Literatura
Ancheta, ca specie publicistica de terenANCHETA Ancheta, ca specie publicistica de teren, isi propune sa evoce si, mai ales, sa aprofundeze, prin investigare directa, mari probleme economice, sociale, politice, culturale de actualitate sau nu. Desi se asemana pana la un punct cu reportajul de amploare, ancheta isi propune mai degraba sa supuna ratiunii ceea ce reportajul supunea simtirii: reportajul da viata, arata, ancheta, dimpotriva, demonteaza si demonstreaza. In
general, o ancheta incepe din momentul in care reporterul isi pune o
intrebare la care nu poate raspunde. Demersul investigational
continua apoi cu adunarea tuturor informatiilor in legatura
cu subiectul. Jurnalistul studiaza cu atentie ceea ce s-a publicat
deja si realizeaza o pre-ancheta, pentru a stabili un plan de
lucru si ipoteze care vor fi verificate pe parcurs. Apoi, se
formuleaza etapa urmatoare prin informatiile obtinute de la
specialisti, prin confruntarea unei baze de date si cunostinte
intocmite prin lectura atenta si spirit critic. De asemenea, se
opereaza o alegere a persoanelor ce urmeaza a fi intervievate, alese,
in masura posibilului, urmand regulile esantionarii, "desi
un esantion nu poate niciodata fi Trebuie
mentionat ca reporterul nu stie de la inceput, cu exactitate, ce
vrea sa demonstreze: rolul anchetei este tocmai acesta, sa
impuna o concluzie. Jurnalistul stie doar ce cauta, adesea nici
macar atat. Din acest punct de vedere, demersul anchetei se
aseamana perfect cu cel al unei cercetari stiintifice.
Si, tot ca in cercetarea stiintifica, rezultatul unei
anchete poate fi diferit de ceea ce s-a crezut la inceput,
asteptarile reporterului pot fi depasite sau infirmate.
Indiferent de situatie, indiferent daca opinia reporterului coincide
sau nu cu concluzia investigarii, acesta are obligatia sa
faca public rezultatul anchetei. Oricum, diferentele intre ancheta realizata de un reporter si orice alt tip de ancheta apar in momentul redactarii. Textul se construieste invers: se pleaca de la concluzie, cunoscuta acum, si se merge spre premisele care au condus la aceasta concluzie. Planul scrierii va urmari urmatoarele coordonate: problema - ipoteza - verificare - concluzie; situatie - cauze - situatii posibile - situatii preconizate; conflict - argumentele unora - argumentele altora - faptele - parerea specialistilor - cine are dreptate. Toate acestea vor fi ilustrate prin exemple, marturii care vor "incalzi", vor "indulci" ancheta, considerata o specie dura, rece, impersonala. Senzatia aceasta domina, desi ancheta combina reportajul cu interviul si portretul, poate si datorita frecventei cu care sunt intrebuintate cifrele, extrasele, documentele, citatele. In functie de subiectul supus investigarii, ancheta poate fi: de acualitate; de fapt divers; de tip magazin. Propunerea unor tipologii in care se face distinctie intre ancheta interpretativa, cea de opinie si cea informativa o consideram irelevanta. Obiectivele declarate ale anchetelor sunt informarea si interpretarea. Principala trasatura a anchetei o reprezinta faptul ca absenta ei din ziare nu va fi privita ca o carenta: ea e utila in conditiile in care coincide cu interesul publicului, dar nu este strict necesara, nu intervine, in cazul ei, imperativul urgentei. Cu atat mai mult cu cat "o eroare de amanunt, de interpretare pripita sunt grave" si considerate ca atentate la dreptul publicului de a fi corect informat. Ancheta necesita timp pentru verificarea tuturor informatiilor, rezultatele ei putand fi publicate si dupa ce subiectul nu mai face parte din sfera de maxim interes a opiniei publice.
Diferenta dintre interviu, reportaj, ancheta
|