ALEXANDRU LAPUSNEANUL de Costache Negruzzi - comentariu

ALEXANDRU LAPUSNEANUL de Costache Negruzzi - comentariu

Prima nuvela istorica din literature romana este "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi.

Prozatorul imbina realitatea istorica si fictiunea, tema romantica a nuvelei ilustrand evenimentele istorice si cele plasmuite din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul in Tara Moldovei.

Ca specie epica, nuvela are un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, concentrat, intre domnitor si boierii tradatori; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Nuvela prezinta o intriga riguros construita, cu fapte verosimile, accentul fiind pus mai mult pe definirea protagonistului decat pe actiune.

Structura narativa a nuvelei este simetrica si riguros construita, cu un echilibru solid, fiind organizata in patru capitole, fiecare purtand un motto semnificativ pentru continutul acestuia:

"Daca voi nu ma vreti, eu va vreu" - replica apartine lui Alexandru Lapusneanul, ca raspuns la indemnul de a renunta la tronul Moldovei, adresat lui de catre boierii veniti sa-l intampine;

"Ai sa dai sama, doamna!"- amenintare rostita de vaduva unui boier ucis de Lapusneanul si adresata doamnei Ruxanda, sotia domnitorului;

"Capul lui Motoc vrem" - strigatul norodului, venit la curtea domneasca sa se planga de asuprirea boierilor, de saracie, de foamete, de viata lor insuportabila;

"De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu" - sunt cuvintele lui Alexandru Lapusneanul, aflat pe patul de suferinta, ca avertisment impotriva celor care-l calugarisera.

Actiunea se bazeaza pe conflictul bine evidentiat dintre domnitor si boierii care-l tradasera in prima domnie si-l silisera sa paraseasca tronul Moldovei. Naratorul obiectiv si omniscient si naratiunea la persoana a 3-a, definesc viziunea narativa "dindarat" a nuvelei. Modalitatea narativa se remarca prin absenta marcilor formale ale naratorului obiectiv, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente si caracterul obiectiv al nuvelei, desi vocea auctoriala face adesea aprecieri despre personaje.

Timpul narativ este cronologic, bazat pe relatarea in ordine a derularii evenimentelor situate intr-un trecut istoric, iar spatiul narativ este real, Moldova.

Incipitul este reprezentat de informatia cu caracter istoric despre Stefan Tomsa care ucisese cu buzduganul pe Despot-Voda, ca sa ocupe tronul Moldovei.

Apartenenta la specia nuvela este argumentata si de organizarea discursului epic pe momentele subiectului. Expozitiunea. Sub mottoul "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu", naratorul relateaza episodul venirii lui Alexandru Lapusneanul in Moldova, hotarat sa ocupe, pentru a doua oara, tronul tarii. In prima domnie, el fusese izgonit de catre Despot-Voda, ucis la randul sau de catre Stefan Tomsa, care "acum carmuia tara". Alexandru Lapusneanul adunase o armata numeroasa, cu care venise in Moldova ca sa-l izgoneasca pe Tomsa si sa-si ia inapoi scaunul domnesc, "pre care nu la-r fi perdut, de n-ar fi fost vandut de boieri". Se manifesta astfel un puternic conflict exterior intre fostul domnitor si boierii tradatori.

Boierii care-l tradasera in prima domnie il intampina pe Lapusneanul la granita, ei vor sa-l convinga sa renunte la tron, deoarece "tara este linistita", iar "norodul nu te vrea, nici te iubeste".

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

Intriga este bine evidentiata, Lapusneanul fiind hotarat sa se instaleze pe tronul Moldovei cu orice pret si le raspunde boierilor cu ochii scanteind: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu si ca nu doreste sa se intoarca si sa renunte la tron.

Desfasurarea actiunii. Spancioc il ameninta cu faptul ca boierii si Tomsa-Voda sunt hotarati sa ceara ajutor "la unguri, la lesi si la munteni" ca sa adune osti pentru a i se impotrivi, apoi apeleaza la formule patriotarde despre "biata tara", pe care o vor prada si pustii turcii care-l insoteau pe Lapusneanul ca sa-l sprijine in ocuparea tronului.

Alexandru nu se lasa pacalit de tertipurile lui Motoc. Cu toate acestea, Lapusneanul ii promite sa-l crute, pentru ca intrigantul ii va fi util, fagaduindu-i ca 'sabia mea nu se va manji in sangee tau', iar Motoc decide sa i se alature si-i saruta mana.

A doua secventa narativa are ca motto 'Ai sa dai sama, doamna!' si incepe cu inscaunarea lui Lapusneanul, care nu intampina nicio piedica, deoarece Tomsa fugise in Valahia. El este primit de norod cu bucurie, insa boierii sunt inspaimantati, fiind constienti ca poporul 'ii uraste', iar noul domn 'nu-i iubeste'. Lapusneanul arde toate cetatile Moldovei, in afara de Hotin, cu scopul de a starpi 'cuiburile feudalitatii', apoi trece la pedepsire aspra a boierilor, carora le ia averile si le taie capetele. Episodul ilustreaza latura istorica a nuvelei, intrucat relateaza fapte reale, consemnate in cronica. O alta masura inteligenta a domnitorului este aceea ca isi alcatuieste garda personala din mercenari albanezi, sarbi, unguri, izgoniti din tarile de origine, venetici care nu au relatii cu boierii moldoveni si pe care ii plateste bine ca sa-l apere.

Doamna Ruxanda, sotia lui Lapusneanul, inspaimantata de cruzimile si crimele infaptuite de sotul sau, il roaga sa nu mai verse sange si sa inceteze cu omorurile, fiind impresionata de cuvintele vaduvei unui boier ucis, care o amenintase 'Ai sa dai sama, doamna!'. Desi uimit de vizita sotiei sale, Lapusneanul se poarta cu delicatete,o saruta pe frunte si o asaza pe genunchii sai ca sa afle motivul acestei indrazneli. Ruxanda ii saruta mana, apoi, cu lacrimi in ochi, ii povesteste despre vaduva boierului ucis care o amenintase si-l implora sa opreasca sangeroasele razbunari, pentru ca si el este muritor. Cu un zambet perfid, Lapusneanul ii promite ca de poimaine nu va mai vedea omoruri si capete taiate si ca ii va da 'un leac de frica'.

Punctul culminant incepe odata cu al treilea capitol, care are mottoul 'Capul lui Motoc vrem'. In aceasta secventa, episodul de la Mitropolie scoate in evidenta perfidia feroce a pesonajului.

Alexandru Lapusneanul le ceruse boierilor sa participe la slujba, dupa care erau cu toii invitati la curte, cu scopul de a se impaca

Spancioc si Stroici se sfatuiesc reciproc sa nu participe la ospatul domnesc si-i transmit lui voda ca 'ne vom vedea pan-a nu muri!', prevestind astfel finalul.

Invitatii sosesc la palat insotiti fiecare de cate doua-trei slugi,. Spre sfarsitul ospatului, descris detaliat de naratorul omniscient, la semnul domnitorului, 'toti slujitorii de pe la spatele boierilor' scot jungherele si-i lovesc, iar alti ostasi se 'napustira cu sabiile in ei'. Privind macelul, voda radea satisfacut, iar Motoc se silea si el sa zambeasca pentru a-i face pe plac domnitorului. Scena este de factura romantica prin violenta faptelor si a imaginilor impresionante.

Putinii slujitori aflati in curte, care scapasera cu viata sarind peste ziduri, 'dasa larma pe la curtile boierilor', asa tot orasul venise la portile curtii domnesti. Lapusneanul, instiintat de venirea norodului, trimite pe armas sa-i intrebe 'ce vor si ce cer' si-si exprima fata de Motoc pornirea de 'a da cu tunurile in prostimea aceea'.. Intrebata ce vrea, multimea striga: 'Capul lui Motoc vrem!'. Boierul, inspaimantat peste masura, se roaga Maicii Domnului, jurandu-se sa ridice o biserica, dar imediat il indeamna pe voda sa puna 'tunurile intr-insii Sa moara toti! Eu sunt boier mare; ei sunt niste prosti!'. Voda ii raspunde cu sange rece: 'Prosti, dar multi,[] sa omor o multime de oameni pentru un om, nu ar fi pacat?' si, profitand de aceasta situatie, Lapusneanul il da pe motoc multimii, care se repede asupra lui ca o 'idra cu multe capete [] si intr-o clipala il facu bucati', pedepsind astfel un alt boier tradator, fara ca sabia lui sa se fi manjit de sange, asa cum ii promisese. Linsarea boierului Motoc este o scena de factura romantica si fictionala prin imaginea violenta a multimii dezlantuite.

Lapusneanul pune sa se reteze capetele celor ucisi, dupa care le asaza in mijlocul mesei, in functie de rang. Apoi o cheama pe domnita Ruxanda sa-i dea leacul de frica promis, iar cand aceasta lesina la vederea grozaviei, voda este dezamagit. El porunceste apoi ca trupurile sa fie aruncate la caini, , fiind preocupat de faptul ca Spancioc si Stroici scapasera si de aceasta data.

Deznodamantul coincide cu ultimul capitol, care are ca motto: "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu'. Timp de patru ani Lapusneanul isi respecta promisiunea facuta doamnei Ruxanda si nu mai ucide niciun boier, dar nascoceste tot felul de schingiuiri. Se disting in aceasta secventa o elipsa narativa si o elipsa temporala, deoarece naratorul nu relateaza intamplarile, ci comprima in cateva fraze evenimentele celor patru ani.

Voda se retrage in cetatea Hotinului, unde se imbolnaveste de febra tifoida si, 'in delirul frigurilor', ii cere mitropolitului Teofan sa-l calugareasca, lasand mostenitor la tronul tarii pe fiul sau, Bogdan. Trezindu-se din starea de inconstienta si vazandu-se imbracat in rasa de calugar, Lapusneanul se enerveaza, isi pierde complet controlul si-i ameninta cu moartea pe toti, inclusiv pe sotia si pe fiul sau. Limbajul protagonistului accentueaza violenta si ura sa nepotolita, chiar si dupa toate crimele infaptuite. Ingrozita de amenintarile lui Lapusneanul, Doamna Ruxanda accepta sfatul lui Spancioc de a-i pune sotului ei otrava in bautura, fiind incurajata si de mitropolit. Ruxanda umple un pahar de argint cu apa si, mai mult silita de boieri, toarna otrava, intra in camera bolnavului si-i da sa bea, apoi are puternice mustrari de constiinta, fiindu-i teama de pedeapsa divina.

Scena otravirii este cutremuratoare, Spancioc si Stroici se uita cu satisfactie la suferintele lui Voda.

Alexandru Lapusneanul - protagonistul nuvelei, erou romantic si eponim, avand atestare istorica - este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj exceptional, ce actioneaza in imprejurari deosebite. Lapusneanul este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica si spirit vindicativ, trasaturi ce reies indirect, din faptele si vorbele personajului.

In antiteza cu Lapusneanul este domnita Ruxanda, inzestrata numai cu trasaturi pozitive, intre care gingasia, blandetea si iubirea de oameni, caracteristici tipic romantice.

Motoc este boierul intrigant si tradator, perfid si cinic, care nu se da inlaturi de la nimic pentru a profita de orice imprejurare care-i poate fi benefica.