Pestera comarnic

PESTERA COMARNIC

Sinonimii. Pestera de la Cantonul Comarnic (pentru insurgenta), Pestera de la Ogasul Ponicova (pentru resurgenta).

Localizare si cai de acces. Pestera Comarnic e situata in Muntii Aninei, renumiti pentru bogatia padurilor si pentru zacamintele de carbune superior. Rauri nu mai putin renumite ca Nera, Carasul si Minisul ii brazdeaza adanc, formand chei salbatice in peretii carora se deschid guri de pestera prin care poti cobori in inima pamantului. Alte rauri, mai mici, se pierd in calcare prin ponoare, urmandu-si drumul prin galerii sapate de ele in decurs de milenii. Asa s-a pierdut si paraul Ponicova cam pe la jumatate distanta intre Resita si Anina, dand nastere pesterilor Comarnic si Popovat (pentru situarea lor vezi fig. 37).

Prin salile ei monumentale, prin masivitatea si grandoarea formatiunilor ei stalagmitice, Pestera Comarnic este cea mai frumoasa din Banat si una dintre cele mai mari si impresionante pesteri din Romania. Situata in raza satului Iabalcea (com, Carasova, jud. Caras-Severin), reprezinta o strapungere hidrologica a paraului Ponicova in calcarele care alcatuiesc Cleantul Putnata (681 m). Intrarea Comarnic se afla in versantul stang al vaii cu acelasi nume, la circa 200 m de Cantonul silvic Comarnic (440 m alt.) ; intrarea Ponicova (prin insurgenta) se gaseste intr-o poiana mare, cu indicator C.M.N., situata in apropierea soselei Resita-Anina, la 3,5 km distanta de canton in directia Aninei (470 m alt.).

Pentru a ajunge la cantonul Comarnic se ia din fata hotelului Semenic din Resita un autobuz de Valiug si se coboara la cantonul Minda. De aici, cu o ocazie sau pe jos, se merge pe drumul Stegului (o sosea forestiera ce leaga Resita de Anina) cale de 14 km pana la canton. Drumul este o incantare, deoarece seamana cu o alee de parc strajuita de conifere si fagi maiestuosi, peisajul fiind cand mai deschis, cand mai aspru si intunecat. Lasand pe dreapta cateva inaltimi care depasesc cu putin 600 m, drumul face mereu coturi largi, prinde Valea Toplitei, apoi ajunge la cantonul Comarnic. Acest canton, desi nu ofera cazare turistilor, are o mare importanta pentru ca este un punct de plecare spre sectorul cel mai salbatic al Cheilor Carasului (rezervatie botanica), de vizitare a pesterilor Comarnic si Popovat (rezervatii speologice), precum si pentru ca aici vin doua dintre marcajele ce coboara din Muntii Semenic : cruce rosie, care se opreste aici, si banda albastra, care duce prin Carasova la Resita. De la canton pana la Anina pe drumul Stegului in continuare sunt 19 km.

Date istorice. Prima mentiune despre pestera dateaza de la inceputul secolului (Z. Schreter, 1912, geologie). Intre 1933 si 1939 este studiata temeinic, punand accentul pe mineralogie si paleontologie, de E. Balogh ; planul galeriilor ridicat de acest autor este si astazi reprodus in publicatiile stiintifice si turistice, inclusiv in cea de fata. E. Bokor (1921) si R. Jeannel (1929) fac primele investigatii faunistice. In 1961, L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea efectueaza cercetari extensive, continuate de V. Sencu, iar in perioada 1965-1969, A. Negrea si St. Negrea studiaza biocenozele cavernicole.

Descriere. Galeriile si salile cunoscute pana in prezent insumeaza 5 229 m. Diferenta de nivel dintre cele doua intrari opuse este de 31,5 m. Pestera este alcatuita dintr-un nivel superior, prin care nu mai circula apa si unul inferior, parcurs temporar de paraul Ponicova.

Intrarea Comarnic se afla la capatul nordic al pesterii ; ea este relativ mica, inchisa cu poarta metalica si serveste de acces grupelor de vizitatori conduse de ghid. Intrarea Ponicova e situata in capatul sud-vestic, la baza unui perete calcaros ; ea este mai mare, inchisa de asemenea cu poarta metalica si serveste la iesirea turistilor.

Sistemul de galerii s-a format sub actiunea paraului Ponicova care, adancindu-se treptat in fracturile tectonice ale benzii de calcare (lata de numai 300- 400 m si orientata nord-sud), a format mai intai nivelul superior (fosil), apoi pe cel inferior (subfosil). Colorarile cu fluoresceina au aratat ca exista inca un nivel inferior (activ), inaccesibil; in perioadele secetoase apa paraului se pierde in albie la 50-100 m inainte de intrarea Ponicova, circula numai prin acest nivel si iese prin resurgenta (fig. 36).

Cei peste doi kilometri ai nivelului superior fosil reprezinta o grandioasa succesiune de galerii de mari dimensiuni care fac legatura intre sali vaste sau destul de mari. Acest sistem principal al pesterii, care leaga cele doua intrari, constituie atractia turistica importanta prin bogatia speleotemelor (a formatiilor conoretionare). Sa patrundem prin intrarea Comarnic. La inceputul galeriei, pana la punctul 7 (v. fig. 36) se gasesc putine concretiuni. In salile din punctele 11, 15, 20 si 23 ne uimeste ingramadirea haotica a imenselor blocuri prabusite, la Sala Zebrelor peretii si tavanul sint dungati de calcarele stratificate cu intercalatii de silex intercalate la suprafata. Abia din aceasta sala incep sa abunde frumusetile renumite ale pesterii. Formatiunile concretionale sint de o varietate uluitoare alcatuind un adevarat muzeu natural in care acestea sunt oferite cu darnicie. Din tavan atirna tot felul de stalagtite, de la cele mini, tubulare, de tip "macaroana", inghesuite una-n alta pina la cele in forma de uger, sau cele strimbe, cotite. Pe podea intilnim nenumarate variante ale stalagmitelor de la cele columnare care prin intilnirea cu stalagmitele dau gratioase coloane, pina la enorme domuri. Tot pe podea ne mai incinta ochii gururi pline de apa limpede, gururi uscate cu perle de caverna lustruite sau baraje de travertin. Astfel sunt Zidurile Chinezesti, dintre punctele 36 si 38, zone in care la topirea zapezilor sau in timpul viiturilor mari se instaleaza lacuri destul de intinse. Pe alocuri peretii si tavanul sunt adevarate expozitii de basoreliefuri de calcit de diverse nuante cromatice, prezinta orgi, baldachine valuri si draperii, lame translucide, cristale minuscule de calcit si felurite alte formatii care scanteiaza feeric la lumina lampilor.

Portiunile cele mai minunat ornamentate prin osteneala inceata dar rodnica a apei incarcate cu carbonat de calciu au capatat denumiri sugestive : Orga Mica, Orga Mare, Muzeul, Zidurile Chinezesti, Opera sau Sala de Cristal (fig. 36). Ghidul nu va pierde ocazia de a arata turistului Nuca de Cocos Crocodilul, Lamaia, Ciupercile, Gemenii, Camila si altele formatiuni in care, cu putina fantezie, poti intrezari silueta respectiva. Din punctul 59, o ramificatie ne conduce in Sala Virgina, cu ani in urma protejata de o poarta. Frumusetea formelor de piatra intrece tot ce am putut vedea pana aici. E intr-adevar o risipa de superbe si sclipitoare stalagmite, domuri si coloane gunin in trepte, scurgeri parietale proeminente si draperii in colorit dominand rozul cu nuante de ocru. Sala mai arata cum arata probabil intreaga galerie fosila in urma cu mai bine de un secol.

Tot din punctul 59 o ramificatie ne conduce prin Galeria Cotita, scunda si intortocheata, lipsita de formatiuni stalagmitice, la intrarea Ponicova (punctul 88). Spre deosebire de galeria principala pe care am venit, ea nu e sapata in calcare jurasice cenusii, ci in calcare cretacice alb-galbui. Nivelul inferior subfosil este inundat in intregime in epoca topirii zapezilor si viiturilor puternice. El poate fi vizitat numai partial la ape scazute pe sectoarele de galerii accesibile prin punctele 20, 34 si 52. Comunicarea intre aceste sectoare este impiedicata de un sifon permanent (Fantana lui Pluto), iar inaintarea spre nord de alte sifoane. Apa, care iriga galeriile inferioare, iese la suprafata printr-o resurgenta impenetrabila. Exista si in aceste galerii concretiuni splendide, cum este Cascada de Lapte, dar mai interesante si mult mai numeroase sunt formele sculptate de cursul de apa subteran pe toata sectiunea galeriilor ("lingurite", martori de silex, lapiezuri etc.). Fauna de nevertebrate terestre a pesterii contine specii cavernicole endemice interesante din neamul crustaceilor si insectelor, iar in unele gururi o specie de latausi subterani. Dintre lilieci sunt prezenti rinolofii care au o colonie in punctul 50, sub care s-a format o movila de guano.

Conditii de vizitare. Pestera Comarnic a capatat statut de rezervatie speologica deschisa turismului in 1946. I s-a acordat acest statut pentru ca este cea mai mare din Muntii Banatului ; permite specialistilor studiul unor remarcabile fenomene carstice subterane si al faunei cavernicole cu elemente troglobionte endemice ; pentru splendorile concretionare cu care natura a inzestrat pestera din plin. Facem apel la constiinta ecologica a vizitatorilor pentru protejarea acestui monument al naturii. E regretabil ca unele formatiuni poarta urmele distrugerii, fiind sparte, murdarite cu funingine sau purtand chiar numele faptasului, in acelasi timp, este demna de lauda initiativa tinerilor din Clubul speologic "Exploratorii" din Resita care au luat in custodie aceasta pestera, curatind peretii de mazgalituri si scotand periodic deseurile neputrescibile aruncate de vizitatori cu carenta in educatie. Amenajarile actuale constau din inchiderea cu porti metalice a celor doua intrari si aranjarea blocurilor in trepte peste stancaria prabusita din unele sali. Vizitarea nivelului superior fosil se face numai in grupuri conduse de ghidul pesterii care ofera mijloace de iluminat si da toate explicatiile necesare. Temperatura din profunzimea acestui nivel fiind de 9-9,5° se impune o imbracaminte mai calduroasa ; nu e nevoie de echipament speologic special. Parcurgerea intregului traseu turistic dureaza intre 2 si 3 ore. Pentru vizitarea galeriilor din nivelul inferior, accesibile cu piciorul numai la ape scazute (de preferat toamna sau iarna), este nevoie de casca, cizme de cauciuc si haine.

Bibliografie. Z. Schreter (1912), E. Bokor (1921), R. Jeannel (1929), L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea (1967), L. Botosaneanu (1971), A. Negrea si St. Negrea (1971), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), V. Sencu (1972), M. Bleahu, V. Decu, St. Negrea, C. Piesa, L Povara si L Viehmann (1976), L. Botosaneanu si St. Negrea (1976).