Pestera boilor

PESTERA BOILOR

Localizare si cai de acces. Intrarea se afla in versantul stang al Cheilor Nerei format din Carsiile Dese la 210 m altitudine si 7 m deasupra raului. Este situata chiar langa poteca in imediata apropiere a vaii seci Pagina Ulmului (vezi nota despre Cheile Nerei si fig. 54).

Date istorice. Oamenii din partea locului cunosc pestera si folosesc prima sala ca adapost pentru vitele aduse la pascut. A fost cartata si cercetata complex prin anii 1961-1963 de L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea.

Descriere. Pestera masoara 126 m si este sapata pe un sistem de diaclaze si tunele de presiune. Portiunile descendente alterneaza cu cele ascendente. Intrarea destul de mare (4 m inaltime) conduce printr-un mic culoar intr-o sala inalta de 7 m si luminata printr-o spartura in perete (Fereastra) cu diametrul de 2 m. Aceasta sala comunica cu galeria principala printr-un labirint de culoare stramte, in parte inaccesibile, in care se ajunge urcand un prag de 3 m. Galeria principala, in general ingusta, inalta de 2-4 m si lipsita de ramificatii, prezinta pe parcurs largiri prin prabusire, poduri naturale, inele de eroziune, tunele de presiune cu sectiune ovala si dispozitii sifonale. De altfel galeria, cotind mereu la dreapta, devine scunda si larga; coboara brusc 3 metri si se termina printr-un lac-sifon permanent.

In timpul viiturilor puternice apa infiltrata prin fisuri din masiv formeaza un paraias subteran care apare prin lacul-sifon si se evacueaza prin ponoarele si sorburile din podea, reusind numai uneori sa iasa prin gura pesterii si sa ajunga la Nera. Urmele apei sunt vizibile peste tot : marmite, lapiezuri, lame, hieroglife si lingurite. Ici-colo apar inceputuri de concretionare a pesterii.

Pestera prezinta interes nu numai pentru hidrologie carstica, ci si pentru biospeologie. Aici traiesc specii terestre remarcabile de crustacei, pseudoscorpioni si insecte fara aripi, iar in apa marmitelor si a lacului-sifon specii tipic subterane de crustacee microscopici.

b) Dintre culmile secundare ramificate din zona inalta a muntelui Batrina, importanta din punct de vedere turistic este mai ales culmea Batrina - vf. Zapodilor, ale carei sinuozitati, desfasurate pe versantul sudic al Muntilor Rodnei, constituie cumpana de ape dintre bazinele Strimbei, de-o parte si cele ale Gusetului (Obirsia Rebrei) si Telcisorului, de alta. Principalele piscuri in care culmea isi inalta greabanul ei de stinca sint: vf. Muncelu (l 602 m) - vf. Tomnatec (l 379 m) - vf. Cocorisului (l 357 m) - vf. Hoitul (l 176 m) - vf. Chicerii (l 056 m). Pe culme, si apoi de-a lungul piriului Telcisorul, se desfasoara un traseu mult circulat de localnici si de turistii care, in drum spre casa, coboara pe aici de pe culmea principala.

c) Vf. Cormaia este pivotul din care, catre S, se ramifica lunga culme secundara ce face cumpana de ape dintre bazinele vailor Gusetu-Rebra si Cormaia. Piscurile principale ce impodobesc culmea sint: vf. Cormaia (2 044 m) - Coasta Neteda (l 954 m) - vf. Tapului (2024 m) - vf. Pietros (2003 m) - vf. Paltinului (l 789 m) - vf. Detunata (l 754 m) - vf. Craia (l 660 m) - vf. Dusilor (l 536 m) - vf. Magurii (l 374 m).

d) Din piscul vecin (vf. Repedea), de pe creasta inalta a Muntilor Rodnei, se ramifica, tot catre S, culmea Repedea-Magura Porcului, cumpana de ape intre bazinele vailor Cormaiei si Aniesului. Denivelarile culmei individualizeaza urmatoarele piscuri mai inalte: vf. Repedea (2 077 m), - vf. Nedeia (l 855 m) - vf. Mirasa (l 754 m) - vf. Rabla (l 901 m) - vf. Nedeia Grajdului (l 856 m) - vf. Muncelu (l 621 m) - Magura Porcului (l 021 m).

e) Pornind, la inceput, catre SV, culmea ramificata din vf. Omului (2 135 m) prezinta in Saua Lazilor (l 760 m) o inflexiune catre S. De aci, mai departe, culmea trece prin piscurile: vf. Corongisului (l 988 m) - vf. Paltinisului (l 545 m) - vf. Capatinei (1264 m) - vf. Priporul Pietrei Albe (l 203 m). In lungul culmii, o carare ciobaneasca duce pina in valea Somesului Mare, unde ajunge, la sosea, intre localitatile Anies si Rodna. Intre virfurile Corongis si Paltinis se afla formatia carstica Poarta lui Benes.

f) Virful Inau este un puternic nod orografic, din care se ramifica unele dintre cele mai salbatice culmi secundare ale Muntilor Rodnei:

- Creasta Inau - vf. Omului, ca si culmea Prelucile Gagii au fost mentionate atunci cind am aratat ce intelegem prin "culmea principala' a masivului.

- Principala culme sudica ramificata din vf. Inau, culmea Curatel, este cumpana de ape dintre vaile Cobasel si Izvorul Bailor. Pe spinarea culmii se inscrie unul dintre traseele turistice mult frecventate: orasul Rodna - vf. Inau. Culmea, orientata NE - SV, este caracterizata de urmatoarele elemente orografice: vf. Inau (2 280 m) - saua Inaului (2 180 m) - vf. Hirosul (l 654 m) - Curatel (l 520 m) - vf. Capul Benesului (l 590 m) - Poala Inautului (l 168 m).

- Creasta inalta a Muntilor Rodnei, in sectorul ei estic, are desfasurarea: vf. Inau - saua Inautului - vf. Inaut - vf. Rosu. Ramificata apoi in citeva scurte picioare de munte, creasta este cumpana de ape intre bazinele vailor Cobasel si Gagii.

- Culmea Piciorul Plescutei are orientarea SV - NE si atinge urmatoarele cote: vf. Inau (2280 m) - vf. Ciungilor (2019 m) - Muncelutu (l 728 m) - vf. Plescuta (l 573 m). Piciorul Plescutei separa bazinele vailor Bilei si Lalei.

g) Dintre culmile secundare, ramificate catre N din creasta principala, mentionam pe cele de-a lungul carora serpuiesc poteci turistice:

- Vf. Cimpoiesul (l 942 m) - Poiana Stiol (l 525 m) - vf. Stiol (l 612 m) - Bitca Prislopului (l 543 m).

- Vf. Galatului (2 057 m) - Buza Dealului (l 640 m) - Fata Meselor (l 664 m).

Hidrografic S-a aratat mai sus ca Muntii Rodnei (Ia periferia lor) sint incinsi cu un adevarat chimir de ape. Afluentii acestora au scobit o retea de vai dese si adinci care confera Muntilor Rodnei un loc aparte in pitorescul Carpatilor nostri, intrucit spatiul nu ne ingaduie sa insistam asupra tuturor vailor din masiv, vom mentiona pe scurt numai afluentii mai importanti ai celor patru riuri de hotar ale caror bazine superioare se situeaza, in parte, pe suprafata ocupata de Muntii Rodnei: Bistrita Aurie, Somesul Mare, Visaul si Iza.

a) Bistrita Aurie este denumirea locala pe care Bistrita o poarta incepind de la confluenta Izvorului Bistritei cu Izvorul Putreda; de la aceasta furca de ape si pina la Rotunda, Bistrita Aurie masoara 15 km lungime. Primul piriu, numit si Bistricioara (5 km lungime), izvoraste din caldarea Cimpoiesul - Gargalau si conflueaza cu Izvorul Putreda, la circa 1170 m alt. Izvorul Putreda (7 km lungime) isi are obirsia pe versantul nord-estic al culmii principale, in zona Tarnitei lui Putredu, la l 684 m alt.

Principalii afluenti ai Bistritei Aurii ce curg pe aria Muntilor Rodnei sint:

- Valea Bilei (10 km lungime), care izvoraste din caldarea Coasta Neteda - Inau, din Fundul Bilei (l 902 m).

- Valea Lala (10 km lungime) ce-si are obirsia in amonte de taul Lala Mica, la circa 2 000 m alt. De-a lungul vaii trece traseul turistic vf. Inau - Gura Lalei (l 015 m). Cele mai de seama obiective turistice de pe vale sint cele doua tauri: Lala Mica (l 920 m) si Lala Mare (l 815 m), ultimul fiind considerat a fi cel mai frumos lac glaciar al masivului.

b) Pentru localnici, Somesul Mare poarta acest nume incepind din aval de Gura Mariilor (675 m). De aci si pina la Salva (308 m) riul masoara 62 km lungime.

Firele de obirsie ale Somesului Mare au fost indicate mai sus, atunci cind s-au aratat limitele turistice ale masivului. Dintre afluentii sai mai insemnati, care curg pe aria Muntilor Rodnei, mentionam urmatoarele cursuri de apa:

- Valea Cobasel (9 km lungime) izvoraste de sub saua Inaului si se varsa in Somes, dupa ce a strabatut comuna Sant;

- Izvorul Bailor, numit impropriu de turisti Valea Vinului (13 km lungime), izvoraste din caldarea sud-vestica a Inaului. El primeste (pe dreapta) apele Izvorului Rosu (7 km lungime) si pe stinga pe cele ale Vaii Vinului. Se varsa in Somesul Mare dupa ce traverseaza orasul Rodna. De-a lungul acestor piraie trec poteci turistice care conduc catre zona Cisia - Inau.

- Valea Aniesului masoara 20 km lungime si conflueaza cu Somesul Mare in dreptul localitatii Anies. Componentii principali ai piriului sint: Aniesul Mare (10 km lungime), ale carui izvoare coboara de sub creasta principala, din caldarea sudica a Cimpoiesului; Aniesul Mic are 9 km lungime si firele-i de obirsie urca pina sub saua "Intre Izvoare', la circa l 777 m alt, De-a lungul vaii, o cale ferata forestiera ajunge pina dincolo de confluenta Anieselor, iar o poteca turistica conduce la creasta, in zona Gargalau - Galati.

- Una dintre cele mai frumoase vai ce brazdeaza versantul sudic al Muntilor Rodnei este valea Cormaia (22 km lungime). Obirsia Cormaiei se afla in caldarea sudica a muntelui Cormaia, iar confluenta piriului cu Somesul Mare se situeaza in amonte de orasul Singeorz-Bai.

- Cea mai lunga vale, situata in intregime in cuprinsul Muntilor Rodnei, este valea Rebra (41 km lungime), intilnirea ei cu Somesul Mare are loc la un kilometru in amonte de localitatea Rebrisoara, iar firele de obirsie ale vaii se afla pe versantii vestici ai virfului Cormaia si la sud de vf. Obirsia Rebrei.

- Unindu-se cu Somesul Mare in dreptul comunei Rebrisoara, valea Gersa (23 km lungime) izvoraste de sub vf. Piciorul Negru (l 368 m), pisc situat pe cumpana de ape dintre Rebra si Telcisor. In bazinul superior al vaii se afla pestera Tausoarele.

- Valea Salauta (37 km lungime) este ultimul tributar al Somesului Mare al carui bazin se situeaza (in parte) pe teritoriul Muntilor Rodnei. Izvoraste din zona pasului Setrefu si ajunge la Somesul Mare in dreptul localitatii Salva. Principalul sau afluent este piriul Telcisorul (14 km lungime), care se varsa in Salauta dupa ce a traversat localitatea Telciu. Firele de obirsie ale Telcisorului se rasfira pe versantii sudici ai obcinelor Rebrisoara si Frumuseaua. In lungul acestui afluent, de la Telciu la Valea Seaca, urca o cale ferata forestiera.

c) Valea Visaului (30 km lungime pina la iesirea de pe aria Rodnei) curge paralel si la nord de culmea principala a masivului. Aceasta vale izvoraste de sub pasul Prislop si primeste de pe teritoriul Muntilor Rodnei urmatorii afluenti mai de seama:

- Valea Fintinii, cu piriul Cimpoiesul (principalul sau fir de obirsie), se varsa in Visau in dreptul satului Fintina, In jurul confluentei se situeaza atit cele doua mari constructii ale complexului turistic Borsa, cit si amenajarile ce servesc practicarii sporturilor de iarna (trambuline pentru sarituri si pirtii de schi).

- Izvorul Negoiescului (6 km lungime), ale carui fire de obirsie se afla in caldarile nordice ale complexului Puzdrele - Galatul. Confluenta piriului cu Visaul este situata in dreptul comunei Poiana Borsei. De-a lungul vaii se desfasoara un traseu turistic, iar catre obirsia ei se afla cabana Puzdra.

- Piriul Repedea (10 km lungime totala) poarta acest nume din aval de Gura Noaselor, punct unde se aduna citeva fire de apa, din care cele mai importante sint piraiele Buhaescu. Intilnirea Repedei cu Visaul se face pe teritoriul comunei Gura Repedea.

- Valea Pietroasa (7 km lungime) isi are obirsia in caldarile nordice ale Pietrosului Rodnei. Piriul colecteaza apele iezerului Pietrosul si pe cele ale cascadei pravalite de sub creasta Pietrei Albe si se varsa in Visau, in dreptul orasului Borsa.

- Ceilalti afluenti ai Visaului (Piriul Hotarului, Valea lui Dragos, Izvorul Negru etc.) sint mai putin cercetati de turisti, astfel incit nu staruim asupra lor.

d) Valea Izei scalda versantii si poalele Muntilor Rodnei pe o intindere mai mica (circa 13 km) decit celelalte trei riuri de hotar amintite mai inainte. Ea izvoraste de sub creasta principala a masivului, din zona cuprinsa Intre Batrina si Muncelu. Principalii sai afluenti ce coboara din masiv sint: Iscioara, valea Repede si Izvorul Carelor.

Aspectul geologic. Sprijinindu-ne pe rezultatele cercetarilor si pe concluziile trase de citiva dintre geologii romani (Th. Krautner, I. Bancila etc.), schitam in cele ce urmeaza un sumar "portret' geologic al muntilor Rodnei, ale carui trasaturi credem ca sint suficient de conturate pentru a ajuta pe drumeti in cunoasterea a ceea ce este esential in acest domeniu.

Ca si restul catenei carpatice, Muntii Rodnei s-au inaltat in perioada marilor cutari ale scoartei pamintului, in era secundara, patrunzind ca un pinten lat spre V, intre Depresiunea Birgaelor si cea a Maramuresului. Alcatuirea si aspectul orografic al masivului au cunoscut, dupa aceea, modificari continue, framintarile de mai tirziu ale scoartei si actiunea agentilor fizici, aducind si ele insemnate prefaceri in infatisarea pe care Muntii Rodnei o capatasera inca din prima faza de orogeneza. In tertiar (miocen) s-au produs, de exemplu, deplasarile de strate care, Intre altele, au dat nastere faliilor din sudul si nordul masivului; adinca ruptura din N (falia Dragos Voda) a imprimat Muntilor Rodnei caracterul de horst, hotaritor pentru aspectul salbatic al versantului in cauza.

In linii mari, relieful actual al Muntilor Rodnei a fost modelat in pliocen si cuaternar. Fundamentul masivului este alcatuit din sisturi cristaline de epizona, iar cuvertura este formata in mare parte tot din sisturi cristaline (mezozonale, de data aceasta). Toate aceste sis

Conditii de vizitare. Pestera se afla pe teritoriul ocrotit al rezervatiei Cheile Nerei-Beusnita, parte din parcul national cu acelasi nume. Nu este amenajata si nu prezinta urme de degradare. Desi este o grota rece, cu mici baltoace, cu peretii daltuiti de apa si lipsita de frumuseti de calcit care atrag de obicei pe turisti, fiind langa poteca in calea drumetului nu trebuie ocolita. Avand o flanela (temperatura in jur de 10 grade si umiditatea maxima), o casca de protectie si cizme de cauciuc (dupa seceta prelungita merg si bocanci) se poate parcurge toata pestera dus-intors numai in jumatate de ora. Atentie la cele doua praguri a trei metri fiecare.

Bibliografie. L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea (1967), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), L. Botosaneanu (1971), M. Bleahu, V. Decu, St. Negrea, C. Piesa, L Povara si L Vdehmann (1976).