MOMENTELE
SUBIECTULUI - Moara cu noroc de Ioan
Slavici
Actiunea se
desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare
religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste, iar in final,
apa si focul purifica locul.
Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect
concentrat, cu deschideri bogate.
Nuvela debuteaza cu un precept moral izvorat din
intelepciunea batraneasca rostit de mama-soacra, ce are in
nuvela rolul corului din tragedia antica greaca: "- Omul sa fie multumit cu
saracia sa, caci, daca-i vorba, nu bogatia,
ci linistea colibei tale te face fericit'. Batrana
este adepta pastrarii traditiei, in timp ce Ghita,
capul familiei, doreste schimbarea, bunastarea materiala.
Cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, Ghita ia
in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid
bani. Initial, carciumarul nu este un om slab, ci dimpotriva,
isi asuma responsabilitatea destinului celorlalti.
EXPOZITIUNEA
Carciuma de
la Moara cu noroc este
asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii,
inconjurata de pustietati intunecoase. In expozitiune, descrierea drumului care
merge la Moara cu noroc si a locului in care se afla, fixeaza un
peisaj - cadru obiectiv al actiunii: "De la Ineu drumul de tara o ia printre paduri
si peste tarini, lasand la dreapta si la stanga
satele asezate prin colturile vailor. Timp de un ceas
si jumatate drumul e bun; vine apoi unpripor, pe care il urci, si
dupa ce ai coborat iar in vale, trebuie sa faci popas, sa
adapi calul ori vita din jug si sa le mai lasi timp de
rasuflare, fiindca drumul a fost cam greu iara mai departe
locurile sunt rele'. Semnele parasirii
anticipeaza destinul tragic al familiei: vechea moara "cu lopetile rupte si cu
acoperamantul ciuruit de vremurile ce trecusera peste
dansul!', cele cinci cruci "care
vestesc pe drumet ca aici locul e binecuvantat, deoarece acolo
unde vezi o cruce de aceste a aflat un om o bucurie ori a scapat
altul de o primejdie'. Simetria
incipitului cu finalul se realizeaza,
prin descrierea drumului. Simbolistica initiala a
drumului se completeaza, in
final, cu sugestia drumului vietii care
continua si dupa tragedia de la Moara cu noroc: "Apoi ea lua copiii si pleca mai
departe'.
Subiectul nuvelei
il constituie etapele si efectele infruntarii dintre
protagonist, Ghita, si antagonist, Lica.
Ghita se dovedeste la inceput harnic si
priceput, iar primele semne ale bunastarii si ale armoniei in
care traieste familia nu intarzie sa apara: "Sambata de cu seara locul se
deserta si Ghita, ajungand sa mai rasufle,
se punea cu Ana si cu batrana sa numere banii, si
atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amandoi priveau la cei doi
copilasi, caci doi erau acum, iara batrana privea la
catesipatru si se simtea intinerita, caci
avea un ginere harnic, o fata norocoasa, doi nepoti sprinteni,
iara sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un castig facut
cu bine'.
INTRIGA
Aparitia
lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj
ciudat, carismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci
din imprejurimi, tulbura
echilibrul familiei. Personajul este portretizat de narator: "Lica, un om ca de treizeci si
sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu
mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu
sprancenele dese impreunate la mijloc. Lica era porcar, insa
dintre cei care poarta camasa subtire si
alba ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint si bici de
carmajin []'.
Orgoliul lui Lica e unul de stapan care nu
doar isi subordoneaza oamenii, dar se substituie destinului
lor. Lica isi impune inca de la inceput
regulile: "Eu sunt Lica
Samadaul Multe se zic despre mine, multe vor fi
adevarate si multe scornite. [] Eu voiesc sa stiu
totdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice
si cine ce face, si voiesc ca nimeni in afara de mine
sa nu stie. Cred ca ne-am inteles!'. Ana,
nevasta lui Ghita, intuieste ca Lica este un "om rau si primejdios'.
Cu toate ca isi da seama ca Lica
reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita
nu se poate sustrage influentei malefice pe care acesta o
exercita asupra lui, si nici tentatiei imbogatirii.
DESFASURAREA
ACTIUNII
Mai intai,
Ghita isi ia toate masurile de aparare impotriva
lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale,
isi ia doi caini pe care ii asmute impotriva turmelor de porci
si angajeaza inca o sluga, pe Marti, "un ungur inalt ca un brad'.
Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepe
procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita
fata de familie, proces analizat cu maiestrie de Slavici.
Devine "de tot ursuz', "se aprindea
pentru orisice lucru de nimic', "nu mai zambea ca mai inainte,
ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el, iar
cand se mai juca, rar, cu Ana, "isi
pierdea repede cumpatul si-i lasa urme vinete pe
brat. Devine mohorat, violent, ii plac jocurile crude,
primejdioase, are gesturi de brutalitate neinteleasa
fata de Ana pe care o ocrotise pana atunci, se poarta
brutal cu cei mici. La un moment dat,
Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii,
pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii
alaturi de Lica. Prin intermediul monologului interior sunt
redate framantarile personajului: "Ei!
Ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeul.. Ce sa-mi
fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici
cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in
spinare'.
Datorita generozitatii Samadaului,
starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare,
numai ca omul incepe sa-si piarda increderea in sine.
Tocmai de aceea devine tot mai atent la imaginea pe care
lumea o are despre el. Cu toate acestea, intelegerea dintre el
si Lica, marcheaza pentru Ghita inceputul
obisnuirii cu raul. Isi indeamna sotia sa
joace cu Lica, aruncand-o definitiv in bratele acestuia,
distruge imaginea pe care ceilalti o aveau despre el, ajungand
sa fie implicat in furtul de la arendas si in
uciderea unei femei si a unui copil. Retinut de politie, lui
Ghita i se da drumul acasa numai pe "chezasie'. Axa
vietii lui morale se frange si, intr-o scena de un
patetism sfasietor, ii cere iertare Anei: "- Iarta-ma, Ano! ii zise el. Iarta-ma
cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi
trai pe fata pamantului'. In alt rand,
sarutand pe unul dintre copii, le spune: "Sarmanilor mei copii, voi nu mai aveti, cum
avusesera parintii vostri, un tata om cinstit.
Tatal vostru e un ticalos'.
Prin faptul ca jura stramb la proces, acoperindu-i
nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la crima.
Hotaraste totusi sa-l dea in vileag pe
Lica, cu ajutorul lui Pintea. Nu este sincer insa nici cu
Pintea si acest lucru ii va aduce pieirea. Ii va oferi dovezi
jandarmului despre vinovatia lui Lica, numai dupa ce
isi va putea opri jumatate din sumele aduse de acesta. De
fapt, greseala lui Ghita este ca nu reuseste
sa fie onest pana la capat nici fata
de Lica, nici fata de Pintea.
PUNCTUL
CULMINANT
Ghita
ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in
momentul in care, orbit de furie si dispus sa faca orice
pentru a se razbuna pe Lica, isi arunca sotia,
la sarbatorile Pastelui, drept momeala, in
bratele Samadaului. Spera pana in ultimul moment
ca se va produce o minune si ca sotia va rezista
influentei malefice a acestuia. Dezgustata insa de
lasitatea lui Ghita, care se instrainase de ea si de
intreaga familie, intr-un gest de razbunare, Ana i se
daruieste lui Lica deoarece, in ciuda nelegiuirilor
comise, Lica e "om', pe
cand Ghita "nu e decat muiere
imbracata in haine barbatesti'. Dandu-si
seama ca sotia l-a inselat, Ghita o ucide pe
Ana. La randul lui, Ghita este ucis de Raut,
din ordinul lui Lica. Iar Lica, pentru a nu cadea viu in mainile
lui Pintea, se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. "Sanctionarea drastica a
protagonistilor e pe masura faptelor savarsite'(Pompiliu
Mareea, Ioan Slavici Editura pentru
Literatura, Bucuresti, 1968)
DEZNODAMANTUL
Un
incendiu teribil mistuie carciuma de la Moara cu
noroc in noaptea de Pasti si singurelepersonaje care
supravietuiesc sunt batrana si copiii, fiintele cu
adevarat morale si inocente din carte. Nuvela se incheie in mod
simetric cu inceputul, prin vorbele batranei care pune intamplarile
pe seama destinului necrutator: "Simteam eu ca nu are sa iasa
bine; dar asa le-afost data'.
