Ti-am trimis toata literatura pentru teza. Invata! Succese!

Genul epic: romanul- Baltagul, de M. Sadoveanu

Genul dramatic-O scrisoare pierduta, de I.L. Caragiale

,,Baltagul" de Mihail Sadoveanu

Demonstratie ca e roman

Mihail Sadoveanu a fost unul dintre cei mai mari povestitori ai nostri, opera sa cuprinzand peste 100 de volume cu tematica diversa, printre care se numara si romanul ,,Baltagul", scris in 1930.

Romanul este o creatie epica, in proza, cu dimensiuni mari, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, la care participa un numar mare de personaje, oferindu-ne o imagine ampla asupra vietii.

Titlul acestui roman se refera la arma de aparare a ciobanilor, baltagul este folosit de catre Vitoria atunci cand il desemneaza pe Bogza. Desi nume de obiect, titlul simbolizeaza justitia neiertatoare, dar si ,,creanga de aur", initierea lui Gheorghita.

Actiunea se desfasoara cronologic, pe 16 capitole, avand o mare mobilitate, un cronotop vast. Spatiul in care se desfasoara actiunea este Magura Tarcaului pana la Vatra Dornei, iar ca durata din toamna pana in primavara. Ritmul este o constanta a constructiei epice si poate fi regasit nu numai in pasajele narative sau descriptive, ci si in cele dialogate.

Tema este cautarea si cunoasterea adevarului in legatura cu sotul Vitoriei, plecat de mult timp de acasa. Aceasta este convinsa ca Nechifor a disparut si dupa ce intreprinde o serie de investigatii se pregateste sa plece impreuna cu Gheorghita in cautarea lui Lipan. Drumul este anevoios, dar printr-o darzenie deosebita, printr-o inteligenta si o abilitate extraordinare eroina ia totul pe cont propriu si, in final, reuseste sa descopere adevarul si sa pedepseasca de dusmani.

Apar toate momentele subiectului dupa cum urmeaza: in partea I (capitolele I-VI) regasim expozitiunea si intriga. Aceasta parte are caracter expozitiv, prezentandu-se comunitatea dintr-un sat de munte, situarea in prim-plan a familiei Lipan, insistandu-se asupra chipului Vitoriei, a evenimentului care provoaca nelinistea Vitoriei Lipan si a portretului initial al eroinei.

In partea a doua (capitolele VII-XIII) este desfasurarea actiunii, avand caracter dinamic, linear (cautarea lui Nechifor Lipan), descrierea datinilor si a obiceiurilor din satele de munte.

In partea a treia (capitolele XIV-XVI) punctul culminant si deznodamantul sunt dramatice, aflam descoperirea, pedepsirea ucigasilor si indeplinirea datinei (ritualul de inmormantare a sotului ucis).

Actiunea incepe la Magura Tarcaului (in Moldova), infatisand-o pe Vitoria Lipan stand pe prispa si gandindu-se la sotul ei care plecase toamna la targ si nu se mai intorsese, desi trecusera peste saptezeci de zile.

Vitoria face o vizita preotului si vrajitoarei, gandind ca va afla ceva sau va fi ajutata in vreun fel, dar nu a obtinut nimic. Ea este indemnata sa mearga la manastirile Bistrita si Piatra Neamt, unde isi da seama ca barbatul este mort. Face rost de bani si pleaca in cautarea sotului, Nechifor Lipan. In drum, la Borca intalneste o cumetrie, iar la Cruci da de o nunta. Trece prin Vatra Dornei spre Brosteni, Borca, Sabasa si Suha, insotita de fiul sau, Gheorghita.

Din prezentarea actiunii, observam ca aceasta s-a desfasurat in locuri diferite din Moldova si a durat trei anotimpuri. Vitoria este cuprinsa de ganduri negre, toamna, cand natura este mohorata. Ea descopera adevarul primavara, cand toata natura renaste ca si ea, si hotaraste sa-si continue viata preluand si grijile sotului.

Ca in orice roman, si in "Baltagul" apar multe personaje, luate din toate categoriile sociale, pentru ca opera respectiva sa devina o fresca sociala. Deoarece actiunea este inspirata din "Miorita", cele mai multe personaje provin din lumea oierilor: Nechifor Lipan, sotia lui, Vitoria, Gheorghita, fiul lor, care deprinde tainele oieritului, baciul Alexa, cei doi ciobani ucigasi, Calistrat Bogza si llie Cutui.

Alaturi de acestia apar, ca personaje secundare si episodice reprezentantii bisericii (preotul Daniil, parintele Visarion, dascalul Andrei, maicutele de la manastirea Bistrita), negustorii (David, carciumarii Iacob si domnul Toma, mos Pricop), si chiar vrajitoarea Maranda. Cadrul social, economic, administrativ ofera cititorului posibilitatea de a localiza, in timp actiunea romanului (negustori, vanzarea produselor, administratia, prefectura, jandarmeria, telegraful, trenul etc).

Vitoria Lipan este personajul principal, care prin actiunile ei sustine firul naratiunii romanului. Nechifor Lipan este si el personaj in absenta, nu este implicat in actiune, dar este evocat de la inceputul pana la sfarsitul romanului de catre toate personajele.

Conflictul este o alta caracteristica a operei epice. Romanul are o tenta psihologica importanta: crima infaptuita in vederea castigului care va fi in final descoperita. Alt conflict psihologic evidentiat in roman este lupta interioara din constiinta asasinului intre sentimentul vinovatiei si speranta ca nu va fi descoperit. El se rezolva prin marturisirea crimei.

Modul de expunere dominant este naratiunea. Dialogul are si el rol in caracterizarea indirecta a personajelor, iar descrierea prezinta locurile si aspectul fizic al actantilor.

Tehnicile narative sunt bine imbinate: inlantuirea, evocarea, retrospectiva, anticipatia si suspansul.

Oralitatea .

In concluzie, se poate spune ca ,,Baltagul" indeplineste toate trasaturile definitorii ale unui roman: caracter epic, actiunea e desfasurata pe mai multe planuri, prezentarea e obiectiva, are un numar mare de personaje si prezinta imagini ample si profunde asupra vietii, stilul e concis, actiunea e dinamica. "Baltagul" este un roman social, politist, o monografie a satului, un roaman de dragoste, cu interferente de bildungsroman.

Rezumat pe capitole:

CAP. I

Dumnezeu, dupa dupa ce a alcatuit lumea a dat fiecarui neam cate un semn speific care sa ii deosebeasca de ceilalti.

Dupa ce a procedat astfel cu aproape toate popoarele, au venit la sfarsit si muntenii carora Dumnezeu nu avea ce sa le mai ofere si astfel le-a dat o inima usoara sa se bucure de ceea ce este al lor si femei frumoase si iubete.

Aceasta era povestea pe care o spunea Nechifor Lipan cel mai des. Acesta era plecat de mult timp si sotia sa, Vitoria Lipan, era foarte ingrijorata. Langa ea acum nu mai era decat cei doi copii cu care a ramas din cei sapte pe care i-a avut si din acestia doi unul era plecat.

Cel plecat era Gheorghita care s-a dus cu oile la iernat pe valea Jijiei. Acesta nu stia ca tatal lui inca nu s-a intors si de aceea a trimis o scrisoare acasa in spunea ca il asteapta pe Nechifor cu paralele.

CAP. II

Vitoria afla de la Mitrea ca vremea incepe sa se strice, inca un motiv pentru care sa se ingrijoreze deoarece Nechifor inca nu s-a intors si iarna batea la usa.

CAP. III

Vitoria pleaca la biserica, la parintele Daniil Milies, unde incearca sa gaseasca alinare.

Aceasta ii povesteste preotului de ce este nelinistita, ii povesteste visul pe care l-a avut, insa preotul o asigura ca totul e bine si nu are de ce sa-si faca griji.

In final Vitoria il roaga pe parinte sa-i scrie o scrisoare fiului ei Gheorghita. In scrisoare ii spune sa se intoarca acasa si il anunta ca inca nu a primit nici o veste de la Nechifor.

CAP. IV

Vitoria se duce si la baba Maranda, vrajitoarea satului, incercand sa afle niste raspunsuri.

Maranda ii spune Vitorie ca poate Nechifor a plecat cu alta femeie, ii ghiceste in carti, dar afla numai lucruri rele despre el si Vitoria nu vrea sa creada nimic din ceea ce ii spune vrajitoarea.

CAP. V

Gheorghita se intoarce de la apa Jijiei acasa unde este primit de mama lui cu mancare proaspata, cu rachiu si cu pupaturi.

Vitoria il anunta pe Gheorghita ca trebuie sa mearga dupa tatal sau deoarece inca nu s-a intors.

Gheorghita se pregateste de plecare si scoate din grajd doi cai puternici si frumosi pe care ii ingrijeste si ii pregateste de drum.

A doua zi dimineata, Vitoria si fiul ei pleaca spre spre apa Bistritei, pentru al intalni pe staretul manastirii. Povestindu-i si acestuia intmplarea, o sfatuieste sa se duca la Piatra-Neamt si sa anunte autoritatile de disparitia lui Nechifor.

CAP. VI

In ziua urmatoare cei doi au plecat la Piatra-Neamt, la prefect. Acesta a pus-o pe Vitoria sa depuna plangere, dar pentru aceasta ar fi trebui sa plateasca. Ea s-a razgandit si nu a vrut sa ii mai scrie jalbarul plangerea, dupa care s-a dus la parintele Daniil Milies in sat pentru ca el stia de toate.

Acesta i-a scris plangerea desi Vitoria nu avea incredere in autoritati si s-a hotarat sa plece singura la Dorna in cautarea sotului ei Nechifor Lipan. Ea nu vroia sa plece singura pentru ca avea nevoie de un barbat langa ea si asa s-a hotarat sa-l i-a si pe Gheorghita. Casa nu putea sa o lase pe mana lui Minodora si astfel s-a gandit ca ar fi bine daca ar duce-o pe ea la o matusa la manastirea Varaticului.

Asa a si facut. In zorii zilei urmatoare au plecat cu fata la sora mamei lui Vitoria, unde avea sa stea pana cand se vor intoarce cei doi acasa.

CAP. VII

Parintele Danila tine o slujba in numele lui Vitoria si a lui Gheorghita pentru a le fi calatoria usoara.

Vitoria vorbeste cu Mitrea pentru a lasa casa si animalele in grija lui pentru ca are mare incredere in el.

La ea vin doi negustori pentru a le vinde pieile de miel, burdufurile de branza si branza afumata pe care o mai avea pentru a pleca la drum cu banii de care aveau nevoie.

In dimineata zilei de 10 martie, munteanca si feciorul ei erau gata de plecare. Acestia au luat cu ei si baltagul pe care l-a facut fierarul si pusca pe care a cumparat-o Nechifor. Mai intai au trecut pe la parintele Danila apoi pe la domnul Iordan pentru ai cere rachiu.

CAP. VIII

Vitoria si Gheorghita au plecat la drum impreuna cu cei doi negustori David si Iordan, impreuna cu care vor calatori pana la Calugareni.

Acestia fac primul popas la Bicaz, la hanul domnului Donea de la care afla ca Nechifor Lipan a trecut pe acolo.

A doua zi dimineata cei patru au plecat la drum, urmatoarea oprire facand-o la Calugareni, la casa domnului David. Calatori au fost primiti de sotia acestuia unde au stat peste noapte.

In dimineata zilei urmatoare Vitoria si Gheorghita au plecat spre Farcasa. Acolo cand au ajuns in dreptul bisericii au hotarat sa se opreasca pentru a se odihni.

CAP. IX

In Farcasa Vitoria si Gheorghita au asistat la judecarea a doi oameni care au luat banii celor care jucau jocul lor de noroc.

Acolo in multime Vitoria a intrat in vorba cu un mos cam

baut care i-a poftit sa poposeasca la el si sa le potcoveasca cai. Sotia lui mos Pricop, baba Dochia, le-a oferit de mancare lor si cailor. Vitoria a aflat de la mos Pricop ca Nechifor a trecut pe acolo astatoamna ca sa-si potcoveasca calul.

CAP. X

Vitoria pleca mai departe spre Vatra Dornei, insa mai intai s-a oprit la Borca la un botez, apoi la o nunta la Cruci.

In cele din urma a ajuns la Vatra Dornei. Acolo s-au dus la o cancelarie unde a aflat ca Nechifor a cumparat trei sute de oi de la Gheorghe Andamachi si Vasile Ursachi. Vitoria a incercat sa stoarca mai multe informatii de la batranel, dar tot ce a putut afla a fost unde s-au dus cu oile.

CAP. XI

Afland acestea Vitoria a plecat pe urmele celor trei calareti. Ea a dat de urma lor prin crasmele pe la care a trecut. A aflat ca acestia au trecut prin Brosteni si au luat-o spre gura Negrei spre Bistrita. Vitoria le-a dat de urma si in crasma mare din Borca.

In satul Sabasa a facut un popas. Mai departe a plecat impreuna cu calauza pe care si-a luat-o, feciorul crasmarului din sat. Acesta i-a dus pana la crasma domnului Iorgu Vasiliu. De la domnul Vasiliu a aflat ca turma de oi care a ajuns acolo era insotita de numai doi calareti si dupa descrierea dansului nici unul dintre ei nu era Nechifor Lipan. Domnul Vasiliu si-a amintit numele unuia dintre ei care era Calistrat Bogza. Acum Vitoria trebuia sa-si caute sotul intre Sabasa si Suha caci aici i-a pierdut urma.

CAP. XII

Vitoria a aflat si numele celui de-al doilea calaret de la sotia domnului Iorgu Vasiliu. Acesta era Ilie Cutui, prietenul lui Calistrat Bogza care amandoi locuiau aproape in Doi Meri.

Sotia domnului Vasiliu a sfatuit-o ca este mai bine daca i-ar chema la primarie petru a le pune intrebari. Vitoria l-a trimis pe Gheorghita sa-I cheme pe acestia la primarie unde s-au intalnit cu Vitoria. A incercat sa afle mai multe de la ei despre Nechifor Lipan, dar in ciuda eforturilor nu a aflat nimic nou.

Vitoria si cu fiul ei au cobarat din nou la Sabasa unde au poposit la alti prieteni, la domnul Toma. Cu ajutorul acestuia Vitoria a gasit cainele de nadejde a lui Lipan in curtea unui localnic.

CAP. XIII

Vitoria si Gheorghita au luat cainele si au urcat inapoi la Suha la Iorgu Vasiliu. Sotia acestuia i-a spus ca sotiile lui Ilie Cutui si Calistrat Bogza au venit la ea sa o intrebe de ce tot vorbeste lumea in sat de barbatii lor si Vitoria s-a hotarat sa se duca sa le ceara scuze acestora.

In timp ce mergeau cainele a inceput sa se agite si sa latre la cai. A coborat intr-o rapa urmat de Gheorghita. Imediat a venit si Vitoria pentru a vedea ce a gasit cainele. Dintro data Vitoria a inceput sa planga. A gasit osemintele lui Nechifor pe care le-a recunoscut dupa haine si dupa lucrurile pe care le avea langa el. Nu departe era si calul mort.

CAP. XIV

Vitoria a plecat in Sabasa si l-a lasat pe Gheprghita sa pazeasca mortul si lumanarea de langa el.

Spre seara Vitoria s-a intors cuToma, subprefectul satului si un strajer. Prefectul i-a pus multe intrebari Vitoriei pentru aflarea faptasului, iar principalii suspecti sunt dupa parerea subprefectului Bogza si Cutui.

CAP. XV

Subprefectul s-a dus acasa la Bogza si Cutui impreuna cu Vitoria. Subprefectul i-a bombardat cu intrebari despre crima insa nu a scos nimic de la ei. Vitoria i-a invitat la inmormantare pe cei doi pentru a continua intrebarile.

Vitoria a luat osemintele sotului sau si le-a lus cu grija I sicriu dupa care a plecat spre locul de veci intr-o trasura rumos impodobita trasa de doi boi.

CAP. XVI

La pomenire au venit titi invitatii inclusuv cei doi din Doi Meri. Vitoria a inceput sa povesteasca ce s-a intamplat in acea seara.

Bogza si-a iesit din fire si a sarit asupra lui Gheorghita. Acesta l-a lovit cu baltagul si inainte de moarte a recunoscut motivul crimei: luarea oilor. Dupa aceasta si-a recunoscut fapta si Ilie Cutui care a fost arestat de jandarmi. Vitoria se gandeste sa plece acasa si apoi sa revina cu Minodora pentru a-i face sotului parastasul de 40 de zile.

Caracterizarea lui Nechifor

Nechifor Lipan este unul dintre personajele romanului Baltagul, neimplicat in actiune, dar care este evocat de la inceputul pana la sfarsitul romanului de catre toate personajele.

Numele lui adevarat era Gheorghita, dar la patru ani imbolnavindu-se si slabind foarte mult, i s-au facut "sfintele masle" i s-a schimbat numele "ca sa nu-l mai cunoasca bolile si moartea", in Nechifor. A ajuns un barbat falnic, "indesat si spatos" cu mustata neagra si ochii cu sprancene aplecate; "om vrednic si fudul" care "nu se uita la parale numai sa aiba el toate dupa gustul lui" cum era cunoscut de crasmarii din muntii prin care trecea. Vitoria stie ca era "om cu hartag la chef", "cu mare curaj" si ca "nu-i putea sta nimeni impotriva".

Sotul Vitoriei Lipan, este ucis de cei doi tovarasi ai sai: Bogza si Cutui, pentru a pune stapanire pe cele trei sute de ori ale sale. Cioban "foarte priceput in mestesugul oieritului" si foarte avut. A fost harnic, priceput deoarece in podul casei sale din Magura, dupa moartea lui se aflau: ,,saizeci de piei de oaie, o suta de miei, saizeci de burdufuri cu branza si nouazeci de papusi cu branza afumata". Purta mereu la el un baltag. "De hoti nu se temea, avea stapanire asupra lor". Odata, isi aminteste Vitoria au fost atacati de niste hoti, dar oierul "si-a lepadat din cap caciula, si-a scuturat pletele, si a inhatat baltagul." Atat le-a zis: "Mai slabanogilor, eu pe voi va palesc in numele tatalui si va pravalesc cu piciorul in rapa." Hotii s-au facut nevazuti. Trebuie sa fi fost omorat prin viclenie, "de prieteni" gandeste Vitoria Lipan. Avea si obiceiul "sa-si abata calul in preajama muierilor si sa poposeasca langa ele." Vitoria, care aflase acest lucru de la ciobanii varstnici "care erau oameni cuminti si impacati cu Dumnezeu", il intampina mereu zburlita, iar Nechifor o domolea cu o "bataie" si-o "bataie ca aceea" ori "o mama de bataie". Plecand de la Dorna de unde a cumparat cele trei sute de oi, a fost omorat de cei doi tovarasi care il insoteau pentru a-i lua turma. A fost omorat intre satele Sabasa si Suha si aruncat intr-o rapa cu cal cu tot. Personajul traieste doar din amintirile Vitoriei Lipan si din reconstituirea evenimentelor facuta de aceasta.

Caracterizarea Vitoriei Lipan din Baltagul

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului "Baltagul" scris de Mihail Sadoveanu, deoarece participa la toate momentele subiectului. Criticul literar Perpessicius apreciaza ca "«Baltagul» este romanul unui suflet de munteanca".

Prenumele eroinei (Vitoria) sugereaza biruinta, faptul ca era apriga, ca nu se dadea batuta sau invinsa niciodata: "Si cu sotul ei se dovedise asa si, chiar daca acesta o batea, nu se temea, facandu-l pe el sa regrete apoi."

Portretul fizic este realizat in mod direct de catre autor, in cateva linii, asociind frumusetea exterioara cu cea launtrica: "Ochii caprui, aprigi si inca tineri erau dusi departe", in ei se rasfrangea "lumina castanie a parului". Avea o infatisare placuta, era inalta. Tot din descrierea autorului putem deduce varsta personajului: "Era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani", iar "din cei sapte copii pe care-i avusesera, ramasesera numai doi: Gheorghita si Minodora", ajunsi si ei la varsta casatoriei." Sadoveanu surprinde in Vitoria Lipan misterul feminin, farmecul specific fiecareia: "Ea era deasupra tuturora; avea [] o putere si-o taina pe care Lipan nu era in stare sa le dezlege. Venea la dansa ca la apa cea buna."

Isi iubea sotul, copii si gospodaria de la poalele muntelui. Ar fi visat sa se mute in locuri cu conditii de trai mai blande, dar ca si bradul sau ca orice muntean, ea isi are originea la poalele muntelui si viata cu toate ca era aspra, era totusi placuta pana in momentul intrigii: disparitia sotului ei.

Portretul moral al personajului este prezentat atat direct, cat si indirect. Astfel, Sadoveanu o infatiseaza ca pe o femeie harnica, torcand si aducand de la campie provizii, pe care la munte nu le putea gasi: "Aducea faina de papusoi si legume in desagi, pe cinci caluti, pe cel din frunte calarea ea barbateste." inca din prezentarea fizicului, autorul reda framantarile personajului cauzate de intarzierea peste obicei a sotului: "Fusul se invartea harnic, dar singur."

In tot ce face si spune este dragoste si inteligenta nativa si o vitalitate care este a naturii insasi. Vitoria Lipan este exemplara prin tarie si perseverenta. In adancul sufletului ei e convinsa de moartea sotului, dar dragostea, omenia, datoria nescrisa ii dicteaza ca trebuie sa-l caute si sa-i dea ultima cinstire cuvenita. Dragostea ei este profunda, pastrata de-a lungul anilor, dupa propria marturisire: ca banul cel vechi.

Prin calitatile ei, Vitoria este demna de Nechifor, care era cel mai vestit si cunoscut cioban din zona. Actiunile ei sunt gradate, gandite, atat inainte de a porni in cautarea sotului, cat si dupa aceea: se consulta intai cu preotul, apoi cu vrajitoarea, anunta autoritatile, adaptandu-si stilul la fiecare si se dedubleaza, pentru a-si atinge scopul.

Incepe sa-i evite pe oameni, cand vede ca sotul ei intarzie prea mult, considerand ca este numai durerea ei si ca nimeni nu poate intelege ce simte ea: "inainte de a merge la preot, se duse la carciuma sa ia o sticla de rachiu pentru acesta, dar intra pe usa din spate pentru a scapa de iscodelile oamenilor"; in drumul ei, cand se intalneste cu o nunta si o cumetrie, lasa deoparte supararea ei, "facand frumoasa urare miresei" si daruind micutului un banut, asa cum se proceda.

Preotului ii vorbeste despre dragostea ei statornica, despre Lipan, pe care-l cunoaste precum ii stie numele si in care are incredere: "Poate zabovi o zi ori doua cu lautari si cu petreceri, ca un barbat ce se afla; insa dupa aceea vine la salasul lui. stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata."

Ca orice personaj de roman, Vitoria este urmarita in evolutie. Ea stie ca nu-l va gasi in viata, dar, pe de alta parte il cauta ca sa-l ingroape crestineste si pentru ca simte ca-si pastreaza tineretea, rememorandu-si viata. Criticul literar Zaharia Sangeorzan considera ca Vitoria traieste retrospectiv taina iubirii. intreaga strategie de cautare a sotului se desfasoara prin asocierea semnelor vremii cu starile sufletesti ale personajelor.

Ea ajunge sa descifreze semnele naturii, traind ca orice erou popular in comuniune cu natura: cantatul cocosului pe prag cu fata spre poarta ii intareste convingerea ca barbatul ei s-a dus dintre cei vii; vantul venit de la nord ii da fiori reci ca o veste proasta.

Din momentul in care este sigura ca barbatul ei este mort, Vitoria Lipan se dedubleaza, ca toti eroii clasici: incearca sa se comporte normal cu oamenii, parand aceeasi la exterior, dar in interior supararea ei creste, gandind cum sa-i pedepseasca pe cei care i-au facut rau.

Astfel, Gheorghita observa schimbarea mamei: "Se uita numai cu suparare si i-au crescut tepi de aricioaica". Vitoria dovedeste o intuitie ascutita, observand mai atent oamenii de cand se abatuse necazul asupra ei. Gheorghita porneste cam temator la drum, semn ca era inca un copil si incearca sa-l maturizeze: "Nu te uita urat, Gheorghita, ca pentru tine de-acu inainte incepe a rasari soarele. intelege ca jucariile au stat, de-acu trebuie sa te arati barbat."

Pe cat de conservatoare se arata in pastrarea obiceiurilor, asa cum rezulta si din dialogul cu Minodora, pe atat de repede se adapteaza la psihologia oamenilor de care depinde descoperirea adevarului: umbla "intre rasaritul si asfintitul soarelui si numai pe langa oameni", nu noaptea si nici in singuratate cum se intampla cu sotul ei, cere negustorului bani marunti pe care ii baga intr-un colt de naframa sa-i aiba la indemana si sa cumpere raspunsurile oamenilor.

Munteanca ii uluieste pe cei din jurul sau, prin insusirile ei deosebite si de aceea, celelalte personaje isi exprima punctul de vedere, evidentiindu-i calitatile sau generalizandu-le. Astfel, Gheorghita isi pune un semn de intrebare: "Mama asta cunoaste gandurile oamenilor, trebuie sa fie fermecata"

La randul lui, Calistrat Bogza este la fel de uluit de exactitatea cu care Vitoria a reconstituit totul, ca in momentul mortii sa recunoasca: "Si sa se stie ca a fost intocmai cum a aratat sotia mortului." De aici, rezulta ca ea savarseste ceea ce isi propune, gasirea ucigasilor, locul crimei, pedepsirea raufacatorilor.

Ea este o femeie simpla de la tara, nestiutoare de carte, dar cu frica de Dumnezeu si dotata cu destula intelepciune, abilitate si spirit de observatie, reusind sa se descurce in situatii dificile, dovedindu-se a fi un adevarat detectiv particular.

Statutul ei social este de taranca simpla de la poalele Tarcaului, sotie de oier dar nu a oricarui oier, ci a unuia priceput, pe nume Nechifor Lipan.

Este caracterizata indirect prin fapte, gesture, ganduri, ca fiind o buna crestina: tine post, se roaga si se sfatuieste cu parintele Daniil care incearca prin toate metodele sa o convinga ca gandeste gresit si ca probabil in cateva zile sotul ei se va intoarce. Se duce la Manastirea Bistrita unde isi lasa fiica Minodora in siguranta si se roaga Sfantei Ana ca sa-si gaseasca linistea, alinarea si pe sotul ei, viu sau mort, cum il va gasi. Dupa ce pleaca de la manastire, trece pe acasa pentru a randui totul si lasand casa cu toata treburile facute. Avand curaj si vointa sa-si gaseasca sotul, pleaca impreuna cu fiul ei Gheorghita pe urmele lui Nechifor Lipan.

Este intreprinzatoare: vinde branza si pieile ramase in urma sotului pentru banii necesari acestui lung si greu drum.

Din faptele sale reiese ca este darza si curajoasa pleaca la drum pe timp de iarna in cautarea omului drag. Strabate aceleasi carari si drumuri de munte pe care Nechifor le strabatuse cu cateva luni in urma. Rabdatoare la greu dar cu mintea limpede urmeaza calea sotului popsind din han in han si din crasma in crasma strangand mereu vesti despre el. Avand o limba ascutita si fiind destul de abila stie cim sa intrebe si sa descopere oamenii in ceea ce priveste cautarile ei.

Fiind femeie desteapta nu expune lumii punga cu bani pentru a nu fi urmarita si jefuita de catre oamenii rai. Pe unde trecea, dadea dovada de ingeniozitate spunand ca merge la Dorna pentru a strange bani de la niste datornici. Umbland mereu cu rabdare ajunge si la Dorna, locul unde a fost incheiata afacerea cu cele trei sute de oi. La Vatra Dornei afla ca Nechifor a dat o suta de oi la doi gospodari care-l rugasera pentru ca ei nu mai gaseau iar apoi au plecat toti trei spre Neagra.

Este harnica, priceputa, deoarece stie sa-si randuiasca treburile gospodariei. Inzestrata cu o inteligenta nativa, ea isi stabileste opririle in locuri, unde stie ca va primi cat mai multe informatii. Vitoria stie sa intrebe, sa scoata adevarul de la oameni, sa lege faptele si sa reconstituie mental drumul sotului ei. Stie sa fie prietenoasa, la nevoie umila, chiar sa minta si sa invrajbeasca pe cele doua femei, sotiile lui Bogza si Cutui. In discutiile cu cei doi simuleaza naivitatea si nestiinta, cand in realitate este convinsa de vinovatia celor doi. Treptat ea reconstituie faptele: In intuneric, incepea sa i se faca lumina. La Sabasa fusera trei. Dincoace, peste muntele Stanisoara, la Suha, Nechifor Lipan nu mai era. aici, intre Sabasa si Suha trebuia sa gaseasca ea cheia adevarului.

In descoperirea crimei ea intuieste ca rolul decisiv ii va reveni cainelui pe care din fericire il gaseste.

La inceput Vitoria se poarta prietenos cu cei doi ciobani, pentru a le adormi banuielile. Tot timpul ea dovedeste o stapanire de sine iesita din comun: Avea de cautat, de gasit si de randuit. De plans a plange mai pe urma, acuma n-are vreme.

Vitoria este neobosita si necrutatoare in descoperirea vinovatilor. Trasaturile femeii reies si din secventa finala a romanului, aceea a dezvaluirii crimei si a pedepsirii vinovatilor. La inceput Vitoria se poarta frumos, invitandu-i pe Bogza si Cutui sa manance si sa bea. Treptat insa vorbirea ei devine aluziva: spune despre baltagul lui Bogza, ca e mai vechi, stie mai multe despre trecut; mai tarziu vede pe el pete de sange. Vitoria banuieste cu metoda, stie ca cei doi sunt ucigasii dar nu-i numeste din prima clipa, ci ii supune unei tensiuni psihologice, care ii determina sa-si marturiseasca vinovatia.

De la insinuari, aluzii, Vitoria trece la povestirea faptelor si numirea vinovatiilor. Si in aceasta scena dovedeste inteligenta nativa, istetime si stapanire de sine. G. Calinescu o numeste ,,Hamlet feminin."

Vitoria este o foarte buna cunoscatoare a oamenilor, ghicind adevarul din gesturi, vorbe, din expresia fetei. Stie sa desfasoara o gama larga de atitudini pentru a-si atinge scopul. Este o femeie autoritara, voluntara, pe care nu o infrange nici drumul lung si greu, nici oboseala, nici informatiile rare si putine. Ea isi pregateste drumul cu un adevarat ritual pana in cele mai mici amanunte. In afara de inteligenta nativa ii este de mare ajutor o bogata experienta de viata.

Vitoria Lipan este un personaj complex, surprins in actiune, respectand traditiile, dovedind spirit gospodaresc ca orice femeie de la tara, dar si calitati de detectiv. Prin energie fizica si morala, prin intelogenta ei practica, hotarare ferma si consecventa cu care-si urmareste scopul, Vitoria este un personaj reprezentativ pentru colectivitatea din care face parte, ilustrand talentul de portretist al lui Sadoveanu.

In concluzie, putem spune ca Vitoria Lipan este ,,o expresie severa a mediului alpin, personaj reprezentativ la care trasaturile fizice si etice au ceva din taria locurilor." (Constantin Ciopraga).

- explicarea titlului - ,,Baltagul

Titlul romanului este scurt, alcatuit dintr-un substantiv comun, la singular, prin care autorul ne sugereaza ca denumeste, un "topor cu coada lunga, intrebuintat si ca arma" (DEX), prezent in momentele importante ale actiunii romanului.

Cand Vitoria Lipan, eroina romanului hotaraste sa plece in cautarea sotului disparut, ea comanda fierarului un astfel de obiect, pe care-l da, apoi, spre sfintire parintelui Danila. Ei ii trebuie aceasta arma (ca si pusca pe care o luase), caci constatase ca fiul ei, Gheorghita nu are bratul puternic ca al unui barbat.

Referiri la baltag se fac si in momentul culminant al actiunii, cand Vitoria gaseste osemintele sotului intr-o prapastie, situata intre localitatile Suha si Sabasa. Aici ea (ca si autoritatile, mai tarziu) constata ca decesul acestuia fusese provocat de o lovitura de baltag, pe care a primit-o in cap, miseleste, la lasarea noptii, intr-un loc pustiu.

Tot concret apare acest obiect in deznodamantul romanului. Vitoria nu isi gaseste linistea pana cand nu demasca pe ucigasi, invitandu-i la praznic pe cei doi banuiti: Calistrat Bogza si llie Cutui.

Aici eroina se preface ca vorbeste cu mortul sau singura, afirmand ca pe baltagul unuia dintre cei doi, se afla sange, semn ca acela i-a rapus barbatul.

Aceasta insinuare are efectul scontat, caci ucigasul se demasca si in culmea disperarii, vrea sa loveasca din nou cu baltagul, insa Gheorghita, cu ajutorul cainelui, ii vine de hac.

Ca orice roman, "Baltagul" este o fresca sociala, o monografie a satului romanesc de munte, de la inceputul secolului al XX-lea. In acest context, semnificatiile titlului sunt numeroase, depasind sensul propriu si ajungand la numeroase sensuri figurate, capatand, deci, valoare de simbol.

Pentru zona geografica surprinsa de autor, baltagul (numit uneori "topor") este unealta cu care barbatii isi castiga existenta, in afara oieritului. Riscurile ocupatiei de oier pot fi redate si ele de unul din sensurile figurate ale substantivului "baltag"; autorul ne lasa sa intelegem ca multi isi pierd viata, in conditii misterioase, asa cum se va intampla si cu Nechifor Lipan, afirmand: "Multe femei raman vaduve inainte de vreme".

Si existenta femeilor din acea zona este dura, asa cum poate simboliza termenul "baltag". Ele au grija de casa si de copii in lipsa sotilor. Facand aprovizionarea de la campie, Vitoria se deplaseaza calare pe cai: "Aducea faina si legume in desagi, pe cinci caluti, pe cel din frunte calarea ea barbateste."

Din momentul in care este sigura ca barbatul i-a fost ucis si jefuit, Vitoria se dedubleaza, adica la exterior pastreaza aparentele, constienta ca daca s-ar plange, ar da satisfactie dusmanilor, dar in interior devine alta, iar aceasta latura a ei dovedeste ca s-a inasprit.

Cand ramanea singura, era coplesita de suparare, era pusa pe cearta, nemultumita si indarjita ca ascutisul unui baltag, asa cum observa chiar fiul ei, Gheorghita, cand afirma: "Mamei i-au crescut tepi de aricioaica." Ea fusese dintotdeauna o femeie puternica si apriga, ce-si infrunta barbatul.

De la moartea barbatului, devenise mai indarjita, asa incat nu lasa rezolvarea situatiei privind disparitia acestuia in seama autoritatilor, ci incearca pe cont propriu sa afle adevarul. La praznic, ea il tot impunge cu vorbe pe Calistrat Bogza, incat acesta isi pierde cumpatul, devine violent, si in felul acesta se da de gol: "Asculta femeie, mormai cu manie Bogza, de ce tot ma fierbi si ma intepi atat? Ai ceva de spus, spune!"

Viata si asa dura a Vitoriei, care statea mai mult singura luptandu-se cu gandurile, a devenit mai aspra de cand i-a disparut sotul: are cosmaruri, isi impune singura un post negru de douasprezece saptamani, din care iese mai indarjita contra oamenilor care i-au stricat caminul, pe care-l durase mai bine de douazeci de ani.

Asprimea personajului principal creste, pe fundalul supararii produse de disparitia sotului, contra fiicei sale care vrea sa rupa traditia: "iti arat eu coc, valt si bluza, arde-te para focului sa te arda! Nici eu, nici bunica-ta, nici bunica-mea n-am stiut de acestea si in legea noastra trebuie sa traiesti si tu. Altfel iti leg o piatra de gat si te dau in Tarcau!"

Taisul baltagului se poate asocia si cu mintea ascutita a Vitoriei, care se comporta ca "un Hamlet feminin", banuind, cercetand, descoperind o crima privita de autoritati ca oricare alta, dar care ei ii schimba existenta. Observam ca cele mai multe din sensurile figurate ale titlului se regasesc in portretul personajului principal feminin, Vitoria Lipan, deoarece, asa cum observa unii critici literari, "Baltagul este romanul unui suflet de munteanca."

"O scrisoare pierduta"de I. L. Caragiale

demonstratie ca este o comedie -o opera dramatica

Comedia este opera dramatica in care se prezinta pe toata durata situatii si personaje comice, avand, de asemenea, un final hazliu. Opera dramatica este creatia literara, in proza sau in versuri, care este destinata jucarii pe scena de catre actori, in fata spectatorilor, deci construita preponderent cu ajutorul dialogului.

Orice piesa de teatru are didascalii cu ajutorul carora dramaturgul isi transmite mesajul si viziunea regizorala asupra textului (jocul actorilor, mimica, costumele, efectele vizuale si auditive).

O alta caracteristica a comediei o reprezinta prezenta a numeroase personajele: principale, secundare, episodice, figurante, individuale sau colective, care sunt tinta satirei autorului.

Referat: Biologie - programe scolare pentru clasa a IX-a Referat: CERCETARI PROPRII - etapa de documentare bibliografica, etapa de lucru in teren, etapa de lucru in laborator si prelucrarea datelor

De asemenea, exista conflicte, de regula, unul principal si mai multe secundare, interioare si / sau exterioare, care se amlifica asemenea unui bulgare de zapada.

Tema comedei "O scrisoare pierduta" este demascarea prostiei umane si a imoralitatii, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.

Ca orice opera dramatica si aceasta este alcatuita din acte (si anume patru), avand un numar variabil de scene: primul are opt scene, al doilea paisprezece, al treilea sapte, iar ultimul paisprezece, precedate de lista personajelor.

Are subiect, deci actiune, cu toate cele cinci momente ale ei: expozitiunea ne introduce in lumea alegerilor de deputati dintr-un oras oarecare de munte, semn ca astfel de incidente pot aparea oriunde si oricand, daca alegerile nu se desfasoara corect, intr-un an neprecizat, dar considerat de critica literara a fi 1883.

Intriga este reprezentata de pierderea unei scrisori compromitatoare de catre Zoe, sotia lui Trahanache (cel mai important dintre personajele orasului) si amanta prefectului.

Actiunea este simpla, surprinzand mult comic de situatie, deoarece aceasta scrisoare este gasita de cine nu trebuie, si anume de Cetateanul turmentat, furata de Catavencu si folosita pentru a i se sustine candidatura; pierduta si de acesta intr-o incaierare, ajunge in mainile aceluiasi Cetatean turmentat, care, obsedat de constiinta lui de fost postas, o preda "andrisantului", fara nici o pretentie.

Punctul culminant este redat de sosirea trimisului de la centru, Agamemnon Dandanache, care strica planurile celor din oras. El ajunsese candidat tot prin santaj, deoarece detinea o scrisoare importanta pe care voia sa o foloseasca cat mai mult.

Ca in orice comedie, deznodamantul este hazliu: dupa ce reprezentantii celor doua partide rivale s-au insultat, s-au amenintat si s-au luat la bataie, In final toti se impaca, se imbratiseaza in sunetele muzicii, ca si cum alegerea lui Dandanache ar fi fost o victorie, fara ca remarca lui Tipatescu "ce lume ce lume" sa o umbreasca.

Comedia este o piesa de teatru in care se critica defectele, de aceea toate personajele joaca roluri negative, producand, astfel, rasul cititorului sau spectatorului. Comicul este categoria estetica de baza a comediei.

In primul rand, apare comicul de caracter. Personajele atrag atentia asupra caracterului lor: Tipatescu, prefectul, imoral, corupt, impulsiv, cu gesturi tragi-comice, si de parca toate acestea nu ar fi indeajuns, se lasa si influentat de catre Zoe.

De asemenea, Trahanache atrage atentia asupra lui: isi da seama ca este incornorat, dar accepta situatia. Dar nici Catavencu nu se lasa mai prejos, caci prin multimea de functii, ca si prin felul in care le obtine, dovedeste ca nu are caracter.

In al doilea rand, ar fi comicul de situatie, care se caracterizeaza prin pierderea in mod repetat a scrisorii si gasirea ei de cine nu trebuie, ca si triunghiul conjugal imoral din care fac parte Zoe, Trahanache si Tipatescu. Comicul de limbaj este prezent permanent, in special in scena discursului: anacolutul, asocieri de termeni, neologisme gresit folosite: "bampir, renumeratie", repetari si confuzii: "lupte seculare care au durat 30 de ani (Catavencu)"; "O semnam si o dam anonima" (Farfuridi si Branzovenescu).

Comicul de moravuri este realizat prin infatisarea relatiei dintre Tipatescu si Zoe, prin felul in care se pregatesc si se desfasoara alegerile, sau se obtine victoria.

Este asadar, atat vorba despre moralitatea vietii de familie, cat si de cea politica, iar coruptia politicienilor imbraca o diversitate de forme.

Acestor forme de comic li se alatura comicul de nume. Spre exemplu "Trahanache" sugereaza amanarea, tergiversarea, decrepitudinea, batranetea, iar "Catavencu" este cel care se agata cu disperare de orice pentru a-si atinge scopul, se agita si "cataie" (flecareste), fiind tipul demagogului latrator.

"Farfuridi" si "Branzovenescu", prin aluzia culinara a numelor sugereaza inferioritatea, vulgaritatea, pe cand "Dandanache" ne duce cu gandul la dandanaua pe care o produce prin aparitia lui.

Alaturat lui Agamemnon, nume ilustru din mitologia greaca, cu forma de diminutiv - Agamita - si pronuntat de Trahanache "Gagamita"; numele Dandanache reliefeaza si ramolitia celui care il poarta.

"Pristanda" isi trage numele de la un joc moldovenesc, care sugereaza zbaterea permanenta si inutila, fara a ajunge undeva, la un rezultat, sau exprima ideea ca e capabil sa joace asa cum i se canta; numele lui "Tipatescu", derivat de la interjectia "tipa-tipa" reda longevitatea lui in functie, desi nu este potrivit pentru ea.

In concluzie, putem spune ca "O scrisoare pierduta" este o comedie, cea mai valoroasa din dramaturgia romaneasca, dupa unii critici literari, o comedie de moravuri care surprinde atmosfera alegerilor, "dintr-un judet de munte", dintr-o campanie oarecare, semn ca ea reflecta situatii tipice.

Caracterizarea unui personaj principal

- Stefan Tipatescu -

din "O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale

Stefan Tipatescu este un personaj principal, individual, masculin apartinand comediei "O scrisoare pierduta", al carei autor este Ion Luca Caragiale. La inceput, autorul prezinta lista personajelor, punandu-le in ordinea importantei in actiune si mentionand la fiecare, functia pe care o detine (identitatea).

Tipatescu apare primul pe lista, de unde rezulta ca are rolul cel mai important in comedie. El este prefect al judetului. Din text, aflam ca el este prietenul lui Zaharia Trahanache si in acelasi timp amantul lui Zoe, sotia acestuia. (Despre aceste trei personaje se spune ca alcatuiesc un triunghi conjugal imoral).

Este personaj tipic pentru cei cu functie administrativa: conduce judetul ca pe propria lui mosie. Functia de prefect ii da putere, bani si confort.

Personajul Tipatescu este caracterizat direct de catre Pristanda: "Mosia, mosie, fonctia, fonctie, coana Joitica, coana Joitica" (trai, neneaco, pe banii babachii) dar si de Trahanache: "Bun baiat, dar iute", deci nepotrivit pentru functia cea mai importanta din judet.

Mai presus de toate, acesta nu are cultura si nici exprimarea potrivite functiei: "Caraghioz"; "paispe"; "cinspe"; "bampir". Ii dispretuieste pe cei din jur, considerandu-se superior, devine orgolios, folosind repetat despre altii, cuvantul "mizerabil" cu toate sinonimele sale.

Este impulsiv, atat in vorbe: "misel, murdar, infam", cat si in fapte: il zgaltaie si il ameninta pe cetateanul turmentat, ca de altfel si pe Catavencu.

Tipatescu are si el o slabiciune, pe Zoe Trahanache, dar se pare ca sentimentul nu este reciproc, Zoe avand aceasta relatie cu el doar pentru ca era obsedata de putere.

Este fatarnic, deoarece isi cunoaste interesele: accepta toate greselile lui Pristanda pentru a si-l face devotat. Are inteligenta cat sa priceapa cum stau lucrurile in jurul lui: "Daca nu curge, pica" il ironizeaza pe Pristanda, aluzie la faptul ca acesta mai ciupeste cate ceva pentru a-si spori venitul.

El nu are demnitate, devenind ridicol in numeroase situatii: isi inseala prietenul, care il ajutase sa obtina aceasta functie, nu se avanta in jocul politic, dar se multumeste cu functia pe care o are si cu situatia fata de sotii Trahanache, deoarece prefera confortul.

Stefan Trahanache are o fire slaba, care se doreste puternica, dovada accesele lui de furie si faptul ca este manevrat de o femeie "careia nu poate sa ii reziste."

El este prefect cu numele, caci in realitate, judetul este condus de Zoe. Chiar cei din partidul lui (Farfuridi si Branzovenescu) observa ca el joaca permanent teatru, ca se preface, dar nu reuseste sa ii convinga pe cei din jur: "Ce rosu s-a facut, e galben!"

Are dese situatii in care-si pierde firea, caci se simte neajutorat. Altfel spus el este mintea, iar Pristanda este bratul lui, cel care ii executa orbeste ordinele. Face abuz de putere (functie): cenzureaza corespondenta, telegraful functioneaza dupa cum vrea el, ii aresteaza pe cetateni fara un motiv intemeiat (Catavencu).

Se indragosteste sincer de Zoe si de teama sa nu se dezvaluie identitatea celui care a scris compromitatoarea scrisoare de dragoste, ii propune acesteia sa fuga in lume, impreuna. Nici faptul ca aceasta ii arunca o replica plina de luciditate ("Esti nebun? Dar pozitia ta?") nu il trezeste la realitate: el joaca dupa cum ii canta Zoe, eliberandu-l pe Catavencu si hotarand sa ii sustina candidatura, chiar daca reprezentantii partidului, Farfuridi si Branzovenescu, il banuiesc de tradare.

In concluzie, putem spune ca si el este un personaj reprezentativ ca si celelalte, care intelege defectele societatii, dar pe care nu incearca sa le combata multumindu-se cu constatarea: "Ce lume ce lume!" din finalul piesei.

Caracterizarea unui personaj principal

- Zaharia Trahanache -

din "O scrisoare pierduta" de I. L Caragiale

Zaharia Trahanache este unul dintre personajele principale din comedie. Dupa cum precizeaza autorul, Zaharia Trahanache este "prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului scolar, Comitiului agricol si al altor comitete si comitii", fiind unul dintre stalpii locali ai partidului aflat la putere, alaturi de Farfuridi si Branzovenescu.

Trasatura dominanta a lui este "ticaiala" (incetineala) ilustrata atat de remarcabila formula "Ai putintica rabdare!", cat si de numele "Trahanache", provenit de la "trahana", (o coca moale) si "Zaharia", care ne duce cu gandul la "zahariseala" (ramolisment).

"Venerabilul" este calm, linistit, imperturbabil, cu gandire plata si un temperament formal, dar este viclean, stie sa disimuleze si sa manevreze cu abilitate intrigi politice.

Cand el si ai sai sunt santajati, nu se agita, ci, abil, raspunde cu un contrasantaj descoperind o polita falsificata de Catavencu.

Cu aceeasi abilitate politica, ii combate si pe Farfuridi si Branzovenescu care il banuiesc pe prefect de tradare si care ajung apoi sa creada despre Trahanache ca: "E tare tare de tot Solid barbat."

Recunoaste imoralitatea si coruptia la nivelul societatii: "o sotietate fara moral si fara printip'', dar practica inselatoria si frauda, falsificand listele de alegatori.

El nu admite insa imoralitatea in sanul familiei si de aceea refuza sa creada, din convingere, sau din "enteres" si diplomatie, in autenticitatea scrisorii trimise de Tipatescu sotiei sale.

Principiul lui politic este de a respecta ordinele celor de la centru: "noi votam candidatul pe care il pune partidul intreg."

Gandirea si cultura lui generala si politica se rezuma la spusele fiului sau, student, care exprima in fond tot o platitudine: "unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri va sa zica ca nu le are!"

Zoe reprezinta pentru el un "vitiu" sentimental, incat se preface ca nu observa adulterul acesteia, considerand-o mai mult sora decat nevasta.

Pentru a face placere lui Zoe, l-a sustinut pe Tipatescu in functia de prefect al judetului, desi este constient ca acesta nu este potrivit functiei, fiind impulsiv: "bun baiat, dar iute."

Ridicolul lui sporeste prin faptul ca, desi este greoi, atat la trup cat si in gandire, el ocupa cele mai importante pozitii din judet, o multitudine de functii dintre care pe unele nici nu le cunoaste, ceea ce intareste ideea ca, in acea societate, nu se apreciaza valorile, ci "enteresul".

Incultura lui este evidenta in multe situatii (mai ales atunci cand citeaza cuvintele fiului sau de la facultate, dar si prin greselile fonetice si lexicale pe care le face si care sporesc ridicolul personajului: "vitiu, sotietate, enteres."

In concluzie, putem spune ca Zaharia Trahanache este unul din personajele principale individuale ale acestei comedii, tipul politicianului abil, care sub masca unei amanari permanente isi realizeaza interesele.

Caracterizarea unui personaj secundar

- cetateanul turmentat -

din "O scrisoare pierduta" de I. L Caragiale

Acesta este un personaj individual masculin, secundar, anonim, reprezentand pe orice alegator de oriunde si din orice vreme, derutat de jocul politic, tesut in jurul alegerilor.

Cetateanul turmentat isi cunoaste dreptul de alegator, dar nu poate sa si-l exercite corect, deoarece este derutat, caci partidele politice nu au programe distincte, ci oscileaza in functie de interes.

Desi apare mai tarziu pe scena, fiind si "turmentat" atat la propriu cat si la figurat, el intelege jocul politicienilor, intreband in permanenta: "Eu cu cine votez ?"

El este turmentat la propriu, in sensul ca este baut, drept dovada stand gesturile lui, miscarile impleticite pe care i le surprinde chiar autorul, sughitul repetat pe care nu si-l poate stapani si vorbirea dezlanata.

Prin aceasta caracteristica, el ofera cititorului (spectatorului), ocazia sa afle una din metodele la care recurgeau politicienii pentru influentarea alegatorilor: bautura. Cetateanul turmentat i se adreseaza lui Catavencu aluziv si ironic in acelasi timp: "Nu mai mergem la o tuica?"

Turmentarea lui este in cea mai mare parte una figurata, expresie a confuziei sociale, asa cum singur marturiseste (prin autocaracterizarea; "Nu sunt turmentat - spune el zambind - coano Joitico Las ca ne cunoastem noi Ma cunoaste conu Zaharia de la unsprezece februarie."

Tot din autocaracterizare, aflam date despre trecutul lui si statutul sau social: fusese postas, de unde provine si dorinta de a inapoia scrisoarea buclucasa lui Zoe ("andrisantului"), ceea ce si face, in mod gratuit.

Cetateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca inainte de a aduce scrisoarea "andrisantului", o citeste mai intai sub felinar. Staruinta lui in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. Devenit "apropitar", cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este: "eu cu cine votez ?". prin replica lui: ".apoi, daca I pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni." se descoperea mecanismul gaunos al campaniei electorale.

El sporeste comicul de situatie prin prezenta si prin gafele pe care le face, dovada a dezinformarii alegatorilor.

Ca orice personaj de comedie, el este negativ, dar este singurul la care se gaseste o doza de sinceritate, care il face simpatic si este considerat ca fiind singurul dezinteresat.

Trasaturile genului dramatic:

- orice piesa de teatru are o structura proprie: lista initiala a personajelor, actele, scenele sau tablourile, textul propriu-zis, construit cu ajutorul dialogului sau monologului si indicatiile regizorale, date intre paranteze, sau in textul ce precede actul / scena / tabloul;

ACTUL - unitate in cadrul careia actiunea este reprezentata pe scena, continuu, fara pauza;

SCENA SI TABLOUL - subdiviziuni ale actului, unitare sub aspectul temei, al locului de desfasurare, al actiunii si al personajelor (intre doua acte se schimba, in general, decorurile);

- are un subiect cu structura clasica (cele cinci momente: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant si deznodamantul), dezvaluit prin dialog si monolog (naratiunea este pura);

- mesajul este transmis atat prin textul piesei (scris de autor, dramaturgul), cat si prin viziunea regizorului asupra textului (jocul actorilor, mimica, costumele, efectele vizuale si auditive);

- personajele sunt numeroase, principale, secundare, episodice, figurante, individuale sau colective;

- exista conflicte, de regula, unul principal si mai multe secundare,

interioare si / sau exterioare;

unele dintre normele de baza ale comediei sunt neamestecul comicului cu tragicul si consecventa comicului: personajul comic trebuie sa fie ridicol pe tot parcursul spectacolului.

definitie

COMEDIA este o specie a genului dramatic in care sunt prezentate personaje si moravuri sociale, care, ridiculizate, starnesc rasul, ras prin care spectatorul se vindeca de propriile lui defecte, dar se si destinde (din fr. comedie, lat. comoedia, -ae).

- in comedii, in functie de surse, se disting mai multe feluri de comic:

. comicul de situatie: intamplari comice, ridicole;

. comicul de caracter: prezentarea de personaje cu trasaturi de caracter comice (fatarnice, ramolite, parvenite, ipocrite, inculte, adulterine etc.);

. comicul de limbaj: vorbirea comica a personajelor (dezacorduri,

anacoluturi, ticuri verbale etc.);

. comicul numelor proprii (spre exemplu, la Caragiale: Trahanache - de la "trahana": coca moale, Farfuridi si Branzovenescu - de la "farfurie" si "branza", Catavencu - de la "cata" - persoana rea, clevetitoare, Mita Baston, Cracanel, Nae Pampon etc.);

. comicul de moravuri: se prezinta imoralitatea in familie, societate,

afaceri, politica.

(demonstrati ca Popa Tanda este o nuvela

POPA TANDA

de Ioan Slavici

Popa Tanda este o nuvela scrisa de Ioan Slavici, unul dintre marii clasici ai literaturii romane. Dintre operele in proza, partea cea mai valoroasa sunt nuvelele realiste, deoarece autorul a observat indeaproape viata taranilor ardeleni.

Nuvela (din fr. nouvelle) este specia epica in proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic si o intriga riguros construita la care participa personajele nu prea numeroase, caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. In nuvela accentul este pus mai putin pe actiune si mai ales pe definirea personajului. Portretul fizic si moral, precum si trairile sufletesti ale eroilor se contureaza pe parcursul intregii actiuni, in diferite situatii conflictuale de viata si sunt analizate cu mare finete de catre autor. Nuvela este de intindere mai mare decat schita si mai scurta decat romanul, iar tonul relatarii este obiectiv.

,,Popa Tanda' de Ioan Slavici este o opera epica, intrucat Slavici nareaza intamplari care au in centrul lor pe preotul Trandafir. Principalul mod de expunere este naratiunea la persoana a III-a, prin care se relateaza actiunea si se construieste personajul principal. Ca orice opera epica, nuvela poate fi structurata pe momentele subiectului, actiunea desfasurandu-se gradat, tensional, ccentul cazand pe un conflict interior si exterior puternic. Nuvela ,,Popa Tanda' este alcatuita din trei secvente epice, fiecare dintre ele fiind un episod narativ semnificativ pentru derularea cronologica a evenimentelor. In expozitiune autorul ilustrarea chipul energicului preot Trandafir, fiul dascalului Pintilie din Butucani. Deoarece spune prea direct oamenilor ce crede despre ei, parintele nu este agreat de sateni. Acestia intervin la protopop si parintele este transferat in Saraceni, un sat cu oameni saraci si lenesi. Intriga reprezinta hotararea preotului de a-i schimba pe enoriasi, facandu-i oameni harnici. De aici desfasurarea actiunii, celelalte intamplari - incercarile parintelui Trandafir de a-i schimba cu ajutorul predicii, al sfatului, al batjocurii sau al ocarii. Reuseste numai prin implicarea lui in refacerea propriei gospodarii si in cultivarea pamantului. Preotul ii antreneaza pe sateni in munca de impletire a leselor. In punctul culminant sunt prezentati enoriasii care, indragind munca, realizeaza lucruri de calitate. Deznodamantul aduce in prim plan tot pe protagonist in postura de bunic, precum si imaginea satului Saraceni cu oamenei harnici care se mandresc de satul lor. Scena este voit sentimentala, iubirea si intelegerea dintre oameni fiind date drept pilda in final.

O alta nota caracteristica a nuvelei intalnita si in opera literara Popa Tanda este numarul de personaje mai mare decat in schita, dar mai redus decat in roman. Astfel, exista un personaj principal (preotul Trandafir), personaje secundare (satenii, preoteasa, clopotarul Cozonac, Marcu Florii Cucului) sau episodice (Mariuca, Ileana, Trandafirica, Costel). Accentul cade asupra caracterizarii complexe a protagonistului si nu asupra actiunii, caci preotul este prezentat in evolutia sa, in stransa legatura cu celelalte personaje, mai ales cu poporenii pe care vrea sa-i determine sa munceasca. Parintele Trandafir este actantul, cel care da si titlul nuvelei,,Popa Tanda'. Primul substantiv semnifica ocupatia eroului, iar ,,Tanda" este un derivat de la verbul a tandali, a vorbi mult si inutil, a pierde vremea, porecla data de sateni. Trandafir este personajul principal, pozitiv, individual, dinamic, portretul sau conturandu-se pe parcursul naratiunii atat direct cat si indirect. Popa Tanda e caracterizat direct in expozitiune de unde se desprinde chipul unui om drept, cu invatatura, cu voce frumoasa, care vorbeste ,,drept si cumpatat, cam aspru, mult prea cinstit si prea direct in a spune lucrurilor pe nume". El este indemanatic si priceput, deparece ,,face din nimica ceva", este gospodar si trangator ,,strange, drege si culege". Are multe calitati, dar o singura meteahna, cea de a spune omului direct impresiile ,,cam aspru la judecata, prea de-a dreptul, prea verde -fatis". Aceasta trasatura de caracter, de a fi prea sincer il va determina sa traiasca un conflict puternic. Din caractrerizarea indirecta reiese ca preotul depaseste cu bine toate piedicile. El este prezentat in situatiile limita, pentru a i se evidentia trairile puternice. Eroul analizeaza situatia cu luciditate si ia hotarari gandite, realiste ,,sa faca din poporeni oameni harnici". Dovedeste o energie iesita din comun si tenacitate in atingerea scopurilor.,,-Asteptati! Daca nu veniti voi la mine, ma duc eu la voi!" Nu cedeaza, continuandu-si actiunea cu mai multa indarjire, schimband strategiile. harnic -exemplul personal. Din ,,omul dracului" devine ,,omul lui Dumnezeu". Atitudinea satenilor se schimba de la toleranta, la ostilitate, la acceptare si, in sfarsit la cea de admiratie. Naratorul are un ton admirativ constatant ,,Tot om bun ramane parintele T." Are gandire cumpatata, e staran pe sine, desi cunoaste momente de indoiala cand cere sprijin lui Dzeu ,,Puternice, Doamne, Ajuta-ma!" preotul ilustreaza proverbul ,,omul sfinteste locul". Parintele se aseamana cu un erou de basm, intrucat reprezinta triumful binelui asupra raului, este aureolat, se bucura de tihna si de fericire. Popa Tanda, chiar daca trece printr-un conflict exterior intre el si enoriasi sai fiind cauzat de viziuni diferite si printr-un conflict interior intre dorinta de a schimba si neputinta de a pune in practica intentiile sale, eroul reuseste sa schimbe situatia de inceput. Slavici apeland la o gama larga de modalitati artistice, la caracterizarea directa, de catre narator, prin intermediul descreirii sau a monologului interior si la caracterizarea indirecta prin faptele, comportamentul, gandurile, dialogul, mediul de viata reuseste sa contureze unul dintre cele mai indragite si mai complexe personaje din lit. rom.

Intrucat nuvela apartine genului epic, naratiunea se impleteste cu descrierea si cu dialogul. Desi relatarea se face la persoana a III-a, naratorul omniscient pare a exprima uneori punctul de vedere al personajului principal prin intermediul unor constructii exclamative. Oralitatea este calitatea stilului beletristic de a parea povestit, spus, vorbit. Sursele oralitatii sunt constructiile interogative si exclamative ,,Popa-n Saraceni? Cine stie ce va sa zica popa-n Saraceni" proverbele, zicatorile (capra.), arhaismele, regionalismele (curechi, barabula, muruiala) si expresiile populare (prost lucru, a se curati de pacate) care confera autenticitate. Oralitate si caracterul moralizator marcheaza puncte comune intre stilul lui Ioan Slavici si cel al lui I. Creanga.

Prin toate aceste trasaturi specifice: carcaterul epic, numarul de personaje si complexitatea lor, tehnicile narative, conflictul puternic, opera literara ,,Popa Tanda" are toate caracteristicile definitorii ale unei nuvele.

Demonstratie genul epic (la prima vedere)

Genul epic reuneste operele opere literare in care scriitorul isi exprima ideile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor. Acestui gen ii corespunde, ca mod de expunere, naratiunea care se imbina cu dialogul si descrierea.

Instanta extradiegetica a acestui text este (cine este autorul), iar cea intradiegetica este naratorul obiectiv/ subiectiv. Relatarea se poate face la persoana a III-a de catre un narator obiectiv, detasat, heterodiegetic sau la persoana I cand povestitorul este subiectiv, homodiegetic, martor, actor, ascultator. Gradul mare de obiectivitate/ subiectivitate este realizat la nivel morfologic parin utilizarea persoanei a III-a/ I la verbe si pronume (prop. incidente, proverbe) ex ,,zice, vine"

Conflictul este o alta caracteristica a genului epic, desfasurandu-se linear, progresiv pana in punctul culminant, apoi in deznodamant se revine la sitautia initiala.

Actiunea este constituita din totalitatea faptelor relatate si are o mare mobilitate in timp si in spatiu, caracterizandu-se prin unitate compozitionala si alcatuind momentele subiectului literar, putand fi rezumata..

O alta particularitate a genului epic o constituie prezenta personajelor. Eroii sunt atat agenti ai actiunii, actanti, cat si purtatori ai mesajului autorului.

Protagonistul (asa cum reiese din titlu) este X., entitate cu trasaturi fizice si morale distincte ce participa la toate episoadele importante. ....Caracterizezi pe scurt personajul principal

Atitudinea scriitorului fata de erou este de admiratie sau ironie. Ce categorie tipologica mai larg reprezinta personajul?

ce modalitati (procedee) de caracterizare foloseste scriitorul?

Eroul x.. ian are mai multe functii: de actiune si de interpretare, transmitand indirect ideile autorului. El devine actor pe scena imaginara, simbolizand dominanta caracterologica a omului ....(ce fel de om simbolizeaza)

Personajul X ocupa un rol important in universal epic al lui Y (scrii autorul), ilustrand talentul de portretist al acestui scriitor.

Valoarea artistica a textului epic rezulta din armonia discursului narativ (tehnica narativa: inlantuirea, evocarea ..) si din interferenta modurilor de expunere. Prin oralitatea stilului se creeaza impresia ca naratorul se adreaseaza unui auditoriu.

Alternata planurilor narative si a timpurilor verbale scopt in relief talentul de prozator al lui ....Z. Naratorul este o homodiegetic/ heterodiegetic, asumandu-si functia narativa si functia de control.

Reperele cronotopului se regasesc in incipit/ sfarsit ex. Timpul/ spatiul ex

In concluzie, avand in centru figura unui personaj care participa la o serie de intamplari relatate indirect la persoana a III-a, obiectiv, textul X, scris de Y, apartine genului epic.

SCHEMA PENTRU COMENTARIUL DE MAI SUS

GENUL EPIC

(<fr. epique<lat. epicus<gr.epikos, derivat din epos - cuvant, zicere)

Cuprinde creatii in proza sau in versuri, in care modalitatea literara o constituie naratiunea unor intamplari puse pe seama unor personaje.

Opera epica transmite indirect o impresie asupra realitatii prin intermediul unei naratiuni.

CARACTERISTICILE OPERLOR EPICE

MODURI DE EXPUNERE:

o          Naratiunea - principalul mod de expunere in operele epice, prin care se povestesc fapte si intamplari intr-o succesiune logica de momente,

o          Descrierea - serveste la localizare si portretizare;

o          Dialogul - reda convorbirea dintre personaje, mijloc de caracterizare

NARATORUL (vocea narativa) este aceea care ii dezvaluie cititorului actiunea. In functie de pozitia naratorului in raport cu textul, rezulta:

o          Naratiune la persoana I: naratorul este participant la actiune si povesteste ceea ce vede, aude, simte,

o          Naratiune la persoana a III-a: naratorul se afla deasupra tuturor actiunilor: stie totul si impartaseste si cititorului (narator omniscient si omniprezent)

o          Naratiune impersonala: naratorul se ascunde in spatele personajelor si le lasa sa actioneze singure.

ACTIUNEA

SUBIECTUL LITERAR consta in totalitatea actiunilor, intamplarilor prezentate dupa o anumita logica interioara a textului.

Momentele subiectului literar sunt:

o            Situatia initiala (expozitiunea);

o            Cauza actiunii (intriga);

o            Desfasurarea actiunii;

o            Situatia dificila (punctul culminant);

o            Situatia finala (deznodamantul)

Procedeele de legare a secventelor narative sunt:

o            Inlantuirea - juxtapunerea unor povestiri;

o            Alternanta - combinarea a doua povestiri, intrerupand cand pe una, cand pe cealalta, pentru a relua firul naratiunii de la ultima intrerupere

o            Insertia - povestirea in rama - includerea unei povestiri in interiorul alteia.

Intr-o naratiune ampla, cele trei procedee se pot combina.

PERSONAJUL

o          Personajul este intr-o opera epica elementul care face posibila organizarea materiei narative, pentru ca el este subiectul care produce faptele.

o          Personajul literar este persoana, obiectul, animalul care participa la intamplarile dintr-o opera epica.

SPATIUL SI TIMPUL

o          Actiunea se desfasoara intr-un anumit spatiu - poate fi localizata - si intr-un anumit timp - poate fi datata.

SPECIILE GENULUI EPIC

Genul epic cuprinde opere in proza si in versuri, atat culte, cat si populare.

o          In versuri: legenda, epopeea,

o          In proza: schita, nuvela, povestirea, romanul, basmul,

planul caracterizarii unui personaj literar

1. introducere

Protagonistul operei literare ,,..X , apartinand lui Y autor este . Acesta reprezinta o entitate cu trasaturi fizice si morale distincte ce participa la toate episoadele importante.

Eroul x. ian are mai multe functii: de actiune si de interpretare, transmitand indirect ideile autorului. El devine actor pe scena imaginara, simbolizand dominanta caracterologica a omului ....(ce fel de om simbolizeaza) ce loc ocupa personajul in opera?

Personajul este caracterizat atat direct de catre narator, de alte personaje sau de personaj insusi (autocaracterizare), cat si indirect, prin faptele, prin comportarea, prin gandurile sale, prin relatia cu celelalte personaje, prin aspectul fizic si vestimentar, prin incadrarea lui intr-un anumit mediu, prin nume, accentul cazand pe trasaturile morale/ fizice.

Citate...Epitetele si enumeratiile creioneaza aspectul fizic sau moral (vezi textul)

Inca din incipitul textului facem cunostinta cu eroul./momentul in care apare in prim plan eroul este expozitiunea.

Faptele eroului scot la iveala alte caracteristici morale. El este ...cum a, b, c, (intelept, omenos.). Aceste particularitati psihice se desprind din actiunile sale. Rezumatul...

Trasatura X reiese din Y .....

Prin incadrarea lui in mediul de viata al ...rezulta ce? generozitatea, spiritul practic. ;

O alta calitate morala ..care se desprinde din punerea personajului in situatii limita; ce face el?

Din felul lui de a vorbi constatam intelepciunea (Popa Tanda, Vitoria) sau lipsa educatiei (Goe) ex.

3. incheiere

care este atitudinea scriitorului fata de personajul prezentat? (ironie, antipatie, in fabula/comedie/ schita sau simpatie in basm/balada/nuvela/ roman fata de presonajul pozitiv)

Autorul imbina maniera unei prezentari directe cu cea indirecta pentru a contura portetul eroului X.

Toate modurile de expunere (naratiunea, dialogul si descrierea) au rolul de a accentua insusirile pozitive ale personajului, principala trasatura de caracter fiind .

Procedeele artistice: epitetele ex, enumeratiile ., ....completeaza portetul fizic/moral. Imaginile vizuale sugereaza ....frumusetea ...

Elementele de comunicare verbala si nonverbala intregesc gama calitatilor protagonistului. Monologul pune in evidenta ...

Personajul X ocupa un rol important in universul epic al lui Y (scrii autorul), ilustrand talentul de portretist al acestui scriitor.

fisa de caracterizare

a unui personaj literar

etape necesare in caracterizare :

incadrarea in opera si autorul acesteia .

1. introducere

ce loc ocupa personajul in opera?

ce fel de personaj este (raport de relatie)?

cine este personajul?

in ce imprejurari este infatisat el?

2. cuprins

care sint insusirile fizice si morale ale personajului, asa cum se desprind ele:

in prezenta directa:

de catre autor;

de catre alte personaje;

de personaj insusi (autocaracterizare);

din prezentare indirecta:

prin faptele personajului;

prin comportarea, gindurile si framintarile lui sufletesti;

prin relatia cu celelalte personaje;

prin aspectul fizic si vestimentar al personajului;

prin incadrarea lui intr-un anumit mediu;

prin punerea personajului in situatii limita;

prin nume si felul lui de a vorbi.

3. incheiere

care este atitudinea scriitorului fata de personajul prezentat?

ce categorie tipologica mai larg reprezinta personajul?

ce modalitati (procedee) de caracterizare foloseste scriitorul?

tipul de personaj (uman/nonuman , individual/colectiv , principal/secundar , pozitiv/ negativ , dinamic/pasiv , adult/copil , model/antimodel ) .

obs. : personajul complex insumeaza atat calitati , cat si defecte si este surprins in evolutie , ceea ce-l face ireductibil la o singura trasatura de caracter .

trasaturi fizice portretul fizic .

vestimentatia .

trasaturi sufletesti : calitati/defecte portretul sufletesc .

trasaturi morale/de caracter portretul moral .

n.b. moralitatea unui personaj reprezinta calitatea acestuia de a distinge binele de rau si de a actiona corect , conform principiului binelui , a ceea ce este necesar . verbul care il caracterizeaza cel mai bine este "a trebui", care exprima responsabilitatea , obligativitatea , necesitatea .

mimica (expresia faciala)

gestica / gesticulatia

obs : omul calm gestica

omul nervos gesticulatie

limbajul

dialogul are rolul de a reda starea de spirit , reactia , mentalitatea , gradul de educatie

personaj comunicativ , extravertit

monologul personaj timid , retras , introvertit

actiunile/actele reprezentative

n.b. actele sunt acele actiuni interiorizate realizate cu ajutorul gandului , a afectului . exemple : a gandi , a se intreba , a se inrosi , a se enerva , a se lamuri , a intelege etc.

mediul in care traieste integrare vs. alienare

relatia cu celelalte personaje :

1. - de dragoste

2. - de toleranta

3. - de conflict material

psihologic

de interese

intre mentalitati diferite

intre generatii

obs. : exista opere in care se insista si asupra relatiei personajului cu el insusi .

caracterizarea de catre celelallte personaje

caracterizarea de catre narator (ironie , simpatie , antipatie , rezerva)

autocaracterizare

incheiere exprimarea unui punct de vedere referitor la importanta sau la unicitatea personajului .

obs.: se pot face analogii cu personaje din alte opere studiate (ex.: intre goe si nica) .

mijloace de caracterizare :

› directa (trasatura este numita) de catre personajul insusi

de catre alte personaje

de catre narator

› indirecta (trasatura trebuie dedusa din modul in care se actioneaza , se comporta , gandeste , vorbeste , se imbraca , traieste , gesticuleaza , se simte etc)

Atitudinea fata de personajul literar

Varsta, ocupatia

Din urmatorul context se intelege ca personajul

Vom sesiza varsta personajului prin urmatoarele detalii

Personajul este pasionat de , ceea ce dovedeste ca este

Pasiunea eroului pentru demonstreaza ca

Atasamentul deosebit al personajului pentru va elucida trasaturile urmatoare

Tentatia personajului pentru (anumite obiecte, ocupatii etc) ne face sa intelegem ca acest se inscrie printre

Fragmentul urmator vine sa demonstreze faptul ca personajul este cuprins intr-o virsta a

Ne permitem sa observam atractia protagonistului pentru (anumit domeniu, ocupatie)

Spunem cu certitudine ca personajul este un adept al

Fara indoiala, personajul se inscrie in gama celor devotati(anumitor situatii, confesiuni, )

Eroul va fi observat de mai multe personaje ca un tip

Privit din unghiul de vedere al, personajul este un

Se subintelege din anumite imprejurari , ca personajul apartine unei categorii de virsta

Numele personajului sugereaza preocuparile acestuia pentru

Personajul este un adevarat model de

Prezentarea de catre autor este elocventa

Marca personajului o constituie (o trasatura generala de caracter).

In figura personajului autorul a proiectat (o tipologie )

Personajul prin infinita sa frumusete ilustreaza

Deducem ca

Mediul in care traieste

Personajul este prezentat prin

Din cele urmarite vom concluziona ca personajul

Aspectul fizic

Din fragmentul se desprind citeva detalii ale caracterizarii, descrierii personajului:

Personajul se deosebeste printr-un stil

Modul de a se coafa ne vorbeste despre

Tendinta de a atrage atentie asupra anumitor elemente ale vestimentatiei vine sa concretizeze

Imaginea personajului se deosebeste printr-o coloratura afectiva sporita

Descrierea portretistica consemneaza elementele

La inceput, se contureaza un portret static (dinamic), deoarece

Dar pe masura ce incepe sa actioneze, si por­tretul ei se dinamizeaza prin

Portretul fizic se desprinde in mod direct din cuvintele nara­torului

In realizarea portretului, autorul foloseste ca modalitate de exprimare

Din punct de vedere fizic, personajului nu i se face nici o descriere, dar, se subintelege ca, fiind personajul ce intruchipeaza binele, este

Lipsesc detalii de portret fizic, accentul cazand, in viziunea creatorului pe trasaturile morale ale personajului.

Dimensiunile portretului sunt dominant morale, existand doar un detaliu folosit ca element de ordin fizic

Absenta portretului fizic ii confera textului un grad mai mare de generalitate, intrucit

In conturarea trasaturilor fizice si morale ale personajului,vom aprecia rolul (un mod de expunere dominant sau o expresie, figura de stil)

Aspectul moral

Vom enumera calitatile de valoare ale personajului

Stare sufleteacsa generala este accentuata (gradat, haotic) de

Daca alte personaje, atunci acest personaj

Departe de a fi, personajul in discutie ramine a fi

posibila paralela intre personajele ar nuanta mai mult aspectul moral al personjului aflat in discutie.

Sunt puse in evidenta urmatoarele trasaturi de caracter

Trasaturile de caracter (lasitatea, trufia, bunatatea, principialitatea) se desprind din urmatoarele fragmente

Am observat din faptul ca., o trasatura de caracter ca .

Personajele incearca sentimente de (repulsie, admiratie, ura, dragoste, simpatie)

Personajul este prezentat in lucrare ca

Personajul traieste sentimentul de

Personajul se simte in lumea operei

Personajul poate fi considerat o sinteza a

Aparent, personajul e

Complexitatea sufleteasca a personajului reiese din

Personajul se conduce dupa

Este un personaj care cunoaste

Portretul moral se contureaza atat prin mijloace directe, cat si prin mijloace indirecte

Portretul moral este conturat, in special, prin caracterizarea ( directa, indirecta)

Portretul moral se completeaza cu alte trasaturi care se desprind din vorbe.

Cele mai multe trasaturi se desprind in mod indirect din fapte, vorbe, gesturi, relatia cu celelalte personaje si din numele ei.

In cuprinsul (introducerea, incheierea) operei, este accentuat portretul moral, realizat prin procedee ale caracterizarii directe si indirecte.

Trasaturile morale ale personajului sunt oferite de

Comportamentul

Vom sublinia un comportament

Actiunile personajului vorbesc despre

Personajul provoaca interes cititorului prin

Se simte atitudinea personajului fata de

Comportamentuleste indreptatit de Enuntul.. vine sa argumenteze trasatura de caracter a personajului

Se observa ca urmatoarele elemente reconstituie imaginea veridica a eroului

Eroul admira (se intristeaza, se refugiaza, se instraineaza, deplinge situatia, se bucura, alt sentiment

Eroul incearca sentimentul de

Protagonistul trece prin stari sufletesti ca

Personajul simbolizeaza

Personajul intruchipeaza

In discursul eroului liric predomina(ura, dispretul, admiratia, respectul, nostalgia, dragostea, patetismul, )

Eroul liric se identifica cu

Personajul este inspirat de

In centru atentiei revine personajul prin forta sa de(convingere, traire sentimentala, locvacitate, )

In spatele personajului se ascunde (o trasatura de caracter ce se nu se lasa vazuta cu ochiul liber)

Trasatura de a (un verb ce exprima o trasatura, de ex: a fi mindru, obsesiv,) se contureaza gratie

Relatiile cu alte personaje

Prezinta interes momentul in care

Personajele ce se afla in relatie cu eroul ne prezinta caracterul acestuia prin

In viziunea (scriitorului, altor personaje) personajul este

Atmosfera dominanta in opera literara influenteaza (pozitiv, negativ) asupra personajului

Drept argumente ne servesc spusele, afirmatiile, situatiilein care personajul

Vom preciza ca personajul

Vom constata ca personajul

Autorul sugereaza ca personajul este   prin urmatorul fragment

Comportamentul personajului se asociaza cu cel al (alt personaj din aceasta opera, din alta opera)

Autorul reuseste sa ne convinga ca protagonistul

Exista o relatie de intre alte personaje )

Rolul figurilor de stil, valorificarea limbajului poetic, efectele stilistice ale semnelor de punctuatie

Se creeaza senzatia ca

Imaginea produce senzatii de

Prin figura de stil se creeaza imagini artistice ( vizuale, auditive, olfactive)

Virgula provoaca cititorul spre

Semnul de exclamare vine sa nuanteze

Semnul de exclamare evidentiaza

Semnul de exclamare scoate in evidenta

Semnul de intrebare provoaca un interes,

Expresia valorifica

Expresia intensifica

Expresia poate fi interpretata ca un semn al

Aspectul () este reflectat prin urmatoarele fragmente

Prin (figura de stil) .se creeaza

Expresiilemarcheaza.

Finalul incununeaza

Fundamentale si remarcabile sunt elementele

Implicarea afectiva este sugerata prin prezenta (figurior de stil), sugerind.

Tabloul prinde contur prin surprinderea unui detaliu

Aceasta idee este sustinuta, la nivelul textului, atit prin

Cuvinteleisi pun amprenta asupra starilor noastre sufletesti

Prezentarea sentimentelor de este mai mult un pretext pentru a infatisa trairi general-umane

In conturarea atmosferei, scriitorul foloseste o gama va­riata de figuri de stil

Imaginileintiparesc in minte crimpeie din ..

Textul abunda in imagini auditive si vizuale care sugereaza

Poetul creeaza un anumit univers, o lume imaginara, atit prin (continutul de idei poetice), cit si prin (imagini vizuale)

Intensitatea sentimentelor exprimate de eul liric este evi­dentiata prin

O melodicitate aparte creeaza expresia

Textul are o dinamica interioara sugerata de verbele de mis­care:

Pentru conturarea imaginilor, se folosesc diferite figuri de stil ca

Expresivitatea limbajului este sustinuta in continuarea poeziei de figurile de stil

Expresia sugereaza

Versul . convinge cititorul ca

Se creeaza o atmosfera de prin

Vocabularul operei este unul (modest, ambiguu, complicat, neclar, usor de inteles)

Semnele sporesc afectivitatea operei

S-a sesizat o idee comuna intre enuntul si.

Cuvintele genereaza sentimente de

Cuvintul ( expresia) genereaza ideea .

Expresii necesare unei descieri pentru compuneri sau scrisori

Raportarea emotional-afectiva la mesajul textelor lecturate

Am admirat momentul in care

Am trait emotii, sentimente de

M-a intristat faptul in care

i-a fost jale

M-a lasat in tacere momentul in care

M-am simtit insingurat la citirea fragmentului in care

M-a amarit constatarea faptului

Compatimesc personajul aflat in grea cumpana, cind

Sunt demn de faptul, de personajul

Lectura textului mi-a dat speranta ca

Am simtit o bucurie in suflet la momentul cind

M-am bucurat de faptul ca

Am simtit o repulsie pentru

Am devenit melancolic, citind despre

Mi-a provocat nostalgie

M-a ingrozit faptul

M-am simtit nostalgic

Mi-a dat speranta fragmentul

Sper ca

Sunt pasionat de

Sunt incintat de

M-am bucurat la momentul .

Mi-a parut straniu.

M- a interesat

M - a intristat

M- a interesat

Mi- a fost frica.

Ceea ce impresioneaza

Citind textul, cel mai mult mi-a placut

Consider ca aceasta lucrare actioneaza asupra starilor mele afective, gratie

Demn de admirat este momentul in care

Impresionant este momentul cind

Impresioneaza pasajul cind

Impresioneaza peste toate cele spuse

 Lectura textului m-a impresionat

(nu m-a impresionat), trezindu-miastfel de emotii

La fel de surprinzatoare este

M-a frapat momentul

Mesajul textului citit genereaza emotii de

Opera da un sentiment de

Opera mi-a trezit un sentiment de

Prin mesajul textului lecturat am simtit un fior de

Sunt coplesit(a) de sentimentul

O senzatie puternica de isi face loc in

COMPUNEREA IN CARE SE FAC APRECIERI LA UN TEXT LITERAR

Redactarea unei compuneri in care se fac aprecieri sumare referitoare la un text literar necesita o pregatire anterioara serioasa.

q        Citeste si reciteste cu atentie textul (fragmentul de text) dat, asigurandu-te ca ii cunosti continutul si ca i-ai inteles semnificatiile;

q        Realizeaza un plan simplu de idei axat pe cele trei parti ale compunerii: introducere, cuprins si incheiere.

Exemplu - plan de prezentare generala a unui text:

1.       INTRODUCERE

selectarea unor date sumare despre autor si opera;

precizarea titlului operei literare, datele aparitiei volumului din care face parte;

mentionarea genului literar si a speciei din care face parte;

2.       CUPRINS:

A.    pentru compunerea de analiza a unui text literar narativ (epic)

tema si eventual motivele operei literare;

explicarea semnificatiei titlului in relatie cu textul;

structura;

precizarea modului de expunere dominant, aducand argumentele necesare;

rezumatul actiunii;

evidentierea alternarii modurilor de expunere (naratiune, dialog, monolog, descriere) si mentionarea scopului in care este folosit fiecare mod de expunere;

prezentarea unor mijloace se expresivitate, insotite de explicatii si de exemple din text;

B. pentru compunerea de analiza a unei poezii (opera lirica)

identificarea modului de expunere dominant, sustinuta de doua - trei argumente raportate la text;

evidentierea elementelor componente in jurul carora se structureaza textul;

mentionarea sentimentului dominant transmis prin intermediul versurilor;

observarea mijloacelor de expresivitate folosite de poet pentru exprimarea propriilor idei, impresii, atitudini, sentimente (imagini vizuale, auditive, olfactive), figuri de stil utilizate: personificari, comparatii, epitete, metafore, enumeratii, repetitii, inversiuni, hiperbole, antiteza etc.);

prezentarea elementelor de versificatie (strofa, versul, masura, rima, ritmul);

incadrarea in gen si specie;

3.       INCHEIERE: enuntarea unui punct de vedere personal referitor la mesajul textului sau redarea unui citat din critica literara referitor la textul analizat

Texte functionale

SCRISOAREA este o comunicare scrisa trimisa cuiva prin posta sau prin intermediul unei persoane.

I. SCRISOAREA FAMILIALA: se trimite rudelor, comunicandu-se informatii din viata de familie.

O scrisoare are urmatoarea structura:

Exemplu de scrisoare

1.     Data si locul Iasi, 3 ianuarie 2000

2.     Formula de adresare Dragi parinti,

3.     Continutul lucrariiNoi am calatorit bine cu trenul. In gara ne-au asteptat

Ionut si Sergiu. Ce bucurosi am fost cand am ajuns cu totii in casa

bunicilor! Ne-a intampinat Labus care ne-a recunoscut imediat si

s-a bucurat nespus de sosirea noastra.

Aici ne simtim foarte bine. A nins din belsug si totul e

acoperit de un val argintiu. Am facut in gradina un om de zapada.

Ne-am jucat mult, mergem des la derdelus, de Anul Nou am

impodobit un frumos bradut.

Intr-o zi bunicul ne-a dus in padure, unde am poposit la

casa padurarului.

Bunica mi-a daruit o carte care imi place foarte mult.

Va iubim mult! Sosim pe 4 ianuarie.

4. Formula de incheiere si Cu drag,

semnaturaMihai si Alexandru

II. SCRISOAREA DE FELICITARE cuprinde cuvinte frumoase adresate unei anumite persoane sau institutii cu ocazia unui eveniment deosebit.

12 noiembrie 2000, Tg. Neamt

Iubita prietena,

Nu am fost surprinsa cand am aflat ca ai luat examenul de capacitate cu note foarte mari. Stiu ca ai avut un an greu, ca ai invatat mult si ca meriti din plin rezultatele obtinute. Te felicit din toata inima, iti transmit multa sanatate, vacanta placuta, multa fericire si succese in continuare!

A ta prietena,

V a l e n t i n a

INVITATIA este textul in care se transmite intr-un stil protocolar, rugamintea de a participa la o serbare, banchet, aniversare, adunare etc.

Avem placerea sa va informam ca pe data de 21 mai 2003 Colegiul Tehnic Ion Creanga va sarbatori 141 de ani de existenta. Manifestarile vor avea loc in incinta liceului. Va asteptam cu drag!

In redactarea unei invitatii se urmareste:

alegarea formulei de adresare si a frazei introductive;

adoptarea tonului si stilului neutru;

evitare formulelor stereotipe;

evitarea informatiilor inutile;

evitarea greselilor;

asezarea textului in pagina.

Invitatiile oficiale au o structura diferita:

- antetulColegiul Tehnic Ion Creanga Tg. Neamt

- formula de adresareDomnului Primar al orasului Tg. Neamt

- formula introductivaStimate Domnule Primar,

- continutul invitatiei Elevii Colegiului Tehnic Ion Creanga Tg. Neamt au placerea de a va

invita la sarbatorirea a 141 de ani de existenta a scolii noastre. Manifestarile

vor avea loc in ziua de 21 mai 200, incepand cu orele 10^oo in curtea scolii.

Speram sa ne onorati cu prezenta dumneavoastra.

Cu respect, ..

Localitatea Tg. Neamt, 5 mai 2001

CEREREA este o compunere prin care cineva se adreseaza unei persoane cu atributii oficiale, solicitand rezolvarea unei probleme de interes personal.

Se intocmeste astfel:

1.     Formula de adresare Domnule Director,

2.     Numele, prenumele,

statutul social (adresa) Subsemnatul, Ionescu Tudor, elev al Colegiului Tehnic Ion Creanga Tg.

Neamt, solicit aprobarea de a frecventa cursurile de calculatoate desfasurate

solicitantului:in acest an in Scoala noastra.

3.     Locul si data intocmirii

cererii:

4.     Semnatura solicitantului

Oglinzi,Tudor Ionescu

25 noiembrie 2000

5.     Cui se adreseaza cererea

precizand functia celui

solicitat si institutia pe care o Domnului Director al Colegiului Tehnic Ion Creanga Tg. Neamt

conduce.

v      DIALOGUL este o conversatie intre doua sau mai multe persoane

v      Interventia unei persoane in dialog este o replica;

v      Dialogul este alcatuit dintr-o inlantuire de replici, fiecare replica avand legatura cu cea anterioara.

v      REGULI de aur ale dialogului:

1.            Asculta-ti partenerul / partenerii de dialog cu atentie!

2.            Nu-l intrerupe pe cel care vorbeste!

3.            Nu vorbi in timp ce alti vorbitori emit mesaje!

4.            Vorbeste clar, in enunturi nu prea lungi!

5.                Daca nu intelegi in totalitate mesajul transmis, nu ezita sa pui intrebari lamuritoare!

6.            Intr-o conversatie in grup nu acapara discutia!

7.            Nu interveni intr-o conversatie intre adulti, decat daca esti intrebat sau ti se cere

parerea!

v      Formule de initiere a dialogului (exemple):

o                   Salut! Ce mai faci?.

o                   Nu va suparati. M-ar interesa.

o                   Fiti amabil, as vrea sa stiu.

o                   Va rog, imi puteti da o informatie?

o                   Spuneti-mi, va rog.

o                   Te rog, ajuta-ma sa .

o                   Puteti, va rog, sa-mi aratati.

o                   As vrea sa stiu.

o                   Caut strada . Ma puteti orienta?

o                   Imi dati voie, va rog, sa.

v      Formule de incheiere a dialogului (exemple):

o                   Multumesc!

o                   Cu multa placere!

o                   La revedere!

o                   Salut!

o                   Pe maine!

v      In dialog, adapteaza-ti mesajul la partener si la situatia de comunicare:

o                   Formula de salut;

o                   Formula de adresare;

o                   Formula de politete;

o                   Limbajul;

o                   Mijloacele nonverbale: tomul, intonatia, mimica, gesturile.

v      Monologul oral este un text pe care emitatorul il rosteste in fata unui ascultatori / unor ascultatori fara a fi intrerupt.

v      Monologul oral trebuie sa capteze atentia cititorului.

Se vor avea in vedere urmatoarele:

Exprimarea concisa si clara;

Adaptarea volumului vocii la distanta dintre receptori;

Adaptarea tonului la intamplarile povestite si la trairile pe care doriti sa la transmiteti;

Adaptarea mimicii si a gesturilor;

v      O relatare coerenta trebuie sa starneasca interesul, presupune pregatirea prealabila a monologului printr-un plan simplu de idei, ca de exemplu:

q                   Introducerea: prezentarea situatiei initiale: timpul, locul, starea persoanelor

inainte de inceperea actiunii;

q                   Cuprinsul: - evidentierea clara a cauzei ce a determinat intreaga actiune relatata;

- ordonarea logica a ideilor sau a intamplarilor;

q                   Incheierea: sfarsitul intamplarii (prezentarea situatiei finale).

v      REGULI ALE MONOLOGULUI:

q                   Indicarea scopului mesajului transmis;

q                   Organizarea logica a ideilor;

q                   Starnirea interesului ascultatorilor,

q                   Sa fie exprimat in enunturi corecte, clare si nu foarte lungi;

q                   Vocea, mimica, gesturile vorbitorului sa fie adecvate discursului si auditoriului

DESCRIEREA LITERARA este o prezentare sugestiva a caracteristicilor:

q                   Unui obiect;

q                   Unei fiinte;

q                   Unei persoane;

q                   Unui fenomen;

q                   Unui colt din natura.

DESCRIEREA STIINTIFICA este un text in care sunt prezentate caracteristici ale unor obiecte, prin folosirea unor informatii precise, exacte.

Planul unei descrieri poate cuprinde:

1.                Introducere

q                    Unul-doua enunturi menite sa capteze atentia cititorului;

q                    Prezentarea scurta a scopului descrierii;

q                    Un scurt fragment narativ , referitor la contactul cu obiectul descris;

2.                Cuprins

q                    Prezentarea imaginii de ansamblu a obiectului, peisajului etc.

q                    Prezentarea elementelor componente ale obiectului sau ale obiectului din spatiul observat, a pozitiei acestuia in spatiu;

q                    Detalii semnificative: dimensiuni, forme culori etc.

q                    Modul de imbinare a formelor, a culorilor.

3.                Incheiere: impresia generala pe care ti-a produs-o obiectul sau peisajul descris; starea (starile) provocata (provocate);

ATENTIE