PESTERA CU APA DE LA BULZ
Localizare si
cai de acces. Pestera se deschide la o altitudine de 336 m, in
malul stang al Vaii Iadului (afluent al Crisului Repede), la
picioarele unui versant abrupt care domina peisajul cu cei peste 200 m
inaltime ai sai in zona comunei Bulz. Daca se
calatoreste cu trenul, statia de coborare o constituie
halta Stana de Vale de pe calea ferata Cluj-Napoca-Oradea. De aici se
poate ajunge pe jos, strabatand pe sosea cei trei km care o
separa de centrul comunei Bulz. De la podul de beton care traverseaza
raul in acest loc, o poteca serpuieste pana la gura
pesterii. Daca se folosesc mijloace auto, se paraseste
DN l in satul Bucea si se urmeaza soseaua asfaltata care
urca spre statiunea Stana de Vale, pana in dreptul pesterii
(6 km).
In
functie de traseul pentru care se opteaza in continuare,
posibilitatile de cazare sunt oferite fie de motelul "Lesu",
situat pe Valea Iadului cu 18 km mai in amonte, fie de hotelul "Piatra
Craiului" de pe DN 1.
Date istorice. Cu toate ca existenta pesterii este
cunoscuta inca de la sfarsitul secolului trecut,
dificultatile de acces au facut ca prima explorare si
cartare sa nu fie realizate decat in 1944, de catre Hubert Kessler,
pe o distanta de 548 m. Doua temerare explorari,
intreprinse in noiembrie 1973 si aprilie 1974 de catre sectia de
speologie a Clubului de scufundatori "Amfora" din Budapesta, au ca
rezultat depasirea sifonului aflat la capatul acestei prime
portiuni a pesterii si descoperirea unei vaste retele
subterane, de aproximativ 4 km lungime, inca necartata.
Descriere. Zona accesibila a pesterii este
reprezentata de o galerie larg meandrata si inalta,
strabatuta in intregime de un curs de apa care apare din
sifonul terminal si care formeaza pe traseul sau trei cascade mai
importante precedate de lacuri adianci, primul dintre acestea aflandu-se chiar
la intrare. Apa curge aproape tot timpul pe un pat de roca vie, din care
se inalta creste lungi si taioase de calcar. Peretii
sunt in cea mai mare parte nuzi si prezinta puternice niveluri de
coroziune, intregul peisaj subteran lasa impresia patrunzatoare
a unei cavitati "vii", aflata in plina faza de
excavare. Aproape de fundul
pesterii se afla un prim sifon, care poate fi insa ocolit
printr-un scurt pasaj superior, apoi cursul subteran formeaza curand un
lac adine, la capatul caruia bolta galeriei coboara sub oglinda
apei : este sifonul II, care
opreste net inaintarea in conditii normale, dar care a putut fi
depasit de scafandrii autonomi. Dincolo de sifon, pestera se
desfasoara sub forma unei retele cu ramificatii
succesive, majoritatea active. Galeriile sunt in general inalte, pe alocuri
bogat concretionale si intrerupte uneori de aglomerari de
blocuri prabusite. Aceasta retea cu aspect dendritic
constituie rezultatul faptului ca - asa cum au demonstrat-o
marcarile cu fluoresceina efectuate in 1966 de Sectorul din
Cluj-Napoca al Institutului de speologie "E. Racovita" - Pestera
cu Apa de la Bulz concentreaza paraiele captate in nu mai putin
de cinci pierderi de apa din depresiunea carstica de la Ponoare,
aflata pe platoul care flancheaza spre sud Valea Iadului.
Conditii de vizitare. Pestera este greu accesibila si nu poate
fi parcursa pe tronsonul dintre intrare si sifonul II decat daca se dispune de barca de cauciuc
si materiale de escalada. O amenajare provizorie, efectuata in
cadrul lucrarilor din complexul hidroenergetic Iad-Dragan,
inlesneste insa vizitarea pe primii 250 m de galerie, singurii
recomandati turistilor. De altfel, in zona Bulz urmeaza sa
se formeze un lac de agrement, asa incat pestera poate deveni un
important obiectiv turistic.
Bibliografie. M. Bleahu, si col. (1976), T. Rusu (1976).
