Varful Picatura - valea Seaca a Caraimanului

Vazut-ati voi vreodata Busteniul noaptea? Intr-o noapte racoroasa de vara, undeva sub peretii Caraimanului si ai Picaturii? Cu un foc sub o piatra si un culcus pe corzi si pe rucsaci? Nici eu, dar toate acestea aveau sa se schimbe in noaptea dintre 13 si 14 iunie.

Incet-incet incepem urcusul pe Partia Kalinder - eu si Costin (Morbidu). Undeva la dreapta se ramifica traseul spre intrarea in Valea seaca a Caraimanului. Un vechi marcaj (CR) alaturi de cateva noi, ne poarta pret de 45 de minute pe o curba de nivel. Ajungem la intrarea in Seaca, punem castile si mai mergem cateva minute pana la destinatia noastra: Valcelul Picaturii.

Ne orientam cu Kargel si incepem sa urcam pe muchia din dreapta valcelului ca apoi sa coboram inapoi in fir. Aici suntem intampinati de o prima saritoare pe care o ocolim prin dreapta. Mici sageti rosii ne ajuta cu orientarea. Revenim in fir, cateva saritori le trecem direct.

Gasim peretele brazdat de trei jgheaburi din descrierea lui Kargel, dar in loc sa urcam pe un brau in dreapta care ne-ar fi dus langa celebra Grota Comanescu, purcedem pe cel de al treilea jgheab al peretelui. Acesta se termina intr-o muchie dupa care, credem, noi se afla valea alba. Dupa un drum lung croindu-ne drum printre cracile copacilor si vegetatia deasa, ajungem intr-un nou valcel, cu o mica saritoare. In capatul acestuia se afla o mica strunga care, intr-un copac are infipt un piton. In dreapta se lasa Valcelul suspendat, spre Valea alba. in fata noastra, o creasta cu stanca si destul de multa vegetatie urca spre Picatura.

Costin incepe prima lungime de coarda asigurand la copaci cu anouri si bucle si regrupeaza dupa vreo 30 de metri. Totul merge excelent, ma leg in coarda si ne reintalnim.

Urmeaza inca vreo 3 lungimi, apar din ce in ce mai multi jnepeni, astfel ca penultima regrupare din creasta o facem intr-un jnepenis. Privelistea e minunata. Peretele Vaii albe ni se arata mai intim decat credeam vreodata sa il vad.

Creasta se subtiaza din ce in ce mai mult si sub noi se deschide, in stanga un perete, iar in dreapta firul Valcelului suspendat pare mai accesibil. Hotaram sa coboram in el, Costin urca fara asigurare pana intr-o strunga de unde se profileaza un brau si face o asigurare la copac. Urc si eu. Vedem prima sticla aruncata prin zona, braul desi initial greu accesibil din cauza boschetilor are o potecuta.

Incercam sa ne orientam, si dupa putin timp, ne dam seama unde suntem si gasim pe un perete un inscris rosu cu o sageata in sus "SPRE VARFUL PICATURA". Este foarte frig, vantul nu ne slabeste deloc. Costin incepe lungimea de coarda, dupa ceva timp comunicarea este din ce in ce mai dificila. Corzile se innoada. Mai sunt cativa metri de coarda si Morbidu pare ca nu a terminat lungimea. O jumatate de ora nu ne auzim deloc. Intr-un final, incep sa urc. Primul piton este la 3 metri, urmat de un copacel de unde incepe o fisura subtire care ulterior se transforma intr-un horn lat de aprox 40 cm. La finalul acestuia se profileaza o fereastra stramta. Unde, din lipsa de o asigurare pentru directionare corzilor, acestea se freaca groaznic. Trec repede de fereastra si dupa inca 4 metri de catarare ajung pe varf unde il gasesc pe Costin inghetat, regrupat la jnepeni, negasind un piton pe creasta.

Este deja ora 17, nu mai putem sa continuam pe creasta, trebuie sa coboram in strunga de unde decidem sa abordam coborarea spre Valea seaca. In total, spune Kargel, sunt 8 rapeluri. In strunga ajungem dupa doua rapeluri.

De acolo decidem sa continuam ultimul rapel si sa mai coboram 10 metri pe o mica platforma unde se afla un piton. Se blocheaza corzile, Costin urca pe prusice inapoi in strunga, le deblocheaza si coboara.

Inca un rapel, o noua platforma, corzile s-au cam innodat. Rapelam pe o mica platforma cu copaci, corzile sunt blocate din nou. Se innoada, dureaza prea mult. Mai multe rapeluri la copaci dupa care un nou rapel ne lasa la intrarea in traseul  Fisura Galbena, 4A. Aici corzile se innoada rau de tot, dupa ce se recupereaza extrem de greu. Injuram mult de tot. Inca un rapel pe un horn, gasim o noua platforma cu piton. Corzile s-au innodat din nou, se recupereaza la fel de greu. Se fac noduri pescaresti, opturi, se inoada fiecare, sau impreuna, devine frustrant. De la aceasta platforma Costin se lasa din nou si aud injuraturi din vale. S-au innodat de tot, sunt varza! Intunericul se lasa, stim ca suntem aproape de Seaca dar corzile nu vor sa se deznoade. Costin regrupeaza, cobor si eu, dupa ce in prealabil am anuntat Salvamontul de situatie. Am primit un sfat bun, dar si vestea ca o echipa ar ajunge foarte tarziu si ca, practic, ar trebui sa ne descurcam singuri.

Buun, era deja ora 23, eu eram asigurat intr-o radacina, pe o mica platforma, Costin "solidarizase" un copacel in vederea urmatorului rapel. Rapel, rapel, dar deja era bezna. Ati auzit cumva de nodul Gordian pe care pana la urma Alexandru Macedon a fost nevoit sa il taie? Ei bine, noi aveam doua. Si nu ne permiteam sa le taiem. Sub noi, valcelul marelui V continua pana in Seaca. Inarmati cu rabdare si multe tigari incepem sa desfacem corzile bucla cu bucla, nod cu nod, fir cu fir. Intr-un final reusim sa desfacem corzile.

Document online: Paraziti, parazitism - definitie tipuri Referat: Activitatea reflexa a sistemului nervos - maduva spinarii

Evolutia populatiei in perioada 1989 - 2000

Anii 1989 1992 1995 1998 1999 2000

Total 6739 5179 5229 5142 5216 5189

Structura populatiei pe nationalitati in 1998

Ortodocsi 82,15%

Evanghelici 8,12%

Romano-Catolici 3,86%

Reformati 2,79%

Greco- Catolici 1,29%

Altii 1,75%

SISTEMUL INFRASTRUCTURAL LOCAL SI REGIONAL SI ACCESIBILITATEA AMPLASAMENTELOR

Referitor la infrastructura, evolutia principalilor indicatori pe ansamblu prezinta o usoara crestere in perioada 1989 - 1999. Astfel, lungimea strazilor orasenesti in anul 1989 a fost de 17 km, crescand cu 1 km in anul 1999. Se remarca o crestere cu doar 4 km in 1999 fata de 1989, a lungimii strazilor modernizate.

Lungimea simpla a retelei de distributie a apei potabile a fost in 1989 de 5,3 km, cu 4,3 km mai mare decat cea din 1989. Lungimea retelei de canalizare a ramas constanta, acoperind 30% din suprafata totala a orasului cu o lungime de 5,3 km. Restul, de 70% din suprafata orasului nu are un sistem de canalizare propriu-zis. Lungimea conductelor de distributie a gazelor naturale este de 28 km nemodificandu-se in anul 1999 fata de anul 1989.

Localitatea se situeaza de-a lungul drumului national DN 14, care traverseaza orasul de la NE la SV (Sibiu - Sighisoara). Localitatea este traversata si de DN 14B (Copsa Mica - Blaj) si se afla amplasata la o distanta de 43 km fata de Aeroportul Sibiu.

Orasul Copsa Mica este important nod de cale ferata. Este traversat de magistralele feroviare 2 si 3, care sunt linii duble electrificate. Orasul este legat de capitala de judet printr-o linie simpla neelectrificata.

Orasul este cuplat la reteaua telefonica nationala si internationala prin reteaua de telecomunicatie moderna ( fibra optica) pusa in functiune in anul 1998. Exista 1125 de posturi telefonice private si 16 posturi publice. In oras exista acoperirea a tuturor retelelor de telefonie mobila.

La sfarsitul anului 1999 fondul de locuinte a fost de 1917 locuinte, inregistrand fata de anul 1989 a scadere de 16 locuinte. Suprafata locuibila in anul 1999 a fost de 67.681 m2 cu 3,9% mai mare decat in 1989. ca forma de proprietate, ponderea o detin locuintele in proprietate privata. Astfel, la nivelul anului 1999, acestea reprezentau 85,9% din total, iar in 1989 - 32,96%. Din punct de vedere c

Oarecum dezamagiti ca trebuie sa continuam si nu vine salvamontul dupa noi, incepem sa rapelam. Regrupam la marginea unei poieni, deja nu se mai vede nimic. Vorbisem si cu Pasaris care urca spre Valea Seaca alaturi de Alex si spuneau ca ne vor astepta pe fir undeva. Din ce ii descrisesem noi, zicea ca suntem la doar trei saritori din firul Secii de intrarea inferioara in vale

Inca doua rapeluri si ajungem pe o panta inierbata. Undeva sub noi trebuie sa fie Seaca, dar nu prea mai putem continua. Oboseala isi spune cuvantul. In stanga e un bolovan cu o mica platforma, singurul loc drept. Ne adapostim sub el. Hotaram sa bivuacam. "E frumos, dar nu prea!" Strangem lemne, undeva pe a treia saritoare a secii sunt Pasaris si Alex, fac si ei un mic foc. Vorbim la telefon, ne incurajeaza si ne ureaza o noapte cat mai buna. E deja 1 noaptea. Jos, nu foarte departe busteniul doarme, cate o masina mai trece pe stradute si, din cand in cand, se aude cate un tren.

Nu e un loc prea comod, nu avem loc sa ne intindem, stam mai mult in fund, pe corzi. Focul ne bine dispune. Devine un foc mai serios si parca nu e asa frig. Hotaram sa facem de veghe. Costin doarme primul de la 2 la 4. Eu mai strang lemne, mai pun pe foc, ma mai plimb. Undeva, deasupra noastra, Varful Picaturii ne vegheaza, Perete sudic este impersionant. Stele multe pe cer, undeva prin ciucas totusi fulgera. Dar la noi e bine. Pe la 4 fara 10 nu mai pot, ma intind putin peste Costin si motai, visez. Costin doarme zambind, poate a uitat unde suntem. Dar e bine, e frumos, e o aventura pana la capat.

La 6 ma trezeste Costin, mai adormim cate putin, stand in sezut. Nici nu ne-am dat castile jos. Mancam niste ciocolata. Ne echipam, parca soarele ne incalzeste putin. Incepem sa coboram la picior in vale, reusim sa intram fara niciun rapel.

Dam cateva rapeluri peste saritori, avem pitoane. Gheata e in topire si in jurul saritorilor s-au format crevase. La saritoarea lui Zangur trebuie sa facem un mic pendul spre dreapta ca sa ajungem pe pojghita mai groasa. Din pacate, aceasta saritoare mai are o surpriza. In hornul saritorii, pe o mica platforma un excrement s-a cacat. Coarda a cazut prin el, pute, e murdara se aduna muste. O punem in punga si hotaram sa o folosim pe cealalta. Mai urmeaza cateva rapeluri si, intr-un final la ora 10 suntem in Busteni. Mancam, mancam, stam de vorba si ne intoarcem in Bucuresti.