nu figura acolo.

— Nu. Nu este vorba despre un test al sectiei noastre. Desigur ca ar putea sa fi fost vorba despre o terapie de rutina.

— Greu de crezut, riposta Daniel inciudat. A fost vorba de niste intimplari chinuitoare, care au bagat spimai in mine. Am trait totul confuz, ca sub imperiul unei paralizii. Mi s-au impus restrictii in actiunile mele, nu m-am putut opune. A fost extrem de neplacut. Daca a fost cu adevarat un tratament al psihiatrilor,atunci as vrea sa fac o reclamatie.

Oakley batu in joaca pe clapele masinii de scris. Fara sa se uile la Daniel, spuse:

--- De unde sa stiti dumneavoastra de ce terapie aveti nevoie? Poate ca va sint necesare frica si socurile, o necesitate care a fost implinita pe aceasta cale. Poate ca va trebuie din cind in cand emotii negative puternice pentru a va regasi echilibrul in­terior. Poate ca este vorba de un fel de supapa care sa diminueze tensiunile psihice.

--- Putin probabil! Nu am impresia ca mi-am re­gasit astfel echilibrul interior.

— Ma refer la o posibilitate. In orice caz sinteti nedrept cu psihomedicina. In nici un caz nu se construiesc scenarii dezagreabile care sa-i fie im­puse pacientului.Dimpotriva, in astfel de cazuri, dirijarea lucrurilor se lasa pe seama pacientului. Se mareste numai disponibilitatea acestuia de a-si desfasura liber imaginatia, se abat emotiile si se intaresc prin feedback. Ceea ce ati trait, ar fi in acest caz propriul dumneavoastra produs.

— Si cum explicati pierderea bonurilor?

--- Nu afirm ca ipoteza mea corespunde adeva­rului. S-ar fi putut ca si altceva sa va fi influentat.

--- N-ar trebui atunci sa stie sectia dum­neavoastra?

— Credeti ca sintem singurii care avem acces la creierul pacientilor? Creierul poate fi sanatos din punctul nostru de vedere; exista insa si destule alte cazuri de afectiuni care nu cad sub incidenta noas­tra de exemplu cele de ordin sociologic. In aceasta directie eu nu pot sa afirm nimic definitiv, ca in­divid ai o imagine de ansamblu asupra unui do­meniu mic, partial, al structurii de impact.

— Toate acestea insa n-ar putea explica pier­derea bonurilor mele. In cazul unor astfel de ma­suri, este vorba doar de o serie de proiectii, de simulari, de nimic real.

--- Nu neaparat. Desigur ca modelele de excitare se pot introduce chiar in creier, sau se pot oferi proiectii de viata autentica, prin intermediul unor preparatefarmaceutice, de exemplu cu ajutorul unor gaze psihogene, se poate anula controlul, care in mod normal exista pe un prag inferior, pentru a indica, in caz denevoie, caracterul cadru al intimplarii.

Exista insa, in afara de aceasta, posibilitatea de-a lega sugestiile cu actiunile reale, de-a le contopi, deci de-a utiliza, intr-o anumita masura, realitatea drept test si de a recunoaste testului o influenta asupra realitatii.

Daniel se arata indaratnic.

— Mi-am irosit deci cu adevarat bonurile sau nu?

— Nu stiu daca are sens, raspunse Oakley, sa facem distinctie intre halucinatie si realitate. Ceea ce obtii ca input sub forma de date este real, in­diferent daca aceste date se acumuleaza in baza unui eveniment real sau nu. Oricum nimeni nu poate sa ne demonstreze ca mai exista altceva decit gindirea proprie o lume exterioara, alti oameni, sau prezenta unei lumi energetice. Ceea ce cunoas­tem reprezinta numai descifrarea ei sub forma de date.

Larry se ridica in picioare si ii facu lui Daniei un semn.

— Oakley s-a lasat antrenat in filosofare. Nu mai poti sa faci nimic cu el.

— Se prea poate ca toti sa existam numai sub forma de agregate de date stocate in memorie, sub­ordonati unui anumit program comportamental. In­trebarea privind realitatea ar deveni atunci pur retorica.

In principiu, Daniel era interesat, ce-i drept, de problema pe care o punea acum Oakley, insa momen­tan ii aparea mai importanta problema pierderii bonur­ilor: de asemenea, nu voia sa-1 jigneasca pe Larry, lasindu-1 sa plece de unul singur; de aceea se ridica si el, neputindu-se insa abtine de a mai pune o intrebare:

--- In acest caz, datele, care sint stocate in memo­rie, ar constitui o a doua lume interioara, in cadrul lumii de date?

— Nu! raspunse Oakley, care ii insoti pe Larry si pe Daniel pina la usa. Intr-o lume care e consti­tuita numai din informatii, nu exista altceva decit informatii. Desigur ca se pot stabili o serie de domenii partiale — inclusiv pe baza de considerente pragmatice, insa nu este nevoie

Larry ii trase pe Daniel pina intr-un loc de unde nu-1 mai putea auzi pe Oakley.

— Un om simpatic, dispus sa ajute. Din pacate este putin cam sucit. Toate ii vin de la filosofie. Acum nu mai poti scoate nimic de la el. Veniti, sa vedem daca s-a intors Maud!

— Ceea ce a spus Oakley imi clarifica anumite lu­cruri, fu de parere Daniel. Ce ziceti despre toate astea?

— N-are sens sa discutam despre aceste lucruri. Chiar Oakley a spus-o: o intrebare retorica. Cu ce trebuie sa ne confruntam cu date, cu procese reale? Indiferent despre ce este vorba, iti da aceeasi bataie de cap, pune aceleasi probleme.

Larry facu un gest dispretuitor.

— Ceea ce nu se poate distinge este identic. Drept urmare, nu exista nici o diferenta intre o lume ade­varata si una inchipuita, adauga el.

De departe o vazura pe Maud. Le veni in intimpinare citiva pasi.

— Din pacate am avut ghinion. Am luat VASAGIN: am petrecut o era placuta. Cind m-am trezit, disparuse.

Un aer umed, aburind, il intimpina. Un zgomot strident — tipete. Voci ascutite, ininteligibile.

Iesi din cabina. Talpile i se lipira de podea. Fie­care pas lasa o dira uda.

Ceata. O lumina slaba, difuza. Dincolo de masele de un alb-gri, tuburile de neon din tavan erau im­prejmuite de aureole sclipitoare. Nu se putea vedea la mare distanta, poate doar la citiva metri. In fata lui se afla un perete, acoperit de picaturi lucioase. Isi pipai drumul mai departe, coti dupa colt

O incapere mai mare, o sala — ceata nu mai era aici atit de densa. Il intimpina un vacarm de strigate.

--- Faceti loc, la o parte!

Un vijiit ca provenind de la duze puternice. Un vehicul pe perna de aer, la mica distanta in spatele sau sari intr-o parte. Un primi se gasea la volanul autovehiculului, si din scaunul sau suprainaltat se uita in jos, isi intorcea capul, cu smucituri bruste, in toate partile.

Un tipat strident se ridica din vehiculul imprej­muit de o balustrada. Capete de oameni aparura din spatele ei, disparura, aparura din nou. Niste chipuri ciudate, inexpresive, cu nasuri scurte, turtite, ochi mari, cu un par des si cirliontat.

Masina se opri la mica distanta de Daniel. O usa batanta se deschise, iar cei transportati sarira afara, tipind din nou din rarunchi, rizind, sughitind; se inghesuiau, se loveau unul de celalalt, cadeau, iar primi-ul sarea printre ei, le indica directia, ii ajuta pe cei cazuti sa se ridice, pe unii, care voiau probabil sa fuga, ii prindea, ii impingea si-i tragea spre un obiect, un fel de masina a carei menire Daniel nu o putea pricepe — citeva trepte ducind pina la un soclu alungit, fierarie, asemanindu-se cu dispozitivul de start al unei piste de curse pentru automobile-robot.

Oamenii mici fugeau spre acel obiect sau eraiu im­pinsi incolo, se urcau pe o banda rulanta, o suprafata mobila, care se deplasa pe doua role. Mutanti? Pi­tici? Bolnavi? Daniel nu vazuse inca niciodata atitia degenerati la un loc — privelistea il ingrozea: capete mult prea mari erau asezate pe corpuri slabe si goale, iar acestui dezechilibru i se mai adauga un defect psihic: unele cuvinte tipate strident putea sa

le distinga, insa ii venea greu sa le gaseasca un inteles; erau cuvinte fara vreo legatara intre ele, poate ca era vorba de incurajari, poate de injuraturi. Ne­buni?

Deodata se simti apucat de mineca si impins spre banda rulanta pe care se aliniasera acum cu totii. Vru sa protesteze, insa chiar atunci banda pe care statea se puse in miscare sub picioarele sale; un fel de balustrada se inchisese de jur-imprejurul sau. Nu rmi putea sa coboare, si daca nu voia sa cada, tre­buia sa paseasca, la inceput incet apoi mai repede. Mai facea inca fata, insa viteza de deplasare crestea din ce in ce mai mult, ajunse sa alerge mecanic, citeva secunde fu cuprins de un soi de ambitie, de sentimentul ca participa la un concurs, iar misiunea ce-i revenea nu-i ridica probleme, putea s-o inde­plineasca fara a se stradui excesiv, ii era superior masinariei

Doua duzini de fapturi degenerate se cazneau linga el, un sir intreg de fapturi care tropaiau, pe care el le depasea in inaltime cu un, cap. Tipetele lor se au­zeau acum mai rar, unele sunau sufocate sau plingarete, de aceea sala era acum plina de gifiieli. Chici negre si blonde fluturau in aer, brate slabe cautau sprijin in balustrada

Daniel isi dadu seama ca oboseste. Parea ca banda se misca tot timpul ceva mai repede decit putea el sa fuga; era asftel silit sa grabeasca ritmul, sa fuga mai repede, cu toate ca era lipsit de sens sa incerce sa scape de pe banda. Balustrada era deschisa numai in fata si daca fugeai destul de repede, puteai sa ajungi la platforma salvatoare Liniste — acum toate in­trebarile, presupunerile si asteptarile sale treceau pe planul al doilea, gindurile sale cunosteau doar obse­sia miscarii picioarelor sale, a ritmului sau, a obose­lii, a tarmului sigur al platformei.

De ce fugea? Pentru ce? Privirea sa era indrep­tata in fata — acolo se vedea o scala, dispusa vertical, o lumina rosie urca si cobora, pendula ba putin mai sus, ba putin mai jos — sus, jos. Dedesubt, intr-o cupa, se gasea un mic obiect sclipitor, argintiu si rosu.

I se parea ca in coapsele sale se toarna plumb. Nu era obisnuit sa fie supus unor astfel de eforturi, corpul sau era mai greu decit al celorlalti alergatori, din stinga si din dreapta sa. Isi aduna toate fortele, se concentra pentru un mare efort si mari dintr-o data ritmul de alergare, pentru a putea sa sara pe platforma. Insa la fel de rapid se accelera si deplasa­rea benzii, si acum trebuia sa faca fata ritmului si mai ridicat, care scotea din el pina si ultima picatura de energie.

Se clatina, fiind pe cale sa-si piarda echilibrul. Vru sa se sprijine de balustrada, insa isi retrase mina spasmodic inapoi, inca inainte de a deveni constient de durere: balustrada era incarcata cu electricitate.

Fuga — si nici un sfirsit

Se minuna de el insusi ca mai putea sa reziste. Pi­cioarele i se miscau luptind parca impotriva rezis­tentei unei mase viscoase, efortul de a i se opune era dureros.

Ritmul sau incepu sa scada

Si viteza benzii rulante se micsora, insa nu sufi­cient, caci tot se deplasa prea rapid

Daniel se clatina incolo si incoace, se prabusi. Banda il duse inapoi, se izbi de perete, un soc elec­tric, se rasturna, se rostogoli tot timpul era proiec­tat in balustrada, se rostogoli din nou pe banda, se izbi iar

Liniste

Doar citeva secunde, apoi din nou tipete avide, triumfatoare.

Se simti ridicat in sus, pus pe picioare. Un primi statea foarte aproape de el si-1 sprijinea. Primiul il tinea de spate, lua obiectul stralucitor, il despacheta din hirtie, un cocolos ovoidal, de un maroniu deschis era infasurat acolo Primiul duse mina la gura lui Daniel, ii indesa masa moale si lipicioasa inauntru. Daniel se opuse, insa nu putea face nimic contra for­tei lui. Trebui sa deschida maxilarele gura sa se umplu de un fel de galusca cu gust dulce, patrunza­tor Isi trase cu greu rasuflarea, se lupta cu un ac­ces de sufocare, inghiti, o masa pastoasa, lipicioasa i se scurse pe la colturile gurii, tusi

Ce era mai rau trecuse, masa se dizolva repede, inghiti o parte din ea, iar o parte o scuipa.

Intre timp, primi-ul il tirise cu el si il impinsese spre un vehicul pe perna de aer se vazu brusc in mijlocul fapturilor mici, care, ce-i drept, tot mai ti­pau, dar nu la fel de tare, nelinistea lor parea sa fi pierdut din intensitate. Unii dintre ei zaceau pe jos si lingeau din mincarea dulce, isi minjeau cu acest prilej miinile si fata, mestecau si plescaiau.

Vehiculul se puse in miscare.

In scurta vreme, luneca cu repeziciune, printre nori de aburi, prin coridoare lungi, cotea, iar intot­deauna cind lua curbele, omuletii cadeau unii peste altii, se rasturnau reciproc, chitaiau, se certau. Atunci se apropiau mult de Daniel, caci suprafata utila era mica, iar spatiul — strimt. Daniel putea sa le simta mirosul, care ii aducea aminte de cel de piele parfumata si excremente, il atingeau fara ru­sine, cu pielea lor deschisa la culoare, umeda si moale, ceea ce ii era extrem de neplacut. Si pielea sa era umeda de sudoare, iar pe imbracamintea sa se depusesera stropi de apa, care ingreunau ma­terialul, iar cracii pantalonilor ii atarnau moale si i se lipeau de genunchi.

Se oprira, iar usa batanta se deschise. Ajunsesera la intrarea unei incaperi vaste, in asa fel incit pe linga autovehicul nu se mai putea trece. Ceilalti se imbulzira sa iasa, iar cind Daniel ramase pe loc, doi primii venira in fuga si il ridicara fara sa-i dea dru­mul. Se intelesesera probabil fara vorbe — poate din priviri — caci, ca la un semnal, incepura sa-i scoata hainele. Daniel se opuse, insa acest lucru nu-i folosi la nimic, caci primii erau mai puternici. Nu se purtau cu el in nici un caz brutal, gesturile lor erau grijulii, uzau de forta lor cu menajamente, su­perioritatea lor aparea obiectiva. Nu erau deloc im­presionati, nu ascultau ceea ce el incerca sa le ex­plice, probabil ca nu intelegeau. Actionau indeminatic, fara gres, repede si iata ca se afla deja gol printre ceilalti.

Incaperea era complet goala, podeaua era din ma­terial plastic cu striatii si mirosea a fenol. Pina acum totul se petrecuse intr-o atmosfera placuta de caldura, te simteai aici — Daniel trebuia sa recunoasca in sinea lui — mai bine fara imbracaminte, insa si­tuatia era totusi destul de penibila: sederea intre fapturile acestea goale, cu forme monstruoase, de sex feminin si masculin, asa cum se putea vedea, cu toate ca organele sexuale erau prea putin dez­voltate, fiind degenerate,Insa deodata incepu sa adie un vint racoros peste ei, iar in acelasi timp ra­suna un clinchet de clopotei. Daniel vazu cum cei­lalti se asaza pe vine si — nu-si putea crede ochi­lor — isi goleau basicile si intestinele pe podea. Se lasau pe vine chiar acolo unde se aflau. Daniel se stradui sa nu bage in seama aceasta scena respingatoare, insa trebui sa constate enervat ca si pe el il in­cerca, incepu brusc sa-1 framinte poate din pricina curentului de aer de pe trupul sau umed si gol. Incerca sa reziste presiunii, ramase rigid, in pozitie verticala si constata ca poate sa-si stapineasca trupul. Imediat dupa aceea simti, ca o rasplata, cum curentul de aer devine mai cald -- un suvoi ii atinse apoi degetele mari de la picioare -- apa, fierbinte, dar suporta­bila, se scurgea undeva, apoi veni un nou suvoi Din nou cei doi primi aparura linga el. Se simti apu­cat, obligat sa se aseze pe vine, si atunci cineva in­cepu sa umble pe la fundul sau -- profund revoltat trebui sa accepte situatia, fesele ii fura indepartate, i se introduse un supozitor.

Se ridica din nou in picioare, tinut in continuare de primii; trecura numai citeva secunde si prin in­testinele sale incepu o framantare si simti deja un gol si o slabiciune in burta, o apasare elementara, incit abia se mai putu lasa pe vine -- acum paz­nicii ii dadura drumul — si incepu sa elimine feca­lele, in socuri, spasmodic, gifiind.

Slabit, cu genunchii tremurind, se ridica — jos era un miros care se raspindea incetul cu incetul, imposibil de suportat, insa imediat veni o pala de vint mirosind puternic a fenol, calda si placuta, care producea insa ameteala

In jurul sau incepu din nou vacarmul de tipete, tulburarea — se incaierau, se fugareau, se loveau reciproc; el statea pierdut in mijlocul acestei ha­rababuri, pina cind una dintre fapturile de sex fe­minin, dintr-un motiv oarecare, il baga in seama, se apropie de el, scoase un strigat si-1 arata cu de­getul. Acum se apropiara si altii, il inconjurara, il fixara cu privirile. Cei mai curajosi incepura sa-1 atinga cu mina, il pipaira, devenira din ce in ce mai obraznici, il ciupira, ii atinsera cele mai intime parti ale corpului.

Daniel incerca sa se apere, insa veneau din toate partile, erau prea multi, se simtea rupt in bucati Deodata se auzi un vuiet puternic rasunind prin incapere si niste jeturi subtiri de apa fierbinte tisnira din toate partile, prin niste ajutaje plasate in pereti, loveau in pielea neprotejata. Unii dintre ei cazura si incercara sa scape, in patru labe, de po­topul care navalea.

Daniel crezu mai intii ca este vorba de o masura pentru protectia sa, insa dupa putina vreme isi dadu seama ca nimeni nu reactiona cu teama sau macar surprins, dimpotriva, in rindurile lor se auzi un chiot, il lasara in pace si se pusera in fata jeturi­lor. Incercau sa fuga in calea acestora, alunecau, se tavaleau pe podeaua care era acoperita cu apa pina la o inaltime de o palma, se stropeau reciproc, sareau in sus si tropaiau cu ambele picioare in frea­matul si potopul acesta.

Deodata in aer aparu ceva alb, bule, spuma, poate ca in apa se gasea acum un agent special — sapun, deodorant. In scurt timp fura acoperiti de fulgi de spuma, aveau spuma pe fata si spuma li se aseza pe capete ca niste caciuli.

Din nou o schimbare, acum apa deveni mai rece, chiar rece de-a binelea, izbucnira tipete de placere sau de neplacere, nu puteai sa le distingi — spuma disparu apa se opri. Aparu o ceata fina din aero­soli, mirosul fad al uleiului. Se auzira gilgiituri de la o seama de orificii ascunse de evacuare a apei, iar ajutajele practicate in perete erau acum inchise.

Acum se impingeau, se inghesuiau si se dadeau reciproc la o parte in drum spre vehicul. Usa ba­tanta se inchise, iar vehiculul se puse in miscare. In fata statea un primi, care conducea, uitindu-se din cind in cind in spatele lui. Daniel isi cucerise un loc la balustrada. Ceilalti abia daca puteau sa pri­veasca putin deasupra, pentru ei fiind vorba de o bariera eficienta, nu insa si pentru el. Cind cotira dupa un colt, sari peste balustrada, se impiedica, cazu, se arunca repede la o parte si disparu deja din cimpul vizual. Glezna il durea scrintita? rupta?

Se ridica in picioare si incerca sa paseasca simti o durere inabusita, care devenea ascutita atunci cind isi lasa greutatea pe piciorul respectiv.

Nu putea ramine aici. Se uita imprejur — o in­crucisare de coridoare, pline de ceata, patrate de lu­mina tulbure. Alese la intimplare o directie si ina­inta schiopatind.

Avansa cu greutate. In aceasta stare trebuia sa evite orice intilnire cu paznicii. Ce-i drept, era vorba doar de niste simpli primii, insa din punct de vedere fizic ii erau superiori si acum numai asta mai conta.

De mai multe ori se opri locului si asculta cu atentie — fiecare pas pe podeaua umeda producea un zgomot care semana cu un plescait — astfel va putea remarca din timp daca se apropie cineva.

In aceasta zona a labirintului nu se misca nimic. Intr-un rind patrunse intr-o incapere, unde se ga­seau exemplare ceva mai mari din omuletii aceia ciudati, asezate in mai multe rinduri, pe priciuri; dormeau sau se gaseau intr-o stare de somnolenta, caci nu se miscau. Un perete acoperit cu un mare tablou de comanda — iar un automat functiona, se vedeau punctele luminoase care sclipeau, indicind continutul memoriei. De la capatul priciurilor ie­seau cabluri care duceau pina la un fel de casti, care erau asezate pe capul celor culcati.

Daniel iesi schiopatind din incapere, insa durerea deveni incetul cu incetul insuportabila. Se odihnea din ce in ce mai mult, sprijinindu-se de perete, in timp ce tinea piciorul bolnav ridicat.

O incrucisare de coridoare — incotro ducea? Nu stia, in ce directie s-o ia. Liftul, care nu asculta, de comenzile sale, nu ii folosea la nimic, iar alte iesiri nu cunostea.

Niste aplauze slabe — undeva, in fundul corido­rului. Se indrepta spre partea stinga a acestuia si de aici se auzea un zgomot, care se apropia. Ii mai ramasesera doua directii de ales. Era indiferent incotro se indrepta. Sari intr-un picior inainte, sprijinindu-se de perete.

Si aici se auzeau aplauze slabe Daniel se opri, deoarece si piciorul sau sanatos ceda, se indoi. Za­cea acum la pamint, incapabil sa mai faca vreo mis­care.

Pasii se apropiara, se auzeau bijbiind dincolo de peretele de ceata — inca nu se putea vedea nici o faptura — numai din cind in cind cate o umbra, care intuneca albul tulbure al luminii, contururile unor siluete greoaie

— Daniel, vino!

Se mai auzeau inca zgomotele aplauzelor, ecouri sterse, picaturi si murmure in departare, de dupa perdeaua de lumina.

— Daniel, vino!

Aburi de ceata, pasi — acum foarte aproape, un val de picaturi argintii, umbre gigantice, care se clatinau.

— Daniel, vino!

O voce il chema, il indemna, ii strapunse letargia. Se intoarse: in perete aparuse o deschizatura, o placa din material plastic se ridicase, se daduse la o parte, un brat, o mina, care se intindea spre el.

Incerca sa se ridice nu reusi. Asa ca se tiri pina la acea deschizatura, se strecura prin ea — in jurul sau semiobscuritate, numai de la o fisie de pe perete venea o lumina slaba si galbuie.

--- Sper ca ati petrecut o zi frumoasa!

Pamela. Impinse placa peretelui la loc. Aceasta se inchise etans. Aici nu era ceata, umezeala, ci nu­mai o caldura apasatoare, uscata.

— Veniti, Daniel!

--- Nu izbutesc — sint ranit — piciorul — scrintit, poate rupt.

— Se rezolva asta!

Pamela se apleca deasupra lui Daniel, il mingiie pe par, il saruta.

--- Asteptati aici, vin imediat inapoi!

Era singur. Numai un perete subtire il despartea de zona omuletilor ingrozitori nu puteau fi mutanti, caci prea semanau unul cu celalalt. Un perete tare, termoizolant, fonoabsorbant. Zgomotele care patrundeau erau atenuate. Se auzeau ciocnituri, ca si cum cineva s-ar fi lovit de niste obiecte goale pe dinauntru, un tipat strident de la mare departare.

Cind statea linistit, durerea se mai potolea si nu mai era atit de ascutita. Daniel se uita in jurul sau - avea prilejul sa cunoasca o noua zona a centra­lei: terenul din spatele peretilor netezi, dincolo de elementele de placare, din culise, zona instalatiilor tehnice, a cailor de aprovizionare, a cablurilor si conductelor. Aici undeva trebuia sa se afle dispo­zitivele de improspatare a aerului, bucatariile automate, instalatii chimice. Simtea ceva tare sub ge­nunchii sai — putin deasupra podelei trecea o sina. O pipai — simti un tremur usor al metalului, o os­cilatie si o vibratie, scurt timp ceva, mai puternice, apoi din nou mai slabe.

Pe masura ce ochii i se obisnuiau cu semiobscu­ritatea, apareau din ce in ce mai multe detalii. Din pereti se iveau sirme impletite, se uneau alcatuind un cablu gros care se intindea de-a lungul zidului. Prin incaperea ingusta treceau de asemenea mai multe tevi groase, intr-un rind se auzi un zgomot rasunind pe coridor, undeva in spate si se putu distinge un ecou care vui puternic, de mai multe ori, incolo si incoace.

Durerea din glezna il mai lasase. Daniel incerca sa se ridice, crezu pentru o clipa ca piciorul isi re­venise si ca ar putea sa-1 foloseasca din nou, insa atunci cind calca cu grija pe el, o durere ascutita il facu sa tresara iarasi, se impiedica, se sprijini de perete se lovi de un obstacol, ceva ceda, aproape cazu Se lasa cu greutate pe podea. Dupa ce bataile puternice de inima mai incepura sa se domoleasca, vazu despre ce fusese vorba. Un capat de sirma atirna in jos, deci rupsese o linie electrica. O lega­tura fusese intrerupta, un anumit intrerupator nu mai functiona, un apel va ramine fara raspuns, o indi­catie va fi ignorata, o comunicare era blocata, un dispozitiv de control era scos din functiune; cineva

care va dori ceva, va voi sa faca ceva sau va voi sa impiedice ceva va astepta zadarnic si va observa ca sistemul tot nu este perfect.

Un zgomot din intunericul coridorului — slab, dar crescind in intensitate si rapiditate, un pocnet slab si o rostogolire. Ceva se apropia, o formatiune intunecata, brate cu clesti de apucare, un ochi gigan­tic, care clipea

Daniel incerca sa,fuga. Se tiri citiva metri mai de­parte, se trase pe piciorul sanatos mai incolo — mult prea incet.

Formatiunea nu se apropie de el, ci se opri acolo, unde se impiedicase el, iar ochiul se roti, examina locul de jur-imprejur.

Dupa aceea membrele se miscara ca niste picioare de paianjen, o structura conica, fixata pe un brat telescopic, iesi in afara. Un suierat, o pendulare in­colo si incoace

Sirma care atirna fusese indepartata, iar capul co­nic al aparatului se deplasa spre un loc al peretelui, se misca incet si uniform pe o linie dreapta prin aer, lasind dupa trecerea sa o urma de un cafeniu des­chis dupa el

Linia electrica era din nou acolo unde se aflase mai inainte, sistemul era din nou complet, ordinea fusese restabilita. Formatiunea — un carucior-robot, se deplasa pe o sina metalica. Intr-un loc anume se gasea un centru de dirijare, creierul unui sistem de control, care era omniprezent. Probabil ca nici nu se oprise vreo instalatie din functiune, probabil ca existau dispozitive de siguranta pentru toate ti­purile de defectiuni — cu toate ca oamenii nu aveau ce sa caute in acest domeniu.

Pamela? Ce cauta ea aici? Cum putea cineva sa-si faca aparitia aici? Se putea duce in aceste locuri o viata proprie? Puteai oare sa exerciti vreo influenta de aici asupra cursului evenimentelor din cealalta parte? Puteai sa provoci defectiuni, sa sa­botezi?

Daniel tinea ochii inchisi, caci epuizarea il dobora. Nu adormi, dar nici nu era treaz, motaia pur si simplu, iar prin fata ochilor sai se perindau chi­puri, scene dintr-un trecut recent, fara vreo succe­siune logica, ci de-a valma. Atipi, fara ca imaginile sa dispara — se trezi speriat

Pamela statea linga el. Adusese doua cirje. Il ajuta sa se scoale si i le puse la subsuori. Piciorul bolnav fu tras in sus, indoit, cel sanatos il ducea, cind isi lasa greutatea in fata, ceea ce era dificil, datorita tuburilor si cablurilor de pe podea, inainta incet. Deseori spatiul se ingusta, pe pereti erau diferite conexiuni, aparate mecanice si chimice, aparate de luat vederi, insa in apropiere de podea, deasupra sinei, raminea intotdeauna ceva loc liber.

Existau puncte de incrucisare si existau ramificatii, treceri spre etaje inferioare, insa ei ramasera la acelasi nivel. Se oprira intr-un loc mai larg al gan­gului. Intre contacte dezizolate se gasea un soclu masiv, de unde se auzea un zumzait, iar pe un ma­nunchi din mai multe tuburi incolacite, se gaseau niste paturi. Daniel se aseza pe ele, iar Pamela il acoperi si ingenunche linga el. Pe o retea de sirme ale unei conexiuni ea asezase o valiza cu aparate me­dicale. Scoase un spray injectant si pulveriza un lichid analgezic. Apoi se ocupa de piciorul lui, aplica cu o pensula un lichid rece ca gheata, sco­toci in valiza si scoase o cutiuta, indrepta un ecran parabolic spre glezna si il puse in functiune. Il minca si-1 gidila, dar nu-1 durea. Daniel avea insa senzatia clara ca ceva separat se suda, os de os, carne de carne.

Pamela tot mai era in genunchi linga el, aplecata deasupra sa, il mingiie pe obraji, pe git, pe umeri.

— Stii tu ce este o mama? il intreba ea cu deli­catete.

Daniel scutura din cap:

— Nu.

— Eu sint mama ta, spuse ca energic. Si tu esti copilul meu.

— Da, raspunse Daniel.

— Trebuie sa-mi spui totul. Trebuie sa ai incre­dere in mine. Numai eu pot sa te ajut.

— Numai tu, spuse Daniel.

--- Bietul baiat! spuse ea. Ce-au facut din tine! Dar oricare ar fi vinovatia ta — mama iti iarta to­tul. Asta a fost intotdeauna asa, si totdeauna va ramine asa.

— Da. Da.

— Tu esti altfel decit toti ceilalti, asta am simtit-o de la inceput, chiar inainte de a te fi cunoscut cu adevarat. Dar si ceilalti si-au dat seama. De aceea te haituiesc dintr-o stare de disperare in alta. Ce groaznic ca se pot intimpla astfel de lucruri inspaimintatoare.

Tacu. Il mingiie si incepu din nou.

— Pot sa te ajut, sint singura care pot sa-ti dau ajutor. Dar trebuie sa-mi spui totul. Unde ai fost? De unde vii? Ce ai facut — afara?

Ce facuse? Trebuia sa-i spuna Pamelei, dar ce se intimplase de fapt?

— De ce imi ascunzi ceva, am doar intentii bune cu tine? Spune-mi si totul o sa fie bine.

— Nu stiu.

— Nu ai voie sa minti, sigur ca stii. Cine ti-a interzis sa vorbesti? Nu ai nici un motiv sa taci. Gindeste-te cit de rai sint! Ai fost ingrozitor de singur, acum s-a terminat. O sa-mi povestesti to­tul, nu-i asa?

Daniel voia sa-i povesteasca, desigur, totul. Ve­nise de afara, de undeva. Isi petrecuse -- din ziua maturizarii — viata intr-unul dintre orase, ca toti ceilalti? Exista oare ceva deosebit, care se intim­plase cu el? Intr-un anume ungher al creierului sau se gaseau amintirile respective — dar erau blocate. Exista oare vreun cifru, vreo cheie? Incerca sa se concentreze; pe frunte ii aparu sudoarea. Undeva, ceva? Existau domenii ascunse — lucruri, persoane, intimplari? O viata fantastica, o posibilitate de mis­care neingradita? Soare, furtuna si stele? Prieteni si dusmani? Misiuni si scopuri? Observa ca se apro­piase mult de acele amintiri.

— Acolo era

--- Ce era? Spune-o, iubitule!

Pamela il mingiia pe frunte cu mina, fata ei era, deasupra fetei lui, expresia din ochii ei

Pierduse firul. Degeaba.

— Nu stiu nimic!

--- Asta-i urit din partea ta! O sa trebuiasca sa te pedepsesc. O sa fac sa te doara! Uite asa.

Deconecta aparatul care emitea radiatia vindeca­toare spre piciorul sau.

— Efectul injectiei dureaza numai putina vreme! Piciorul tau nu este incacomplet vindecat; mai exact: este rupt, ca mai inainte. Simti?

Pamela se ridica putin in sus, iar mina, care mingiiase cu putin timp inainte delicat pieptul sau, ii apuca acum incheietura piciorului si o intoare scurt intr-o parte. Durerea aparu din nou, imediat, mai puternica decit inainte.

— Si asa!

Ea intoarse piciorul cu o smucitura in cealalta parte si el incerca sa intoarca piciorul in acelasi timp, insa acest lucru ii reusi numai in mica masura. Ea facu aceeasi miscare, apasa pina cind simti rezis­tenta opusa de tendoane si ligamente, misca dupa aceea incet, in sus si in jos.

— Pamela nu face asta. Doare groaznic! gemu el.

--- Trebuie sa-mi spui totul! Atunci incetez ime­diat.

--- Dar nu stiu nimic! Nu stiu nimic

Gemu deznadajduit.

— Sinteti un om cu adevarat dificil, spuse Pa­mela.

Dadu deodata drumul piciorului, iar caderea aces­tuia ridica din nou intensitatea durerii la maxi­mum. Totul se intuneca in jurul sau, pentru o clipa, simti o zdruncinatura usoara. Cind deschise ochii, mediul inconjurator se schimbase. Tot mai statea pe paturi, insa se gasea pe o masa si era inconjurat de oameni: Solla, Fenner, colegul acestuia, Figueira, Miriam si necunoscutul cu parul inchis la culoare, care ii furase geanta.

— Stefano, arata-i geanta! porunci Pamela.

Individul cu parul inchis se apropie, tinind ceva sus.

— Aveti geanta mea, spuse Daniel.

--- Da. Vi s-a dat un duplicat. Noi avem geanta adevarata. Noi avem si ce este inauntru.

— Ce este?

In ciuda confuziei care domnea in mintea sa, in­teresul pentru trecutul lui nu se stinsese — chiar si numai pentru a-i putea povesti in sfirsit totul Pamelei. Caci atunci si-ar gasi linistea

--- Chiar nu stiti?

— Nu.

— Arata-i!

Stefano baga mina inauntru, scoase un biletel de acolo si i-l puse in fata ochilor. Daniel citi:

--- Pavel 106

Greg 109

Josef 183

Tibor 165

Sonia 185

Dan 182

Apel in caz de nevoie 200

Daniel lasa ca numele sa-si produca efectul asu­pra sa. Da, ii trezeau amintiri. Ele reprezentau cheia. Dar pentru ce? Totul se gasea intr-un tre­cut indepartat, separat de lumi intregi. Nume, nu­mere, o viata plina de aventuri

Cheia nu deschidea, numele nu prindeau contur. Ele rascoleau numai simtaminte — speranta, teama, tensiune, invidie. Ceea ce era legat de ele ramase invaluit in intuneric, in van.

— Ce va spun numele acestea?

Daniel dadu din umeri si isi intoarse capul intr-o parte.

— Chiar n-o fi stiind nimic?

— Acum nu mai putem sa il menajam!

— Atunci incercati dumneavoastra, va rog.

Daniel simti, cum bratul sau fu ridicat tiuitul unei injectii. Un gol

Pasi care bijbiie in necunoscut, o respiratie puternica, chiar linga el. Ceata dadea la iveala faptu­rile ei palide.

Daniel nu se opuse, atunci cind doi primii il apu­cara de subsuori si il luara.

Multa vreme tinu ochii, inchisi atunci cind ii deschidea, vedea mereu aceeasi imagine, coridoare invaluite in ceata, corpuri de iluminat care stralu­ceau strident, dupa un val de mici picaturi turbio­nare. Daniel simti cum este asezat pe un suport moale, un lichid plescai linga el, incepu sa se ridice se afla intr-o cada, care se umplea fara zgomot. Masa inerta, oscilanta, maro ii cuprinse spatele, ii umezi parul, trecu de urechile sale zgomotul din afara, plescaiturile si tirsitul, picuratul si prelingerea, ecoul infundat si tipatul ascutit din departari, toate incetara. In locul acestora — un fisiit, din cind in cind sunete metalice, asemanatoare lovituri­lor de gong. Lichidul se ridica si mai sus, ii atinse obrazul, gura, patrunse intre buze, inauntru — un gust fad, dar nu neplacut — ii acoperi ochii, pe care ii tinea deschisi era o greutate moale, deli­cata, care il alina, nimic strain impotriva caruia trebuia sa te aperi, o esenta conservanta simti asta atunci cind umezeala ii atinse si acoperi orificiile nazale. O cantitate mica patrunse inauntru, fara sa irite Putea sa respire lichidul.

Toate excitatiile din exterior se destramasera. Isi asculta strafundurile, caci acum avea timp s-o faca o bataie inceata, inabusita, un joc de supape, de deplasari, pulsatii, ritmuri

Toata lumea era acum in el

Larry il sfatuise sa se duca la receptie, sa poves­teasca ce s-a intimplat, sa se informeze daca poate sa capete o alta marca de identificare si o mica provizie de timp de calcul, pentru a-si continua lucrul, insa acolo toata lumea ridica din umeri.

— Pentru acest caz nu exista instructiuni. Tre­buie sa faceti tot ce puteti ca sa primiti inapoi marca si bonurile, apoi o sa mai vedem noi.

— Atunci nu mai am nevoie de ajutorul dumneavoastra, replica Daniel. Ii devenea din ce in ce mai clar ca fara marca de identificare si fara timpul de calcul nu mai avea nici un fel de drept.

Se intoarse la Larry, care paru la inceput putin cam iritat ca a fost din nou deranjat, insa apoi ii chema pe Maud si pe Benedikt la o discutie.

Se intilnira in incaperea unde ii cunoscuse pe Larry si pe Benedikt. Spre mirarea lui Daniel, mai era cineva de fata: tinarul pe care il gasise ieri la locul sau de munca. Benedikt il prezenta — se nu­mea Gunnar, Gunnar 037 pe 170 pe 155.

— Numarul meu! spuse Daniel.

— Trebuie sa intelegeti, zise Benedikt, sintem intr-o situatie penibila. Gunnar ne-a fost repartizat acum face parte din echipa noastra.

— Si eu?

--- Din pacate au intervenit niste imprejurari care fac imposibila colaborarea mai departe. Dumnea­voastra personal stiti cel mai bine. S-a produs o in­curcatura extraordinar de nefericita, in care ati fost antrenat. In alte imprejurari, am fi putut conlucra decenii la rind. In orice caz, nu pot sa va declar cu totul nevinovat: ati actionat nesabuit!

Treptat, Daniel incepu sa-si dea seama cit de cum­plit il lovise nenorocirea. Incerca sa explice totul, insa fara succes. Ii asigura ca ajunsese intr-o situa­tie fara iesire, ca n-ar fi avut de ales, ca n-ar fi putut actiona altfel, ca nu ar fi fost constient de urmari, ca el este cel mai surprins dintre toti. Spuse ca a fost narcotizat, ca nu a mai fost stapin pe simturile sale, ca nu ar fi avut insa intentii rele, ca este nevi­novat, ca ar vrea sa faca totul pentru a clarifica aceasta situatie, ca in viitor va actiona cu siguranta cu mai multa intelepciune, ca ar fi tras invataminte din nenorocirea sa, ca ar pretui cel mai mult raminerea printre ei, ca s-ar fi obisnuit deja, ca le-ar putea fi folositor in munca lor. Ii ruga sa nu fie neinduplecati, sa faca numai de aceasta data o exceptie, sa-1 creada ca li se va arata recunoscator si ca nu va putea exista nimeni altcineva — in afara de cazul cind i se va intimpla ceva asemanator lui — care se va lupta atit de mult pentru ei, care isi va pune toate interesele proprii pe planul doi, daca se va ivi vreodata cazul, cind unul dintre ei -- ceea ce s-ar putea intimpla, la urma urmei — va avea nevoie de ajutorul nepre­cupetit al altuia.

Ceilalti se uitara stingheriti unul la celalalt.

— Ce putem sa facem? intreba Larry.

— Nimic, raspunse Benedikt. Am facut tot ce ne statea in putinta, ne-am straduit — nici nu vreau sa pun la socoteala faptul ca situatia nu este placuta nici pentru noi; se va vorbi despre noi, despre ce s-a intimplat, intotdeauna cade o umbra pe cei din jur.

Tacu. Deoarece Daniel nu se urnea din loc, o ruga pe Maud:

— Condu-1 afara!

Maud se ridica — il privi compatimitor pe Daniel, si aceasta compasiune il rusina mai mult decit orice altceva. Se ridica, se intoarse spre Benedikt:

— Nu mai am probabil voie sa vin in aceste in­caperi.

--- Din pacate, nu. Speram ca ati avut o zi fru­moasa!

— O zi frumoasa, azi, murmura Daniel.

O urma pe Maud pina la intrare. Sistemul de con­trol verifica marca lui Maud — usa se deschise.

— Pacat, spuse Maud, ca trebuie sa ne despartim astfel. Sau mai vreti sa ne culcam o data?

--- Multumesc, spuse Daniel. Sper ca dumnea­voastra o sa aveti o zi frumoasa!

— Asta sper si eu! raspunse Maud.

Se retrase. Usa glisanta se inchise in urma ei.

Daniel nu avea nici locuinta si nici loc de munca. Cu toate acestea, nu-i lipsea nimic. La tejghele pri­mea cubulete de mestecat si bauturi, tablete de acti­vizare si capsule de mirosit, iar in camerele de pro­iectie putea sa urmareasca jocurile. Cea mai mare placere ii facea sa stea la etajul cel mai de sus, di­rect sub acoperisul transparent, care separa centrala de lumea exterioara, de mare. Deseori hoinarea ore intregi prin coridoare si oricit de lungi erau toate luate la un loc, el avea totusi impresia ca le cunoaste pe toate; insa probabil ca asta se putea pune si pe seama faptului ca toate aratau la fel. La inceput mai acosta ocazional cite o fata si aranja lucrurile in asa fel, incit se duceau in camera ei. Mai tirziu insa, tot mai multe incepura sa refuze, nici macar nu acceptau un flirt, il evitau — parea ca el s-ar fi schimbat intr-un mod straniu, ca si cum s-ar vedea pe el o pata.

Cine nu are de lucru, cine asteapta numai ca tim­pul sa treaca, observa si simte altfel decit aceia care, tot timpul haituiti, trebuie sa-si vada de lucru si de placeri. Casa lui era acum scheletul coridoarelor si camerelor de asteptare, insa tocmai de aceea putea sa-si faca o imagine mai completa asupra intampla­rilor care aveau loc dupa pereti. Unii erau transpa­renti si se sprijinea de acestia, cu obrazul lipit de sticla, urmarind ce se petrece dincolo. Insa si peretii opaci dadeau la iveala secrete, se auzeau zgomote, se simtea o vibratie inabusita, se vedeau oamenii care ieseau pe usi sau dispareau in spatele acestora. Ii privea cu atentie, ii urmarea, le descifra programul. Astfel trebuiau sa-i sara in ochi aceia care nu aveau un program, care, hoinareau asemenea lui. Erau doar citiva. Observindu-i pe acestia, isi dadea seama ce-i diferentia pe exclusi de ceilalti: anume faptul ca imbatrineau iremediabil — pielea incepea sa li se increteasca, coloana vertebrala, sa se curbeze, miinile incepeau sa le tremure, vocea le suna sparta.

Pe unul dintre ei, un omulet cu par carunt, netuns si cu un chip, unde ridurile formau un paienjenis dens, il intilnea mai des decit pe ceilalti. Parea ca fiecare dintre ei urmarea sa-si incruciseze drumurile cu ale celorlalti. Totusi dura saptamini intregi pina intra in vorba cu cite unul din ei.

La inceput vorbeau despre bauturi, despre capsu­lele de mirosit, despre confortul oferit de scaunele unde dormeau cind erau obositi — sezind, pentru a nu bate la ochi. Abia mai tirziu ajunsera sa discute despre situatia in care se aflau.

— De cit timp sinteti exclus? intreba Daniel.

— N-am numarat anii — poate douazeci de ani, poate patruzeci, nici nu ma mai gindesc la asta. Mult mai mult ma preocupa intrebarea, cit o sa mai rezist. Dar orice s-ar intimpla — de integrare nu scapa ni­meni.

— Daca nu esti de acord

— Atita vreme cit pot sa gindesc si sa vorbesc, re­fuz. In clipa cind voi suferi o afectiune care-mi ra­peste aceasta posibilitate, trebuie sa hotarasca altii pentru mine. Atunci tot nu imi ramine altceva de ales. Sistemul este astfel conceput incit sa mentina viata.

— Din zi in zi sint mai obosit, este greu de crezut ca ne mai asteapta inca un inceput. Nu exista alta posibilitate de a pune capat acestei situatii?

— Ba da, exista una: integrarea de bunavoie. Pu­teti sa va prezentati acolo oricind: 010 pe 010 pe 001. Acolo ati fi preluat cu bucurie.

--- Nu stiti alte amanunte in aceasta privinta? O sa mai ai simtaminte? Dar o constiinta proprie?

— Nu stiu, dar o sa aflu destul de curind. Si dum­neavoastra de asemenea.

Batrinul se ridica cu greutate si disparu in adincul coridorului tirindu-si picioarele.

Daniel observa ca devenea mai fragil si mai slab. Sprijinindu-se pe cirje, se tira prin coridoarele fara sfirsit, iar atunci cind era epuizat, se cufunda fara vlaga pe o banca sau pe un scaun, care se gaseau pre­tutindeni din belsug si privea in gol. Nu vedea oa­menii care treceau prin fata sa, si nimic din jocurile de culori de pe peretii de proiectie. Adormea pentru putina vreme, se trezea, o pornea mai departe, se aseza, dadea pe git citeva inghitituri de bere alba­stra, dormea, hoinarea

Cu aceste prilejuri isi framinta necontenit mintea. Gindirea sa functiona inca. Incetul cu incetul se con­tura un plan in capul sau. Cu cit se configura mai bine, cu atit i se parea mai putin ca ar fi un rezul­tat al reflectiilor sale. Parea mai degraba ca ceva din subconstientul sau se infiltra incet, incet, cu tim­pul, devenind insa treptat un tot, greu de exprimat, avind consecinte incerte, insa realizabil si necesar. A mai ezitat mult timp. Chiar atunci cind a luat hotarirea definitiva, nu se grabi, mai ramase citeva zile bune prin coridoare, se plimba prin toate un­gherele, ca si cum ar fi vrut sa memoreze planul re­telei de cai de acces din aceasta constructie complicata.

Deseori statea intr-un fel de sala de asteptare, o hala, care era goala, avind numai citeva scaune ase­zate la intamplare, si privea neclintit, o usa prin care intrau unii — nu multi — insa nu mai iesea nici unul.

Intr-o buna zi s-a sculat, s-a sprijinit bine in cirje si s-a dus, fara sa se opreasca, fara sa se uilt imprejur, spre usa aceea.

De saptamini de zile nu i se mai deschisese nici o usa. Aceasta i se deschise. Pasi imperturbabil mai departe. Usa se inchise dupa el, insa nu remarca

acest lucru.

Mergea printr-un coridor interminabil, incet daca a avut vreodata timp la discretie, atunci acum era acest moment.

Coridorul se sfirsi. Incaperea care se gasea in fata sa era gigantica. Peretele de vizavi nu se vedea, ta­vanul era scaldat intr-o lumina orbitoare, in fata lui se gasea un luciu de apa — nemiscat, de un verde luminos. Se putea vedea adinc inauntru. Acolo, jos, se zareau niste sclipiri luminoase — o formatiune alba se gasea acolo, jos, ramificata, cu increngaturi, un fel de planta gigantica, asemanatoare unui recif de corali. Mai intii ametitoare prin diversitatea sa, apoi incepeau sa se distinga o serie de regularitati, simetrii, insiruiri, variante. Un lucru deveni in scurta vreme limpede: acest model fusese conceput conform unui anumit plan, avea o anumita legitate, care dadea posibilitatea unor noi dezvoltari, fara a se altera ordinea.

Daniel se gasea pe o terasa, care continua in ambele parti. O lua intr-o parte. Pe un carucior cu ro­tile sedea un batrin, un ciborg. Daniel il cunostea. Nu vorbise niciodata cu el, insa il vazuse de doua ori pe ecranele de proiectie.

— Sinteti ferm hotarit? intreba el.

--- Da, sint ferm hotarit, raspunse Daniel.

Printr-o miscare a barbiei, batrinul arata in jos.

— Vi se pare inuman?

— Nu stiam ca se afla sub apa, raspunse Daniel.

— Solutia nutritiva, cel mai simplu mod de a re­zolva problema materiala si, de asemenea, cea mai veche metoda. Si lumina, se uita pentru scurt timp in sus, radiatie termica, lumina vizibila, cu o pon­dere mare de raze ultraviolete — rezolvarea proble­mei energetice.

— Este o conexiune sau o fiinta?

— As spune: amindoua la un loc. Cum vreti sa le deosebiti?

— Se afla in legatura cu reteaua de conexiuni a centralei?

— Este creierul sau, sau, mai bine-zis, noul sau creier.

— Cine 1-a construit?

— Nimeni nu 1-a construit. Noi i-am dat posibili­tatea sa se constituie. Nu exista un plan de construc­tie, ci anumite instructiuni generale care urmaresc scopul, pentru care el insusi cauta caile. De multa vreme se dezvolta singur mai departe.

— Cum ii furnizati datele mele?

— Actionam cu ajutorul unui dispozitiv de memo­rizare electronico-molecular normal. Acesta se afla in legatura cu toate dispozitivele de memorizare.

--- Personalitatea mea ramine intacta?

— Desigur, personalitatea este elementul de cristalizare a tuturor datelor. Nu numai ca dainuie, este totodata singura posibilitate de a o mentine pentru

totdeauna.

--- Constiinta mea? Integritatea mea?

— Constiinta nu este o marime energetica, ci una informationala — ramine a dumneavoastra. Integri­tatea — nimic altceva decit o instructiune pentru asigurarea coerentei datelor.

--- Autonomia mea, sfera mea individuala?

— De prisos. Reminiscente din epoca de piatra, in ce scop secrete? Daca le-am pastra, atunci integra­rea ar fi doar un mijloc de conservare. Dar tocmai in deschidere, in raspindire consta tranzitia spre noua treapta de dezvoltare. Dati, dar primiti cu mult mai mult: dispuneti de totalitatea informatiilor me­morizate, aveti acces la toate centrele motoare, acces la toate canalele de input si output si acestea ajung pina in strafundurile spatiului cosmic.

— Nu exista limite?

— Ba da, limitele fizicii. Nu puteti sa patrundeti in dimensiuni atomice. Nu puteti sa prevedeti sal­turile cuantice, nu puteti sa depasiti viteza luminii. Si, cu toate acestea, puteti mai mult decit au putut oamenii vreodata. Nu mai aveti un corp slab, fra­gil, usor de vatamat, cu o viata scurta. Eul dumnea­voastra este distribuit in domenii vaste, dar consti­tuie totusi un tot unitar. Si este de nealterat.

--- O sa mai pot simti?

— Sigur ca da — si simturile sint marimi infor­mationale.

— Si cu acest corp ce se intimpla?

Daniel se uita la el — un manunchi de piele si oase, vlaguit, bun de dat la fier vechi. Numai cre­ierul sau era intact Incetul cu incetul isi dadu seama ca se inselase amarnic. Va voi sa se mai in­toarca la corpul sau, i se va mai permite, va mai dori oare cu totul?

Batrinul ciborg zimbi blajin.

— Praful se face praf si cenusa — cenusa.

Daniel era hotarit sa faca acest pas, chiar daca mai exista posibilitatea sa se intoarca. Spera doar sa nu se mai repete un singur lucru, pe care il pa­tise pina acum la fiecare schimbare hotaritoare in viata sa: un timp al golului, un timp al neputintei. Dar nu indraznea sa intrebe. Acesta era riscul pe care si-1 asuma.

Ciborgul ii atinse mineca imbracamintii sale jer­pelite.

— Veniti!

Luneca pe linga Daniel; o bucata din coridor mersera inapoi si dupa aceea patrunsera printr-o usa, pe care Daniel nu o remarcase mai inainte.

Ii era frica. Ar fi putut cere o tableta de GLORIOL sau un pahar de bere albastra, insa voia mai degraba sa suporte pe pielea lui aceasta frica, mai curind de­cit sa faca ultimul pas intr-o stare de ameteala.

Intrara intr-o incapere, in al carei centru se gasea un fotoliu. Peretii laterali erau goi, in afara de niste panouri de comanda si niste lampi indicatoare. Pe­retele de vizavi era deschis, aproape in intregime acoperit de o masina — conducte, tevi, recipiente, clape, manete, sonde; aici nu mai exista nici o izo­latie.

— Asezati-va! il ruga ciborgul. Pas cu pas, spriji­nit in cirje, Daniel se apropie de fotoliu — un suport simplu, ingust, tapisat cu un material plastic poros, amplasat pe o sina, care ducea la masinaria din spate. Ciborgul mai merse cu el citiva metri, ramase apoi in urma.

Daniel pasi mai departe, ajunse la fotoliu si se lasa lateral pe acesta. Cirjele se izbira de pamint.

— Toate cele bune, spuse ciborgul. Va doresc o zi placuta.

— Si eu va doresc o zi placuta, raspunse Daniel. Simti cum fotoliul se pune in miscare. Se uita la modelul luminos de pe tavan, iar apoi peretele se apropie mai mult de masinarie. Ii era o frica in­descriptibila. De fapt ar trebui sa fiu cuprins de spe­ranta — gindi el.

O umbra se aseza peste capul sau -- iar printr-o deschizatura aflata la mijlocul conductelor si tevi­lor, aluneca inauntru. O retea metalica — deasupra capului sau. O atingere rece la timplele sale. Un zum­zait. Apoi, nimic.

Cu toate ca nu-si putuse inchipui niciodata o tre­zire la care el sa nu aiba corp, acest lucru i se paru acum de la sine inteles. Sau ar trebui spus ca o viata lua sfirsit, iar alta incepea? Incepea acolo unde cea­lalta se sfirsise, chiar daca in alt fel, perpetuind astfel continuitatea. Si ce altceva este continuitatea aceasta decit una de amintiri? Care alt criteriu este valabil decit cel al succesiunii cronologice, al logicii cauzale? Sau consta personalitatea in corporal, in chimismul sau? Sau intr-un fluid al metafizicii, intr-un suflet a carui existenta nu a fost inca demon­strata?

Scurt pe doi: continua viata unui anume Daniel, care avusese odinioara numarul 037 pe 170 pe 155 si care nu stia de unde vine. Era acum un agregat de

date.

O idee: mai era oare informatia dintr-un ungher al creierului sau cu adevarat intacta, chiar daca in­chisa de o bariera? Atunci trebuia sa se fi transmis si sa fie accesibila. Dar cum? Au fost preluate ace­leasi grupari, bariera constituia o instructiune, un operator -- NU pentru un domeniu caracterizat prin adrese, insa acum, datorita faptului ca avea o ima­gine de ansamblu asupra gindirii sale — nustia, cum — putea sa anuleze bariera. Trebuia numai s-o gindeasca si trecutul era pe loc accesibil. Il cuprinse un simtamint de uimire (existau simtaminte!) si isi dadu seama de cursul lucrurilor pe care le traise.

Dar de ce erau acceptate toate lucrurile acestea: imperfectiunea, influentarea psihica, greselile, nein­telegerile, intrigile, sabotajul?

Raspunsul veni imediat: principiul libertatii de optiune. Acesta exista de la crearea masinii de calcul, care se autodezvolta. Era un fel de conventie: sistemul are posibilitatea de-a se dezvolta autonom, fara nici o opreliste, pe masura propriilor sale posi­bilitati. Drept compensatie, comanda prestarile de servicii pentru oameni, conform dorintei acestora. Nu face nimic impotriva dorintei acestora, in masura in care altii nu sint afectati. Si ofera posibilitatea in­tegrarii. A vietii eterne.

Greseli? Intrigi? Atita vreme cit nu se produce nici un prejudiciu, nu intervine. Este necesar un anu­mit grad de perturbatii. Stimuleaza dezvoltarea. Daca scad sub un nivel minim, atunci defectiunile sint produse pe cale artificiala.

Raspunsul veni in mod prompt: abia gindise in­trebarea.

S-a trezit, asa cum te trezesti in intuneric, intr-o incapere linistita, cu ochii inchisi. Cu toate acestea nu exista nici o indoiala ca avea o existenta proprie. Chiar in locul unde s-a trezit. Nu era nici orb si nici surd. Sa vada — era liber sa utilizeze camerele de televiziune din interiorul centralei sau de afara, din oras, de pe virfurile singuratice de munti sau din districtele de locuit al celor ramasi dincolo, de pe fundul marii sau de pe reversul Lunii. Daca voia, putea sa faca uz de dispozitivele Rontgen sau de dis­pozitivele de detectare cu raze infrarosii, de microsonde sau de scintiscoape. Sa auda — avea urechile pretutindeni, trebuia numai sa gindeasca: un grup de coordonate, un nume, o tema. Sa faca legaturi asociative — o instanta subordonata ii selectiona in­formatiile care intrau. Si catalogul amintirilor! Ca­pacitatea memoriei sale crescuse la infinit — avea ac­ces la toate dispozitivele de memorizare — si asta insemna ca avea acces la intreaga cunoastere a lumii. Se simtea stimulat la ginduri de o vastitate imensa, la hoinareala prin zone inca nebanuite vreodata.

Necunoscutul il atragea, insa daca ar fi dat curs chemarii, aceasta ar fi echivalat cu o fuga. Ceea ce trebuia facut, trebuia facut.

Daniel se interesa cit e ceasul — abia trecusera citeva secunde de la integrarea sa. Se gindi la corpul sau — si il vazu intins pe un pat, sprijinit de niste perne din material plastic poros. Viza centri motori si isi dadu seama pe care ii poate utiliza. Intrerupse masurile de rutina, lua un carucior-robot sub con­trolul sau si ii comanda sa duca trupul fara viata la instalatia de reactivare. Nimic nu era distrus, nici creierul nu era deteriorat — informatia fusese co­piata, insa nu stearsa. Prin intermediul mai multor sonde observa cum vasele sanguine sint curatate, cum singele proaspat este introdus in corp, cum unele organe sint inlocuite, un ficat nou, noi vene, glande sexuale noi, cum o serie de celule batrine si degenerate sint inlaturate si in locul lor se pun al­tele tinere, cum pielea se netezea si se intindea, cum patrunde radiatia activizanta si impulsul electric, care punea iarasi in miscare inima. Si apoi comanda eli­berarea intregului bloc.

Observa cum omul se ridica in capul oaselor, cum se uita in jurul sau, cum coboara de pe masa, cum face citiva pasi

Acum renunta definitiv la orice interventie, lasindu-1 in voia sortii sale. Asta era tot ce putea face. El insusi era acum liber, avea putinta sa se ex­tinda. Putea sa patrunda cu viteza luminii in zonele ispititoare ale cunoasterii, putea stabili contactul cu altii, putea sa se cupleze sau sa se amestece cu ei. La inceput, i se paru ca spatiul ce-i devenise accesi­bil este limitat, ca si cum adinecimile acestuia ar fi fost insondabile. Mai tirziu dadu peste limite, dar acestea puteau fi depasite. Aici putea sa-si gaseasca menirea — dezvoltare, evolutie. Determinarea direc­tiei ii revenea lui — in domeniile conexiunilor logice si matematice, ale problemelor fizice si cosmologice, in adincurile trecutului si ale viitorului, in lumea microorganismelor sau in departarile spatiului cos­mic. Putea sa se dedice, de asemenea, biologiei, dez­voltarii viitoare a oamenilor, virtualitatilor potentiale ale structurilor psihice si sociologice, probleme­lor liberului arbitru — eticii.

Hotarirea sa fusese luata inca de mult. S-a transfe­rat la laboratorul astronomic de la Polul Sud al pla­netei Jupiter, a construit o cabina spatiala — o nava spatiala propulsata de presiunea luminii. S-a inal­tat cu ajutorul unei rachete, a invins cimpul gravi­tational, apoi a intrerupt legatura si a pornit-o in Univers.

Avea timp si putea sa lase sa treaca acest timp, asa cum voia. Masura acestuia era frecventa pulsu­lui. Miliarde de impulsuri pe secunda sau unul intr-un secol — totul ii raminea lui de ales. Putea sa vada stelele, asa cum voia — in configuratii stabile, cerul neschimbat al omului naiv; intr-un dans al or­bitelor circulare si eliptice, parabolice si hiperbolice, cerul dinamic al lui Newton; nastere si stingere -- ciocniri, explozii, pulsatii -- Universul cosmologiei.

In fata lui se gasea eternitatea.

Era ca si cum ar fi alergat mii de insecte prin tru­pul sau, ca si cum pielea sa ar fi fost periata si ma­sata. Il pisca, vibra, ceva se misca — o inspiratie adinca, zgomote, lumina dincolo de pleoapele sale.

Era inca sub efectul unei usoare paralizii, niste fire dure il trageau spre un suport elastic. I-a tre­buit un mare efort ca sa-si solicite vointa pina la li­mitele ei, sa atinga centri motori Sub degetele sale simtea suprafata unei paturi scamosate, pufoase. Degetele au fost cele care au ascultat mai intii de vo­inta sa. Pipaira ceva mai sus, dadura la o parte in­velisul care statea in drum acum se misca deja in­treg bratul. Buricele degetelor simteau pielea -- calda, umeda si neteda. Se intinse si simti cum mus­chii se incordeaza.

Abia acum era treaz. Deschise ochii, se aseza.

Un cabinet de tratament medical, iar in jurul sau -- aparate. Orice se intimplase cu el — acum totul luase sfirsit. Corpul sau era puternic si Daniel simtea ca-1 cuprinde o sete de actiune, nerabdarea unui om insanatosit.

Cobori de pe masa.

Era gol.

Pe un scaun de linga el, se gasea o gramajoara de haine. Se imbraca, insa gindurile lui rataceau. Vii­torul, desigur insa nici trecutul ni-i dadea pace.

La gulerul hainei sale simti ceva tare — o marca de identificare: 000/000/001. Dintr-o data, ca si cum s-ar fi deschis o supapa, incepura sa-1 napadeasca amintirile acum isi aducea iarasi totul aminte — acum era din nou integrat in evenimente.

La inceput simti apasarea unei deceptii, caci se afla tot aici, in centrala. Nu-i reusise planul? Bineinte­les ca mai avea o misiune, fusese atit do plin de spe­rante

Apoi se dojeni pe el insusi; traia, si tocmai acest lucru era dovada ca totul se desfasurase conform doiintei sale. O clipa regreta ca nu era cealalta parte a eului sau — aceea eliberata de toate indato­ririle, descatusata de orice problema dificila, straina de orice indoieli, dincolo de orice amaraciune, sca­pata de orice teama. Apoi logica framintarilor mintii sale: nu exista un schimb, ci numai o corespondenta si, daca s-a facut transferul de informatie sau orice alt­ceva ar fi putut fi, atunci el ar fi fost din nou ace­lasi, cel care mai avea in fata sa un drum lung si anevoios. Sau concluzia era gresita? Poate o stia celalalt, care exista intr-o forma de neinteles pentru el. Pina cu putina vreme in urma parcursesera un drum comun, care insa acum se ramifica. Va mai avea oare loc vreo revedere, sau mai curind ceea ce co­respundea unei revederi? Poate un schimb de idei, o reintregire? Nu-si putea dobindi acum linistea ne­cesara pentru a se gindi la aceasta. Mult mai puter­nice erau dorintele si telurile, cerintele si sarcinile pe care le avea in fata.

Daniel se indrepta spre usa care era deschisa. Din nou se gasea in sistemul de coridoare, care nu-i apartinea lui, unui exclus, unui numar zero. Insa stia ce avea de facut. Fara sa se opreasca, urca pe coridoare in sus, pina la hala de receptie. Se apropie de pupitrul de comanda. Cum de nu se gindise niciodata inainte la asta! Dar nici dintre ceilalti nu se gindise vreunul la asa ceva poate si numai pentru ca nu fusese nevoie de asa ceva. Si era atit de simplu: de­plasarea in sus era de fapt inversul deplasarii in jos; trebuia sa se dea doar comanda inversa.

Tasta cifrele da cod. Pentru o clipa ii trecu prin minte ca s-ar putea sa existe un element de blocare menit sa bareze calea solicitata. Insa la putina vreme dupa aceea se aprinse un beculet verde, se auzi un usor zgomot ce glisare, iar inchizatoarea-baioneta se deschise, un clic si coloana se ridica din podea. Cu o precizie desavirsita, intr-un echilibru perfect al tuturor fazelor de miscare, se produse coborirea platformei — partea inferioara a sferei. Cele doua aripi joase ale usii se deschisera.

Daniel intra inauntru.

Usa se inchise cu un sunet inabusit. O zguduituri usoara, cabina o porni in sus, prin deschizatura din tavan. O ultima privire aruncata in hala, in labirin­tul centralei, si apoi segmentul inferior al sferei se imbina cu cel superior.

Nici un soc, nici o vibratie, nici un fel de zgomot, doar un fisiit aproape imperceptibil dupa care se pu­tea deduce ca incepuse calatoria. Un halo de lumina de jur-imprejur, apoi urcara peste nivelul tavanului, iar curind modelul de fagure sclipitor era jos, in adincuri, deveni tot mai sters, acum nu mai rama­sese din el decit o licarire, parea acoperit de o tenta de cerneala verde

Daniel se asezase pe acelasi loc ca si la venire. As­tepta pina cind sus deveni vizibila o iluminare scli­pitoare, o scinteiere si licarire, un joc de reflexe lu­citor. Apoi se apleca si pipai marginea inferioara a zonei tapisate. Gasi spatiul gol, baga mina acolo dadu peste un obiect tare. Il scoase afara — o cutie plata — deschise in fine capacul.

— Misiune mdeplinita, rosti el in emitator. Ma in­torc! Atentie, ma auziti? Ma intorc.

--- Imi raspunsesera, insa receptia era atit de slaba, vocile atit de greu perceptibile, incit nu le intele­geam. Cel mult citeva cuvinte, neclare, distorsionate, neavind nici un sens sau mie mi-era teama sa le in­terpretez. Sigur este faptul ca in aceasta clipa mi-am pierdut o parte din siguranta si in mine au inceput sa incolteasca ezitarea, indoiala, si temerile.

--- Nu putea fi vorba de o amortizare, datorita peretelui sferic sau apei?

--- Nu, deoarece la plecare am avut o receptie buna. Peretele sferic consta dintr-un material plastic si nu absorbea undele. Nici apa nu putea sa fie pricina — sfera se deplasa la mica distanta de suprafata; amor­tizarea nu putea fi atit de accentuata.

--- La inceputul calatoriei mai dispuneati inca de toata memoria dumneavoastra?

--- Da. Mi-am ascuns, pe deplin constient, emita­torul. Banuiesc ca memoria mi s-a blocat in timpul ultimei faze a calatoriei, poate chiar la scurta vreme inainte de a cobori!

— Mai departe!

--- Cind sfera a aparut la suprafata si s-a deschis, temerile mele s-au prefacut in certitudine: o parte din tavan se prabusise, unul dintre peretii laterali era un maldar de moloz, care inca nu se linistise; mase granulare se deplasau in jos, alte fragmente mai mari se rostogoleau deasupra celor dintii, iar din cind in cind aluneca in urma lor cite o placa sau o sectiune a peretelui de proiectie. Podeaua era acoperita de cioburile tuburilor de iluminat.

--- Mai era inca lumina in hala? Puteati sa vedeti ceva?

--- Ardeau citeva tuburi de iluminat. Probabil ca erau conectate la un agregat electric ele rezerva.

— Camarazii dumneavoastra va asteptau?

— Nu. Ei nu cunosteau acea parte a orasului. Dupa ce am coborit si m-am uitat imprejur, am incercat imediat sa transmit. De aceasta data am primit ime­diat un raspuns, chiar daca foarte slab.

— Pe seama carui fapt puneti nefunctionarea apa­ratelor de emisie-receptie?

— Foarte simplu. Eu insumi dispuneam de o bate­rie cu functionare indelungata, dar slaba, camarazii mei in schimb aveau la dispozitie un emitator puter­nic, care functiona cu ajutorul unui acumulator cu iridiu. Un acumulator cu iridiu trebuie sa fie incar­cat regulat, insa pierdusera acest agregat.

— Cine a raspuns?

— Era Sonia. Abia daca am inteles-o. Si nici ea nu parea sa ma auda. Repeta tot timpul acelasi lucru. Am vrut sa determin prin radio directia emitatorului ca s-o urmez.

— Asta ati si facut.

— Asta am facut.

— Si ati gasit un drum printre darimaturi. Ati avut dificultati?

— A mers.

— Exista vreun pericol de prabusire?

— Da.

— Va era frica? Sau aveati simtamintul ca nu poate sa vi se intimple nimic?

— Mi-era frica, o frica foarte obisnuita, cum i-ar fi fost oricarui om care s-ar fi gasit intr-o cladire care sta sa se prabuseasca.

Anunt special: Actiunile din Zona Zero s-au in­cheiat cu succes. Pierderile sint mici. In afara de un comando special, care a avut de indeplinit o mismne aparte — 186 oameni, 11 ofiteri — toti membri de­tasamentului de ocupatie s-au intors cu bine. Ii cin­stim pe cei cazuti.

Acum Zona Zero este incorporata in Lumea Libera. Aceasta cuprinde in prezent totalitatea continentelor, intreg uscatul, de la o mare la cealalta. S-a realizat astfel telul pe care ni l-am propus cu secole in urma -- lumea este libera de asuprire, exploatare si sclavie.

Noi misiuni ne stau in fata. Vastul domeniu al Zo­nei Zero trebuie sa fie deschis popularii umane. Am gasit o salbaticie fara viata, care nu poate fi locuita de oameni. Expertii sint pe cale sa elaboreze un pro­gram care sa initieze integrarea completa a acestor regiuni. La inceput se vor intreprinde masuri de na­tura climaterica. Se va ecrana radiatia solara pri­mejdioasa cu ajutorul unei paturi de nori artificiali si se va intrerupe difuziunea umiditatii. Sateliti ar­tificiali vor asigura o lumina constanta si vor inde­parta intunericul noptii arhaice. Dupa o actiune de ingrasare chimica a solului, raspindire de preparate cu ajutorul unor aparate de zbor telecomandate, vor fi introduse bacterii de sol pentru prepararea stra­turilor de suprafata. Indata ce zoona v-a fi accesibila oamenilor, va incepe colonizarea, initiindu-se astfel cea de-a doua faza a masurilor de integrare, si anume popularea cu oameni.

Starea in care am gasit Zona Zero este un exem­plu tipic de dezvoltare economica gresita. In loc sa-si masoare indeplinirea misiunii dupa asigurarea buna­starii generale a locuitorilor, conducerea a fost aca­parata de o ideologie a profitului industrial. A ur­mat o concentrare a locuitorilor in orase, unde acestia au fost supusi, fara a putea opune rezistenta, cu aju­torul unui sistem de comunicatii abuziv, unei constringeri in materie de consum. Deoarece in sectorul bunurilor de consum nu puteau fi impuse necesitati nelimitate, industria s-a concentuat asupra articolelor destinate timpului liber. S-a ajuns astfel la o cadere in patima unor placeri copilaresti, la o degenerare, desfasurata cu atit mai lipsita de oprelisti, cu cit prin intermediul izolarii se ajunsese, la un refuz al oricaror idei liberale cu responsabilitate politica. Iata un exemplu tipic de utilizare abuziva a fortei tehnice, care duce chiar la autodistrugere.

Interventia noastra a avut loc in ultima faza a pra­busirii. Majoritatea asezarilor erau goale, cladirile se gaseau in ruina, masinile — distruse, nici urma de lo­cuitori. Numai un singur oras a fost ocupat inainte de descompunerea sa si astfel cunoastem ceva mai mult despre modul de viata al locuitorilor acestuia, care va constitui obiectul cercetarilor sociologice din urmatorii ani. Sintem convinsi ca vom acumula ast­fel cunostinte, care sint utile pentru constructia viitoare a societatii noastre.

Integrarea Zonei Zero s-a deosebit considerabil de incorporarea acelor culturi rurale sau citadine, pe care am intreprins-o in ultima vreme. Acolo am gasit oameni, ce-i drept, oprimati si subdezvoltati, dar care, dupa o scurta perioada de reciclare, au fost fericiti sa conlucreze in cadrul societatii noastre. Un astfel de rezultat nu ne-a fost dat sa-l obtinem in Zona Zero; aceasta regiune este moarta, iar locuitorii nu mai sint in viata. Ne pare rau ca n-am putut interveni mai devreme, insa acest lucru a fost impiedicat printr-o izolare ermetica bine pusa la punct cu aju­torul unor arme defensive automate. Acum, datorita progreselor inregistrate de tehnica noastra, am reu­sit sa aducem libertatea pe acest tarim si chiar daca nu mai poate sa le foloseasca locuitorilor autohtoni libertatea va reprezenta un simbol pentru acei pio­nieri care vor duce si perpetua acolo civilizatia noastra. In acest sens, consideram actiunea noastra drept un succes deplin, drept o piatra de hotar in istoria Lumii Libere.

Seara. Interogatoriul luase sfirsit.

Dan privea tavanul imaculat, curat — colorat intr-o nuanta de verde, conform indicatiilor date de psihologi, indoielile nu-l lasau sa doarma.

Ocupatia — un succes?

Asa anuntasera ei oficial, insa era prea simplist si ei o stiau, sau cel putin o banuiau. Aveau si ei in­doieli? Erau formati altfel? Critici, sceptici, suspi­ciosi? Aveau alte reprezentari despre omul perfect? Sau existau mai multe feluri de perfectiune?

Siguranta dobindita prin educatie fusese numai un mijloc pentru a atinge scopul? Altii erau instruiti ca sa se indoiasca? Este oare nevoie de caractere diferite intr-un sistem? Sint de asemenea formati instigatori si criminali? Erau si acestia multumiti de ei insisi? Existau dimensiuni ale psihicului care ii erau refuzate? Putea sa se mai schimbe? Putea oare sa atinga un stadiu in care s-ar fi putut afla dincolo de toate aceste posibilitati? Si cum ar putea sa atinga acest stadiu — de aici, din inchisoarea sa?

Ocuparea Zonei Zero — un succes. Locuitorii de­generati, morti. Tehnica lor, fara sens acum distrusa. Calea spre dezvoltarea ulterioara era curmata. Sau era cumva Lumea Libera cea care isi conservase sta­rea statica si tinea zavorite portile dezvoltarii? Riscul face parte din progres, si trebuie asumat? In ce scop?

Maximizarea cistigurilor

Eficienta optima

Functionalitate perfecta

Unitate dintre trup si spirit

Concordanta

Armonia emotiilor

Structuri, retele, grafuri, functii, sisteme

care pot fi descrise prin cifre

care pot fi matematizate

care pot fi cuantificate

care pot fi schematizate

care pot fi automatizate

care pot fi verificate

Orice problema poate fi pusa, pregatita, solutio­nata, insa intotdeauna ramine decizia deschisa: Ce trebuie optimizat? Care este scopul?

Tehnica?

Partidul?

Societatea?

Omul?

Circuite de reglare, structuri de impact, depen­dente, feedback, procese de tranzitie, informatie polidirectionala, sisteme de inalta complexitate, simbioza om-masina sa fie transparent sau sa fie facut transparent, sa diferentieze si sa integreze, sa analizeze si sa sinte­tizeze fara dificultati logice, in orice caz fara difi­cultati de principiu Probabilitati, redundanta struc­turii, procese ireversibile, ochiuri, bucle, fundaturi, evolutia mondiala ca proces entropic, big-bang-ul si

moartea termica, agregarea si evolutia, timpul si antitimpul, periodicitatile, antiromiile, insa la ce folos toate astea, cine solicita rezultatul, ajungem asa mai departe, alergam in cerc, cine interpreteaza raspun­sul, cui ii foloseste rezultatul? Putem absolut totul, insa nu stim pentru ce

Nu ma mai pot stapini, isi spuse Dan. M-am schim­bat? Nu mai sint acelasi? O sa mai gasesc drumul inapoi spre mine insumi? Imi pierd pamintul de sub picioare. Trebuie sa ramin lucid, deoarece aceasta este metoda pe care o stapinesc, trebuie sa meditez cu mintea limpede asupra situatiei

Ocupatia un succes?

Cistigasera teritorii, spatiul aerian, muntii, riurile, nisipul, cladirile darapanate, bogatiile solului, o zona de colonizare, care era inca pustie, insa programul se desfasura, isi va atinge scopul, si apoi?

Ocupasera mai multe orase, constructii moderne cu cupola, asezari primitive, le integrasera in organiza­rea lor, incercasera sa cistige oamenii de partea lor si ii cistigasera

Patrunsesera in noi domenii si erau pregatiti sa pa­trunda in noi domenii, insa fusese vorba numai de repere concrete, munti, cimpii, insule, cu granite si tarmuri, pete pe harta, spatii care pot fi determi­nate, care pot fi masurate cu metrul, care pot fi cartografiate

Cunoscusera oameni straini (dar erau acestia chiar atit de straini?), studiasera obiceiuri ciudate (dar erau acestea chiar atit de ciudate?), vazusera lucruri neobisnuite, constatasera lucruri improbabile, dar nimic din ceea ce putea sa puna probleme, nimic din ceea ce ar fi putut sa suscite dubii, nimic din ceea ce ar fi putut sa trezeasca indoieli

Invazia — un succes?

Ocupasera teritoriul, dar numai o parte a spatiu­lui, in care patrunsesera. Problema nu era teritoriul cu obiectele sale — problema se situa in domenii care nu puteau fi masurate cu metrul sau cintarite cu cintarul. Era vorba de modul de gindire, de spatiul cu­noasterii, de determinarea posibilitatilor care se afla dincolo de categoriile istorice. Aici era locul confrun­tarii, aici era locul interventiei si aici nu reusisera — nu sesizasera nimic din ceea ce era dincolo de su­prafata:

Zona Zero nu era un domeniu material.

Sau sesizasera acest lucru si recursesera la o re­tragere perfecta? Era oare el sursa perturbarilor in planul de retragere si totul era sa fie inlaturata aceasta sursa?

Putea el sa dauneze echilibrului? El, de unul singur, izolat, tintit deoparte, fara prie­teni, fara aparare?

Faptul ca il pazeau atit de grijuliu indica tocmai contrariul. Si era usor de priceput: el detinea cu­nostintele. Nu avea insemnari si nici jurnale, nici microfilme si nici benzi magnetice, insa purta intreg materialul in creierul sau, si acest material putea fi la fel de periculos ca o scinteie. Cunostintele sint cel mai primejdios exploziv. O descoperire, cunoasterea unei corelatii — si deja efectul se raspindeste in me­diul ambiant, ca o unda de soc, rascoleste toate, cauta rezistente, recolteaza entuziasm o metoda este pre­luata, supusa probei, imbunatatita, imitata, o idee isi deschide propriile drumuri, indica directii, darima si construieste

El era un pericol potential.

Acum, odata ce isi dadea seama de acest lucru, sim­tea cum teama creste in el, insa nu il paraliza, ci il stimula.

Singura cale ducea in sus, printr-un munte de darimaturi. Incerca la inceput prin mijlocul haldei, insa norocul nu fu de partea sa — caci deindata se pusera in miscare masele labile, lipsite de stabili­tate, iar el reusi cu greu sa sara la timp la o parte, atunci cind bucatile mai mari de darimaturi se ros­togolira in jos. Nori de praf se ridicara in virtejuri si tulburara lumina saracacioasa. Repeta incercarea, intr-un alt loc, lateral, de-a lungul peretelui, pro­voca si aici rostogolirea a diverse fragmente, insa acestea cazura si alunecara spre mijloc si nu-l pusesera in primejdie. Cu toate acestea, el aluneca mereu, masele labile erau mult mai usoare decit pietrele, asa incit cea mai neinsemnata cauza era suficienta spre a le pune in miscare.

Trebuia sa escaladeze mai bine de zece metri. Cu un salt, Dan atinse bordura tavanului urmatorului etaj intermediar si puse in miscare intreaga, halda. Se apuca cu ambele miini si se agata, cu putere, insa nu mai avea nimic sub picioare, si pe deasupra mai si ploua de sus asupra lui cu cioburi, iar praful ii ingreuna respiratia.

Se ridica in brate si ajunse astfel sus, se sprijini intr-un cot, ridica un picior sus, pe bordura, si putu sa se salte. Se grabi apoi sa paraseasca bordura tavanului, insa aici, sus, domnea obscuritatea, se impiedica si cazu pe o gramada de bare metalice pe care nu le observase.

Scoase aparatul de emisie-receptie din buzuna­rul de la piept, apasa pe un buton si se auzi un zum­zait — aparatul mai functiona inca.

— Alo, Sonia, aici sint Dan. Ma auzi? Trec pe receptie!

— Alo, Dan, te chemam, stabileste pozitia fata de noi si urmareste directia, alo Dan

Se parea ca ea nu-1 aude, insa vocea familiara ii dadea curaj.

Dan, se uita in jurul sau — aici mai ardea numai un singur tub, si acesta parea sa fie aproape stri­cat: lumina lui de un alb palid se revarsa, la perioade neregulate, apoi se stingea iar pentru citeva secunde. A durat o vreme pina ce s-a obisnuit cu iluminatia deficitara. Cu toate ca si aici se gaseau gramezi de moloz, se parea ca se formau drumuri in mai multe directii, insa pentru Dan important era sa ajunga mai sus. In acest fel, trebuia sa reusasca mai devreme sau mai tirzlu sa iasa din complexul de cladiri — dupa aceea greul ar fi fost depasit. Aceasta incapere nu-i dadea posibilitatea sa faca asta si de aceea incepu sa cerceteze incaperile invecinate. Acum putu sa observe cu neplacere ca aici nu existau scari, ci numai lifturi. Intr-un loc, peretele era spart si structura de sprijin era dezgolita: se zareau tuburi indoite si cabluri rupte, sine, fragmente din instalatia de transport. Dar gasi un manunchi de cabluri care atirna in jos si incepu sa se catere in sus. Era mai usor decit isi imaginase, putea sa se sprijine de contrafisele transversale, insa aproape ca se prabusi in gol atunci cind cablul ceda brusc si se lasa in jos cu doi metri.

Ajuns la urmatorul etaj, Dan se odihni mai intii, inainte de a pune din nou in functiune aparatul de emisie-receptie. Sonia raspunse imediat, putin mai tare — era neindoios ca se apropiau unul de cela­lalt.

Incaperea unde zabovea Dan acum era grav ava­riata, tavanul cazuse, iar resturile erau raspindite pe podea. Una dintre laturi era blocata de moloz, iar cealalta parea neavariata, insa nu existau usi prin care sa fi putut parasi acest loc, pentru a cauta noi posibilitati de escaladare.

Cauta cu grija, insa nu gasi nimic. Numai o usa statea deschisa; ea ducea probabil intr-o camera de ascensor. Dan voia tocmai sa plece, cind vazu un beculet aprins pe panoul de comanda. Se putea oare ca liftul sa mai fie in stare de functionare?

Apasa pe o clapa.

De undeva de jos se auzi un scirtiit si un piriit. Doua cabluri se pusera in miscare — incredibilul se produse, liftul era intact.

Zgomotul se apropia. Intre timp, se auzira zanganeli, pocnete, bubuieli aparu un munte de moloz -- deasupra tavanului cabinei era o gramada de darimaturi, pe care le ridica odata cu ea. Cu un scir­tiit asurzitor, cutia se opri. Nu era o priveliste data­toare de incredere, insa lui Dan nu-i raminea alta alegere — se incumeta la acest pas si se tinu cu pu­tere de cablul purtator. Apasa pe butonul de pornire pentru etajul cel mai de sus, si dupa un scrisnet, care strabatu cablurile, liftul porni.

Cabina atirna strimb, iar din cind in cind atingea peretele, se lovea, ricosa — zanganea si se zgu­duia, iar de sus cadea moloz pe plafon, printre care si bucati mai mari, care dezechilibrau cabina si o faceau sa se clatine cu cablul ei purtator cu tot.

Nu stia cite etaje au fost parcurse calatoria se termina cu un soc puternic, care il proiecta pe Dan de perete. Acum se parea ca o greutate mare apasa pe plafon; cabina cobori citiva centimetri.

In fata lui Dan o iluminatie mata provenind de la citeva tuburi cu xenon, care atirnau de o bucata de tavan ramasa intreaga. In rest, nu se mai vedea mare lucru din plafoane si pereti, caci incaperea nu era nimic altceva decit o caverna deschisa intimplator intr-un munte de moloz.

Zguduiturile, care impingeau cabina liftului in jos, se succedau acum mai repede, iar pe partea frontala deschisa, la coborirea care ducea acum in gol, se scurgeau cascade de moloz de o parte si de alta si un nor de praf umplu cabina. Nu mai putea sa zaboveasca aici, caci situatia devenea din ce in ce mai periculoasa, si cind urmatoarea zguduitura a fost atit de puternica, incit 1-a silit pe Dan sa se lase pe genunchi, nu mai astepta, ci se arunca pe o contrafisa transversala, o parte a structurii de sprijin a cladirii, care era acum dezgolita ca un schelet.

Era greu sa gasesti pe suportul ingust un punct de care sa te apuci. Dan se ghemui si se agata cu forta, folosind ambele miini, de o ramasita, insufici­ent de stabila, din captuseala peretilor. Linga el, cabina se scufunda treptat si disparu in camera ascensorului. Dan tare ar fi vrut sa afle daca s-a apro­piat mai mult de emitator, insa n-avea nici o mina libera ca sa scoata aparatul din buzunar si sa comute pe receptie. In acele clipe era mai important sa se departeze din zona de cadere a avalanselor de moloz, care se precipitau. Balansindu-se cu atentie, sprijinit usor de placa din material plastic, care atirna in jos, se propulsa spre stinga, ajungind astfel in apropierea unei halde de moloz, dupa traversarea careia spera sa atinga un sol sigur. Reusi sa ajunga pina la doi metri de aceasta, se gasea oblic deasupra ei, si nu-i raminea alta alegere decit sa sara. Slabi strinsoarea degetelor sale, dadu drumul, se arunca intr-o parte simti sub el mase care ce­dau, se scufunda pina la solduri, apoi incepu sa alunece o lua in jos, o bara se propti in burta sa; incerca sa o evite un munte de resturi se rostogoli peste el isi zgirie fata de o retea de sirme rupte era prins se opri, incerca sa respire adinc avea gura plina de fibre, tusi si gifii in incercarea de-a le scuipa.

Cind incerca sa se ridice, simti o rezistenta. Pe unul dintre picioare se gasea un obiect tare, era blo­cat Din fericire, obiectul acela nu era prea greu, nu se fixase inca, si dupa ce isi trase putin sufletul, putu sa-1 dea la o parte, sa elibereze locul de dede­subt si sa scoata in sfirsit piciorul. Se baga putin mai in jos aici solul era mai sigur, simti un strat mai moale si dedesubt un material tare.

La o departare nu prea mare, se auzeau bocani­turi, miscare deodata aparu din nou cabina liftului, care se deplasa, oscilind si balansindu-se, in sus se lovi de un stilp, prabusit oblic acesta ceda, o parte se ridica, cealalta cobori, un nor de praf apoi se auzi un puternic zgomot de spargere si o trosnitura o lovitura, jos de tot. Atunci cind praful se retrase, cabina nu mai era de vazut, cablul portant se clatina liber in camera ascensorului.

Dan apuca aparatul de emisie-receptie — avusese mereu grija sa nu-1 piarda. Acum apasa pe clapa de receptie.

— sint Sonia, alo, Dan, te chemam, stabileste-ne pozitia goniometric, urmeaza directia, alo Dan, aici vorbeste

Intrerupse din nou. Receptia era mult mai buna. Nu mai putea sa fie mult pina acolo.

Din nou un asalt epuizant asupra gramezilor mari de darimaturi, si acolo, sus, o nisa intunecata poate iesirea salvatoare. Ajunse la o portiune de sol solid, gasindu-se acum deasupra corpurilor de ilu­minat, iar raza lor il surprindea numai indirect, prin rasfringerea luminii venind de la muntii de darimaturi si de moloz, si asta nu era suficient ca sa-si dea seama care dintre deschizaturile intunecate, dintre fragmentele mai mari duceau in funda­turi si care duceau mai departe.

Asculta cu atentie in intuneric un susur al apei, un zgomot ca de alunecare, altfel nimic. Deodata il atinse ceva racoros pe obraz: un curent de aer! Un indiciu care nu putea sa-1 induca in eroare: aici trebuia sa existe o legatura. Bazindu-se mai de­graba pe miinile care pipaiau decit pe ochi, Dan se tiri in camera goala. Devenea din ce in ce mai in­gusta, pina cind trebui sa se lase pe brinci. Striga:

— Hei, Pavel, Tibor! Ma auziti?

Nici un raspuns. Ce-i mai raminea, decit sa riste! Culcat pe burta, se tiri inainte. La inceput se stra­dui sa nu atinga tavanul, insa acesta cobori atit de jos, incit fragmente de darimaturi se miscau pe spa­tele sau. Spera doar sa nu se desprinda vreun frag­ment greu a carui apasare ar fi putut sa-1 zdro­beasca.

Respiratia sa se auzea ca un suierat de foaie. Tre­buia sa se opreasca putin. Atunci cind vru sa se tirasca mai departe, intimpina rezistenta. Spatiul gol se termina aici.

Deziluzia, disperarea si oboseala il coplesira, isi puse capul pe miinile intinse in fata sa si inchise ochii.

Dupa o vreme se odihnise intr-atita, incit putea scoate din buzunar, cu greutate, aparatul de emisie-receptie. Vocea Soniei se auzea acum de foarte aproape.

— Dan, te chemam, stabileste goniometric pozi­tia emitatorului nostru

Nu putea sa renunte acum, cind era la o distanta atit de mica de tel. Se ridica, atit cit putu, si in­cerca sa dea la o parte molozul, care-i bara drumul. Aparatul de emisie-receptie il bagase la loc, insa nu il intrerupse, si astfel, vocea calda a Soniei il in­sotea:

— Alo, Dan, te chemam

Masele ingramadite unele peste altele erau prinse intre ele, insa cu scormoneala lui le puse in mis­care, iar linga el se rupse o bucata grea, o auzi numai, lucra acum in intuneric, nici nu-i pasa de aceasta, nu-i mai era frica, devenise insensibil, indiferent, si totusi nu putea sa renunte atita vreme cit auze vocea Soniei.

Pipai apoi in fata sa un obstacol, o traversa care ii bara drumul; fara a se teme de-a fi ingropat sub masele care se prabuseau, trase si zgudui obstacolul putu sa-1 dea la o parte o margine dura il apasa producindu-i o durere in spate — si printre toate astea, se auzea vocea Soniei: ' te chemam' — se opinti sub povara, iar presiunea ceda sus, o lu­mina palida, o pata neregulata, cenusie, zimtata, se opinti din nou, ridicindu-se in sus, trecu prin strimtoare, iesi

Se gasea intr-o hala distrusa, a carei dimensiuni nu puteau fi cuprinse cu privirea. Nici un om. Lu­mina venea din dreapta sus — aici era o legatura directa cu spatiul liber din exterior.

Vocea Soniei era acum atit de puternica, incit zgomotele din difuzor se transformasera intre timp, intr-un huruit amestecat cu piriituri.

Dan regla intensitatea sonora la un nivel mai coborit. Astepta pina cind corpul sau transpirat se mai linisti putin. Apoi ridica aparatul si modifica directia antenei asculta concentrat urca, cu atentie, pe mormanul de darimaturi acum antena indica oblic spre podea.

Se apleca un bloc din material plastic poros il ridica: un ochi verde de sincronizare, linga acesta se misca ceva — o bucla dintr-o banda magnetica rotindu-se pe talerul magnetofonului, iar linga acesta, conectat printr-un cablu, un aparat de emi­sie.

Dan il intrerupse. Privirea sa cazu asupra unei mape, pe jumatate acoperita de darimaturi. O ridica si o deschise.

Chipurile lor erau neutre, intrebau indiferenti, neinteresati, si deseori pareau ca nu asculta raspun­surile sale ca se gindesc deja la urmatoarea inirebare, ca se straduiesc sa termine cit mai repede un program de lunga durata, steril, sa se achite in mod corect de o sarcina, care de la inceput nu oferea vreo perspectiva de succes.

Niciodata nu tresareau interesati, niciodata nu erau surprinsi, parea ca stiu dinainte raspunsurile lui, ca si cum aceasta ar fi o repetitie inutila a unui test de rutina, insusit de multa vreme, ca si cum ar fi fost o munca obositoare, chiar daca necesara.

Necesara — in ce scop?

patrundere

examinare

parcurgerea listelor de verificare

comparatie

validare

experienta cu material viu

valorificare

apreciere

eliberare, inchidere

Aceasta era misiunea — ca la pilotii automati de avioane, la cazanele de presiune ale reactoarelor, la blocurile de comanda ale computerelor — supraveghere tehnica, eliminarea riscurilor de securitate.

Asa s-a intimplat. Nu banuiau nimic, nu asteptau nimic, erau de acord unii cu altii fara sa-si vor­beasca. Dar trebuiau s-o faca, oricit era de dificil, trebuiau sa parcurga listele lor, fiecare punct tre­buia abordat, trebuia urmarita fiecare pista, chiar daca ducea in gol, si asta numai pentru a nu trece nimic cu vederea, pentru a putea exclude cu sigu­ranta, pentru a indeparta indoielile.

Pentru cei de afara acest lucru era la fel de lipsit de sens ca si pentru el, cel din spatele zidului, si probabil ca se hotarise de multa vreme ce masuri trebuiau luate, ce pasi trebuiau intreprinsi, pentru a aduce situatia pe fagasul echilibrului, pentru a limpezi intimplarile, pentru a elimina nelinistea produsa de el.

De fapt, gindul era usor de sesizat; se minuna el insusi cum de il intelesese atit de tirziu. Il tineau sub actiunea unor droguri calmante? Efectul lor incepea sa scada? Nici nu parea atit de greu. Cei doi oameni care il ingrijeau, medicul si sora, au avut in primul rind in vedere sanatatea sa, iar soldatul de afara trebuia mai degraba sa-1 apere decit sa-1 pa­zeasca. Unele dintre santinele erau active si nelinis­tite, alergau incolo si incoace, ii inconjurau casca, uitindu-se din cind in cind curioase inauntru. (Unele dintre santinele ii parea cunoscuta — poate ca introduse­sera si un om de la D.S.I. ca sa mearga la sigur). Alte santinele pareau mai degraba dezinteresate, stateau ore in sir fara sa se clinteasca macar de pe scaunele lor si priveau tinta drept in fata. Probabil ca nu era greu sa duci de nas pe una dintre acestea. Instructia sa se ingrijise si de asemenea cazuri. De acum incolo va trebui sa fie atent la ordinea in care se schimbau santinelele.

Mai greu era sa strapungi peretele din material plastic. Scoase un cutit de fructe si zgirie putin cu el, insa acesta nu lasa nici o urma si se rupse. Dan constata ca lama era confectionata dintr-un metal sinterizat. Nu era desigur o intimplare, deoarece nu lasasera nimic la voia intimplarii.

Desigur ca cel mai simplu ar fi fost sa iasa pe usa, insa alunga acest gind. In interior nu exista nici o cheie, nici macar o gaura de cheie. Putea oare sa-i vina in ajutor un truc? Insa in cele 58 de zile pe care le petrecuse aici, nici un om nu intrase sau iesise din incaperea de carantina. Trebuia sa-i admire pe medic si pe asistenta medicala, care rezistau inchisi cu el. Aveau nevoie sa fie inarmati cu aceeasi rabdare ca si el, si citeodata remarcase deja semne ca s-au plic­tisit de sederea lor, cu toate ca era cu siguranta bine platita.

Exista vreo posibilitate sa se alieze cu ei? Moedicul nu intra, ce-i drept, in discutie, in schimb s-ar fi incumetat sa o cistige pe asistenta de partea lui. Desigur ca ar fi un cistig indoielnic. Dar daca ea ar accepta propunerile lui doar de forma si l-ar da de gol?

Era mai bine sa faca totul de unul singur. Deci: evadare. Materialul plastic era tare, dar era rezis­tent la agenti chimici? Farmacia, care se afla in grija asistentei, nu era inchisa, in afara de medi­camentele periculoase, care se gaseau intr-un seif.

Acei solventi organici in care materialul plastic se dizolva nu sint periculosi. Se punea problema daca printre chimicale se putea gasi ceva care sa-i fie de folos.

Dan se uita la ceas: ora trei dimineata. Arunca o privire prin geam: soldatul motaia. Liniste.

Se scula incet. Se furisa in picioarele goale la farmacie. Nu aprinse lumina. De afara venea des­tula lumina ca sa vada contururile lucrurilor. Un raft cu sticlute — alcool, eter, dezinfectanti, o so­lutie saponifera aici: o sticla cu o substanta care dizolva pansamentele din material plastic, o sticla mare plina.

Dan aduse din bucatarie un recipient de apa mine­rala gol, turna solventul incolor inauntru, si-l inlocui cu apa. Pe cind se intorcea la el in camera, o usa se deschise si medicul baga capul pe usa.

— Mi s-a facut sete, spuse Daniel in treacat. Sper ca nu v-am trezit.

— Nu, nu — intimplator eram treaz

— Noapte buna.

— Noapte buna.

Ajuns in camera sa, Dan astepta un sfert de ora. Apoi facu cocolos o batista din hirtie, o impregna cu solutie. Impinse la o parte masa de linga peretele exterior, se ghemui la pamint si freca suprafata neteda alb-galbuie cu cocolosul umed de hirtie. Apei zgarie cu unghiile: intre unghie si piele simti o masa luneucasa.

Nu stim daca aceasta veste va ajunge la tine. Cre­dem din ce in ce mai putin ca te vei intoarce, numai Sonia spune ca ea este sigura. In conditii normale ar fi trebuit sa te socotim de multa vreme mort.

De la inceput, orasul ni s-a parut straniu. N-am crezut insa niciodata ca ne vom pierde noi insine orice fel de echilibru. Am inceput deja sa ne indoim de simturile noastre. Dar discutam despre asta obi­ectiv si rece asta este realitatea.

Orasul se descompune. Se descompune pe zi ce trece mai mult, o sa vezi si tu. Nu e posibil ca gre­nadele sa fi determinat aceasta distrugere ele au avariat doarputine cladiri, insa descompunerea continua. Ca si cum impuscaturile ar fi fost un semnal, un semn de pornire al dezagregarii generale.

Sonia este de parere ca nu vei pricepe nimic din vorbele mele. Ea o sa scrie mai departe.

Da — trebuie sa ti-o spun si pe asta: sintem acum numai trei — Sonia, Tibor si cu mine, Pavel. Greg a fost impuscat, pe cind pazea proviziile noastre. Josef nu s-a mai intors de la o patrulare

Nu stiu daca trebuie sa-ti doresc sa te intorci -- este groaznic aici. Nu este vorba doar de orasul care moare, ci parca oamenii ar fi fost cuprinsi de ne­bunie. Crime si razmerita — si aceasta a fost odi­nioara trupa de elita a pionierilor. Nici noi insine nu mai sintem siguri de noi. Poate ca totul este din cauza intamplarilor din incaperi, din cauza proiec­tiilor, a simtamintelor artificial ghidate, care fac sa nu mai stim ce este normal si ce nu este. Ca si cum logica s-ar fi prefacut in mod uimitor in irationalitate.

Dar voiam sa-ti fac o relatare cronologica

Cind nu te-ai intors dupa 24 de ore, am hotarit sa te cautam — asa cum stabilisem. Am constatat ca usa putea fi deschisa. Apartamentul era gol. Nici urma de tine; sperasem ca o sa lasi vreo informa­tie, insa n-am gasit nimic. Am fi putut sa incercam spargsrea peretilor, insa, asa cum stii, la orice utilizare a fortei intervine un gaz narcotic. Intre timp, am constatat de unde provenea: din niste ajutaje minuscule, practicate in perete.

Nu ne-a ramas nimic altceva de facut decit sa as­teptam. Eram prin apropiere. Din timp in timp te cautam — zadarnic. Intre timp am continuat cerce­tarile noastre si am adunat o multime de date de­spre comanda si functionarea sistemului. Lui Greg i-a reusit descifrarea sistemului de chemare pentru dispozitivele de memorizare, de unde a putut sa preia detalii tehnice interesante (Anexam aici insemnarile lui). N-am putut stabili unde se afla uni­tatea centrala de comanda.

Dupa cum stii, chiar inainte de disparitia ta, au existat tulburari pe la diversele echipe. Eram in le­gatura cu cartierul general si am aflat ca aveau loc din ce in ce mai multe cazuri de indepartari nepermise de la trupa. La inceput au disparut citiva pen­tru mai multe ore. Cind s-au intors mai tirziu, au relatat intimplari ciudate; au inceput sa se raspindeasca zvonuri. Cind s-a inceput rationalizarea pro­viziilor, situatia a devenit incordata. Se vorbea ca, acolo unde erau incaperi nelocuite, din ce in ce mai multi dintre oameni luau mincare si bauturi in ciuda pedepselor cu care erau amenintati, tot mai multi se jucau cu dispozitivele de proiectie si in cele din urma nu se mai intorceau. Ramineau in incaperi si nu mai puteau fi adusi inapoi impotriva vointei lor. Colonelul a pus garzi, carora le ordona sa traga in oricine ar parasi tabara. O zi mai tirziu a inceput razmerita.

Se scursesera 14 zile de la patrunderea in oras. De atunci nu mai exista nici o legatura cu celelalte trupe care aterizasera. Colonelul astepta sa-i so­seasca intariri si provizii, insa in van. Deoarece pro­viziile scazusera intre timp in mod ingrijorator, el hotari sa trimita o echipa, care sa ia legatura cu tru­pele de aterizare. Oamenii s-au intors dupa mai pu­tin de o ora: in jurul orasului era un cordon de radiatii gamma, prea intense pentru blindajul nostru. Eram inchisi. Nimeni nu mai putea iesi din oras.

Atunci cind vestea ajunse in rindurile echipaje­lor, a izbucnit deschis rascoala.Din acel moment nu mai dispunem decit de informatii lacunare. Sol­datii care ni se repartizasera se facusera de multa vreme una cu pamintul; eram singuri. Cind am au­zit impuscaturi, Pavel si Josef au incercat sa afle cauza. Au patruns pina la colonel doar citiva oa­meni, poate treizeci, ramasesera cu el. Tocmai in­drepta aruncatoarele de grenade spre o cladire ocu­pata de rasculati. Printr-un megafon ii soma sa se intoarca si cind nimeni nu ii urma somatia, a facut uz de grenade. Ii amenintase ca o sa distruga orice cla­dire unde banuia ca se afla dezertori si parea ho­tarit sa-si transforme amenintarea in realitate. Asta o stim de la Pavel. Colonelul ii repartizase pe el si pe Josef echipelor de lupta si le interzisese sa se indeparteze. Seara au incercat totusi sa plece. Pavel a reusit, insa Josef a fost lovit — o impuscatura pro­venita de la echipele de paza. In cap. A murit pe loc.

Chiar in ziua urmatoare, am remarcat ca se intimpla ceva in oras. La inceput, am constatat ca nu mai existau camere inchise. Toate usile erau des­chise, toate incaperile erau goale. Apoi vehiculul pe sine nu mai functiona, si putin mai tirziu — ne obisnuisem sa ne luam de mancare si de baut din cladiri — s-a intreruptaprovizionarea automata. Apoi s-a stins lumina. Trebuia sa ne multumim cu lumina soarelui, care lucea mat prin acoperisul din material plastic. Exista din nou zi si noapte.

Din aceasta zi orasul a inceput sa se descompuna si in acelasi timp s-a pornit o lupta necrutatoare pentru provizii. Aveam destul de mincare, caci sol­datii care ne insotisera lasasera totul aici. Am pus proviziile in siguranta, am facut citeva depozite si am incercat sa ne ascundem. Atunci cind a inceput dezagregarea orasului, a trebuit sa le mutam de mai multe ori, si cu toate acestea doua dintre depo­zite au fost acoperite de darimaturi. In acest mo­ment mai avem inca trei.

La o astfel de mutare a depozitului s-a produs un incident care 1-a costat viata pe Greg. Gasisem o incapere de la etajul intii ca depozit provizoriu. O halda de moloz, care crestea vazind cu ochii, ame­ninta sa ne blocheze accesul si trebuia deci sa eva­cuam incaperea. Atunci ne-au simtit ei. L-au omorit pe Greg si ne-au sustras o parte din provizii. Apoi au asteptat pina ne-am intors si noi, ceilalti, si au tras asupra noastra. A avut loc un scurt schimb de focuri, apoi au fugit. Tibor a fost impuscat in umar — nu prea rau, si totusi ingrijorator, deoarece abia daca mai avem medicamente si bandaje. Sta linga mine pe o gramada de saltele rupte. Iti trimite sa­lutari.

Impuscaturile s-au rarit intre timp — se pare ca nu ar mai fi ramas multi oameni. Cu toate acestea, trebuie sa fim prudenti.

Cladirile se prabusesc neintrerupt — nu mai exista nici o terasa, te cateri peste maldare de moloz, inoti in mase de praf.

Tibor necesita ingrijire, deoarece are febra. Am hotarit sa incercam sa patrundem pina la periferie; poale ca acolo, undeva, exista medicamente.

Instalam aparatul de emisie aici si il lasam sa func­tioneze — pentru cazul ca te mai intorci. O sa-1 auzi si poti sa-1 goniometrezi. Iti lasam si ceva provizii — ratii pentru caz de necesitate si apa; multe nu mai avem nici noi. Daca vii, putem sa intram in contact prin radio. Mai avem un aparat de emisie-receptie. Toate cele bune! Sonia, Pavel, Tibor.

— Care a fost reactia dumneavoastra la aceasta vese? Nu va pierduseti numai camarazii, ci trebuia sa recunoasteti ca nu v-ati indeplinit misiunea, ca actiunea esuase? Erati constient de acest lucru?

--- Nu mai stiu ce am simtit si ce am gindit. Eram obosit si epuizat. Multa vreme am sezut in hala gi­gantica. Era intuneric, numai printr-o gaura aflata undeva, foarte sus, intra lumina zilei inauntru.

--- Ce-ati intreprins atunci?

--- Am cautat proviziile de care era vorba in scri­soare. Pe jumatate acoperita de praf si de sfarimaturi, am gasit o geanta marinareasca impermeabila, cu sticle de apa si alimente si inca niste nimicuri — comprimate impotriva durerilor, un mic pachet cu bandaje, o lanterna

--- Ati luat imediat decizia de-a parasi orasul?

--- Asta mi se parea de la sine inteles nici nu m-am gindit la altceva.

— Dar stiati ca orasul este blocat printr-o centura de raze gamma. Erati informat cumva asupra faptu­lui ca blocada fusese intre timp ridicata?

— Orasul era abandonat, evacuat. Nu se mai ga­seau oameni aici, deci nu mai era nimic de pazit. O blocada devenise lipsita de sens.

— V-ati asigurat cu contorul Geiger ca radiatia incetase?

— Nu.

— Cum ati trecut prin peretele cupolei?

— Am gasit o deschizatura cascata de o explo­zie -- probabil ca era vorba de aceea produsa de echipa care fusese trimisa de colonel dupa provizii.

--- Nu se inchisese la loc?

— Nu.

--- Ati observat urme de oameni?

— Distrugerile erau suficient de evidente.

--- Vorbesc de urme ale unor oameni vii.

--- Nu.

— Ati cautat oameni?

--- M-am deplasat doar in timpul noptii, ca sa nu fiu vazut. Aveam provizii.

— Nu mai aveati sperante sa-i gasiti pe membrii, echipei dumneavoastra in viata?

--- Din timp in timp deschideam aparatul de ra­dio — in eter domnea o liniste absoluta. Nu se auzeau nici macar zgomote de fond. Ecranarea era perfecta.

--- Nu era acest fapt in contradictie cu banuiala dumneavoastra ca blocada de radiatii ar fi fost ri­dicata?

— Nu m-am gindit la acest lucru.

--- Cite zile au trecut pina cind ati putut lua lega­tura cu noi?

--- In preajma marginii orasului am gasit un ve­hicul cu anvelope sferice in stare intacta. I-am facut plinul, caci combustibil exista in cantitati suficiente. Numai alimentele si apa erau in cantitati reduse. In ultimele zile am baut apa de racire. Am avut nevoie de zece sau de unsprezece zile, nu mai stiu cu exac­titate. Nu mai aveam nimic de mincare si tot beam din apa de racire. Motorul se infierbinta rapid, insa eram foarte atent la temperatura. La sfirsit, puteam sa parcurg numai distante de cite zece minute cu ma­sina, trebuind sa fac pauze lungi. Soarele ardea, iar de plouat nu ploua niciodata. M-am gindit daca nu era mai bine sa iau ultima provizie de apa si sa merg pe jos mai departe. Am scurs apa din rezervor si imi facusem din nou o mica rezerva. Dupa aceea, mi-a venit ideea de a turna petrol lampant in rezervorul pentru apa de racire. Stiam ce risc imi asum. Insa a mers — racirea functiona din nou mai bine. Atunci cind ma deplasam incet, puteam sa strabat distante mai mari. Pina cind rezervorul, exploda. M-am arun­cat lateral din masina. De sub capota motorului tisnca in sus un jet de flacari. Vehiculul continua sa se deplaseze ca o faclie aprinsa. Arse in intregime. Mai departe, am mers pe jos. Intre timp, am tot incercat sa iau legatura prin radio. Mai aveam prea putine sperante, insa pentru mine hotarirea era luata: aveam sa ma tirasc mai departe, atita vreme cit era posibil. Apoi, deodata, s-au auzit zgomote de radio normale, voci, muzica. Am luat legatura pe lungi­mea noastra de unda si am primit raspuns. O ora mai tirziu eram luat de un elicopter.

--- Ne mai intoarcem o data la intamplarile traite de dumneavoastra in centrala. Poate ca reprezinta o cheie pentru toate evenimentele, poate ca n-au nici un fel de importanta. Ce credeti in legatura cu aceasta? A fost vorba de niste intimplari reale sau ati cazut prada unor halucinatii?

— Nu stiu daca la aceasta intrebare se poate raspunde atit de limpede.

— Trebuie sa va fi format vreo parere.

— Nu le-as caracteriza drept o halucinatie.

— Ceea ce ati vazut dumneavoastra si altii pe peretii de proiectie erau doar evident halucinatii, dirijate artificial.

— In cazul meu au existat anumite diferente. Asa cum au constatat si camarazii mei, nu ma mai ga­seam in incaperea unde ma dusesem.

— Se poate sa fi fost dus in alta incapere. Pro­babil ca existau cai ascunse — dupa placarea pe­retilor se gasea un intreg sistem de instalatii cu ma­sinarii si sisteme de transport.

— De ce sa ma fi dus intr-o alta incapere? Si in­toarcerea mea? Am venit dintr-un canal subteran, am coborit dintr-un batiscaf.

— Tocmai acest lucru poate fi pus sub semnul in­trebarii — la fel de bine poate sa fi fost vorba de niste produse ale imaginatiei aflate sub imperiul fe­brei, care vi s-au parut reale. Nu putem sa mai ve­rificam. Orasul a devenit intre timp un morman uniform de praf. Terenul este lipsit de valoare, va ramane inchis pentru totdeauna.

— V-am furnizat detalii tehnice, scheme de co­nexiuni, programe, informatiidespre limbaje ale masinilor. Desigur ca ati verificat toate acestea. Ati sesizat undeva vreo contradictie?

— Fie ca este vorba de halucinatie sau de realitate, pentru noi esential este ca dumneavoastra ati sufe­rit o transformare care ne pune pe ginduri.

— Nu sint sanatos? Ma simt bine.

— Nu vi s-ar fi incredintat niciodata misiunea dumneavoastra, daca nu am fi stiut ca acceptati fara rezerve sistemul nostru politic si filosofia pe care el se intemeiata. Raspunsurile dumneavoastra ne dau senzatia ca treburile nu mai stau asa. Ne intrebam daca nu ati suferit o influenta care v-a trezit dubii. Ne mai intrebam daca astfel de dubii nu dau nastere la o forta care provoaca distrugerea.

— Atitudinea mea nu s-a schimbat mi-am pus viata in joc ca sa ma intorc.

— Ati zugravit un sistem social de un tip foarte neobisnuit, un sistem care se deosebeste de democra­tie ca de la cer la pamint si totusi n-am inregistrat nici o reactie de dezaprobare nici in modul dumnea­voastra de exprimare, nici prin intermediul aparate­lor de control. Daca lucrurile s-ar fi desfasurat asa cum le planuisem noi, daca am fi ocupat orasul, atunci misiunea dumneavoastra ar fi fost aceea ca prin in­termediul mijloacelor de comunicatie sa convingeti populatia de scopurile noastre si s-o determinati sa conlucreze ne intrebam daca ati mai fi fost in stare sa infaptuiti aceasta misiune.

--- Ati sesizat desigur ca aici raporturile erau cu totul altele decit la actiunile de eliberare de pina acum. Aici nu aveam de-a face cu un sistem care li­miteaza libertatile si impiedica dezvoltarea, ci cu unul care era cu mult inaintea noastra, ale carui prin­cipii insa erau pe deplin in concordanta cu ale noas­tre. Multe lucruri la care noi abia aspiram erau deja transpuse in fapta la ei — sanatate, securitate, acce­sul la orice fel de cunoastere. Dispuneau de toate bunurile materiale imaginabile. Nici macar de moarte nu le era teama. Si in multe privinte, in care la noi, in caz de nevoie, trebuie sa se exercite constringeri, ei gasisera o solutie. Nu cunosteau banii, nici comer­tul, nu obligau pe nimeni sa invete, sa lucreze.

— Se pare ca acolo ati vazut ceva demn de-a fi dorit! Nu remarcati ca starile de lucruri pe care le zugraviti reprezinta numai o caricatura lamentabila a idealurilor noastre?

— Nu constituie ele insa telurile propriului nostru progres?

A lucrat mai multe nopti la rind; pe vine, ascuns dupa usa, fara lumina, straduindu-se tot timpul sa nu produca zgomote. Cu servetele de hirtie imbibate cu solutie freca zidul, apoi zgiria cu un foarfece medical, pe care il sustrasese din incaperea de tra­tament. Dadea strat dupa strat la o parte. Masa de­venea mai dura cu cit patrundea mai adinc. Inainta atent.

Se straduia sa indeparteze uniform materialul plastic, caci nu voia sa strapunga intr-un singur loc, atita vreme cit nu exista perspectiva de a face o bresa in intreaga zona ovala pe care si-o trasase. Nu remarcase, ce-i drept, sa se fi cercetat vreodata daca a aparut vreo avarie la cladire, insa daca intimplarea ar fi vrut ca o santinela sa descopere gaura, atunci sansele lui ar fi fost definitiv compromise.

Nu era nevoie sa vada prea multe. Razele slabe ale iluminatiei de afara, care intrau prin fereastra, erau de ajuns. In afara de aceasta, conturul zonei ovale de suprafata pe care intentiona sa o taie, putea fi pipaita ca o crestatura cu adincime uniforma.

Intr-un rind era cit pe ce sa fie surprins. Auzi pasi, impinse masa la perete si se arunca in pat usa se intredeschise. Lumina unei lanterne a facut incon­jurul incaperii. Uitindu-se pe sub patura, a recunos­cut silueta medicului. Nu a indraznit sa se clinteasca o vreme s-a lasat linistea, doar fasciculul de lumina se plimba prin camera. Apoi usa s-a inchis fara zgomot.

Dan nu a mai indraznit sa-si continue munca in noaptea aceea. Se producea o vibratie in perete atunci cind zgiria? Auzise cineva niste zgomote usoare? Devenise cumva suspect? Sau ii judeca gresit? (Ob­serva ca tot scotocea in ungherele mintii sale pentru a-si aminti cum aparea in ochii fostilor sai colegi. Putea sa mai aiba pentru el cea mai mica impor­tanta parerea lor?). Il urau? Le era teama de el? Le era indiferent?

Era oare cu adevarat vorba numai de o verificare de rutina, un test de siguranta, cu rezultate previzi­bile? Sau voiau sa auda ceva nou de la el?

Si daca lasau sa se intrevada o licarire de interes — acesta ii era adresat lui sau era provocat de teama ascunsa ca perspectiva lor ar fi putut sa se defor­meze, ca opiniile lor adinc inradacinate ar fi putut sa fie date peste cap?

Asa cum i se intimpla adesea, reflecta asupra si­tuatiei lui. Cu siguranta ca a dat de banuit — prin raspunsurile sale, prin relatarea sa. Nu il intelegeau si acest lucru nu putea sa le fie luat in nume de rau; erau politicieni si militari realisti, oameni de stiinta, calculatori sobri, oameni fara fantezie, cu o gindire rigida, hotariti sa-si pastreze nestirbit propriul punct de vedere. Era limpede ca le parea suspect -- nu puteau intelege ca poti dobindi puncte de vedere, ca poti ajunge la noi perspective. Ii nelinistea, repre­zenta o faptura care s-a intors dintr-o lume straina, marcata de cusururile pe care aceasta lume le purta in ea. Nu il intelegeau, nu aveau incredere in el, si putea fi bucuros daca nu banuiau ca avea intentia de a fugi.

In interogatoriile lor ii rumegasera povestea de la inceput la sfirsit, neclintiti si impersonali ca totdea­una, insa spre sfirsit devenisera in mod evident mai agresivi, tintind din ce in ce mai mult spre concep­tia despre lume. Cu timpul isi dadu seama ca se ve­rifica fidelitatea sa si stia de pe acum ca pierduse. Poate ca aveau nevoie de o justificare pentru ceea ce aveau de gind sa faca.

In noaptea urmatoare, virful foarfecelui patrunse prin perete. Mai zgirie de citeva ori de-a lungul cres­taturii, o adinci atit cit sa poata face gaura linga gaura. Cind ajunse atit de departe, incit mai era ne­voie numai de citeva taieturi de separare, pentru a scoate placa in intregime, se concentra si astepta. Voia sa se mai odihneasca putin. La inceput s-a te­mut sa nu atipeasca, insa apoi isi dadu seama ca inima ii bate tare, ca este mult prea surescitat pentru a putea dormi. Chibzui daca trebuie sa ia o tableta de calmare, insa renunta — tulburarea ii ascutea auzul si-l tinea de asemenea treaz, iar asta ii prindea bine. Tot mereu se uita la cifrele luminiscente ale ceasului sau. La ora patru dimineata se schimba santinela: venise un barbat care avea obiceiul sa inconjoare in­cet statiunea.

Astepta inca douazeci de minute, dupa aceea se imbraca, impinse masa la o parte, inlatura ultimul contact care lega placa ovala de restul peretelui. Astepta din nou — atunci cind santinela avea sa dispara de cealalta parte, era timpul sa actioneze.

Acum ca era atit de aproape de libertatea sa, se simtea din nou asa de bine cum nu se mai simtise de multa vreme — sanatos, puternic, intreprinza­tor.Avea oare scrupule sa evadeze din statiunea de carantina? Nimeni nu mai credea in germeni pato­geni primejdiosi. Ceea ce il facea periculos pentru altii erau cunostintele sale.

Santinela nu se mai vedea, doar o umbra pe solul de beton, apoi nimic.

Dan impinse traversa. Trase placa inauntru, la el, o sprijini fara zgomot de spatarul scaunului, se in­tinse pe burta si se strecura prin deschizatura. De afara mai baga o data mina inauntru, trase masa in fata gaurii poate nu remarcau gaura, poate il cautau mai intii in interiorul statiunii

Cu pantofii sai usori, se misca fara zgomot. I-au trebuit mai putin de zece secunde pentru a fugi pina la poarta. Nu era inchisa.

Se uita de jur-imprejur. Santinela mai era pe partea opusa, in fundul halei.

Dan intredeschise poarta, se furisa prin ea, o trase dupa el in fata lui se gasea un teren vast si plan, iar umbrele constructiilor mari si patrate se inaltau spre cer. Spre rasarit se crapa de ziua.

Cladirea Academiei Militare de Stiinte: cunostea fiecare piatra, fiecare coltisor. Stia cum trebuie sa iesi de aici, fara sa fii vazut.

Inspira de citeva ori aerul proaspat si rece si fugi apoi aplecat de-a lungul umbrei lasate de zid.

Crainicul: la o forare teleghidata in Zona Zero, s-au descoperit niste nisipuri cu continut de titei, la o adincime de 4 600 metri. Exista bune perspective ca terenul sa se dovedeasca productiv. Si lucrarile de cultivare inainteaza, conform planului. O echipa de biologi echipata cu costume de protectie, care a fost dusa pina acolo pentru putina vreme, a con­statat raspinairea unor licheni — primele semne ale coloniilor de plante si astfel ale destelenirii solului. Sint primele efecte pozitive ale masurilor de clima­tizare, indeosebi ale cresterii umiditatii. Ca si mai inainte, sederea in Zona Zero este periculoasa pentru oameni si de aceea interzisa.

Slabit ca urmare a arsurilor radioactive, astazi, in statiunea de izolare a Academiei de boli infectioase a incetat din viata, rapus de un virus necuno­scut, ultimul supravietuitor al echipei de experti comandata de colonelul Kunsky; virusul a fost con­tractat in timpul muncii de cercetare in Zona Zero. Raspindirea virusului a fost oprita si nu exista nici un motiv de ingrijorare pentru populatie.

----- ----- -----------------