Pestera ursilor

PESTERA URSILOR

Localizare si cai de acces. Deja reputata si bine cunoscuta Pestera a Ursilor se deschide in capatul de sus al satului Chiscau (comuna Pietroasa), in versantul stang al Vaii Craiasa (afluent al Crisului Negru), la o altitudine absoluta de 482 m. Aici, in pintenul nordic al Dealului Magurii, cuprins intre Valea Pesterii la vest si Valea Brusturilor la est, se afla terasele suceesive ale unei foste cariere de calcar marmurean: pe cea de a doua dintre ele se inalta pavilionul din holul caruia se patrunde direct in galeriile subterane.

Satul Chiscau se gaseste la 14 km de localitatea Sudrigiu, de care este legat printr-un drum modernizat si la care se poate ajunge fie cu trenul (pe linia ferata Oradea-Vascau), fie cu autoturismul (pe DN 76 Oradea-Deva). Satul Sudrigiu se afla la 70 km de Oradea si la 10 km de orasul Dr. Petru Groza, fiind deservit in ambele directii si de curse I.T.A. Amenajarile turistice exterioare amplasate in preajma pesterii nu cuprind si locuri de cazare, dar pe terasele de pe malul Vaii Craiasa se poate campa in bune conditii. Cele mai apropiate hoteluri se gasesc la Beius si Petru Groza. De la Chiscau, prin Pietroasa, se poate intra in traseul care duce la importanta zona turistica a Padisului.

Date istorice. Pestera Ursilor a fost descoperita ca urmare a deschiderii artificiale a golului subteran in urma lucrarilor de exploatare a calcarului in cariera de la Chiscau. Prima explorare completa, intreprinsa la 20 septembrie 1975, apartine Cercului de speologi amatori "Speodava" din orasul Dr. Petru Groza. O saptamiana mai tarziu se decide amenajarea turistica a pesterii. Pe baza studiilor complexe intreprinse de Institutul de speologie "E. Racovita" in colaborare cu Muzeul Tarii Cosurilor din Oradea se stabilesc solutiile cerute de aceasta amenajare si masurile specifice de protectie, iar la 16 iulie 1980 Pestera Ursilor intra in circuitul turistic ial tarii ca cea dintai cavitate subterana amenajata la nivelul tehnicii mondiale.

Trebuie mentionat faptul ca, inainte de descoperirea acestei pesteri, in acelasi pinten al Dealului Magurii era cunoscuta Huda de la Chiscau - o cavitate activa de 150 m lungime, descrisa de A. Schmidl in 1863 si apoi de R. Jeannel si E. Racovita in 1929. Aceasta cavitate, astazi distrusa aproape in intregime ca urmare a lucrarilor de exploatare a calcarului, este un element component al aceleiasi retele subterane din care face parte si Pestera Ursilor.

Descriere. Cei l 500 m de galerii ai pesterii se desfasoara pe doua niveluri principale de carstificare, in general rectilinii si lipsite de ramificatii importante.

Nivelul superior, in lungime de 800 m, este amenajat in totalitatea sa si, din aceasta cauza, detine cea mai mare pondere turistica, pe deplin justificata de bogatia, varietatea si originalitatea concretiunilor pe care le adaposteste. Din pavilionul construit la intrarea in pestera se patrunde intr-un tunel artificial de 12 m, care debuseaza in extremitatea nordica a retelei subterane, foarte aproape de hornul prin care s-a realizat in momentul descoperirii sale deschiderea la zi a pesterii. Galeria care urmeaza, denumita Galeria Oaselor datorita numeroaselor cranii de urs de caverna care zac pe podea si care au sugerat si numele intregii pesteri, constituie portiunea cea mai ingusta a nivelului superior, avand in medie o latime de 2-3 m. In acelasi timp, ea reprezinta si sectorul cel mai putin concretionat, ceea ce nu exclude insa prezenta unor frumoase baldachine suspendate pe pereti.

Dupa un traseu de 150 m, Galeria Oaselor razbate intr-un spatiu larg, in care bolta se ridica brusc pana la 20 m inaltime. Este punctul numit "La Intersectie", de unde se desprind alte doua galerii importante. Pe directia Galeriei Oaselor se desfasoara in continuare spatiul vast al Galeriei "Emil Racovita", ai carei pereti sunt distantati la 10-15 m si a carei bolta se situeaza frecvent la peste 10 m inaltime. Suprafetele de calcar nud reprezinta aici o exceptie. Tavanul, peretii si podeaua sunt aproape in intregime acoperite cu cele mai felurite concretiuni, incepand cu stalactitele tubulare si terminand cu coloanele stalagmitice. Numeroase prelingeri masive, imbracand forme pe care poate chiar si cea mai fertila imaginatie nu ar fi reusit sa le intruchipeze, se insiruie de-a lungul a peste 200 m. Planseul este, La randul lui, un covor sclipitor de calcit, in cutele caruia s-au format bazine si lacuri cu apa cristalina.

Cea de a doua galerie, care se deschide in partea dreapta a "Intersectiei" si al carei traseu este paralel cu cel al Galeriei Oaselor, isi datoreaza numele unor formatiuni neobisnuite. Este vorba de o puzderie de stalagmite de un alb stralucitor, pe flancurile carora calcitul s-a depus in prelingeri neregulate, ca ceara scursa sub flacara unei lumanari, iar denumirea data acestei parti a pesterii este - firesc - aceea de Galeria Lumanarilor. Putem spune fara riscul de a gresi ca farmecul insolit si atat de caracteristic al lumii subpamantene ajunge aici aproape la paroxism. La capatul acestei galerii, poteca turistica isi face cu greu loc prin desimea concretiunilor si, prelungita cu un al doilea tunel artificial, lung de 16 m, razbate in cele din urma la suprafata, incheind astfel traseul vizitabil al pesterii. Nivelul inferior este declarat rezervatie stiintifica si, in consecinta, nu este deschis publicului. El reprezinta actualul drenaj al cursului subteran de apa care a dat nastere intregii retele carstice si care isi are originea in infiltratiile din cursul superior al Vaii Brusturilor, reaparand la zi, in functie de debit, fie prin Huda de la Chiscau, fie prin citeva izvoare aflate in malul Vaii Craiasa. Se intelege astfel ca intre nivelul inferior al Pesterii Ursilor si Huda de la Chiscau exista o legatura directa, pe care spatiile subterane prea stramte o fac insa impenetrabila pentru om.

Galeria Inferioara se desfasoara pe o lungime de 700 m in continuarea Galeriei "Emil Racovita", dar cu 17 m mai jos fata de aceasta. Formatiunile stalagmitice sunt mult mai rare si se rezuma la cateva masive de proportii impunatoare, in schimb, terasele aluvionare de pe malurile cursului de apa conserva numeroase vestigii ale prezentei si activitatii ursului de caverna, in deosebi sub forma de culcusuri si de amprente de gheare. Printre aceste vestigii se inscrie, cu caracter de unicat pentru intreg carstul romanesc, un schelet aproape complet de urs, ale carui piese componente au ramas in conexiune anatomica, adica in pozitia lor naturala unele fata de altele.

Conditii de vizitare. Asa cum s-a amintit, pestera se bucura de o amenajare turistica moderna, cuprinzand o cale de circulatie betonata si iluminare elctrica, astfel incat vizitarea ei nu necesita absolut nici un echipament. Lungimea totala a traseului subteran este de 850 m, parcurgerea acestuia necesitand in medie 45 minute. Temperatura din pestera este de ordinul a 10°C. Vizita se desfasoara in grupuri organizate, sub conducerea ghizilor care fac parte din personalul de deservire a punctului turistic si care furnizeaza toate explicatiile necesare. Programul de functionare incepe zilnic la ora 9 si se termina la ora 18. In pavilionul de la intrarea in pestera este amenajata o colectie de exponate care ilustreaza principalele informatii referitoare la acest obiectiv. Ansamblul amenajarilor exterioare asigura serviciile curente dintr-un punct turistic (loc de parcare, bar, vanzare de obiecte artizanale etc.). Tariful de vizitare este de 15 lei/ persoana.

Bibliografie. L. Valenas si col. (1977), T. Rusu si Gh. Racovita (1981)