Comuna manesti - caracterizarea geografica

COMUNA MANESTI - CARACTERIZAREA GEOGRAFICA

RELIEFUL- date generale

Teritioriul comunei Manești se suprapune peste doua unitați morfo-structurale: Subcarpații Externi și Platforma Candești.

Subcarpatii externi, constituiti, in cea mai mare parte din depozite mio-pliocene, se continua, in stanga Dambovitei, de la confluenta acesteia cu Rau Alb pana la Dragomiresti. In acest sector subcarpatic se individualizeaza doua anticlinale : Gheboieni- Doicesti si Ungureni- Teis.

Dealurile subcarpatice externe apartin masivului Spatarelu- Mitropolia. Dintre culmile acestui masiv deluros, corespunzatoare flancului vestic amintim : Malaistea (608m) Moga Inalta (584 m), plaiul Neiului si Plaiul Mogoi. Acestea din urma reprezinta ultima prelungire a subcarpatilor externi, prin care se face trecerea la Campia Inalta a Targovistei.

Masivul Spatarelu Mitropolia, cu altitudinea ce se mentine in jur de 600 m, este alcatuit, in mare parte din pietrisuri de Candesti. Ca urmare si aspectul reliefului este influentat de aceasta alcatuire. Astfel, daca alunecarile de teren sunt aproape inexistente pe acest interfluviu, in schimb, apar suprafete nedede si rapi.

Ca o concluzie relieful din cadrul bazinului Dambovitei : este puternic fragmentat, dominat de numeroase forme structurale(in special cueste) si cu intense procese actuale de modelare ( ogase, ravene, torenti, alunecari de teren, rapi).

Platforma Candesti ocupa versantul sang al Dambovitei intre Subcarpatii Getici si Campia Piemontana a Dambovitei. In nord limita cu dealurile subcarpatice este data de un aliniament de mici cueste intrerupt de Valea lui  Bar, iar curba de nivel de 300 m, marcheaza limita cu Campia Picior de Munte.

Altitudinea scade de la nord spre sud cele mai mari altitudini fiind de 747m in Dealul Perilor ; 660 m in Dealul Istrate iar cea mai mica de 342 in Dealul Raciu.

Singurul afluent mai important de aici este Valea Aninoașiței care nu depaseste insa 12 km lungime. Intreaga suprafata este acoperita de nisipuri si pietrisuri. Acestea favorizeaza acumularea apei in sol.

Morfografia bazinului Dambovitei

Aspectul cumpenelor de apa

« Scopul anailizei cumpenelor este acela de a observa uniformitatea sau diversitatea lor pe verticala, cat si tendinta de evolutie pe orizontala (exindere sau restrangere, pentru a deduce, in ultima instanta, evolutia anterioara si tendinta actuala a fiecarui bazin hidrografic » ( Posea, 1977).

2.1.2. Densitatea si adancimea fragmentarii

Densitatea fragmentarii are o valoare medie de 0.45 km/kmp. In cadrul bazinului Damboviței cele mai mari frecvente le au valorile de 1.1 si 1.5 km/kmp.

Pe subunitati de relief valorile se prezinta astfel :Subcarpatii Ialomitei- valori cuprinse intre 0.6 si 1.2 km/kmp ; Subcarpatii Getici - 0.5si 1.5 km/kmp ; Piemontul Candesti : 0.4- 1.0 km/kmp.

Adancimea fragmentarii are valori sub 400 m.

Aspectul tectono-structural si petrografic

Suportul geologic comunei Manești, care a imprimat sensul si directia evolutiei reliefului, este reprezentat prin cele doua unitati structurale majore : de orogen si de platforma.

Orogenului ii corespunde unitatea deluroasa precarpatica.

Unitatea de platforma este reprezentata de Piemontul Candești fundamentul acestuia fiind alcatuit din sisturi cristaline, cutate spre sfarsitul Precambrianului, peste care se afla depozite sedimentare din cele mai noi : nisipuri si pietrisuri.

Litologia

Dacianul si Levantinul cu pietrisuri si nisipuri il intalnim in stanga Dambovitei, intre Gemenea si Gheboieni.Tot acestor etaje apartin si marnele cu carbuni prezenta in zona Gheboieni.

FIG.3 HARTA GEOLOGICA A BAZINULUI DAMBOVITEI PE TERITORIUL COMUNEI MANESTI

Pleistocenul inferior alcatuit dintr-un complex de nisipuri, pietrisuri, bolovanisuri cu intercalatii de argile cunoscut sub numele de « strate de Candesti », se remarca pe stanga Dambovitei intre Gheboieni si Ugureni, dar si pe stanga paraului Rau Alb, intre Manești si Izvoare.

Pleistocenul superior format din depozite de pietrisuri si nisipuri intra in alcatuirea terasei superioare de pe stanga Dambovitei din zona Priseaca.

Holocenul Superior reprezentat prin pietrisuri si nisipuri, este prezent pe tot parcursul Dambovitei, in lunca acesteia.

Tipurile de relief

Modul de dispunere a rocilor, la care se adauga, subordonat, duritatea, grosimea si permeabilitatea lor diferita, conduce la degajarea  unor forme de relief aflate in concordanta directa si inversa la structura.

Pentru zona subcarpatica caracteristice sunt dealurile cu diferite inaltimi, puternic fragmentat de reteaua hidrografica dezvoltate pe anticlinale si sinclinale, primele corespunzand culmilor iar cele din urma spatiilor depresionare. In cadrul Subcarpatilor Interni, amintim  sinclinalul eocen de la Capu Coastei, anticlinalul eocen de la Gemenea si cel de la Voinesti. Cele doua anticlinale sunt separate de sinclinalul Candesti.

Relieful Subcarpatilor Getici, caracterizat in general, prin prezenta culmilor netede si a plaiurilor domoale, spre deosebire de cel al Subcarpatilor Ialomitei unde predomina culmile valurite, prezinta caracteristici specifice in cadrul bazinului Dambovitei : este puternic fragmentat, dominat de numeroase forme structurale (in special cueste care sunt orientate spre Dambovita., si cu intense

Fig 4: Relief tipic zonei subcarpatice

procese de modelare actuala.

Toate depresiunile din cadrul Subcarpatilor sunt caracterizate de prezenta cuestelor, care dau o nota dominanta peisajului.

Relieful fluviatil

In zona de dealuri albiile sunt mai bine dezvoltate, au albie minora bine conturata, lunca bine individualizata, care variaza de la zeci de metri, la cativa km. Si albia minora are dimensiuni apreciabile 150- 200m.

Valea Dambovitei ca mai toate vaile subcarpatice are mai multe nivele de terase. Primele si cele mai importante apar dupa confluenta cu Valea Larga, dar seria completa a teraselor apare dupa confluenta cu Rau Alb. De aici acestea se mentin pana la intrarea in campie.

Terasele Dambovitei in zona deluroasa sunt deformate si prezinta un caracter divergent spre munte si convergent spre campie.

Forma rotunjita a elementelor deluroase este o consecința a structurii și texturii formațiunilor geologice, compuse, in general din roci moi friabile .

Acțiunea factorilor modelatori externi au determinat un relief cu pante accentuate și medii, funcție de natura geologica a fundamentului.

Din acest punct de vedere , in zona se remarca o fragmentare mare a reliefului, datorita descarcarii pe flancuri a acviferului, retea hidrografica secundara ce se formeaza cu caracter torențial .

Cursurile hidrografice constituie principalii modelatori ai substratului geologic din zona. Zona este brazdata de o rețea de vai torențiale cu debite permanente sau temporare ce aparțin bazinului hidrografic al raului Dambovița

CLIMA- date generale

Factorii climatogeni

In desfasurarea diferitelor procese si fenomene climatice  influentate de fluxul radiatiei solare si circulatia ganerala a atmosferei, un rol important ii revine si suprafetei subiacente active.

Circulatia generala a atmosferei, si in cazul bazinului Dambovitei, constitue principala cauza a variatiilor neperiodice ale vremii, imprimand climei, in acelasi timp, un caracter dinamic. Se simte actiunea celor patru sisteme barice, care se manifesta prin doua arii anticiclonale si doua arii ciclonale. Deci in Romania se simte influenta anticiclonilor Azoric si Siberian, precum si aria ciclonilor islandez si mediteraneean.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

Suprafata subadiacenta activa se impune, de asemenea, ca un important factor climatogen. Dispunerea diferitelor tipuri de relief atrage dupa sine numeroase schimbari, in raport de altitudine, a o serie de elemente climatice.

Precipitatiile atmosferice

Repartitia teritoriala si evolutia regimului precipitatiilor atmosferice prezenta undeosebit interes practice si teoretic, deoarece, pe de o parte, apa, provenita din ploi si din topirea zapezilor, constitue principala sursa de alimentare a raurilor iar pe de alta parte constitue rezerva si umezeala necesara plantelor.

Ca si temperatura, precipitatiile urmeaza zonalitatea verticala, in sensul ca cele mai mari cantitati de precipitatii cad pe culmile montane ale bazinului- 1200 mm, valorile acestora scazand pe masura ce altitudinea scade. Valorile medii anuale sunt de 789.5 mm la Cetateni, 782.0 mm la Voinesti.

In regiunea de dealuri cele mai mari precipitatii cad in lunile mai, iunie si iulie, iar cele mai mici valori se inregistreaza in lunile de iarna.

In lunile de iarna precipitatiile inregistreaza valori  cuprinse intre 27.0 mm si 52.0 mm, valori care incep sa creasca odata cu luna martie ajungand in lunile de vara la valori de110.2 mm, dupa care incep din nou sa scada ajungandu- se in luna noiembrie la 51.0 mm.

Ca o concluzie generala se poate spune ca cele mai mari precipitatii cad in lunile de vara iar cele mai mici in lunile de iarna.

Cele mai mari valori ale precipitatiilor inregistrate in 24 de ore sunt : 40.0 mm la Voinesti.

In timpul sezonului rece cele mai multe precipitatii cad sub forma de ninsoare, iar cand temperaturile solului si aerului sunt mai mici de 0s C, zapada se asterne sub forma unui strat cu grosimi considerabile. Daca urmarim numarul de zile cu ninsoare observam urmatoarea situatie : 36.8 zile cand precipitatiile cad sub forma de zapada, iar cantitatile de apa depasesc 0.1 mm.

Vanturile

Vantul este un element climatic cu actiune discontinua, caracteristicile lui reiesind din directia, durata si intensitatea. Regimul vanturilor se afla in stransa legatura cu deplasarea principalelor mase de aer si cu conditiile locale de relief. Valoarea medie a vantului este de 2.0 m/s. vantul atinge valori mai mari in timpul iernii si la inceputul primaverii (2.4m/s), iar cele mai mici valori caracterizeaza lunile de vara (1.4m/s- iulie).

Din datele statie meteo Voinesti viteza cea mai mare o au vanturile cu directia estica- 2.2m/s, si vanturile de vest cu 2.1 m/s. cea mai mica intensitate o au vanturile de nord est- 1.1m/s.

In ceea ce priveste frecventa vantului pe directii la Voinesti ponderea este detinuta de vanturile de nord vest (17.2%), urmata de vanturile de sud cu 11.6% si cele de sud-est cu 10.5%. Cea mai mica frecventa o au vanturile de nord-est cu o pondere de 0.5%, si cele de est cu 2.1%.

Valorile calmului atmosferic sunt din cele mai mici de 5%. In regiunile de campie valorile sunt mai ridicate de 18.9%, valoarea maxima a calmului atmosferic inregistrandu-se in spatiulu subcarpatic, unde calmul atmosferic deține valoarea de 42.6%.

Alte fenomene climatice

Ceata - acest fenomen meteorologic se dezvolta in bazinul Dambovitei mai ales la inceputul primaverii si sfarsitul toamnei.

Roua -  se produce de regula la nivelul vegetatiei ierboase, in primele ore ale diminetii de vara. Acest fenomen se produce pe un interval de 100- 120 zile pe an.

Bruma - poate sa apara atat toamna, cat si primavara. Desi intervalul cu prezenta a brumei este aproape acelasi, regimul anual al zilelor cu acest fenomen atmosferic indica un numar ridicat in zona subcarpatica 58,9 zile la Voinesti, fata de cea de la campie-31 de zile.

Resursele de apa

Apa subterana

Apele subterane din bazinul Dambovitei sunt conditionate de succesiunea diferitelor formai geologice si se gasesc sub forma de ape freatice si de ape de adancime. Ele provin din infiltrarea precipitatiilor prin rocile poroase permeabile avand origine vadoasa.

Stratele acvifere freatice prezinta cel mai important rol in alimentarea retelei hidrografice. Ele sunt conditionate de prezenta fisurilor din roci.

O mare dezvoltare o au izvoarele din zona de deal si de campie. In zona de deal apele se gasesc la adancimi de 1- 6 m, in zonele de lunca, ajungand, in celelalte sectoare la 20 m.

Stratele acvifere freatice, din zona de deal si de campie a bazinului Dambovitei, sunt situate in formatiuni cuaternare alcatuite din depozite aluviale, deluvio- proluviale, aluvio- deluviale si loessoide.

Stratele acvifere de adancime

Prezinta caracteristici in functie de unitatea de relief unde se afla. In zona montana acumularea de ape de adancime este foarte mare si asta datorita prezentei principalelor tipuri de roci acvifere : calcarele si conglomeratele. Acestea asigura debite constante numeroaselor izvoare din zona montana.

In zona de dealuri si de campie principalele straturi avifere de adancime au fost identificate stratele de Candesti. Aici stratele acvifere se dezvolta la peste 100 m adancime, apa manifestand ascensional sau artezian.

Apele de suprafata

Reteaua hidrografica

Raul Dambovita ca lungime este primul dintre afluentii Argesului. Pe intregul sau bazin primeste 58 de afluenti de ordinul I si 20 de afluenti de ordinul II. Raul Dambovița strabate zona pe direcția N, NV- S, SE . Din zona de versanți Raul Dambovița primește o serie de afluenți ,organisme torențiale cu maluri abrupte panta de scurgere mare,și debite variabile funcție de cantitatea de precipitații din zona Raul Dambovița prezinta in zona o albie larga, curs meandrat cu brațe și terasa dezvoltata asimetric, pe malul stang fiind mai larga și bine dezvoltata.

Fig.5. Dambovița la Manești

Scurgerea apelor este influentata de sursele de alimentare care sunt predominant pluvio-nivale, la care se adauga si alimentarea subterana.

Raul Aninoșița are o lungime de 12 km, este cel mai important afluent de pe malul drept al Dambovitei. Isi formeaza izvoarele la 580 m altitudine, strabate Piemontul Candesti, si se varsa in Dambovita la Caprioru.

Bazinul are o suprafata de 22 kmp si o densitate a rețeleii hidrografice de 1.18 km/kmp. Debitul sau este mic: 0.2 m³/s.

Pe langa aceste doua cursuri de apa importante pe teritoriul comunei se dezvolta numeroase organisme torențiale, cu alimentare pluvio-nivala și bazine ce nu depașesc 6 km².

La precipitații abundente dat fiind panta mare de scurgere a vailor apele debușeaza peste maluri in zonele de albie ingusta și mai jos,  inundand zona construibila (v Aninoșitei , v. Dumbravii ) in zona construibila a satului Manesti. Zona sudica a satului Dragaești Ungureni la precipitații abundente prin cota joasa de amplasarea terenului este afectata de scurgerea apelor din zona dealurilor din apropiere (dealuri joase subcarpatice ) situate dincolo de DN72 A (Targoviște-Campulung).

Raul Dambovița, strabate teritoriul administrativ al comunei analizate de la nord la sud, al carui debit sporește considerabil in perioadele cu precipitații abundente prin aportul cursurilor torențiale ce conflueaza cu raul.

Energia de panta favorizeaza la viituri mari transportarea unor importante cantitați de aluviuni și o eroziune intensa ce pune in pericol echilibrul malurilor și al versanților.

Rețeaua hidrografica prezinta evidente caractere subcarpatice in sectorul nordic, cu mari variații de debite și nivele in cursul unui an.

Energia putenica pe care o prezinta arterele hidrografice este o consecința  a distanței mici de origine ca și diferențele de cote mari intre izvor și varsare.

In cadrul zonei de terasa a raului Dambovița, nivelul panzei freatice este in stransa interdependența cu nivelul apei pe rau, creand o permanenta circulație a apei fratice spre rau și invers, funcție de cantitatea de precipitații cazuta pe bazin.

Direcția de curgere a panzei freatice este concordanta cu direcția cursului la zi a raului.

CHIMISMUL APELOR

Analizele chimice ale apelor exploatate din hidrostructura Holocenului superior , indica caracter potabil.

Debitele maxime si viiturile

In ceea ce priveste debitele maxime se poate observa ca valorile nu au cote maxime in toate puncte de pe parcursul Dambovitei, in acelasi an. In intregul bazin dambovitean cea mai mare valoare a debitului maxim a fost inregistrata la Contesti, in iunie 1979, fiind de 546 m³/s de circa 45.5 ori mai mare ca debitul mediu multianual, iar cea mai mica s-a inregistrat la statia Podu Dambovitei in iulie 1969 (107 m³/s). valori mari au fost inregistrate in anul 1975, cand datorita precipitatiilor abundente, cazute atat in zona montana cat si in zona de dealuri, au determinat cresteri importante de debit- 500 m³ la Malu cu Flori.

Dintre afluentii din zona montana raul Rausor a evoluat cu cel mai mare debit maxim si anume de 51.7 m³/s, im iulie 1973 de aproape 55 de ori mai mare decat debitul mediu.

Variatia debitelor maxime lunare scoate in evidenta faptul ca acestea pot sa survina in orice luna, fiind provocate fie de topirea brusca a zapezilor fie de caderea unor ploi abundente intr-o perioada scurta de timp. Pe raul Dambovita maximul absolut s-a produs in luna iulie la statiile hidrometrice Podu Dambovitei si Malu cu Flori. Valori ridicate au fost inregistrate si in mai -178 m³/s la Malu cu Flori.

Pe afluentii Dambovitei debitele maxime cu cota cea mai ridicata s-au produs in sezonul de vara si anume in iunie si iulie cu valori cuprinse intre 1.7 m³/s si 2 m³/s. Doar raul Ghimbav a atins cel mai mare debit in luna mai- 1.99 m³/s. debitul maxim cu cele mai mici valori apare fie in sezonul de toamna cum este cazul raurilor Dambovicioara, Cheia, Ghimbav, Rau Alb, fie in sezonul de iarna pentru raurilr Rausor, Valea Badenilor.

Viiturile reprezinta fenomene hidrologice in care scurgerea prin albia raului se manifesta cu brutalitate.

Apele au o scurgere navalnica, iar eroziunea se manifesta liniar atat in albia minora cat si in cea majora.

Debitul de apa al Dambovitei in timpul viiturilor a atins pe unele sectoare valori foarte mari fapt care a afectat activitatea social- economica. Pe dambovita cele mai mari viituri s-au inregistrat in deceniile al optulea si al noulea al secolului XX (1975, 1979, 1982, 1983, 1988, 1989). Ele au fost de origine pluviala. Cele mai caracteristice viituri s-au inregistrat in anii 1975, 1979 1982 si 1988 cand au fost afectate indeosebi sectoarul mijlociu.

In anul 1975 pe raul Dambovita la statia Malu cu Flori, au avut loc doua viituri la interval de o luna. Prima s-a produs la 3 iunie, cand s-a atins cota maxima de 176 m³/s, iar a doua viitura apare la inceputul lunii iulie si actioneaza cu o forta mult mai mare decat prima. La data de 2 iulie viitura atingea valori de 500 m³/s. Ambele viituri au avut origine pluviala si s-au manifestat cu un singur varf.

In luna iulie 1979 la Malu cu Flori este inregistrata o noua viitura cu doua varfuri. Primul varf s-a inregitrat la data de 21 iulie cand debitul a atins cota de 258 m³/s, iar cel de-al doilea varf apare in data de 22 iulie -156 m³/s.

Viitura din anul 1988 a avut loc in luna iulie pe cursul superior al Dambovitei de unde s-a propagat pana in zona de campie.

La Podu Dambovitei in timpul unei ploi cu rupere de nori, se inregistreaza in data de 17 iulie cifra de 81.7 m³/s pentru ca mai apoi la Malu cu Flori aceeasi unda sa atinga cota de 132 m³/s.

Din cele prezentate mai sus retinem ideea ca toate viiturile care s-au

Fig 6 : Exemplu de relief fluviatil

produs in acest sector dambovitean au fost de natura pluviala, iar cu exceptia celei din 1979 cand s-au facut simtite doua varfurii celelalte au avut doar un singur varf.

In anul 1989 in localitatea Vacaresti este finalizata constructia Sistemul Hidrografic, pentru atenuarea undei de inundatii, astfel ca posibilitatea de producere a inundatiilor aval de acesta este foarte scazuta.

In timpul producerii viiurilor pe cursul principal si o seri din afluentii mai mari ai Dambovitei au fost implicati in acest proces. Astfel in 1979 paraul Manești a atins un debit maxim de 100 m³/s, in localitatile aflate pe malul sau stang inregistrandu-se pierderi de vieti omenesti, iar in anul 1975 in localitatea Dragaesti-Ungureni au fost distruse opt case. In rest majoritatea viiturilor nu au prous decat pierderi materiale, sub forma constructiilor amplasate in imediata apropiere a albie.

In sectorul situat la sud de Manesti anual se exploateaza 1 million m³ balastru adica o cantitate mai mare decat capacitatea de regenerare naturala a albiei.

O alta cosecinta a viiturilor o reprezinta faptul ca la ape mari de pe malurile raului sunt smulsi numerosi copaci care sunt depozitati langa picioare podurilor favorizand astfel o eroziune la baza picioare si o data cu aceasta si o pierdere a echilibrului podului.

Solurile

In formarea si evolutia diferitelor tipuri de sol actioneaza numerosi factori pedogenetici: litologia, clima, factorul biologic, relieful, apa, timpul.

Tipurile de sol

Clasa Argiluvisolurilor

Solurile brune argiloiluviale si argiloiluviale luvice ocupa un areal destul de extins, fiind intalnite in zona colinara si cea piemontana. Acopera aproape in intregime spatiul ocupat de Piemontul Getic si areale izolate din Campia Picior de Munte.  Se dezvolta sub o vegetatie dominanta de paduri de fag si carpen, paduri de gorun si carpen si paduri de stejar pedunculat. Regimul hidric este de tip percolativ, iar stratul de litiera, care are grosimi moderate, favorizeaza prezenta acizilor fulvici. Orizonturile care alcatuiesc profilul acestor soluri sunt: Ao-AB sau EIB-Bt-Cca.

Luvisolurile albice ocupa in bazin suprafete reduse, intalnite mai ales in Piemontul Getic, precum si in Campia Targovistei. Vegetatia sub care se dezvolta este padurea de gorun si padurile amestec de cvercinee cu alte foioase. Materialul parental este constituit din depozite loessoide, argiloase, nisipoase, precum si depozite proluviale lutoase.

Succesiunea orizonturilor este urmatoarea : Ao-Ea-EB-Bt-C.

Ecosisteme

In prezentul capitol vom incerca sa realizam o clasificare a principalelor bioecosisteme prezente in arealul suprapus comunei Manești. Clasificarea o vom realize in functie de principalele tipuri de vegetatie existente in zona, la care vom adauga factorul sol si factorul fauna.

Pentru primi doi termeni se poate observa o etajare pe verticala, lucru care este mai putin definit la fauna, desi in linii mari si aceasta se supune acelorasi factori.

Caracteristic este faptul ca fiecare etaj ( de dealuri, de podisuri si de campie) are o structura si o compozitie floristica proprie, iar in cadrul lor, in functie de anumite conditii locale, apare si o vegetatie azonala dominata de padurile de esenta moale, dezvoltate de-a lungul principalelor cursuri de apa, care au lunci mai bine conturate.

Ecosistemul padurilor de fag

Au o raspandire larga intre 400 si 1300, chiar si 1400 m, in cadrul lor aparand fagetele de mare altitudine, fagetele de munte, fagetele colinare.

Fagetele de mare altitudine apar in Culoarul Rucar- Bran, versantul sudic al Masivului Iezer- Papusa, Muntii Leaota, in toate la peste 1000 m altitudine. Specia dominanta este fagul, rar a]ar si exemplare de brad si molid.

Fagetele de munte coboara pana la 600 m altitudine si sunt fie fagete pure, fie asociatii defag cu alte specii : paltin, tei rosu, scorus pasaresc, frasin, carpen, ulm, mesteacan, plop tremurator.

Fagetele colinare imbraca dealurile subcarbatice si culmile mai inalte ale Piemontului Getic din cadrul bazinului Dambovitei. In dealurile subcarpatice interne, din stanga Dambovitei acestea cobora pana la 400 m altitudine. Ele se prezenta sub forma de amestec cu carpen, paltin de camp, frasin, sorb si chiar gorun.

Stratul ierbaceu, stratul ierbaceu este prezent mai mult in poienite si luminisuri unde se dezvolta : coltisorul, lumanarica, caldarusa, brandusa de toamna, sabiuta.

Solurile sunt reprezentate de cernoziomuri cambice, soluri brune( luvice si argiloiluviale, soluri brune eumezobazice si luvisoluri albice si soluri brune luvice.

Fauna este reprezentata de urs, lup- acestea pe masura ce ne indepartam de campie sunt tot mai rare, jder, caprioara, mistret, iepure, vulpe pe cand avifauna este reprezentata de uliu, soim, bufnita, cucuvea, fazan, gaie.

Ecosistemul padurilor de gorun se dezvolta in zonele piemontane inalte, si ultimele dealuriale Subcarpatilor externi la altitudini mai mici de 600 m. Padurile de gorun sunt frecvent alcatuite din Quercus petraea ssp. Delechampii alaturi de care apare si ssp. Polycarpa.

Padurile de gorun au o puritate scazuta si asta fiindca in partea superioara sunt in amestec cu fagul iar in partea inferioara in amestec cu alte specii de arbori : carpen, paltinul, jugastrul, sorbul, teiul cu frunza mare, frasinul, ulmul, ciresul pasaresc, etc.

Fig7: Toporasi

Stratul de arbusti este mult mai bine dezvoltat datorita faptului ca lumina patrunde mult mai bine, si este alcatuit din : cornul, sangerul, lemnul cainesc, lemnul raios, alunul, voinicerul, macesul, porumbarul.

Vegetatia este dominata de graminee alcatuita din paius, valesianca, paiusca, barbosa.

Principalele tipuri de sol sunt : soluri brun roscate, soluri brun roscate luvice, luvisoluri albice, soluri brune luvice, soluri brune eu- mezobazice.

Fauna are in alcatuire specii de caprioara, mistret, lup, bursuc, jder, veverita, sobolan negru, sobolan comun, soarece, cotofana, cioara, fazan, soim, uliu, etc.

Ecosistemul padurilor de stejar mezofil

Limita acestei paduri este variabila pastrandu- se intre 100 si 300 m aparand doar pe suprafete restranse, in sudul spatiului studiat, datorita despaduririlor masive in favoarea culturilor agricole, intre gorunete si padurile de cer si garnita. Areale mai bine evidentiate sunt in Piemontul Getic, dar si in utimele culmi ale Subcarpatilor externi (Plaiul Neului, Plaiul Mogoi) si in Campia Picior de Munte.

Principalele specii lemnoase sunt stejarul pedunculat, specia predominanta, alaturi de care apar cerul, garnita. In amestec creste si carpenul, paltinul de camp, jugastrul, artarul, ciresul pasaresc,. Stratul arbustiv are aceeasi componenta ca si gorunetele, iar plantele ierbacee sunt dominate de graminee : graul salbatic, obsiga.

Fig.8: Flora spontana

Solurile si fauna sunt asemanatoare cu cele din etajul superior.

Ecosistemul de lunca

In cadrul albiei majore a Damboviței a afluentilor sai mai mari, mai ales cei din zona subcarpatica se dezvolta o vegetatie constituita din plante higrofile si hidrofile, dar si paduri care, apar sub forma unor sleauri de lunca.

Padurile de lunca se dezvolta intrazonal, fiind intalnite  din etajul boreal pana in zona de stepa. Fiind cunoscute ca si zavoaie, ele au o dezvoltare discontinua.

Fig.9: Dambovita la Manești

In zona montana ele apar mai ales in spatiile depresionare, unde se face prezenta si albia majora. Zonele sunt dominate de aninul alb si aninul negru. Sporadic apar  molid si bradul. Stratul arbustiv este inexistent, insa nu si cel ierbos, format din laptele cainelui, mierea ursului, vinarita, macrisul iepurelui, brustur negru, iarba de munte.

In spatiul subcarpatic Dambovita formeaza albii majore largi, care favorizeaza dezvoltarea zavoaielor, care insotesc lunca si au caracter neantrerupt. Specia dominanta este aninul negru.

Stratul arbustiv este dezvoltat fiind dominat de sanger, crusin, vonicer, alun, gherghinar. Stratul ierbos este bine dezvoltat.

In zona malurilor convexe, acolo unde apa se mentine o perioada mai indelungata din an, cresc plante adaptate la un grad ridicat de umiditate : stuful, papura, rogozul.

Principalele tipuri de soluri sunt protosolurile aluviale si solurile aluviale.

Fauna cuprinde exemplare din fauna fiecarui etaj pe care il strabate, plus specii caracteristice acestui ecosistem : rata salbatica, broasca, broasca testoasa de apa, sarpele de apa, sobolanul de apa, etc

Vegetatia factor de stabilitate

Formatiunile vegetale si in special padurea are rolul de a modera actiunea agentilor exogeni, a caror energie o folosesc cu o intensitete mai mica, dar in mod continuu in transformarea substratului.

In regiunile accidentate cum este cea mai mare parte a bazinului studiat, padurile indeplinesc mai multe funtii de baza : regularizarea cursurilor de apa, protejarea si marirea debitelor izvoarelor, preintampuinarea eroziunii solului prin diminuarea scurgerii superficiale si imbunatatire structurii si a porozitatii acestuia, fixarea terernului prin radacinile arborilor

Scurgerea de suprafata la ploi torentiale, in aceleeasi conditii de sol, panta, expozitie capata valori maxime de 73.9% din volumul precipitatiilor cazute pe terenurile fara vegetatie, 57% pe terenurile pasunate auziv si de 43.7% in padurile cu consistenta scazuta, lipsite de litiera, in timp ce sub padurile de amestec cu consistenta medie si cu strat de litiera normal scurgerile abia daca ating un maxim de 1.3%, iar in cele de cvercinee, 1.9%.

Consistenta padurii este si ea un factor determinant impoptriva eroziunii solului, pe terenurile impadurite caderea picaturilor de ploaie fiind infanta prin retinerea acestora in coronamentul arborilor, de aici o mare parte se evapora, foemand un fel de ceata care se mentine deasupra padurii. Cele mai marivalori de retinere le ating la o ploaie fara vant coniferele -cca. 820 g/m².

La ploi de scurta durata, retinerile pot ajunge pana la 59% din cantitatea de precipitatii cazuta intr-o padure de cvercinee.

Padurea reprezinta deasemenea si un habitat pentru plante si animale.

Principalele surse de poluare a padurii le reprezinta despaduririle si poluantii.

In Romania se practica sistemul de taieri rase pe suprafete vaste, iar alta problema o constitue folosirea necontrolata a substratul de igienizare si protectie a padurii impotriva daunatorilor.

Fig.10 : Padure subcarpatica

Padurile afectate de poluare, fara masuri adecvate de preintampinare a cestora sunt supuse inevitabil uscarii. La nivelul Romaniei anului 1989, 6% din totalul padurilor erau afectate de uscare. Principalele specii afectate sunt stejarul, bradul, salcamul, plopul indigen, salcie.

Masurile ce se pot lua pentru preintampinarea acestui fenomen sunt : utilizarea padurilor sub limita puterii naturale de crestere, extinderea suprafetelor impadurite, impadurirea suprafetelor despadurite, degradate si a coamelor de dealuri, unde apar eroziuni de adancime cu efecte negative.

Odata cu micsorarea suprafetelor acoperite cu paduri si numarul de animale si speciile sunt mai putine. Astfel efectivul de animale este in continua scadere, putin tinut sub control de Ocoalele Silvice.