Alexandru Lapusneanu- costache Negruttzi - comentariu

Alexandru Lapusneanu- Costache Negruttzi - comentariu

Nuvela Al Alpusneanu a aparut in anul 1840 in primul numar al revistei Dacia Literara de sub conducerea lui Mihail Kogahniceanu, fiind capodopera absoluta a nuvelisticii romanesti. Sub raport compozitional nuvela lui Negruttzi este impartita in 4 capitole fiecare avand cate un Moto semnificativ, care sintetizeza continutul si care corespunde principalelor momente alae subiectului literaturii. Primul capitol are drept moto : Daca voi nu ma vreti eu va vreau, al doilea capitol are drept moto : Ai sa dai seama doamna, al treilea capitol are drept moto: Capul lui Motoc vrem iar al patrulea capitol are drept moto : De mai voi scula pe multi am sa popesc si eu.

Primul capitol coincide cu expozitiunea in care autorul ne precizeaza locul unde se desfasoara actiunea, timpul cand se petrece aceasta si facem cunostiinta cu o parte din personaje. Actiunea nuveli este plasata in Moldova, in secolul al 16 lea si mai exact in timpul celei de-a doua domnii a lui AL Lapusneanu. Tradat de boieri din prima domnie Lapusenenu vine in fruntea unei ostiri de lefegi, iar la intrarea in tara la Tecuci este intampinat de o solie formata din Motoc Spancioc Veverita si Stroici, care ii cer sa se intoaraca ca tara nu-l vrea si nu-l iubeste. Lapusneanu le va da un raspuns hotarat: "Daca voi nu ma vreti eu va vreu si dace voi nu a iubiti, eu va iubesc, a nu ma vreti voi inteleg sa ma intorc. Mai degraba as intoarce Dunarea cursu-napoi" unul dintre boieri il intreba pe domnitor cu ce va plati cetele de lefegi, ce le aduce cu sine in tara. Acesta ii raspunde " cu aveiile voastre voi mulgeti laptele tarii dar a venit vremea sa va mulg si eu pe voi". La auzul acestui raspuns hotarat solia pleca ramanand numai Motoc, care ingenunche si saruta mana domnitrului asemenea cainelui care linge mana stapanului care l-a batut. Lapuseneanu luase inca de pe acum hotararea de al omaora pe Motoc, insa il pastreza intrucat mai avea nevoie de el si asca cum precizeaza domnitorul "stupul trebuie curatat de alti trantori".

Capitolul al II lea coincide cu intriga. O data cu preluarea lui Lauseneau se razbuna pe boierii care l-au tradat in prima domnie, taindule capetele si omorandu-i. Ramase vaduve sotiile boierilor ucisi vin la palat cerandu-i doamnei Ruxandra, sotia lui Lapusneanu sa intervina pe langa acesta ca sa inceteze cu crimele, ca au ramas vaduve si copii orfani, aruncandu-i cuvintele "ai sa dai seama doamna". Doamna Ruzandra ii cere sotului sa inceteze cu crimele, iar acesta ii promite ca ii va da un leac de frica.

In capitolul al 3 lea intalnim pe Lapusneanu imbracat in haine de sarbatoare, purtand pe cap coroana paleologilor, megand la biserica, inchinandu-se si sarutand icoanele pentru iertarea pacatelor, dupa care ii invita pe boierii la un ospat pentru iertarea pacatelor, promitandu-le o impacare cu ei. Numai Spancic si Stoici sesizeaza cursa itinsa de Lapusneanu si parasesc tara refugiindu-se in polonia. Ceilalti boieri dau curs invitatiei lui Lapusnenu venind la palat, iar in toiul ospatului la un semn al lui Lapusneanu, soldatii asezati dinainte in spatele fiecarui boier incep ai macelari, astfel sunt ucisu 47 de boieri. Domnitorul porunceste sa le fie taiate capetele si sa fie aranjate in forma de piramida dupa rangul fiecaruia. Astfel in varful piraidei se va afla capul unui mare logofat. Dupa care trimite sa vina doamna Ruxandra ca sa-i dea leacul de frica. La vederea acestui lucru doamna Ruxandra lesina facandu-l pe Lapusneanu sa comenteze: "Minte slaba de muiere". Auzind zgomot la palat si nestiind ce se intampla inauntru, la portile acestuiase aduna multime de targoveti. Lapsneanu trimite armasul sa intrebe ce vrea multimea, care initial la intrebarea armasului se arata dezorientata intrucat nu venise cu un scop anume. Nestiind acum ce sa solicite dar a fost de ajuns ca unul din multime sa precizeze ca Motoc ii asupreste, ce el l-a sfatuit pe domnitor sa le mareasca birurile, cerandu-i capul pentru ca toi sa-si uneasca glasurile strigand: " Capul lui Motoc vrem". Intorcandu-se armasul si spunand lui Lapusneanu ce doreste multimea, Motoc care se afla de fata incepe sa se agite, sa-si smulga parul si barba, sa se roage catre Maica precista sa-l ajute promitandu-i ca daca-l va ajuta va ridica o manastire. Pentru ca in cele din urma sa traga cu tunurile in ei precizand ca sunt prosti si nu stiu ce cer. Lapusneanu care asistase cu o placerea diabolica la framnatarile lui Motoc ii da un raspuns diplomatic: " prosti da multi" dupa care ii cere arnaurulu sa il ia pe Motoc si sa-l dea multimii care il sfasie precizand ca asa stie domnul sa rasplateasca pe tredator. Moartea celor 47 de boieri si a lui Motoc constituie punctul culminant al nuvelei.

In capitolul patru il gasim pe Lapusneanu in curtea Hotinului, unde se retrasese spre a-i putea supraveghea mai atent pe cei 2 boieri fugari in Polonia. Imbolnavindu-se cere sa fie calugarit. Revenindu-si pentru un moment din boala si vazandu-se imbracat in haine de calugar arunca cu protopopul dupa cei din jur precizandu-le :" De ma voi scula pe multi am sa popesc si eu" afland de imbolnavirea domnitorului cei 2 boieri fugari, vi in tara spre a se razbuna. In momentul in care Lapusneanu solicita doamnei Ruxandra un pahar cu apa, acestia o invata sa-i toarne ptrava in apa intrucat este in pericol insasi viata fiului ei. Doamna Ruxandra ezita cerand sfatul mitropolitului Teofan, care se afla in incapere si care ii va da un raspuns ocolit precizandu-i ca el merge sa pregateasca cele necesare inmormantarii vechiului domn si inscaunarii noului domn. Astfel doamna Ruxandra ii duce lui Lapusneneu paharul cu a otravita. Spancioc si Stroici atrund si ei in camera muribundului, ii desclesteaza falcile cu jungerele turnandu-i ultimele picaturi de otrava. Moarte lui Lapusneanu prin otravire coincide cu deznodamandul nuvelei.

Nuvela Alexandru Lapusneanu imbina elemente clasice cu cele romatice si realiste. De clasicism tine rigurozitatea constructiei cele patru capitole fiind comparate cu actele unei scene de teatru. Obiectivitatea prezentarii personajului principal, interventile autorului fiind foarte putine ca si lipsa naturii. De romantism tine scena de inspiratie a nuvelei, trecutul de lupta al poporului asa cum apare in letopisetul lui Grigore Ureche. Crearea personajului pus in antiteza cu sotia sa si celalalte personaje. Descrierea imbracamintii de sarbatoare care sugereaza culoarea epocii. Leacul de frica oferit Doamnei Ruxandra intrucat numai o minte bolnava putea sa conceapa asa ceva si chiar moartea lui Lapusnanu prin otravire. Rasturnarile de situatie precum in teatrul lui Shakespeare. De realism tine veridicitatea prezentarii evenimentelor chiar daca Negruttzi respecta trecutul istoric, adevarul istoric. De fapt nici nu trebuia pentru ca ne aflam in fata unei arte populare, astfel in momentul revenirii la tron a lui Alexandru Lapusneanu, Motoc fusese ucis de mult, iar cei 2 boieri Spancioc si Storici au fost ucisi in Polonia. Pornind de la un personaj istoric bine individualizat, Negruttzi creeza in maniera romantica un personaj literar viabil construit din umbre si lumini si din trasaturi pozitive si egative, un personaj complex, un erou retinut cu usurinta de memoria cititorului. Al Lapusneanu reprezinta figura tiranuli, a domnitorului crud, setos de sange, trasaturi ce se justifica pana la un anumit punct, daca privim personajul prin prisma epocii in care a trai si a actionat, precum si prin scopul urmarit. Lapusneanu urmarea creearea unui stat feudal, centralizat si independent. Prin limitarea puterii boierimii si pentru aceasta era nevoie de un brat de tiran de sadism. Lapusneanu este pus in antiteza cu sotia sa doamna Ruxandra, care este o femeie blanda gingase trasaturi ce vin in antiteza cu cele ale sotului sau, avid de sange. Este pus in antiteza cu Motoc care este las intrigat tradator de neam si tara in timp ce Lapusneanu chiar in chinurile otravirii se sting cu demnitate. Convins ca trebuie sa suporte toate acestea ca o compratie a placerii lui sadice de a chinui pe altii. Cei doi boieri Spancioc si Stoici reprezinta punctul de vedere al autorului fiind reprezentantii boierimii patriotice, care vin in tara spre a se razbuna si a restabili drepatea. Desi episodic eroul colectiv reprezentat de multime targovetilor este bine reprezentat de Negrutttzi care anticipeaza eroul colectiv din "Viata la tara" de Duiuliu Zamfirescu si mai ales Gloata, eroul lui Liviu Rebreanu din "Rascoala" unde acesta devine genial. Daca la inceput multime se arata dezorientata nestiind ese de ajuns ca unul sa sesizeze ca Motoc ii asupreste pentru ca toti sa-si uneasca glasurile cerand capul lui Motoc. George Calinescu referindu-se a nuvela lui Negruttzi o compara cu "Hamlet" a lui Shakespeare.

Ca personaj, Aghiuta/Ianulea este corect in limitele conditiei impuse de misiunea sa pamanteana, de sot-victima a unei femei zuliare, dar - cu exceptia iesirii miticiste amintite - fara stralucire literara deosebita. in schimb, cu pregnanta intregii sale prezente, cu mecanica ostentativ umana a vorbirii si comportamentului in am­bientul (teoretic) supranatural al iadului (in timp ce Dardarot debi­teaza discursul, el "isi cantareste coada" - ocupatiune continuata cu nazdravana impertinenta si cat intunecimea Sa il prelucreaza pro­fesional ; cand seful il someaza afectuos-autoritar: "- Apoi dac-ai inteles, puiule draga, ce mai stai?", impielitatul raspunde ghidus-cuviincios: "- Daca nu-mi dai drumul de ureche"), cu prospe­timea si vivacitatea reactiilor, Aghiuta este desprins, parca, din alta piesa. Una, din pacate, nescrisa pana la capat

Cine este insa Dardarot? Care sunt caracteristicile sale? La o suta de ani dupa I. Budai Deleanu si sincronic cu Ion Creanga, Caragiale readuce in literatura romana imaginarul infernal populat cu fauna de sorginte folclorica: Aghiuta, dracusorul inventiv, dar stresat si ghinionist in relatiile cu oamenii, Dardarot (varianta onomastica de Scaraoschi ori Talpa Iadului), Prichindel etc. - toti priviti din perspectiva parodica, dar si incarcati cu puteri supranaturale, aduse insa cat de mult cu putinta in mundan, si antropomorfizati genuin invariante comic-domestice.

Imparatul iadului din Kir Ianulea, cel putin, este un fel de arhetip al boss-ului din totdeauna si de pretutindeni: simultan, canonic si iconoclast, autocrat deplin, dar cu un discurs ce agluti­neaza imprevizibile inflexiuni ludice, rigid la modul mai degraba teatral, crancen in gesticulatie, dar inzestrat cu simtul umorului - pe scurt, un tip insistent umanizat, care impleteste morga functiei sacerdotale cu dezinvoltura halului de cartier. Este apelat de supusi cu "intunecimea Ta", la randul sau adresandu-li-se cu "afurisitilor", numindu-i "zevzeci" si aplicandu-le, in scop educa­tiv, mobilizatoare suturi in posterior. Pe favoritul Aghiuta il alinta patern cu "puiule draga" si "mititelul taichii", il stupeste duios in varful nasului ca sa nu-1 deoache, dar il si urecheaza viguros, tratandu-1 de "proclet" intr-un exercitiu curent de autoritate. Con­voaca un soi de sedinta de productie cu diavolimea la care nu admite absente sub sanctiunea scurtarii cozii si lungirii urechilor indisciplinatilor.

Asemenea lui Catavencu in scena cuvantarii de la intrunire "ia poza" ("s-a tras de tacalie scrasnind strasnic, a tusit de i-a parait jetul, a holbat ochii la ei si le-a zbierat asa"), traseaza sarcina cuvenita lui Aghiuta, somandu-l sa fie atent si sa abandoneze ocupatiunile colaterale ("- Asculta bine, astampara-te cu codita!" - mititelul tocmai isi "cantarea coada-n maini"), se-ncredinteaza ca impricinatul a priceput bine subtilitatea si dificultatile misiunii si se amuza copios pe seama-i: " - intelesu-m-ai, puiule? Ce sa mai zica puiul ? Nu mai incapea car-mar; ca Dardarot, cat ii vorbise, nu-1 slabise din gheara. - inteles, intunecimea Ta! - Apoi, dac-ai inteles, puiule draga, ce mai stai? - Daca nu-mi dai drumul de ureche Mare haz a facut imparatul de vorba asta" etc. Dupa ce-i elibereaza apendicele auditiv, racneste "fioros" executoriul "ai plecat?" completat prin aplicarea unui picior bine simtit "drept unde-ncepe sa-i zica spatelui coada".