PESTERA
DE LA PADINA MATEI
Localizare si cai de acces. Pestera este situata in sectorul estic al
Muntilor Locvei (care coincide cu partea sudica a marii platforme
calcaroase Resita-Moldova Noua), in bazinul superior al
Vaii Mari la 580 m altitudine.
Zona
este strabatuta de mai multe vai carstice mici cu ape care,
unindu-se intre ele, se varsa in Dunare. Aceasta explica
prezenta in zona a numeroase pesteri active, printre care Padina
Matei, Gaura Haiduceasca si Gaura cu Musca. Pesterile
fosile sunt putine la numar si mici. Tot in aceasta zona
se afla si pestera cu picturi rupestre, Gaura Chindiei II. Relieful exocarstic este bine dezvoltat mai ales in
imprejurimile localitatilor Garnic si Sfanta Elena, ambele
construite pe calcare. Dolinele au o densitate mare, pe alocuri formand
vai de doline la obarsia unor vai (de exemplu Valea
Camenita), pe fundul unora se deschid avene, in general astupate cu pietre
sau lemne ca sa nu cada animalele domestice. Langa satul Sfanta
Elena exista un lac carstic permanent ocupand o mare dolina si
unul dintre cele mai caracteristice campuri de lapiezuri din tara cu
santuri adinci si lungi.
Pentru
a ajunge la pestera (urmareste fig. 60) pornim din Moldova
Noua in directia est, pe Valea Mare (in oras exista hotel ;
se poate ajunge aici cu vaporul - vezi nota "Defileul Dunarii"), in
fata ne apare silueta zvelta a cladirii-turn din incinta
minei de cupru. Dincolo de instalatiile miniere drumul (de aici
neasfaltat) urmeaza in continuare Valea Mare, pe fundul careia apa
curge pe pat de calcar, pana la confluenta cu Ogasu Gaurii.
Aici, o tabla a Comisiei Monumentelor Naturii ne informeaza ca
suntem pe teritoriul rezervatiei botanice Valea Mare. In padurea de
fag de pe Carsia Dosu Suvarovului si pe vai, in zona
confluentei cu Ogasu Gaurii, traieste Daphne Laureola,
un arbust mediteranean foarte rar la noi, inalt de circa o jumatate de
metru, cu frunze mari, lucioase, dispuse in buchete pe ramuri si cu fructe
ca niste bobite negre.
Dupa
confluenta, drumul ocoleste o data cu valea spre
nord-nord-est, devine din ce in ce mai ingust, urca tot mai sus
serpentinele pe buza de prapastie si dupa 8 km din Moldova
Noua (5 km de la Ogasul Gaurii) si respectiv 500 m
diferenta de nivel ajungem in satul Padina Matei (com. Garnic). La
marginea acestui sat izolat de lume se afla intrarea in pestera.
Date istorice. Intrarea pesterii este cunoscuta de toti
locuitorii satului, deoarece de sub ea tasneste si se
pravale o vana puternica de apa care, captata la baza
peretelui, constituie sursa de apa potabila. A fost cartata
si descrisa in 1961 de L. Botosaneanu, A. Negrea si
St. Negrea.
Descriere. Pestera este sapata de cursul de apa
care o iriga si astazi pe un sistem de diaclaze in calcare,
jurasice. Galeriile si salile accesibile totalizeaza 94 m.
Deschiderea
are 2,4 m inaltime si conduce intr-o galerie inalta
pana la 7 m, parcursa de un paraias care isi face
aparitia printr-un sifon permanent din fundul acesteia. Paraiasul
trece pe sub o scurgere stalag-mitica masiva, intalneste in cale
doua baraje de travertin, iese prin gura pesterii si - sub
numele de Ogasul Pesterii - devine afluent al Vaii Mari.
Pe dreapta
paraiasului subteran, inainte de primul baraj stalagmitic, se desface la
nivel superior (4 m) o galerie fosila, argiloasa si cu o
movila de guano sub un loc de colonie de lilieci ; ea se termina in
Sala Coloanelor, care merita sa fie vizitata pentru podoaba
intacta a formatiunilor stalagmitice clasice. Mai jos pe
paraias, tot pe dreapta, urcand un prag de un metru, dam in alta
galerie fosila ce duce intr-o sala scunda si
argiloasa. In gururile cu apa traiesc crustacee tipic subterane.
Conditii de vizitare. Pestera nu este amenajata ; are urme de
degradare in zona intrarii, singura vizitata de localnici. Pentru
parcurgerea galeriei active este nevoie de cizme de cauciuc, iar pentru pragul
de 4 m care conduce in portiunea frumoasa a pesterii, o
scara sau un prepeleac. Fiind o pestera rece (11-12° in iulie)
si foarte umeda, se impune o imbracaminte
calduroasa. Paraiasul nu trebuie poluat deoarece este sursa
de apa potabila pentru sateni. Durata vizitarii :
jumatate de ora.
Bibliografie. L. Botosaneanu, A. Negrea si St.
Negrea (1967), L. Botosaneanu (1971), A. Negrea si St.
Negrea (1971), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), M. Bleahu,
V. Decu, St. Negrea, C. Plesa, I. Povara si I. Viehmann
(1976), L, Botosaneantu si St. Negrea (1976).
