Pestera gura plaiului

PESTERA GURA PLAIULUI

Localizare si cai de acces. Pestera Gura Plaiului se gaseste pe interfluviul cuprins intre Piriul Pargavului si afluentul sau stang. Aici, in punctul numit "Gura Plaiului", la o altitudine de 650 m, printre tei razleti, se deschide intrarea avenului, langa un tei foarte gros. Cu masina se poate merge din Tismana, prin satul Gornovita pana la Topesti. Din Topesti, mergand spre nord, se coboara in Valea Pargavului, pe firul careia urca poteca spre Gura Plaiului. Cel mai apropiat punct de cazare este motelul Tismana.

Date istorice. Pestera Gura Plaiului a fost descrisa pentru prima data de P. A. Chappuis si A. Winkler in 1951. Ulterior, ea a prilejuit cercetari biospeologice, indeosebi asupra populatiilor de coleoptere de o mare densitate.

Descriere. Pestera incepe cu un put adanc de 7 m, inchis inainte cu o poarta din traverse metalice. Putul poate fi coborat usor, folosind un trunchi cioplit aflat de obicei aici, sau, mai bine, folosind o scarita speologica. Se coboara apoi un mare con de grohotis, patrunzandu-se intr-o sala lunga de 70 m, cu podeaua in panta, cu inaltimi de 3-6 m. Aceasta sala este impodobita cu multe formatiuni stalagmitice. Ne retine atentia un grup de stalagmite zvelte, precum si doua coloane masive, inalte de peste 3 m, ce par sa sustina bolta. Conditiile de lucru pentru fotografi sunt optime.

In capatul sudic al salii, podeaua este placata cu o crusta calcitica, cu numeroase gururi. Este un Colt cu o extraordinar de mare densitate monospecifica, aici putand fi imitate pe o mica suprafata sute, daca nu chiar mii de exemplare ale coleopterului Tismanella chappuisi. In gururi traiesc numerosi crustacei subterani (nifargi). Din mijlocul salii se desprinde spre est o ramificatie larga, ce urca in panta. Este o zona bogata in speleoteme, unele de un tip neobisnuit. Predomina stalactitele, coloanele si stalagmitele, dar se pot vedea si cateva anemolite si stalactite excentrice. Firida terminala a acestei sali este bogat concretionata. In acest sector se pot realiza imagini de detaliu cu concretiunile calcitice, dar exista si unghiuri favorabile pentru intregul ansamblu de speleoteme.

O forma tipica de manifestare a eroziunii regresive se produce la obarsia vailor unde retragerea pantelor mari sub efectul mecanic al apei conduce la extinderea bazinelor hidrografice si modificarea in timp a pozitiei cumpenei de apa, situatii care faciliteaza procese de captare fluviatila. Ea mai poarta numele si de eroziune de obarsie.

- Eroziunea laterala este procesul mecanic prin care apa raului incarcata cu aluviuni actioneaza asupra sectoarelor de mal abrupt ale albiei (frecvent in concavitatile meandrelor). Scurgerea turbulenta a apei raurilor impinge curentul principal, alternativ, cand spre un mal cand spre celalalt. Acesta la contactul cu malul smulge roca creand scobituri (marmite). Cand dimensiunile acestora sunt mari, iar nivelul apei coboara sub pozitia tavanului, stratele de roci de deasupra se prabusesc, malul suferind o retragere. Frecvent locul de izbire si de dezvoltare a marmitelor se afla la mijlocul malului concav sau in jumatatea din aval a acestuia (cand panta longitudinala a albiei este mai mare). Prin retragerea malului lateral si spre aval, se produce o deplasare a albiei raului pe aceasta directie paralel cu extinderea luncii pe malul convex.

Procesul este deosebit de activ cand rocile din alcatuirea malurilor sunt usor de dislocat, cand raul s-a apropiat de un profil de echilibru (eroziunea lineara lipseste sau este redusa, in schimb izbirea curentului de malul concav produce naruirea lui), cand patul albiei este format din roci cu rezistenta mare sau este inghetat (in regiunile polare si subpolare). De asemenea, in climatul cald si umed ecuatorial unde in lipsa aluviunilor grosiere si a eroziunii lineare, actiunea suvoiului de apa se concentreaza asupra malurilor unde rocile sunt alterate si lesne de deplasat.

In concluzie, prin producerea eroziunii, raul creeaza diverse forme de relief din care cea mai importanta este valea; in cadrul ei se realizeaza albia minora, lunca, terasele etc.

Transportul

Reprezinta procesul care se petrece permanent, intrucat este o exprimare a actiunii gravitatiei ce da prin panta cel putin acel minim de energie suficient pentru a asigura curgerea apei de la izvoare spre locul de varsare al raului. In functie de marimile debitului si vitezei curentului de apa, raul va capata anumite caracteristici dinamice in functie de care va antrena si o cantitate mai mare sau mai mica de aluviuni. Intre acestea insemnate sunt:

capacitatea de transport care indica cantitatea de aluviuni pe care raul o poate deplasa intr-un loc la un moment dat (este mare la viituri, in regiunile muntoase cu pante mari si mica in intervalele secetoase si

Lungimea totala a pesterii este 150 m.

Ea s-a format prin procesul de disolutie exercitat cu intensitate marita la intersectia a doua falii, pe care s-au format, de altfel, cele doua prelungiri ale salii.

Conditii de vizitare. Pestera nu necesita echipament special, cel mult o coarda scurta pentru putul de la intrare. Deoarece gasirea intrarii este dificila, este necesar un ghid din Topesti sau informatii mai detaliate de la un localnic.

Bibliografie. M. Bleahu si col. (1976).