Pestera ponor-plopa

PESTERA PONOR-PLOPA

Sinonimii. Pestera Ponor (pentru Intrarea Ponor), Pestera Plopa (pentru Intrarea Plopa).

Localizare si cai de acces. Pestera este situata in Podisul Uteris, la circa 570 m altitudine (Intrarea Plopa) si reprezinta continuarea in subteran a Vaii Ponor.

Punct de plecare : cartierul Steierdorf al orasului Anina (unde exista hotel). Intrarea Plopa este accesibila fie pe la Cantonul silvic Iudina, fie pe la Putul carbonifer nr. 5 (vezi nota Minisul si cheile sale, caile de acces la Pestera Ponor-Uscata si fig 49). Pentru Intrarea Ponor, dupa circa 200 m de la Cantonul C.F.R. Crivina in directia cantonului silvic Poiana Cerbului, coboram la dreapta pana in fundul Vaii Ponor si apoi la vale pana la peretele de calcar care o bareaza ; in baza peretelui paraul dispare printr-o crapatura orizontala joasa, adesea infundata cu bustenii adusi de viituri.

Date istorice. Ambele intrari sunt cunoscute de localnici, dar vizitarea pesterii este evitata din cauza dornelor si isifoanelor de pe cursul subteran. Sectorul Plopa a fost cercetat si cartat de V. Sencu in 1959, iar intre 1961 si 1966 L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea l-au studiat sub aspect bio-speologic. Pestera fiind improprie pentru studii paleontologice, presupunem ca fauna fosila mentionata de T. Orthmayr (1872) si chiar cea actuala citata de E. Bokor (1921) pentru "Pestera Plopa" apartine de fapt Pesterii Ponor-Uscata din apropiere.

Descriere. Pestera este activa, sapata de paraul Ponor in urma unor captari carstice succesive (vezi Pestera Ponor-Uscata). Ea este accesibila pe 763 m (53 m prin Intrarea Ponor si 710 m prin Intrarea Plopa).

Dupa ce parcurge traseul de la suprafata, paraul Ponor patrunde in subteran printr-o crapatura orizontala foarte scunda in baza unui perete inalt de vreo 30 m care ii bareaza calea : suntem in fata Intrarii Ponor. Strecurandu-ne cu greu prin gura de obicei astupata de busteni putem inainta -cu ajutorul unei barci pneumatice pana la un lac-sifon permanent situat la numai 53 m de la gura. Pe parcurs ne retine atentia calcarul alb al tavanului si peretilor, in care sclipeste negrul carbunos al benzilor si nodulilor de silex, unii enormi. Paraul subteran reapare in lacul-sifon permanent din fundul galeriilor accesibile prin Intrarea Plopa, iese din pestera, mai parcurge vreo 20 m prin niste chei inguste (Cheile Plopa) si se varsa in Minis. Portiunea dintre cele doua sifoane n-a fost inca explorata cu scafandru autonom.

Si acum sa facem cunostinta cu sectorul Plopa al pesterii, singurul care merita vizitat (urmareste fig. 51). Intrarea Plopa e sapata la baza unei stanci. Prin triunghiul inalt de 14 m se scurg apele albastre ale - unui parau pe o albie bolovanoasa cu nisip grosolan. Lasand decorul romantic al cheilor scurte dar nu lipsite de farmec, al blocurilor rasturnate si trunchiurilor de arbori seculari doborati de furtuna sau de batranete si cazuti aici in vagauna, sa ne pregatim de intrare. Adica sa ne punem un combinezon impermeabil, sau macar cizme lungi si sa umflam barca pneumatica pe care am adus-o. Barca este in-dispensabila pentru ca avem de trecut, chiar inainte de a patrunde in pestera, un lacusor de 18 m lungime si adanc de un metru. Trecem cu barca pe sub frumoasa bolta intunecata. Durata 54 m de vaslit contra curentului in stanga se desface o galerie inalta de 5-6 m si lata de l-2 m cu peretii lustruiti si pe alocuri cu excavatii daltuite de apa viiturilor mari. Navigam pe ea 1.50 m pana dam de un sifon. Ne intoarcem la galeria principala pentru a continua drumul in amonte. Acum este randul unei serii de sase baraje stalagmitice asezate in scara, unele de mari dimensiuni, care ne taie calea din loc in loc si pastreaza intre ele rezerve de apa, formand lacuri subterane - cel mai mare avand 50 m lungime si 4 m adancime. In portiunea aceasta, este nevoie de pricepere in conducerea barcii, mai cu seama la viituri, cand torentul subteran violent trece peste toate barajele, formand un adevarat lant de cascade.

Dupa ultima dorna ne apare in fata un obstacol dificil. Este un enorm baraj concretionar inalt de 3 m, format din scurgerile proeminente ale celor doi pereti opusi care, de acum uniti, tind sa astupe toata sectiunea galeriei ca un dop pe aproape 10 m. Lasand barca aici incercam sa escaladam obstacolul (ceea ce este anevoios) sau, mai bine, sa ne strecuram printr-un canal stramt, pe jumatate inecat, din baza barajului cu riscul de a intra in apa pana la gat.

Mai departe galeria ramane la fel de inalta ca si deasupra dornelor (4-5 m) pana dincolo de Sala cu Nisip. Aceasta sala este o dilatare a galeriei in eare apa - stagnand la viituri in spatele barajului mare (,,dopul") - a depus movile mari de nisip fin. Dupa o strangulare a galeriei (0,6 m latime si 1,9 m inaltime) patrundem intr-o sala frumos concretionata, apoi ajungem la o intersectie de galerii unde intalnim cursul subteran. Portiunea de pestera parcursa de la marele obstacol si pana aici se caracterizeaza prin frumusetea stalactitelor inclinate sau drepte, a baldachinelor, a scurgerilor parietale colorate in negru, cafeniu, aramiu, roz sau alb, a domurilor si a stalagmitelor.

Sa continuam drumul pe galeria principala, de data aceasta intovarasiti de paraul al carui zgomot e amplificat de boltile sonore. In portiunea care ne-a mai ramas nu ne mai impresioneaza atat frumusetea concretiunilor cat varietatea formelor in care, prin eroziunea si coroziunea chimica a apei, au fost sculptati si modelati peretii, tavanul si podeaua galeriei. Calcam pe un prundis negru, alcatuit din bucati de silex (cremene) desprinse din peretii calcarosi. La aproape 350 m de la intrare, galeria coteste brusc. O mica cascada se anunta cu zgomot mare, iar dincolo de ea se afla lacul-sifon care interzice inaintarea; este locul in care paraul Ponor isi face aparitia in sectorul Plopa al pesterii.

Explorarea pesterii e un prilej de a arunca o privire indiscreta asupra lumii de animale marunte si ciudate care salasluiesc aici in bezna. Iata, pe mormanele de nisip, melci fara casuta, dintr-o specie descrisa din aceasta pestera ; gandaci de culoarea chihlimbarului ; miriapode albe (endemice si troglo-bionte) cu miscari hieratice si altele cafenii care se ascund in crapaturi cu miscari extrem de vioaie. Iata in apa pinului viermi plati (planarii tipice subterane) ca niste frunzulite albe si roze, inaintand prin elegante miscari ondulatorii ale marginii lor festonate. Iata in apa micilor bazinase de calcit crustacei depigmentati cu apendici lungi si delicati, inotand pe o rana.

Conditii de vizitare. Pestera neamenajata si nedegradata de vizitatori gratie cursului de apa subteran cu dorne si lacuri adinci care o protejeaza.

Vizitarea sectorului Plopa se recomanda numai turistilor antrenati care practica canotajul, insotiti neaparat de un speolog cu experienta in explorarea pesterilor cu apa. Sunt necesare barci pneumatice de 2 persoane, combinezoane impermeabile sau cel putin cizme de cauciuc lungi si salopete de doc, casti de protectie, lanterne individuale etanse. Pentru a ne imbraca corect precizam ca temperatura este de 9-10° in vara si umiditatea maxima (100%). Mentionam ca la viituri, pestera este accesibila numai pana la barajul mare, in spatele caruia se formeaza un lac temporar adanc de 2 m. Durata vizitarii sectorului Plopa : 4-5 ore.

Bibliografie. L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea (1967), L. Botosaneanu (1971), A. Negrea si St. Negrea (1971), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), M. Bleahu, V. Decu, St. Negrea, C. Piesa, L Povara si L Viehmann (1976), L. Botosa-neanu si St. Negrea (1976).