Muntii capatinii - trasee turistice

MUNTII CAPATINII - TRASEE TURISTICE

TRASEE IN SECTORUL VESTIC Sl NORDIC

1. POLOVRAGI - CURMATURA OLTETULUI

Timp de mers: 6-6½ ore. Traseul este accesibil si iarna. Trasee de legatura: 2, 6, 10.

Polovragi, comuna mare la poalele muntilor, serveste ca punct de plecare atit spre Paring, cit si spre Capatina. Este traseul cel mai accesibil din zona sud-vestica a muntilor Capatinii, pina la creasta principala, si se desfasoara de-a lungul Vaii Oltului, pe soseaua forestiera care se intinde cale de 19 km, incepind de la manastirea Polovragi si pina dincolo de Urliesul.

Pornim din Polovragi (cea. 600 m alt.) spre nord lasind chiar in comuna o ramificatie a soselei spre Baia de Fier si pestera Muierii (5 km vest). Iesim din localitate linga manastirea Polovragi (610 m), de unde putem privi nestinjeniti intrarea monumentala a cheilor Oltetului, poarta de intrare in munte. Soseaua face o bucla la dreapta, ocolind manastirea, si traverseaza o padure mica. Ne aflam la km O al noii sosele forestiere, care de aici in sus ne va conduce cu usurinta la hotarul muntilor Paring si Capatina[1]

Soseaua coteste brusc la stinga, pe sub peretii calcarosi rasariti deodata inaintea noastra. Dupa sipot intram direct in chei, o lume aparte, in plin contrast cu poalele muntelui. Apa Oltetului se aude jos in genune zbatindu-se intre "clestii' de piatra, in timp ce soseaua fura muntelui netezimea verticalei, taind-o brutal in punctele sale cele mai strasnice. Odinioara, ca sa trecem de cheile Sohodolului, sau, cum le zicem noi azi, ale Oltetului, trebuia sa ne luam inima-n dinti sa facem alpinism si chiar. .. baie. Azi ne plimbam cu miinile la spate admirind ascunzisurile imblinzite ale muntelui, datorita inteligentei, curajului si muncii omului nou.

Ne mai incearca si pe noi teama de mania muntelui, caci din cind in cind scutura din fruntea-i alba bucati de stinca pina in sosea, sau chiar peste parapete direct in Oltet. Aceasta se intimpla insa destul de rar

Cam la 1 km, deci pe la mijlocul cheilor, se afla intrarea in pesterea Polovragi, neamenajata inca, dar cu posibilitati de a fi vizitata, mai des, in prima sa parte. Dupa o curba strinsa intre munti, din care putem arunca o privire retrospectiva asupra cheilor, traversam Oltetul pe un pod de piatra. Dupa scurta vreme revenim pe malul sting. Spre capatul nordic al cheilor, stincile se "retrag' departe, pentru ca vegetatia sa se instaleze de-a lungul soselei.

La km 3 iesim in "luncile Oltetului', linga cantonul rutier si cabana I. F. (735 m). Incepind de aici intram in padure, de-a lungul riului. La km 6 se afla cabana I. F. Izmana, dincolo de care soseaua se strecoara pentru scurta vreme pe malul apusean al vaii. Mai sus trecem pe linga cabana I. F. Teperig, in continuarea careia se insira exploatarea miniera Ribai. Dupa 8 km (Leurda) soseaua se instaleaza pentru multa vreme pe malul apusean, strabatind "Strimtorile', chei mai putin spectaculoase, sapate in cristalin. Mai departe valea se largeste din nou intr-o lunca, la capatul careia o noua cabana, I.F. Strimtori. ne retine atentia (l 040 m alt., km 12). La km 13 lasam in stinga o ramificatie pe valea Ungurelul, iar dincolo de km 14, la S.A.M. Cujba, revenim pe malul sting al Oltetului. La gura piriului Beleoaia traversam din nou pentru a parcurge ultimul kilometru; sosim astfel la km 18 (l 190 m), punct in care parasim soseaua forestiera, care urca la dreapta deasupra vaii Urliesul inca 1 km.

Trecem peste pod si imediat la stinga urcam un dimb pina linga cabana I.F. Urliesul. Din fata cabanei pornim spre puntea pe care traversam Oltetul (stinga); intram pe un drum de tractor, urcind apoi de-a lungul vaii spre nord timp de citeva minute. In "poiana funicularului' drumul se termina. Trecem din nou apa si urcam direct pe firul ei, pina la o confluenta. In dreapta (est) se afla o vale ingusta, la fel ca si in stinga. Exact spre nord se ridica o muchie defrisata, pe care se intinde cablul unui funicular-pisica. Incepem urcusul pe aceasta muchie. Dupa cea 25 min poteca principala paraseste muchia (atentie) si se strecoara spre dreapta, piezis, prin padure. Traversam citeva izvorasc, apoi Oltetul si urcam repede deasupra unui prag stincos. Poteca coteste brusc la stinga si dupa o poienita intra intr-o vasta zona defrisata, acum plantata cu molid tinar. Canalul adinc al potecii urca pieptis direct spre nord. La cea 1 570 m alt. patrundem in zona de protectie a molidului, dupa traversarea careia (3-4 min) razbatem la golul de munte, in imediata vecinatate a stinei din curmatura Oltetului (1 610 m alt.). Grupuri mici de turisti pot fi gazduiti cu multa ospitalitate la aceasta stina. Ceva mai sus, se profileaza vestita curmatura a Oltetului (l 640 m), locul de despartire turistica a muntilor Paring si Capatina.

Pentru continuarea excursiei ne stau la dispozitie trasee interesante: spre vest, in lungul crestei principale peste vf. Micaia si Galbenu, la cabana Rinca (traseul nr. 9, din Paring-Surean) si circuitul valea Latoritei - curmatura Oltetului - Tirnovul (traseul nr. 2).

Fig02

2. CIUNGET - PREJBENI - CASA PETRIMANU - CURMATURA OLTETULUI - SAUA NEGOVANUL - MUNTELE TIRNOVUL - CURMATURA VATASELUL

Varianta A: Valea Repedea-Ciunget  14-16 ore

Varianta B: Ciunget                            12-14 ore

Traseul nu este recomandabil iarna. Trasee de legatura: l, 3, 4, 5, 10, 21.

Traseul nr. 2 cuprinde intr-un circuit turistic pe vale si pe culme zona frumoasa situata in nord-vestul muntilor Capatinii. Lungimea itinerarului impune impartirea lui in doua semietape, cu innoptare, fie la cantonul silvic Petrimanu, fie la stina din curmatura Oltetului. Alte posibilitati pentru vreme rea, sau pentru noapte, mai exista la stinele Gropita, Tirnovul mic si Tirnovul mare, plasate linga poteca pastorala.

Ciungetul (600 m alt.) este punctul de plecare in traseu. Soseaua forestiera taiata recent in lungul versantilor inclinati ai vaii Latoritei ne va usura mult orientarea in mers. La Ciunget ajungem urcind pe valea Latoritei, punctul de ramificatie din valea Lotrului fiind km 32 al soselei Brezoi - Voincasa (punctul Gura Latoritei). Distanta Gura Latoritei-Ciunget este de 8 km.

Semietapa I: Ciunget - casa Petrimanu - curmatura Oltetului.

Timp de mers: 5-5½ ore.

Urcam pe soseaua forestiera care insoteste valea Latoritei. Riul, lat, cu ape bogate si vijelioase, este cel mai de seama afluent al Lotrului. Desi in acest loc se afla la departare mare de izvoarele sale, el se mentine pe o vale strimta si intortocheata. Dupa o ora de urcus lent, pe sosea patrundem in Cheile Latoritei, vestite prin frumusetea lor. Lungimea strimtorilor nu trece de 1,5 km, dar vom zabovi mai mult asupra peisajului salbatic pe care nici soseaua nu-l poate imblinzi prea mult. Malurile stincoase, peretii si ripele anunta apropierea marilor inaltimi ale muntilor din jur: Latoritei la nord si Tirnovului la sud. La capatul de sus al cheilor vom afla lacul de baraj Prejbeni (870 m), pe malul caruia au fost construite cabane I.F., acum parasite. De la Ciunget pina la Prejbeni drumul masoara 7 km.

Reluam traseul in lungul soselei. Chiar la baraj traversara Latorita pe malul drept, urmarind drumul care ne va calauzi pe acest mal pina la cantonul Petrimanu. Pe masura ce urcam, valea devine tot mai frumoasa, mai salbatica. De la gura Piriului lui Dumineca (830 m), unde retinem prezenta unui sipot, valea se largeste doar atit cit sa cuprinda confluentele piraielor Borogeana Mare si Mica (km 10,5 de la Ciunget), iar ceva mai sus si confluenta piriului Borogeana Ragaliei (960 m alt.). La aceasta ultima confluenta se ramifica spre sud, pe linga o veche pepiniera, poteca traseului nr. 3, in directia muntelui Gropita. Aci se afla o cabana a muncitorilor forestieri si un mic magazin alimentar.

In amonte, pe Latorita, valea se strimteaza din nou. Apele spumega formind cascade si praguri, silind poteca si soseaua sa se "catere' mai sus, la locuri mai ospitaliere. In dreptul muntelui Huluzu, incepind de la gura Piriului Crucii, intram in alte chei, mai inguste, care strimteaza atit de mult valea, incit Latorita cade pe sute de metri lungime din treapta in treapta, formind ochiuri limpezi, al-tcrninde cu gulere inspumate.

In aceste locuri ia sfirsit soseaua forestiera (in constructie). De aici inspre izvoarele Latoritei se asterne o frumoasa poteca, usor de urmarit prin padure. Traversam un cot al vaii, la gura piriului Huluzu (cascada), apoi la citeva sute de metri intilnim o poiana in mijlocul careia se afla o baraca veche. Largimea luminisului ne ofera o foarte frumoasa priveliste asupra abruptului nordic al Pietrei Tirnovului. Fetele albe ale stincilor reflecta puternic lumina zilei deasupra padurilor de conifere, adaugind azurului cerului si smaragdului apelor Latoritei un plus de contraste si vioiciune. Durata parcursului din Ciunget si pina aci este de cea 3 ore (14,5 km).

Dupa aproape 1 km departare de acest luminis traversam o noua poienita aflata in dreptul vaii piriului insirata (nord), linga care peretii stincosi "se reped' din nou in calea Latoritei. Dupa vreo 3½ ore de urcus vom sosi intr-un punct deosebit de interesant al traseului. De pe malul stincos aflat la nord, cade de la cca 25 m inaltime, direct in Latorita, spumoasa cascada Turcinul. Cu greu ne putem alege un loc pentru ca sa prindem in intregime splendoarea cascadei cu ajutorul aparatului de fotografiat, intr-atit este de strimt si impadurit acest loc. Dupa inca 20 minute de mers, timp in care traversam piriul Spinzuratei din Dos, sosim la confluenta piriului Petrimanu (nord). In apropiere de varsarea sa se afla o punte peste care traverseaza turistii dornici sa urce la muntele Puru (Paring-Latorita), sau care aleg malul sting al Latoritei pentru continuarea excursiei spre izvoare.

In ceea ce ne priveste, vom urca mai departe; urmarim poteca de pe malul drept inca 500 m pina la gura piriului Curmaturii (l 140 m), de unde traseul va parasi frumoasa vale a Latoritei indreptindu-se spre sud, pina la curmatura Oltetului. Deci am sosit la marginea nord-vestica a muntilor Capatinii, acolo de unde incepe domeniul Paringului. Daca dorim sa innoptam la casa silvica Petrimanu, vom traversa piriul Curmaturii, inaintind pe valea Latoritei inca 200 m (la vest); in casa padurarului, sau in cabana noua de pe malul celalalt, se pot adaposti grupuri mici de turisti. La mica distanta in amonte, dar pe malul drept, se afla un magazin alimentar (gura Piriului Morii).

De la casa Petrimanu putem patrunde pe valea Latoritei in muntii Paringului spre lacul Galbenu, cascada Moara Dracului, ca sa iesim, in cele din urma, la soseaua alpina Novaci - Sebes. Poteca spre curmatura Oltetului incepe de la gura piriului Curmaturii, pe malul drept (estic). In timpul urcusului iute, prin padure si prin "taieturi', vom traversa mici piriiase. La cea 1300 m alt. traversam o vilcea mai mare. Pe parcursul urcusului, prin poienite, ni se ofera frumoase privelisti asupra muntilor din preajma Latoritei. Plaiurile inclinate usor catre crestetul muntilor Petrimanu si Puru se termina in marginea padurilor, linga stine cu acoperisuri scinteietoare in bataia soarelui; de la nivelul padurii, muntii se inclina tot mai mult spre adincul vailor, lasind ferestre albite de abruptul briielor de stinca sa se inlantuie intr-un urias zigzag pina dincolo de Paraginosu si Repedea. Spre stinga (sud-est), din poteca noastra se desprinde o poteca ciobaneasca spre muntele Huluzu, pe care o evitam. La cea 1 445 m traversam aproape de sfirsitul ei o vale mai mare, si anume cea a Piriului lui Petricu (est). Pe muchia care desparte acest piriu de obirsia Curmaturii, incepem urcusul final printr-o padure de brad, apoi prin poiene, pina la golul de munte din curmatura Oltetului (l 640 m), unde poposim la capatul a 1½ ora de urcus. Ne aflam pe creasta principala, la jonctiunea dintre Capatina si Paring. Pe fata sudica, ceva mai aproape de liziera padurii, se gasesc stinele din curmatura Oltetului, la care putem gasi adapost.

Semietapa a II a curmatura Oltetului-Muntele Piatra Tirnovului - curmatura Vataselul

Timp de mers: 5½- 6½ ore.

Din curmatura Oltetului, traseul nr. 2 intra spre est, in lungul crestei principale, pe o poteca foarte buna. La inceput urcusul ne va purta pe versantul de nord-vest al muntelui Boul. La cea 15 minute de urcus ne gasim pe crestetul culmii lui Maxim, o ramificatie nordica din muntele Boul, de sub care izvoraste Piriul lui Petricu, amintit mai sus. In acest sector al traseului ne apropiem din nou pentru putin timp de limita padurii. Imediat dupa aceasta poteca se indreapta, in unghi de 45°, spre dreapta fata de vechea directie de mers, traversind muchia si aliniindu-se cu linia culmii in usor urcus spre sud-est. Urmarim mai bine de 2 km fagasul de pe fata nordica a muntelui, pina cind vom atinge culmea in saua Turcinul Mic (l 830 m), marcata de o mica troita. Traversam piezis saua spre sud-est, urmarind in continuare poteca pe versantii sudici ai muntelui Turcinul Negovanului. Apoi vom inainta pe curba de nivel la oca 1800 m alt., intalnind pe parcurs mai multe izvoare. La 50 minute de mers din curmatura Oltetului ajungem din nou pe culme; in stinga se adinceste caldarea Zanoagei Turcinului, primul loc mai abrupt al crestei pe care il remarcam in lungul acestui traseu. Poteca urmareste indeaproape cumpana apelor de data aceasta din nou pe fata nordica. Citeva sute de metri de la saua Zanoaga Turcinului vom intilni spre est saua mare si neteda a Negovanului (l 925 m). Timp de mers: cca. 1 ora si 40 minute. Ne gasim la o mare ramificatie pastorala si turistica: o ramura a potecii trece pe versantul sudic spre Nedeia si Funicelul (traseul nr. 10), iar cealalta pe versantul nordic, ocolind pe la nord culmea turtita a vf. Negovanu (2064 m).

Poteca traseului nr. 2 urmareste versantul nordic, caruia ii da ocol pentru ca sa "prinda' culmea ramificata din Negovanu spre Gropita si Tirnovul (nord-est). Dupa 300 m de la ramificatie intilnirn o ripa seaca, apoi un izvor cu apa buna, al carui caus e orientat spre adincul vaii Huluzu; in continuare ocolim treptat spre dreapta fruntea nordica a muntelui Negovanu, presarata cu lespezi si jnepeni. Atingem mijlocul muchiei nordice (l 850 m) in locul de unde o poteca secundara se desprinde spre stina Huluzu, direct spre nord, pina la liziera padurii (Atentie !)

Fig03

Lasam, deci, in stinga, poteca spre stina si urmarim spre dreapta (est), pe curba de nivel, poteca de culme. Intilnind piciorul nord-estic al muntelui Negovanu, poteca incepe sa coboare printre jnepeni spre muntele Gropita (l 780 m), marcat natural cu stinci si lespezi in chip de reduta in mijlocul jnepenisului si poienitelor. Privelistea care se desfasoara incepind de aici este magnifica. Dincolo de adincitura padurilor se asterne fruntea dalba a Pietrei Tirnovului, impodobita bogat cu siraguri de grohotis pina in adincul Ciungetului. Muchia ascutita a muntelui, in lungul caruia vom merge, cumpaneste elegant, dar ferm, bazinele Latoritei si vaii Repedea, care se ascund jos, in strafunduri de vai, incit aproape ca nici nu le banuim existenta.

Pe versantul sudic al muntelui Gropita se zaresc acoperisurile stinelor chiar in apropierea padurii. Dincolo, pe piciorul muntelui Groapa, tuguiele acoperisurilor tradeaza asezarea pastorala cu acelasi nume. Poteca coboara pe culmea muntelui Gropita, la inceput pe muchie, apoi ocolind stincile pe versanti pina cind se fixeaza linga marginea padurii, care ne invaluie din stinga. Ceva mai jos intram de-a binelea in padurea frumoasa de conifere, evitind poteca de acces la stinele Gropita (traseul nr. 3).

Citeva sute de metri mai jos, coborirea se termina intr-o poiana placuta, care incadreaza saua Gropita (l 637 m). Daca observam cu atentie flancul nordic, identificam poteca coboritoare spre Borogeana si Latorita (traseul nr. 3). Din saua Gropita traseul nostru urmareste mai departe muchia impadurita spre nord-est. Urcam un virfulet, apoi coborim repede in curmatura Pietrei (l 645 m), de unde incepe domeniul frumosului munte Tirnovul. La citeva zeci de metri spre dreapta (versantul sudic) se afla ramificatia traseelor nr. 2 si 4. In timp ce poteca traseului nr. 4 va urca in zona alpina, traseul nostru se va strecura pe sub pereti la cea 250-300 m de creasta.

Din punctul de ramificatie poteca iese curind intr-o rariste. Incepind de aici zona stincoasa isi face tot mai simtita prezenta prin siragurile de grohotisuri care marginesc poalele abruptului. Sosim in dreptul primului bastion de piatra al muntelui Tirnovul, de unde reintram in padure pentru putina vreme. O noua rariste deschide o alta priveliste interesanta. Jgheaburi mici "izvorasc' din gitlejul strimt al stincilor, indreptindu-se direct spre poteca prin culoarul taiat in padure; aceasta "cale" ne imbie parca sa ne abatem spre secretele alpine ale muntelui Aspectul general al potecii, bine conturata pe toata lungimea traversarii Tirnovului, se mentine acelasi: traversari pe sub pereti, peste grohotisuri, "odihne' prin padure. Dupa jumatatea zonei alpine vom gasi in calea potecii un binecuvintat izvor (l 620 m). Chiar in dreptul sau observam cu admiratie peretii care cad din virful Pietrei Tirnovului (l 880 m), portiunea cea mai inalta si abrupta a muntelui alb .

Dupa scurtul popas la izvor, parcurgem, pe brine inguste si scurte, inca o zona stincoasa, apoi incepem o coborire lenta prin padure, timp de 15 minute pina in marea si pitoreasca poiana a Tirnovului Mic (timp de mers: 3½ ore). Stinele se afla ceva mai departe de poteca (200-300 m), spre sud-est. Traversam poiana pe curba de nivel, ocolind spre stinga piciorul muntelui Tirnovul Mic. Aici muntele este mai domol. Abia sus, spre creste, stincile ramase acum in urma ne mai amintesc de peisajul frumos pe linga care am pasit.

In poiana, poteca se pierde pe pantele cu iarba, dar reapare aproape de liziera padurii, spre nord-est de locul in care am patruns in poiana, inainte ca sa reintram in padure fixam in memorie pozitia stinei Tirnovul Mare, profilata sus pe o muchie secundara, in directia nord-est, la cea 1,5 km. Chiar la liziera vom traversa un sipot bogat. Urcusul lent care urmeaza nu ne solicita prea mult; in schimb traversarea unei "taieturi' de padure pe linga cabanele muncitoresti ale I.F.-ului ne va cere mai multa rabdare. Poteca se rasfira, se aduna, e blocata cu trunchiuri sau resturi de la corhaneala. Iesim in golul "curat' al stinei Tirnovul Mare (cea 1600 m), de unde retinem ca se ramifica spre zona alpina traseul nr. 4.

Ocolim stinele si patrundem pe linga sipetele ciobanilor din nou in padure. Incepind de la stine, vom traversa pe versantele sudice ale muntelui Tirnovul Mare, in usor coboris prin padure, sau goliste, prin poienite. La o veche baraca din preajma potecii, vom privi adincitura vaii Repedea, Groapa Malaii, iar dincolo de Smeuratul, vestita vale a Lotrului, inchisa, in zare, de Cozia cea stincoasa. La capatul defrisarii, acum plantata cu puiet tinar, trecem un pilc de padure (l 450 m). La cea 1¼ ora de mers de la stinele Tirnovului Mic, depasim o mica strunga stincoasa peste o muchie dincolo de care razbatem intr-o poiana larga presarata cu lespezi. Culmea muntelui este din nou in apropierea noastra. Daca dorim sa aruncam o privire inspre Prejbeni si cheile Latoritei, urcam cea 3 minute pina sus, pe culme, la marginea prapaistiei. Peretii Tirnovului Mare cad aproape verticali pina in .,crestetul' padurilor, iar de acolo se rup inca o data pina in chei. Dincolo, din peretii cheilor Latoritei, se semetesc pante dure ale muntilor Paraginosul si Repedea; fundul cheilor si apele Latoritei inca nu se zaresc.

Dupa aceasta scurta privire in adincurile vaii Latoritei, ne reintoarcem la poteca. Mai departe padurea ne invaluie pe toata durata coboririi pina in saua Vataselul (l 330 m); timp de mers din curmatura Oltetului: 5½ ore. Din acest punct al traseului alegem una din cele doua variante, care au acelasi tel: localitatea Ciunget. Una din ele este scurta, dar incomoda, urmarind coborirea pe pantele nordice pina la apa Latoritei, iar cealalta (sud), pe sosea, este mai lunga, dar comoda.

VARIANTA A

Din curmatura Vataselul coborim pe versantul sudic in lungul unei poteci (plaiul Vataselului Mare), strabatind livezile si pajistile localnicilor. Coborind insa direct spre sud, sosim dupa 30 minute in valea Repedea; cam la jumatatea coboririi traversam o poteca ce se indreapta spre stinga, pe linga case, pina la Ciunget si pe care o putem eventual urmari, pina la soseaua forestiera (720 m alt.). Incepind de aici coborim pe sosea (traseul nr. 5), cale de 3,5 km, distanta care ne desparte de gura vaii Repedea (580 m). Ne aflam in valea Latoritei, pe care urcam, tot pe sosea, cea 1 km, pina ce intram in localitatea Ciunget. Timp de mers: 1¾ ora.

VARIANTA B

Din curmatura Vataselul coborim spre nord pe poteca firava; mai jos, ea se fixeaza pe directia nord-est, pe pantele iuti ale muntelui impadurit, pe linga un scoc "uscat', apoi pe linga un bordei. Dupa numeroase serpentine si scurtaturi, ajungem la malul Latoritei, chiar la marginea Ciungetului (timp de mers: 1¾ ora).

Fig04

3. RAMIFICATIA BOROGEANA RAGALIEI (LATORITA) - SAUA GROPITA -

[..]diagrama.jp2

CANTONUL PIATRA ROSIE

Timp de mers pe ambele variante: 9-10 ore. Traseul nu este recomandabil iarna. Trasee de legatura: 2, 4, 5, 6, 9, 10, 21.

La deschiderea traseului nr. 2 este indicat un punct de ramificatie al traseului nr. 3 la gura piriului Borogeana Ragaliei (980 m alt., km 11,5), in imediata vecinatate a Latoritei. Firul potecii traseului nr. 3 urca pe linga pepiniera, cabana I.F. si funicular spre sud, intrind imediat in padure. La inceput serpentinele ne indruma usor spre dreapta, pe panta muntelui Crucii. Dupa 20 de minute de urcus substantial dar treptat, revenim spre mijlocul vaii Borogenei (stinga), pentru ca la aproximativ 40 minute sa o traversam. Trecem apoi si pe sub funicular. Urcusul continua pe malul drept al vaii, in apropierea firavului piriias. Dupa o scurta portiune de mers pe linga firul vaii, gasim in stinga o muchie, in lungul careia poteca urca pieptis. La cea 1¼ ora de la plecare remarcam in timpul urcusului un inceput de vilcel (reper in stinga). In continuare urcusul se mentine pieptis, pe o poteca uneori buna, alteori aproape pierduta prin frunzis. Directia generala a parcursului se mentine spre sud. Patrundem intr-o poiana cu vegetatie luxurianta, in mijlocul careia st afla o mica cabana silvica nelocuita (l 430 m), in apropire curge un izvoras, binevenit pentru turistii insetati din cauza urcusului. Dupa un mic popas reluam traseul, cautind continuarea firului potecii dincolo de piriias (in stinga si in sus). Poteca devine tot mai buna. Ea ne conduce prin padurea de molid, primitoare, tapisata cu muschi moale si decorata cu ciuperci ale caror palarii rosii rasar pretutindeni in jur. Panta muntelui devine mai blinda. Micile poienite se tin lant, indulcind urcusul pina acum destul de obositor. Dupa aproape 2¼ ore de la plecarea in traseu poposim in saua Gropita (l 637 m), unde intilnim poteca de creasta a Tirnovului (traseul nr. 2).

Urcam la dreapta (S-SV). chiar pe muchia principala a muntelui Gropita, folosind poteca ciobaneasca cca 10 minute pina la liziera superioara a padurii. In preajma golului alpin poteca se imparte in doua ramuri. Traseul nr. 2 continua pe ramura in urcus, in timp ce traseul nostru foloseste poteca ce coboara pe deasupra limitei padurii spre stina Gropita (cea 300 m distanta).

In preajma stinei traversam citeva sipote, iar la stina (l 660 m) facem un scurt popas. Din flancul de sud-vest al stinei incepe o poteca interesanta - in continua traversare spre stina Groapa, ale carei casute cu acoperis sindriluit le observam dincolo de firul vaii pe muchia inalta a muntelui Groapa (piciorul NE al vf. Nedeia).

Intrind in padure coborim putina vreme, ca sa traversam primul piriu intr-un loc convenabil. Dincolo, pe malul opus, urcam citeva serpentine, pe care le urmarim cu strictete; dupa urcusul scurt urmeaza o noua traversare prin poiana, peste fruntea unui picior de munte, o curba la dreapta in directia obirsiei piriului Gropii, in a carui vale ne pregatim sa intram. In aceasta portiune poteca se pierde pe alocuri in iarba inalta. "Taiem' peste citeva sipote, apoi ne apropiem spre stinga de firul vaii. Daca privim in sus spre vf. Nedeia, observam, abia schitata, o caldare arida de la care se formeaza siruri de ripe argiloase, rosietice ce se prelungesc mai jos de nivelul la care ne aflam. Traversam cu atentie taietura ripei principale si urcam pe malul inclinat printre jnepeni. Ne aflam de acum pe muntele Groapa, in lungul caruia mai avem de urcat de-a coasta cca ½ ora pina la stina Groapa (Gropile Mari). Poteca se abate la stinga, mai intii printre jnepeni, apoi prin padurea deasa de brad, pina ce razbatem din nou la gol, in dreptul stinei Groapa (l 710 m). Aici putem injgheba o frumoasa tabara pentru cort, bineinteles in cazul in care dorim sa impartim acest traseu in doua parti aproximativ egale.

In acest loc alegem una din cele doua variante care ni se ofera: traseul principal (varianta A) urca direct pe muchia Gropii la vf. Nedeia, in timp ce varianta B evita creasta inalta, mentinindu-se in continuare pe curba de nivel pina la muntele Funicelul (aceasta varianta este indicata pentru vreme rea).

VARIANTA A

Pe traseul variantei A timpul de mers ramina aproape acelasi ca si pe varianta B: cea 3 ore fata de 2½ -2¾ ore. De la stina Groapa, de unde regasim golul alpin, urcam direct pe muchie spre SV. Pe o platforma ierboasa intilnim firul vizibil al potecii de culme. Ne vom acorda un scurt ragaz ca sa admiram splendida panorama a Tirnovului si a vaii Repedea, a zonei alpine Ursu - Capatina. Muchia inalta a muntelui Groapa se afla in prelungirea contrafortului nord-estic al celui mai inalt virf - Nedeia, cu spinarea-i plesuva, invesmintata pina jos intr-o mantie neintrerupta de paduri; ea se afla in cumpana principalelor izvoare ale vaii Repedea. De aici, de sus, privirea urmareste in prelungirea culmii firul destul de neted al vaii pe care soseaua forestiera se deruleaza ca o panglica alba insotind apele piriului. In stinga, culmea stincoasa a Tirnovului strajuieste orizontul, lipsindu-ne de posibilitatea de a privi in valea Latoritei. In dreapta se ridica puternice culma paralele, intretaiate de piraie care-si sorb puterea din piepturile bombate ale virfurilor Ursu si Capatina-Balota. Pe vreme frumoasa fundul vaii este decorat de dantela crestei muntilor Fagarasului.

Urcind pe muchie intalnim, cam la jumatatea urcusului, o zona cu jnepenis si lespezi, dincolo de care traversam o sa putin adinca. Dupa aproape 45 minute de urcus de la stina, poteca se desprinde de muchie si se abate spre stinga, pe sub virful Nedeia; urcam o panta domoala, apoi una ceva mai "tare', pina in buza seii Nedeia (2 058 m) aflata de fapt la marginea unui platou intins. Pe netezimea platoului poteca noastra se pierde. Singurul reper folositor care ne ramine este baliza virfului Nedeia, la care vom urca negresit. Privelistea foarte larga, care se desfasoara de acolo, ne va incinta foarte mult. De jur imprejur toate inaltimile muntilor Capatinii isi dezvaluie cea mai mare parte din secretele lor. Ne aflam doar pe cel mai inalt virf: 2130 m. Dar pe linga latura subiectiva a acestei ascensiuni mai beneficiem de o buna orientare asupra poteci pastorale care insoteste in apropiere culmea principala (traseul nr. 10). Intr-adevar, linia precisa a acestei mari poteci poate fi urmarita din dreptul muntelui Beleoaia, apoi pe sub virful Nedeia (vest), pina dincolo de Turcinul Negovanului, in preajma curmaturii Oltetului. La vest se insira una linga alta inaltimile tot mai mari ale muntilor Paringului, culminind in zare cu Paringul Mare, uriasul care domina toate inaltimile de la Olt la Dunare. Din vf. Nedeia putem privi cu usurinta dincolo de culmea Tirnovului si Negovanului spre adancurile vaii Latoritei, catre care se inclina peretii sclipitori, dungati de briiele mohorate ale padurilor. Dincolo de Latorita, noi culmi cu plaiuri din care "tisnesc' slobode caciuli de piatra, incearca sa interpuna valul lor opac asupra liniilor dulci ale muntilor de dincolo de Lotru. Spre rasarit, prin deschizatura incisiva a vaii Repedea, apoi peste strimtorile vaii inferioare a Lotrului, se disting munti valuriti intr-o infinitate de directii, care lasa cu greu sa se ghiceasca marele defileu al Oltului, dar care nu impiedica de loc, mai ales cind atmosfera e limpede, sa ne odihnim privirile pe dintii crestei Fagarasului. Iata numai citeva din frumusetile ce ni se dezvaluie din vf. Nedeia, fara prea mari eforturi printr-o ascensiune usoara si placuta.

Coborim din virf spre sud, intrind pe poteca traseului nr. 10, chiar in saua Nedeii (2078 m). Vom avea grija ca sa mentinem cu strictete poteca, de altfel foarte buna pe tot parcursul spre sud; dupa cea 10 minute trecem prin dreptul virfului tesit al Beleoaiei (2100 m), in tot acest timp traversam un platou mare, in care apele din ploi si zapezi si-au sapat ogase adinci, greu de traversat, ocolite de poteca prin locuri bine alese. Mentionam acest lucru, deoarece unii turisti au tendinta sa scurteze acest "cot la 90° al potecii, scurtatura care ii va impotmoli in ripele ascunse, adinci, ca niste canioane in netezimea platoului.

In curmatura Beleoaia (troita la 2 010 m), vom, evita poteca din dreapta spre muntele Corsorul (traseul nr. 6) si ne vom orienta treptat spre est, urmarind in continuare poteca. Coborim lent, avind tot timipul la discretie frumoasa priveliste a virfurilor Capatinii, Balotei si Ursului, inaltate impetuos din jnepenisurile Funicelului. Inainte de o sa plata, ierboasa (cu un lacusor), se desprinde spre stinga o poteca larga spre Putu-Piscului si Vaideeni, care va ramine insa in dreapta traseului nostru. Poteca traseului nr. 3 devine insa spre est, pe o buna portiune a muntelui Funicelul, ceva mai putin conturata.

Traversam saua amintita si urcam citeva minute pe fata nordica a muntelui Funicelul. Dupa aproximativ 300 m, poteca ingusta se va racorda cu sora ei ceva mai vizibila, pe care soseste traseul nr. 3 B de la stina Groapa pe sub virfuri (punctul de racord 1 935 m). Ne aflam in apropiere de curmatura Funicelul, spre pare traseele variantei A si variantei B merg de aici inainte impreuna.

VARIANTA B  

Chiar de la stina Groapa poteca continua pe acelasi palier, pe deasupra lizierii padurii, oferindu-ne pe tot parcursul privelisti frumoase. La cca 5 minute distanta de stina traversam un mic izvor, de la care ne vom aproviziona cu apa. Parasim poteca de linga izvor si urcam cea 30 m diferenta de nivel ca sa gasim poteca mare. Poteca, urmarind cotul muntelui Groapa, se afunda spre vest pe linga jnepeni, intrand pe primul izvor al Repezii, fara sa urce insa deloc. Astfel ca, dupa aproximativ 15-20 minute de la ramificatia variantelor, vom traversa piriul la cca 1 700 m pe fundul unei vai linistite si placute. Dincolo, un nou picior de munte (mult mai ramificat) ne sileste sa-i urmarim muchiile si vilcelede in traversare, in cale vom observa o mica caldarusa plina cu lespezi, in mijlocul jnepenilor. Dupa ce traversam vilcelul acestui intrind, incepem un urcus printre pilcuri de jnepeni spre izvorul principal de obirsie a vaii Repedea-izvorul Rosia. Traversam o serie de ripe mai mici, pe fruntea muntelui Senararile o ripa importanta linga Zanagota, traversam in final pe cea mai adinca dintre "hoage', cea a piriului principal, de la care ne indreptam tot mai spre stinga, atacind direct panta convexa a muntelui Fuinicelul. La capatul unui urcus final de aproape 20 minute ne aflam la rascrucea de poteci de sub virf (l 935 m), unde regasiim traseul variantei A.

Pina la curmatura Funicelul vom cobori in 15 minute pe linga pilcuri de jnepeni sau pajisti alpine. Aproape de fundul seii se desprinde spre dreapta si inapoi o mare poteca, trasata pe curba de nivel spre racordul ei de pe muntele Putu-Piscului si Vaideeni. Evitam, deci, aceasta poteca ramificata, coborand inca 1 minut pina la curmatura Funicelul (l 820 m). In afunda curmatura se ramifica din nou poteca pastorala. O mare poteca se desprinde spre stina Funicelul (stinga), pe care, de altfel, am vazut-o de sus de pe muntele Funicelul, coborind citeva zeci de metri pe causul superior al vaii Funicelul. In aceasta directie este descris si traseul nr. 6.

Incepind din saua Funicelul, vom reintra din nou m zona altitudinilor maxime, la peste 2 000 m, care incep de aici o data cu pantele aspre ale muntilor Capatina-Balota. Din cauza versantului sau vestic, impropriu pentru o buna circulatie, ciobanii au croit drum pe latura sudica, ocolind portiunile aspre; in felul acesta vom fi si noi obligati sa ocolim toata zona alpina do maxima altitudine, care se asterne intre vf. Balota, vf. Capatina si vf. Ursu. Urcam 20-25 m diferenta de nivel, direct spre est, pe mijlocul culmii, apoi regasim poteca, mult mai firava decit pina acum, care coteste la dreapta, urcind din ce in ce mai tare. Traversam o portiune de grohotisuri, ne cataram pe o spalatura si inainte ca sa iesim pe fata sudica traversam o strunga stincoasa. Urcusul continua pe pantele muntelui Balota (capul vestic al nodului alpin), intr-o zona cu tufe pitice de jnepeni, in care poteca se pierde lesne. Pe ceata putem gresi traseul, pierzind directia curbei de nivel cind intram pe unul din multele firisoare care se strecoara in paralel spre adinca vale a piriului Balotei. Ca recomandare pentru a evita ratacirea, retinem ca in acest sector vom urca aproape 100 m diferenta de nivel, traversand izvorul Balotei sus de tot, aproape de obirsia sa. Dupa ce trecem de adinca ripa a izvorului urcam printre lespezi, spre piciorul Balotei, pina la cota 2 025 m. Spre sud se distinge, in prelungirea muntelui, poiana si stina Balota. Deasupra noastra (nord) se ridica culminatia piciorului in vf. Balota (2113 m), al 3-lea virf ca inaltime din muntii Capatinii. In privinta acestui munte sint necesare citeva precizari. Culmea cea mai inalta se prezinta sub forma unui platou (cea 1 km lungime), insemnat simetric cu 3 cocoase proeminente. Cocoasa vestica (2 091 m) este situata deasupra seii Funicelul si o numim Balota-vest. In centru se ridica cocoasa cu baliza la 2113 m (vf. Balota), din care se desprinde spre sud piciorul Balotei. La extrema de est se afla cocoasa vf. Capatina (2 094 m), din care se desprinde spre sud "cracul Capatinii'. Dupa cum constatam, numele intregului masiv a fost luat de la acest munte, care apare mai evident privit din vf. Romanu (sud-est). Pe linga acel virf trece unul din cele mai mari drumuri din munti, folosit inca din vechime de ciobanii din Vaideeni si Hurezu, Milostea, Slatioara etc. Intr-adevar profilul muntelui Capatina este acela al unei "capatini' de om, ce e drept putin cucuiata !

Pe versantul nordic, foarte povirnit, uneori cu mici abrupturi, picioarele de munte sint scurte, ferastruite in lungime de piraie repezi Urcind, deci, pe o creasta ca o abatere de la traseu, vom constata ca zona Capatina - Balota este plesuva, cu forme rotunjite, care se leaga prin sei inalte de vf. Ursu. Poteca pastorala pe care este trasat itinerarul nostru se mentine la peste 2 000 m, evitand obstacolele de la izvoarele piraielor ce se formeaza ceva mai jos. Traversam "cracul Capatinii' care abia se schiteaza la aceasta altitudine si revenim pe culmea principala in saua Capatinii (2 030 m). Incepind de aici, avem de ales intre drumul exclusiv pe culme, sau poteca pastorala care pierde din inaltime pe fata de sud a muntilor.

In primul caz vom urca spre "culminatia muntelui Cosana' (2 039 m) - identificat usor prin stina frumos asezata pe piciorul nordic. Mai departe, spre est, parcurgem un mare "podis' alpin, in care nu lipsesc izvoarele de mare altitudine, si dupa 2½ ore din saua Funicelul sosim la baliza de pe vf. Ursiu (2124 m). Poteca lipseste pe ultima portiune, incepind din saua Capatinii. Din importantul virf vom putea urmari parcursul traseului nr. 21 (nord), dar si toata panorama muntilor Capatinii.

Parasind vf. Ursu, coborim spre sud cea 120 m diferenta de nivel pina in saua Ursu, iar de aici, tot fara poteca, in aceeasi directie, vom trece pe culmea muntelui "Piatra Rosie' (de fapt capul nordic al muntelui, care se prelungeste apoi spre sud citiva kilometri). Acest munte, la fel de plat si ierbos ca si Ursu, se ramifica la cota 1 910 m, atit spre sud (Piatra Rosie), cit si spre est (creasta principala). Urcam deci pe cocoasa cea mai inalta a ramificatiei, ca sa observam cu atentie terenul. Marile poteci pastorale care se aduna de pe toate culmile se inmanuncheaza la sud de locul nostru de observatie. Tot acolo se indreapta si poteca din saua Capatinii (2030 m) pe care am parasit-o de curind. Semnalam doua puncte de adapost, care pot fi alese de turisti pe vreme rea, sau pentru noapte: stina Dirjala, pe muntele cu acelasi nume, la sud-vest (cea 2 km distanta), recunoscuta dupa un saivan in forma de potcoava, plasat la est de stina; cantonul pastoral Piatra Rosie (cea 4,5 km pe directia sud), la 1625 m alt, si al doilea adapost si cel mai bun, care este mai greu vizibil de aici. Coborind direct, la potecile care se incruciseaza la 300-400 m mai jos, intram pe traseul nr. 9, a carui descriere o vom urmari in coborirea noastra, de aici de altfel foarte lesnicioasa, pina la cantonul pastoral Piatra Rosie. Din curmatura Funicelul si pina aici am consumat din timpul de mers 3½-3¾ ore, in care am socotit si abaterea la vf. Balota.

Fig05

4. CIUNGET - VALEA REPEDEA - CURMATURA VATASELUL - PIATRA TIRNOVULUl - STINA GROAPA

Timp de mers: 9-10 ore. Traseul nu este accesibil iarna. Trasee de legatura: 2, 3, 5, 21.

Prima parte a traseului: Ciunget - valea Repedea - curmatura Vataselul - stina Tirnovul Mare este comuna cu traseul nr. 2 (in sens invers), unde se intilnesc detalii. Timpul necesar urcusului plna la stina Tirnovul Mare (l 600 m) este de 4- 5 ore. Iata pe scurt descrierea acestei portiuni a traseului. Din Ciunget coborim pe soseaua paralela cu Latorita pina la gura vaii Repedea (l km), de unde intram pe soseaua forestiera la dreapta, cale de 3,5 km, pina la ramificatia potecii spre curmatura Vataselul (in apropierea cabanei muncitoresti). Urcam prin livezile Vataselul spre nord, pina in curmatura cu acelasi nume (diferenta de nivel cea 600 m). Incepind de aici, intram pe poteca ciobaneasca la stinga, de unde urcam continuu pina la stina Tirnovul Mare, loc din care traseul nr. 4, datorita unor dificultati, este recomandabil mai ales turistilor bine pregatiti.

De la stina suim direct spre culmea muntelui, pe golul alpin, ocolind spre dreapta (NE) o mica zona cu stinci. Dupa aproape 45 minute de urcus pieptis sosim pe culme, la marginea sirului neintrerupt de abrupturi nordice care bordeaza muntele Tirnovul aproape de la un capat la celalalt. Privelistea e foarte frumoasa. Deoarece nu reusim sa iesim exact la varful cu baliza, greu de observat de jos, vom gasi punctul culminant, 1847 m, printr-o scurta plimbare pe plai spre nord-est. Incepind din acest loc de unde peretii "cad' sute de metri pina la covorul virfurilor de brazi din adincuri, vom inainta numai pe creasta; departarile si adincimile ne vor dezvalui atit valea Latoritei si versantii ei, cit si valea Repedea si marii ei vecini Ursu, Capatina si Nedeia. Cea mai interesanta priveliste o vom remarca spre nord, in directia muntilor Cibinului si Lotrului, din care silueta trapezoidala a vf. Cindrelul se remarca mai cu osebire.

Pe creasta "noastra' se inalta spre vest caciula de piatra a Pietrei Tirnovului, spre care ne vom indrepta pasii urmarind acest traseu. Atragem insa atentia asupra greutatilor pe care le vom intampina in curand, atat din lipsa unei poteci continue, cit mai ales din cauza unor dificultati de ordin alpin, dificultati care ramin totusi la nivelul puterilor turistilor incercati.

Incepem deci parcurgerea crestei spre vest, trecind cu usurinta peste plaiul incintator. Daca s-ar afla prin apropiere un izvor cit de mic, s-ar putea plasa o foarte frumaosa tabara cu corturi. Trecem pe rind peste cele 3 unde ale vf. Tirnovul Mare, apoi prin saua sa vestica (l 792 m), de la care ocolim prin apropiere (fata nord) vf. Tirnovul Mic (l 833 m); aici abruptul se retrage mai departe spre nord, lasind un bun loc de trecere. Dincolo de virf depasim citeva gramezi de lespezi, apoi intram pe saua Tirnovului Mic (l 797 m), de unde privim in jos la stinga si vedem stinele din Tirnovul Mic. Incepind de aici muchia muntelui se ascute pe ambii versanti, invesmintindu-se in haina deasa a padurii de brad. Poteca incepe sa se stearga. Pe muchie ramine deocamdata un culoar, apoi dupa citeva zeci de metri padurea invaluie totul. Ne mentinem pe muchie urmarind un fagas de caprioare, pina intr-o sa strimta, din care "tisneste' primul perete stincos. Se poate ataca un traseu direct pe verticala (12-15 m diferenta de nivel), urmata de o traversare greoaie peste despicaturi si tancuri, dupa care incepe un nou perete. Dar pentru ca sa economisim fortele, vom evita prima parte a stincilor, trecind pe versantul sudic pe la baza peretelui, urmarind conturul unui hatas. Trecem in lungul unei brine foarte inguste, care ne aduce in dreptul unui horn ierbos, intretaiat de praguri de piatra, care raspunde in creasta. Este unul din punctele-cheie ale traseului. Urcam citiva metri spre baza peretelui, folosind numeroase trepte naturale. Atentie la iarba mare ! Ceva mai sus trebuie trecute doua portiuni mai nesigure, cu stinci marunte, din sus de care inclinatia muntelui scade. Regasim creasta cam la 2 ore de urcus de la stina Tirnovul Mare.

Virful Piatra Tirnovului se afla in vecinatate. Ne strecuram pe creasta ingusta, napadita de jne-peni; trecem printr-o sa ingusta in lungul unui fir de poteca abia deslusit sub ramurile jnepenilor, care ne conduce usor la stinga, apoi direct la baliza de pe virf (l 880 m).

Abruptul sud-vestic, muchia ascutita la vest. abruptul nordic, larga panorama rasplatesc din plin efortul, pe care de altfel sintem inca departe de a-l epuiza. Intram pe muchie in continuare spre vest. Creasta e foarte ascutita, incit abia putem pasi; in schimb ea este lipsita de ace si spintecaturi pe aceasta portiune. Coborim intr-o sa, din dreptul careia se pravaleste in dreapta un horn, deschis pina in grohotisul intins la poalele peretilor. Din sa urmeaza o traversare a 2 claite, apoi o noua sa, de asemenea cu horn adinc spre dreapta. Diferenta de nivel a peretilor spre nord atinge pe alocuri 250-300 m. "Marele grohotis' al Tirnovului pare nestavilit de padurea deasa de jos, creind brese in covorul mohorit, sau punctind cu albul stralucitor poienitele din adincul acestei genuni.

Urmeaza o muchie mai prelunga, o coborire "tare' pina intr-o strunga intortocheata, din care ne impresioneaza inaltimea unui perete urias, care se rasfata spre nord-est. Firul potecii de culme, fiindca intr-adevar exista aici si o mica poteca, ocoleste pe la sud acest urias de piatra, impodobit cu 2 ace frumoase, ca sa reapara din nou pe creasta mai jos. Ne aflam pe "coada Pietrei'. O muchie finala, in coborire, ne mai supune la echilibristica citeva minute, chiar deasupra zonei de separare a traseelor nr. 2 si 3 si de racord a traseului nr. 4 cu lunga sa a Gropitei. Piatra Tirnovului se termina cu un perete in trepte, pe care vom face coborirea finala, folosind numeroasele lespezi, risipite in toate directiile. De la baza stincii muchia continua inclinata, neteda, insa brazdata de numerosi "berbeci' de calcare, bine consolidati in spinarea muntelui, care fac coborirea foarte obositoare. Dupa mai bine de 45 minute de traseu dificil peste vf. Tirnovului sosim pe covorul moale al ierbii din saua Pietrei (l 645 m), unde reintilnim poteca traseului nr. 2. Urmind in continuare descrierea in sens invers a traseului nr. 2 pina in saua Gropita (l 637 m), ajungem dupa aproape 2 ore de mers la locul de adapost ales pentru noapte. Izvorul cu apa se afla la 5 minute de la stana, pe poteca traseului nr. 3B. Pozitia extraordinara a stinei, privelistea incintatoare a Pietrei Tirnovului, asupra caruia aruncam cu ochi de cunoscatori o privire retrospectiva, adincirea vaii si inaltimile la fel de interesante ale Ursului si Capatinii ne imbie la un popas mai lung pe aceste locuri. Este un minunat loc de amplasare al unei viitoare cabane turistice !

Fig06

5. CIUNGET - VALEA REPEDEA - STINA FUNIGELUL

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

Timp de mers: 5-6 ore. Traseul este putin recomandabil iarna. Trasee de legatura: 2, 4, 6, 21.

Ciungetul este si de aceasta data punctul de plecare intr-un nou traseu, comun pina la gura plaiului Vataselul cu traseul nr. 4. Din Ciunget (600 m alt.) urmam aceeasi sosea spre est, pe valea Latoritei, aproape 1 km pina la gura vaii Repedea (580 m). De aici parasim valea Latoritei si intram pe valea Repedea, urmarind soseaua forestiera. Dupa 3,5 km de la confluenta, ajungem in dreptul gurii plaiului Vataselul, nu inainte insa de a lasa in stinga ramificatia potecii traseului nr. 21, care urca prin Groapa Malaii la Iezer si la vf. Ursu. Deci vom lasa si ramificatia traseului nr. 4 sa urce la dreapta, iar noi vom continua urcusul pe soseaua forestiera.

In apropiere de cabanele I.F.-ului, soseaua traverseaza pe malul opus. In stinga se ridica, acum, pantele impadurite ale muntelui Ursu si Grosetu, iar in dreapta pantele nu mai putin iuti ale Tirnovului Mare. Dupa cea 2½ ore de la plecare, trecem prin dreptul cabanelor I.F. la poalele Tirnovului Mic, de la oare incepe poteca spre parchetele de exploatare de pe acest munte.

Ne aflam la gura piriului Izvorului Mare (sud), de unde pe partea stinga a vaii se ramifica pantele muntelui Cosana. Pina la gura vailor Groapa si Funicelul mai parcurgem inca 2,5 km. Timp de mers pina aici: aproximativ 3½ ore. Intram pe valea din stinga (izvorul Funicelul), in continuarea soselei care ne mai insoteste inca 600 m pina la cabanele I.F. Funicelul. Din acest loc incepe ascensiunea pe poteca. Traversam apa Funicelului pe malul drept si intram pe valea unui mic piriu spre est, mergind cam 2 minute de-a lungul sau. Poteca paraseste valea si incepe sa urce direct pe muchia muntelui Funicelul prin padure. Ceva mai sus vom avea o buna vizibilitate spre vf. Nedeia, prin defrisarea de pe versantul vestic al muntelui.

Dupa mai bine de 1½ ora de urcus, pe alocuri destul de iute, patrundem pe muchie in poiana Funicelul, la marginea golului alpin. Stina Funicelul, punctul terminus al acestui traseu de acces in zona centrala, se afla pe muchie la 1 760 m altitudine. Iesirea in creasta spre vf. Capatina, sau Nedeia, se poate urmari la descrierea traseului nr. 6, completat cu traseele 3 sau 10. La stina Funicelul putem cere gazduire numai pentru grupuri mici de turisti. Daca dorim sa montam cortul, vom gasi un loc potrivit ceva mai sus, in poiana.

Fig07

6. STINA FUNIGELUL - CURMATURA FUNIGELUL - CURMATURA BELEOAIA - MUNTELE CORSORUL - POIANA ASCUNSA - PIRIUL TARIIA - POLOVRAGI

Timp de mers: 8-9 ore. Traseul nu este indicat iarna. Trasee de legatura: l, 3, 5, 10.

Traseul nr. 6 este de fapt continuarea traseului nr. 5, care, pornind din Ciunget, urca pe valea Repedea, ajungind la stina funicelul. Poleca itinerarului descris mai jos leaga astfel centrul masivului de marginea sudica a muntilor, unde se gaseste comuna Polovragi. Pe prima parte de creasta, traseul nr. 5 e comun cu traseele 3 si 10. Urcusul incepe de la stina (l 760 m), chiar pe poteca pastorala, foarte bine conturata, care se desfasoara spre sud pe linga vf. Balota. In cale trecem prin zone cu tufe de jneapan, apoi peste portiuni de gol alpin, patrunzind tot mai adinc in causul vaii de obirsie a piriului Funicelul. Traversam doua piraie pe fundul vaii, de la care in citeva minute urcam direct in curmatura Funicelul (l 820 m). Pina aici durata timpului de mers este de ½ ora.

Pe mijlocul curmaturii gasim firul potecii de creasta (traseele nr. 3 si 10). La citeva zeci de metri remarcam o prirna ramificatie spre sud-vest (spre Putu-Piscului - Vaideeni), pe care o evitam. Dupa aproximativ 45 minute de la plecare, cind urcam usor spre vf. Funicelul, atingem din nou linia crestei (la aproape 1 940 m alt.). Pe versantul nordic se desprinde imediat o poteca de coasta, pe care se vor duce turistii care aleg traseul 3 B, in directia stinei Groapa. Urcam pe plaiul Funicelul inca 15 minute, pina la o sa inalta (lacusor in stinga). Mai sus de sa (vest) poteca lasa a doua ramificatie spre sud tot spre plaiul, muntelui Putu-Piscului. De aici urcam pantele moderate ale muntelui Beleoaia, pina in curmatura sa (2 010 m); in preajma zarim o troita asezata intr-o noua raspintie; traseul nr. 10 si 3 A urmeaza poteca principala spre vf. Nedeia (nord), in timp ce traseul nr. 6 se desprinde spre sud, ocolind pe coasta plaiul inalt al Beleoaiei. Timp de mers pina aici: 2-2½ ore.

Depasim, deci, virful sudic al Beleoaiei si coborim pe culmea prelunga si golasa, trecind pentru inceput pe fata estica. Dupa aproximativ 20 minute, ajungem in dreptul seii Corsorului (dreapta), de la care se formeaza plaiul intins al muntelui Corsorul. Ne mentinem inca la altitudinea de cea 2 000 un. Pe stinga se formeaza bazinul alungit al vaii Cerna (Oltetului), care aduna toate piraiele ce brazdeaza latura rasariteana a muntelui. Cealalta latura, vestica, e brazdata de alte piriuri, toate fara exceptie, fiind tributare Oltetului.

Dupa aproape 3½ ore de mers de la plecare ajungem in dreptul virfului Corsorul (2 065 m), de la care muntele incepe sa scada in inaltime mult mai vizibil. La sud de virf trecem prin dreptul seii Lespezi (vest), de unde se desprinde o unica poteca spre stina Lespezi (vest). Coborim de-a lungul crestei si trecem prin dreptul stinei Bucium (est), in apropierea careia poteca se desface in doua ramuri, ocolind cota maxima (l 670 m) pe la vest si pe la est. Varianta estica, ceva mai scurta, e mai indicata. Din virful cu cota 1 670 m plaiul Corsorului - se bifurca: la vest culmea impadurita a Piscului Fintinii, iar la sud, muchia spre Poiana Ascunsa. Poteca patrunde in padure si, dupa ce depaseste virful (1670 m), ajunge intr-o sa (1462 m), in apropierea unei poieni, in care reintalneste si varianta vestica a potecii ciobanesti. La citeva minute de mers de la jonctiunea celor doua poteci sosim in Poiana Ascunsa (l 490 m). Timpul de mers pina aici este de 5-5½ ore. In dreapta noastra, stind cu fata spre sud, se adinceste Valea Seaca, una din vaile de obirsie ale Tariii. Parasim muchia principala a muntelui care se indreapta spre sud si ne abatem pe o poteca buna spre sud-vest cca ½ ora, timp in care coborim in firul Vaii Seci, in apropiere de cabana I.F. Stinisori (l 100 m alt.). De aici, in vale, se asterne o sosea forestiera, in lungul careia inaintam aproapte 2 km pe Valea Seaca, pina la gura piriului Valea Verde (930 m). De la confluenta la vale piriul se numeste Tariia. Vom continua marsul nostru inca 7 km, pina la marginea comunei Polovragi. Ajunsi in dreptul ei, vom avea inca putin de urcat catre vest (cea 1 km), ca sa atingem centrul comunei Polovragi (600 m alt.)

Fig08

7. MALAIA - STINA SMEURATUL

Timp de mers: 3-4 ore. Traseul este accesibil si iarna. Trasee de legatura: 8, 9, 18.

Malaia (470 m alt.) se afla in frumoasa vale a Lotrului, la km 25 al soselei Golotreni - Brezoi - Voineasa. Acest traseu permite cel mai scurt acces al turistilor in zona inalta a muntilor Capatinii, mai ales ca pina la punctul de unde incepe ascensiunea mijloacele de transport pe valea Lotrului (trenulet. autobuze) sint suficiente, ele legind Malaia cu Brezoiul si cu Valea Oltului.

Traseul incepe sau din centrul satului, sau de la gura piriului Grotului (est), ori a Piriului Satului (vest). Dupa un scurt urcus prin livezile gospodarilor poteca unificata intra in padure. Dupa cea 20 minute de urcus ajungem la luminis, in apropierea unui izvor cu apa (fintina). Mai departe poteca,  foarte bine batuta, se angajeaza in urcus dur pe pantele inclinate ale muntelului Smeuratul, strabatind o frumoasa padure de fag. Cam la jumatatea urcusului trecem printr-un luminis mare, cu perspectiva larga spre Groapa Malaii si vf. Ursu. In lungul potecii se insira ruguri de mure si tufe de smeura. Reintram in padure. Serpentinele lungi ne poarta tot mai sus, pina in zona bradului. Atingem iarasi marginea unui luiminisi, apoi reintram in linistea codrului des de brazi si molizi. Diferenta de nivel parcursa pe acest traseu este destul de mare si de aceea turistii care urca "in prima zi' la munte se simt obositi din cauza efortului.

Dupa 3-4 ore de urcus continuu, iesim din padure in golul muntelui Smeuratul, care se asterne nestinjenit pina sub virf. Stanele au in vecinatate un vechi refugiu de vinatoare care se afla linga liziera padurii pe muchia muntelui la 1 640 m. Putem sa ne oprim aici pentru noapte, sau sa urcam spre culmea principala, fie pe traseul nr. 8, fie pe traseul nr. 9.

TRASEE PE CULMEA PRINCIPALA

Fig09

8. VALEA LUI STAN - VIRFUL LUI STAN - VIRFUL GERA - STINA SMEURATUL

Timp de mers: 9-10 ore. Traseul nu este recomandabil iarna. Trasee de legatura: 13, 17.

Valea lui Stan (340 m alt.), catun apartinind de Brezoi, este considerat de majoritatea turistilor locul de unde incepe marea traversare in lungul crestelor Capatinii si Parangului. Desi culmea principala a muntilor Capatinii incepe cu Coltii Foarfecii si Naratu, ridicati impetuos din Olt, traseele turistice pentru drumetii cu pregatire obisnuita ocolesc aceasta zona accidentata. Daca vom studia harta, dar mai ales realitatea pe teren a muntilor Foarfecii si Naratului, care se interpun intre Olt si bazinul Vaii lui Stan, caracterizati prin abrupturi si stincarii semete, paduri cu desisuri greu accesibile, vai strimte (vezi traseele nr. 11 si 13), atunci vom intelege de ce trebuie sa renuntam sa patrundem aici cu bagaje mari in spate, sau fara un bun antrenament.

Ascensiunea pe Plaiul lui Stan incepe din valea Lotrului, chiar din soseaua Brezoi - Voineasa (km 9). Intram pe Plai chiar din sat, urmarind muchia prelunga si inclinata, in cea mai mare parte impadurita. Poteca buna ne va purta, fara gres, prin apropierea muchiei, sau pe muchie, prin poieni si raristi, din care zarim cite ceva din ascunzisurile Vilturesei si Naratului.

Dupa aproape 3 ore de urcus facem un scurt popas la stina din Plaiul lui Stan (l 340 m); reincepem urcusul prin padure, in aceeasi directie. sud-vest. Dupa cca ½ ora ajungem in poiana Virfului lui Stan, linga foisorul inalt, pe care se gaseste baliza (l 491 m). De sus, din foisorul acesteia, putem admira nestingheriti de valul padurii zona framantata a muntilor din jur, in mijlocul careia Virful lui Stan se ridica abia cu o schioapa ceva mai sus. La rasarit se inalta din adincul salbaticei Vai a lui Stan, impaienjenita de ripe, pantele repezi ale Naratului. Catre culme, pantele impadurite devin tot mai inclinate, pentru ca sa sfirseasca la baza unor pereti stincosi, ca niste briie colorate. Creasta formata din cremeni de piatra, clai si ace are ici si colo cite o platforma primitoare, cu iarba sau vegetatie pitica. Ca sa ajungi insa acolo, trebuie sa strabati zeci de obstacole prin desisuri si sa descui secretele stincilor abia proptite intre peretii hornurilor.

Din directia acestei cetati de piatra, parasita parca de oameni in mijlocul naturii impetuoase, ne intoarcem privirea spre sud, peste padurile nesfirsite care acopera muntii marunti din bazinul Olanesti. Monotonia acestei pinze neintrerupte de faget este punctata de cusmele ciudate ale stancilor care razbat la lumina, inecate pe flancuri cu verdeata. O raza de lumina arunca insa asupra acestui peisaj de jungla frumoasa cusma a Builei-Vinturaritei, tisnire impetuoasa a calcarelor albe spre inaltul cerului. Desi de aici, din Virful lui Stan, prelunga custura nu apare decit ca o capatina de zahar, ea ne atrage atentia cu inaltimea ei trecuta mult peste muntii vecini. Din ea direle de grohotis si vilcelele alpine, prapastioase, dispar undeva intr-o vale, careia sintem nevoiti sa-i ghicim prezenta. Alaturi de acest munte, Stogsoarele, ca niste capatini de zahar ceva mai mancate de ploaie, isi dezvaluie prezenta prin stralucirea, la fel de puternica ca si a surorii lor mai mari. De la acesti munti spre vest aspectul peisajului se schimba vadit, devenind mai blind, mai obisnuit muntilor Capatinii. In aceasta parte putem urmari si portiunea apropiata a traseului nr. 8 peste muntii Cindoaia si Folea; in ultim plan spinarea lata a muntelui Gera acopera restul muntilor spre vest. Coborim apoi din foisor si vom relua traseul spre vest, de data aceasta prin padure 5-7 minute, pina in poiana seii "La Suhaioasa' (l 403 m). De aici inainte vom avea ca tovaras de drum o poteca larga, impracticabila pentru vehicule, dar minunata pentru turisti. Acest fagas important se mentine cu strictete alaturi de creasta pina la muntele Stina Batrina.

Din aceasta sa se ramifica la stinga (sud-est) traseul nr. 13.

Pentru inceput poteca ne conduce pe pantele sudice ale muntelui Suhaioasa, prin padure, ocolind virful spre vest. Iesim intr-o alta poiana (l 476 m) la poalele vf. Cindoaia. Aproape pe tot traseul, pina la Stina Batrina, vizibilitatea este extrem de redusa datorita padurii. De pe culme trecem pe fata nordica. Cind revenim pe culme, dupa o goliste prelunga, intalnim in preajma potecii casele vechi ale funicularului Cindoaia (l 542 m). Timp de mers pina aici  4¼ ore.

Urcusul continua lent, dar fara incetare. Dupa aproape 10 minute de la casele funicularului traversam o sa (l 520 m) cu un luminis, de unde incep pantele muntelui Folea. In saua imediat urmatoare (7-8 minute) ne oprim la o raspintie poiana). O poteca patrunde pe fata sudica a muntelui Folea, chiar in locul unde se afla o placarda a ocolului silvic de care apartine muntele Folea Poteca traseului nr 8 se abate insa pe fata nordica a muntelui Folea. Dupa o serie de intrinduri spre izvoarele de obirsie ale piriului Sasa (afluent al Lotrului), intilnim o rariste cu o stina veche (priveliste spre muntii Lotrului), de la care in citeva minute atingem din nou culmea principala la marginea golului alpin. In apropiere de marginea padurii soseaua se ramifica la stinga, trecind un brat pe versantul sudic al muntelui Folea. Urcam in continuare spre vest, pe linga sirul brazilor, pina ce razbatem cu adevarat la golul muntilor Capatinii. Ne aflam in curmatura la Stina Batrina (l 570 m), de unde poteca se estompeaza, transformandu-se in mai multe poteci. Una din acestea se desprinde spre stinga, intrind piezis spre izvoarele Folei (traseul nr. 17). Alta urca pieptis

pantele mai tari ale muntelui Gera, direct spre vest, urmarind linia culmii principale. Pe aceasta directie vom continua traseul nr. 8 urcind tot mai mult, ca sa depasim si ultimele vlastare curajoase ale brazilor. Pe vreme frumoasa orientarea este usoara. Pe ceata, insa, culmea lata, care incepe de aici, solicita mai mult orientarea cu busola. Trecem de un virf mic (l 759 m), apoi dincolo de el de o mica sa, de la care atacam prelung primul virf insemnat al traseului, virful Gera (l 885 m). Pe platoul usor bombat al acestuia vom observa o ramificatie a potecii ciobanesti spre sud, catre muntele Bogdana si muntele Caprareata. Tot de aici, daca privim atent spre vest, observam vf. Preota, de care sintem despartiti de o zona mai scunda, punctata de doua mici sei. Pe sectorul sudic al seilor isi culege apele piriul Caprareata, iar pe cel nordic piriul Plestioara. Coborim in prima sa. Traversam un mic platou si poposim pentru scurt timp in cea de a doua sa (l 795 m), unde observam o alta ramificatie a potecii pastorale spre sud-vest, in directia curmaturii Govorii.

Incepind din sa, refacem altitudinea pierduta din virful Gera pina in virful Preota (l 970 m), din care privelistile spre sud, orientate catre creasta Builei-Vinturaritei, sint cele mai frumoase. Dincolo de virf coborim spre vest intr-o sa, de unde vom incepe un mare ocol pe versantul nordic al muntelui Ionascu (l 979 m); cam la 50 m diferenta de nivel pe sub acest virf (mai bine-zis platou) poteca evita creasta, pe o mare portiune a ei, chiar in dreptul unor sei, prea putin semnificative ca peisaj. Abia in saua Smeuratul (l 898 m) poteca revine pe culme. Un scurt popas in acest loc ne permite sa observam spre sud-est poteca traseului nr. 18 spre plaiul Netedul, inaintea noastra, spre vest, se ridica cupola plesuva a virfului Smeuratul (l 938 m), pe care desigur ca-l putem evita urmarind poteca in coborire usoara pe fata nordica. Cam la jumatatea traversarii, remarcam mai jos de poteca un bordei de piatra. La liziera padurii, pe muchia nord-vestica a Smeuratului, se zaresc, in fine, stinele Smeuratul, telul final al traseului nr. 8

Dupa ce traversam in intregime cupola vf. Smeuratul, poposim pe muchia vestica la aproximativ 1 760 m altitudine. Culmea principala coboara foarte mult, incepind de aici pina in curmatura Rodeanu. Pentru noi, insa, traseul se apropie de sfirsit. Parasim culmea principala si poteca sa, indreptindu-ne la dreapta (N-NV) pe panta repede si presarata cu lespezi si tufe de ienupar. Coborim prelung aproape 30 de minute, pina la nivelul padurii unde poteca se contureaza din nou ferm. In apropierea padurii, chiar in mijlocul poienii lungi de pe muchie, gasim primitoarele stine si vechiul refugiu de vinatoare de pe muntele Smeuratul (l 640 m).

Fig10

9. STINA SMEURATUL - CURMATURA RODEANU - MUNTELE VALEANU - CURMATURA PIATRA ROSIE - CANTONUL PIATRA ROSIE

Timp de mers: 5½ - 6½ ore. Traseul este greu accesibil iarna. Trasee de legatura: 3, 7, 8, 10, 18, 19, 21.

Fie ca am urcat pina la stina Smeuratul direct din Malaia (traseul nr. 7), fie ca am sosit aici de la Plaiul lui Stan, sau poate de pe plaiul Netedu (traseele nr. 8 si 18), am poposit obligatoriu la ospitalierele constructii de la poalele vf. Smeuratul. Pornim deci in traseu de la altitudinea de 1640 m, pe muchia golasa, pe linga liziera padurii, care o insoteste inca o bucata de vreme. Ca sa iesim in culmea principala avem de optat pentru una din urmatoarele solutii: fie sa urcam direct la cota 1 760 m, unde intilnim poteca de creasta, fie sa ne strecuram pe curba de nivel prin padure, pina in curmatura Zanoagei.

In prima alternativa, dupa ce am atins palierul potecii la 1 760 m, coborim spre vest pe o panta golasa, timp de 15 minute, pina in curmatura Zanoagei (l 698 m). Ca indicatie generala mentinem la coborire mijlocul plaiului vestic, deoarece poteca se mai pierde pe unele portiuni.

In cea de a doua alternativa, intram in padure, nu departe de stine, in directia vest - nord-vest, pe o poteca foarte buna, care incepe un traverseu prelung. Ne mentinem pe curba de nivel, intersectind un vilcel de obirsie al Piriului Satului, de la care padurea lasa loc treptat jnepenisului. Urcam lesne printre tufe pina in curmatura plata a Zanoagei, unde ajungem dupa mai bine de 30 minute de la plecarea in traseu. A doua varianta este mai economica in timp, dar ne lipseste de posibilitatea privirii de la inaltime a traseului peste curmatura Rodeanu si muntele Valeanu.

Incepind din curmatura Zanoagei, poteca patrunde printr-o poiana prelunga din nou sub acoperisul padurii. La aproape 8 minute de urcus foarte lent, poteca se abate pe versantul sudic al Crestei Cocosului, tot prin padure, lasind o ramificatie sa coboare la dreapta in valea Malaii. Dupa o scurta coborire pe fata sudica cotim putin la dreapta, paralel cu culmea est-vest a muntelui si continuam parcurgerea prin luminisuri si pilcuri de padure, unde intilnim un enorm brad rasturnat de-a curmezisul potecii (ramificatia potecii la traseul nr. 19), iar de aici patrundem in poiana mare a curmaturii Rodeanului (cea 1 650 m). Poteca revine pe mijlocul culmii, traversand toate onduleurile curmaturii pe o intindere de aproape 1 km. In stinga (sud) se afla, ceva mai jos de noi, stinele curmaturii Rodeanu; spre capatul vestic al curmaturii depasim o baliza, chiar la marginea padurii. Incepind de aici poteca ciobaneasca face un mare ocol pe versantul sudic al imensei cupole Valeanu. Pentru inceput traversam izvoare (jos sint alte stine), apoi urcam piezis spre muchia sudica, pina in apropiere de virf, la ramificatia cu cota 1 795 m. Virful se afla la nord-nord-vest si masoara 1 840 m, avind ca reper o mare baliza cu foisor. Timpul de mers pina aici: cca 2 ore.

Spre sud remarcam prezenta a doua culmi plate si oblic trasate fata de directia est-vest, care isi are fiecare poteca ei: la vest muchia Bircaciului (cu stina mare), iar la est muchia Valeanu-Clabucet (cu stina Valeanu). Din acest munte se mai desprinde si plaiul Mic, important prin faptul ca face cumpana bazinelor Hurezului (Romanilor) si Bistricioarei.

In sens invers, mai ales pe ceata, vom avea grija sa nu ne abatem din importanta ramificatie a potecilor, spre dreapta (SE), directie care ne departeaza de culmea principala. Continuam traseul spre vest. Dupa ce depasim locul de rascruce a potecilor cotim la dreapta, "taind' pe curba de nivel vf. Valeanu, pina in saua plata a Cocorii (l 840 m). Abatindu-ne spre nord, observam pe piciorul nordic al muntelui Valeanu un grup de stine spre care se desprinde si o poteca. Traseul nr. 9 se mentine pe curba de nivel, taind fata sudica a golasului vf. Cocora (1895 m); pentru ca sa razbatem in saua urmatoare, mai scunda (l 835 m), urcam pe mijlocul culmii fara poteca. Din acest punct al traseului si pina la curmatura Piatra Rosie putem inainta fie pe culme (fara poteca), mai interesanta pentru doritorii de privelisti, fie pe poteca ciobaneasca de pe versantul sudic, trasata cam la acelasi nivel pe sub virfuri. Culmea este ondulata usor si nu prezinta greutati de orientare sau de efort, diferentele de nivel intre varfuri si sei fiind de aproximativ 20-30 m.

Trecem, deci, pe la inaltime, prin dreptul muchiilor sudice Bradulet, Afumata si Piscu-Lung, toate cu stine la nivelul superior al padurii. Cea mai insemnata, mai mare, este stana din Piscu-Lung (l 700 m), care poate oferi adapost la grupuri de 4-6 persoane in caz de vreme rea. O scurta privitre spre nord ne arata picioare scurte si mult mai inclinate, sfirsind intr-un bazin larg, adinc, denumit de localnici in general Groapa Malaii. Din vf. Piscu-Lung coborim in curmatura larga "La Piatra Rosie' (l 890 m). Pina aici am facut aproximativ 1½ ora de la muntele Valeanu, deci in total cu popasuri si orientare in jurul a 4 ore de la stinele Smeuratul. Ne aflam la poalele muntelui Ursu (2 124 m), care se ridica mult peste semenii sai spre nord-vest. Dar pina acolo ne desparte virful rotund al "capului' Pietrei Rosii, peste care va trece poteca traseului nostru, inainte de a parasi curmatura La Piatra Rosie, vom zabovi citeva clipe pentru ca sa identificam numeroasele poteci si "drumuri de caruta', incrucisate pe adincitura in care ne aflam. Cel mai important "drum' soseste de la sud-vest si, dupa ce traverseaza curmatura, coboara pe versantul nordic spre stina Grosetu si Groapa Malaii. O poteca bine conturata urca spre vest, in directia vf. Ursu. Poteca insotitoare a traseului nr. 9 pe curba de nivel lasata de noi linga Cocora apare si ea din stinga, dupa ce lasa o varianta vizibila spre stina Piscu-Lung. Dupa micul popas, necesar pentru orientare, reluam marsul de apropiere spre cantonul Piatra Rosie, mai intii ocolind pe la sud capul Pietrei Rosii. Coborim deci spre sud-vest, pe poteca in arc de cerc, oarecum pe curba de nivel, pina intilnim o zona cu multe izvoare, apoi ceva mai incolo o ripa adinca prin care curge izvorul Ponoru, pe care il traversam. Dupa 20 minute din curmatura iesim pe muchia dirijata nord-sud a Pietrei Rosii, o coama, plata, inalta, care leaga vf. Ursu (nord) cu vf. Romanu (sud). De aici inainte folosim la coborire acelasi itinerar ca la traseele nr. 3, 10 si 21. O data ce atingem muchia vom fi atenti sa inaintam exact spre sud, pe drumul de caruta de pe culme, evitind sumedenia de poteci care coboara de o parte sau de alta a muntelui.

Traseul are in continuare un aspect uniform, in usor coboris, fara schimbari de directie. Dupa aproape 4 km, deci cca 1 ora de mers, ajungem intr-o mica sa (l 710 m), de la care muntele se mai ridica o ultima data la 1789 m, prin vf. Romanu (sud), pentru ca apoi sa coboare, treptat, pina in depresiunea Hurezu. Inainte de urcusul la vf. Romanu (baliza), remarcam, privind in stinga (est), cladirea cantonului pastoral Piatra Rosie, situata in apropierea padurii, chiar pe muchia estica.

Pina acolo coboram cam 10 minute de-a lungul pantelor ierboase ale golului de munte. Sosim astfel la cantonul pastoral, singurul adapost mai bun, la ora actuala, in muntii Capatinii, amplasat in zona centrala, la altitudinea de 1625 m. De aici putem reveni pe culmea principala folosind acelasi drum, in urcus, sau coborand la poalele muntilor pina la Vaideeni, ori Ursani, pe unul din traseele nr. 21, 22 sau la manastirea Hurezu, pe traseul nr. 20.

Fig11

10. CANTONUL PIATRA ROSIE - MUNTELE URSU - CURMATURA FUNIGELUL - VIRFUL NEDEIA - CURMATURA OLTETULUI

Timp de mers: 7 9 ore. Traseul nu este recomandabil iarna decit pe portiunea: cantonul Piatra Rosie - vf. Ursu - vf. Capatina. Trasee de legatura: 1,2, 3, 6, 9, 20, 21, 22.

Acest frumos traseu se recomanda sa fie parcurs in continuarea traseelor 8 si 9. Pe anumite portiuni, el este descris, in sens invers, si la traseele 2 si 3. Caracteristica generala a itinerarului este ca atinge cele mai mari inaltimi ale muntilor Capatinii, de unde se dezvaluie unele din cele mai interesante privelisti; la capatul sau traseul se leaga, prin curmatura Oltetului, cu traseul de creasta al muntilor Paring.

Pornind de la cantonul pastoral Piatra Rosie (l 625 m), urcam direct spre culmea prelunga a Pietrei Rosii. In saua mica, aflata la nord de vf. Romanu l 710 m alt.), intram pe directia nord, urcind cu asiduitate panta lunga de aproape 4 km. Intre timp remarcam, in dreapta, stina din Piatra Rosie si, mai spre nord, virful cu cota 1805 m, situat chiar pe traseu, dincolo de care se ramifica o poteca spre stina Dirjala (vest). Dupa mai bine de 1 ora de urcus se desprinde spre dreapta o alta poteca importanta (l 800 m), mentinind curba de nivel spre stina Piscu-Lung. Ceva mai sus, spre nord, o noua ramificatie se desprinde spre est, trecind pe la izvoarele Ponorului, spre curmatura "La Piatra Rosie' (traseul nr. 9).

Cam din acelasi loc se formeaza si poteca ciobaneasca spre muntele Capatina, care, pentru turisti, se mentine mult sub nivelul crestei, pe versantele sudice. Daca dorim sa urcam pe vf. Ursu, trebuie sa continuam urcusul fara poteca, tot spre nord, pe pantele ierboase. Mai intii ajungem pe un platou cu doua mameloane (l 910 m) numite capul Pietrei Rosii, dincolo de care se formeaza o sa lata, aflata chiar la poalele vf. Ursu. In dreapta putem privi prima caldare periglaciaira din calea noastra, adincita la izvoarele piriului Cirpanoasa. Ne continuam ascensiunea pe fata sudica, presarata cu bolovanis, pina sus pe culmea vf. Ursu, in preajma stincilor si a balizei (2 124 m). De aici se deschide o larga priveliste spre nord, cuprinzind detalii ale reliefului din muntele Tirnovul si muntii de dincolo de Latorita, pina spre muntii Cibinului si Lotrului, ba chiar pina spre departatii munti ai Fagarasului.

Din virf se formeaza spre nord un picior plat, dar foarte inclinat, pe care coboara traseul nr. 21, pe prima sa parte, fara o poteca vizibila. Imediat la vest de baliza, intre lespezi, se gasesc doua izvorase cu apa buna de baut, spre care ne vom abate, pentru reaprovizionare. Coborim lin, in continuare, pina la o sa lata, situata la altitudine mare, de la care patrundem pe platoul intins pina pe partea mai inalta a muntelui Cosana (nord, 2 039 m); acest virf are pe el ca reper un "om de piatra'. Din acest loc se poate cobori pe poteca (nord) in serpentine dese pina la atragatoarea pozitie a stinei Cosana, situata la liziera padurii. Mai departe parcurgem culmea principala spre vest, "coborind' citiva metri intr-o sa (2 027 m). Traversam un alt platou, de dimensiuni mult mai reduse. O ultima sa ne anunta ca ne aflam la inceputul urcusului final spre vf. Capatina. Ajunsi sus, depasim o prima cota (2 094 m), apoi poposim sub baliza, la cota 2 113 m (vezi si descrierea la traseul nr. 3). Panorama din acest virf cuprinde cam aceleasi detalii ca si din vf. Ursu, dar cu o mai buna perspectiva asupra zonei Corsorul-Beleoaia-Nedeia, si deci si a urmatoarei parti a traseului nr. 10. Aceasta parte a muntilor Capatinii se poate urmari cel mai bine, insa, de pe gurguiul vestic al Balotei (2 092 m), aflat la cea 200 m mai la vest. De acolo se zareste si curmatura Funicelul.

Pina in acest loc am parcurs traseul in aproximativ 2½-2¾ ore. Intrucit panta vestica a Balotei este accidentata, este recomandabil sa regasim poteca pastorala, trasata pe versantul sudic la citeva minute de coborire din culme, pina la cea 2 000 m altitudine.

Urmatoarea portiune a traseului contrasteaza, ca aspect, cu portiunea precedenta, fiind mult mai stincoasa, mai povirnita. Chiar in calea potecii, ripa prin care curge piriul Balotei traverseaza brutal de sus in jos muntele, silindu-ne sa parcurgem un coboris si un urcus mai iute. Avantajul este, insa, de partea noastra, intrucit putem sa ne reaprovizionam cu apa proaspata. De la "hoaga' Balotei vom incepe o traversare lunga, in coborire usoara, pe poteca ceva mai slab conturata, pina ce ajungem linga o strunga, taiata in piatra. Aici schimbam brusc directia spre nord-vest, privind direct in adincul seii Funicelul. Traversam, o portiune arida, cu bolovani si spalaturi, apoi terminam coborirea pe pajistea verde din curmatura Funicelul (l 820 m).

In aceasta curmatura vine, din dreapta, poteca de la stina Funicelul (traseul nr. 6). In stinga se ramifica spre sud-vest o poteca bine batuta, servind de racord spre Putu-Piscului si Vaideeni. Traseul nr. 10 urmeaza insa muchia spre vest, printre tufe de jnepeni sau zone curatate, impreuna cu traseul nr. 6.

Dupa aproape 15 minute de urcus potrivit revenim de pe latura sudica pe culme, apoi trecem pe latura nordica, in stinga se inalta vf. Funicelul (l 950 m), pe care il ocolim indeaproape. Sosim in saua vestica a acestuia, dupa ce remarcam, in dreapta, poteca traseului nr. 3 B, pe curba de nivel spre stina Groapa. In saua sus-amintita (l 925 m) lasam spre sud o alta poteca, spre Putu-Piscului si Vaideeni, ca sa urcam cu perseverenta spre vest, de aceasta data pe o poteca mult mai larga, pina in curmatura Beleoaia (2 010 m), linga o mica troita. Pe dreapta observam o ripa mare, adinca si foarte lunga, pe care o ocolim la inaltime, schimbind si directia de mers spre nord. La troita vom lasa in urma (sud) poteca traseului nr. 6 care duce spre muntii Corsorul si Polovragi.

Incepind din curmatura Beleoaiei intram pe un platou imens, usor inclinat spre nord, unde, mai ales pe ceata, nu ne este ingaduit sa pierdem poteca, in stinga se inalta cocoasele gemene ale virfului Beleoaia (2100 m), din dreptul carora poteca iese din nou pe culme in saua Nedeii (2 074 m). Chiar in fata noastra, spre nord, se ridica culmea usor bombata a vf. Nedeia. cel mai inalt din muntii Capatinii. Pentru ca de la baliza se deschide o perspectiva foarte instructiva, vom parasi poteca pastorala, care din sa ocoleste virful la vest si vom urca 15 minute pina pe virf (2 130 m). Timpul scurs de la plecare si pina aici este de aproape 5 ore. Ceea ce vedem nou de aici, fata de panorama din virfurile Ursu si Capatina-Balota, este privelistea spre Negovanu si curmatura Oltetului, precum si primele inaltimi ale Parangului (Micaia). La est ne incinta privirea o ampla si, mai ales, adinca perspectiva asupra vaii Repedea si a celor doi munti marginasi: Tirnovul (stinga) si Ursu-Capatina (dreapta).

Din virful Nedeii se desprinde pe muchia nord-estica traseul principal nr. 3, pina la stina Groapa. Din vf. Nedeia revenim spre vest in poteca de culme, de unde reluam firul traseului spre curmatura Oltetului.

incepem o lunga traversare, care ocoleste coltii Nedeii si virful Negovanu (2 064 m). Ajungem astfel in saua Negovanului (l 975 m), unde atingem din nou culmea. Dinspre nord se leaga de aici si ,,poteca Tirnovului' (traseul nr. 2). Trecem pe fata nordica, revenind la vechea directie generala spre vest si mentinem cu aproximatie curba de nivel. Traversam curmatura Zanoagei Turcinului, din care privim o caldare adinca partial inderbata (nord).

Incepind din acest loc, culmea principala este usor de parcurs, poteca mentinindu-se fara sinuozitati accentuate la altitudine in jur de 1 900 m; trecem mai intii pe fata sudica a muntelui Turcinul-Negovanului (l 963 m), pina in curmatura Turcinul Mic (l 830 m), avind ca reper o troita, apoi traversam pe fata nordica a muntelui Boul; firul potecii incepe sa coboare lent, atingind dupa oca 15 minute de la troita Culmea lui Maxim, o ramificatie nordica a muntelui Boul. Altitudinea descreste sub 1 800 m; incepind de pe Culmea lui Maxim vom avea ca tovaras de drum liziera padurii. Coborim pe fata nordica, in lungul sau, spre vest, deasupra nivelului padurii, pina in afunda si rotunjita curmatura a Oltetului (l 640 m), la capatul traseului si al crestei principale a Capatinii.

Din vf. Nedeia si pina aici am mers aproximativ 2-2½ ore. In total de la plecare s-au scurs 7-9 ore.

Ca sa ne adapostim pentru noapte, fie ca instalam un bivuac pe sa, fie ca vom cobori citeva minute la stinga, pina la stina Curmatura Oltetului, ca si in cazul traseelor nr. 1 sau 2; turistii pot alege si continuarea traseului de creasta spre vest (muntii Paringului), urcind pe o poteca buna muntele Pristos, apoi marele munte Micaia (2 179 m), urmarind in continuare o succesiune de sei si virfuri pina sub vf. Papusa, locul de ramificatie al traseelor spre cabana Rinca si spre Urdele - Obirsia Lotrului.

TRASEE IN SECTORUL ESTIC

Fig12

11. BREZOI - VALEA SATULUI - VIRFUL NARATU - BREZOI

Timp de mers: 5-6 ore dus, 4-5 ore intors. Traseul este inaccesibil iarna.

Mica cetate de stinci a Naratului pare ca face "opinie' separata de restul muntilor Capatinii. Din punct de vedere geologic, Naratu-Foarfeca continua cu aceleasi caracteristici si dincolo de Olt, in muntii cozia. Din pacate acest munte frumos, prezentind multe creste alpine, pereti, ripe si hornuri, este greu accesibil, sau chiar neindicat in multe locuri turistilor incepatori si de pregatire medie. Cuprins intre Lotru la nord, Valea lui Stan la vest, zona paduroasa Cindoaia, Lotrisorul-Cirligea la sud si Olt la est acest munte permite accesul in citeva puncte, din care cel pe Valea Satului este cel mai scurt si destul de accesibil. In rest, cu exceptia unei escalade pe versantul sudic si o traversare a crestei estice, traseele eventuale nu sint de loc usoare si nu fac obiectul lucrarii de fata.

Ca o concluzie se desprinde faptul ca traseul 11, ca si accesul sudic din traseul nr. 13 (curmatura Naratului) sint recomandate numai turistilor bine pregatiti si cu elementare cunostinte de alpinism. Un obstacol in plus il constituie vegetatia foarte bogata, uneori luxurianta, si prezenta viperelor, din care cauza recomandam multa atentie.

Urcusul incepe din Brezoi (335 m), de linga podul peste Piriul Satului. Intram pe ulita de linga biserica pentru ca dupa 15 minute sa iesim la marginea satului, pe un platou. In drum spre sud, piriul isi sapa o vale adincita, care continua in munte printr-un defileu strimt. La intrarea in strimtoare traversam apa pe malul sting, apoi urcam pe poteca de-a lungul apei. Ceva mai sus traversam o limba de grohotis, o avalansa de pietre, prabusita de pe pantele vestice. De aici vom strabate locuri si mai strimte, traversind des apa de pe un mal pe celalalt. Urmeaza, in cale, chei stincoase, prin care piriul se strecoara formind mici cascade. La cea 1¼ ora de urcus sosim in dreptul unei confluente (590 m). In stinga se adinceste o vale secundara la fel de strimta. Continuam sa urcam pe Valea Satului spre sud. Dupa cca 100 m, valea se strimteaza intre maluri inclinate; revenim pe stinga apei, pina in dreptul unui punct de prelucrare a lemnelor.

De la stivele de lemne, urcusul continua pe malul drept, pina aproape de piriul Viltureasa (vest). Cu drept cuvint strimtoarea muntilor este apasatoare. Tot mai des apar din desisurile de fag stinci cu forme ciudate, amplificind atmosfera de salbaticie, care nu este insa lipsita de frumusete. Trecem dincolo de piriul Vilturesei, ocolim timp de citeva minute botul muntelui care margineste la sud acest piriu (muchia Vilturesei) si dupa aproape 2 ore de la plecare in traseu ne aflam la o ramificatie vizibila (660 m). O poteca urmareste mai departe valea Piriului Satului[2], iar poteca traseului nostru urca brusc spre vest printre tufe de aluni si fagi pitici, ajungind dupa citeva serpentine pe muchia ingusta a piciorului Vilturesei. De aici de sus vom admira panorama interesanta a vaii pe care am urcat. Chiar in raristea in care ne aflam vom identifica bordeiul unei stine vechi (720 m). Incepind de la stina, poteca, deocamdata clara, urca pieptis pe muchie. Dupa 45 minute de urcus "greu' ajungem in dreptul unui fag uscat, linga care poteca incepe sa se piarda, iar muntele sa se inalte impetuos, cu pereti stincosi (980 m). In continuare ne asteapta un traseu alpin, care, in linii generale, consta din catarari pe stinca si urcusuri pe pante inclinate pina sus pe virful Vilturesei.

De la pomul amintit se formeaza catre stinga un horn pe care urcam la o platforma inclinata si nu prea neteda. Urmeaza un alt prag, apoi o zona inclinata, cu fagi, o succesiune de praguri, hornuri, despartite de mici platforme. Trebuie mentinuta directia urcusului cit mai pe mijlocul muchiei, ca sa putem ajunge pe crestetul vf. Viltureasa (cea 1 350 m). Timpul de mers pina aici este de aproape 3½ ore.

Din virf, directia de mers se schimba catre sud, de-a lungul unei creste accidentate, insa accesibile, pe care se strecoara un hatas. Traversam o sa, apoi printre pilcuri de fagi sau prin padure, pe linga stinci sau prin poienite, urcam panta finala pina pe acoperisul de piatra al vf. Naratu. Ne gasim la capatul a 4½-5 ore de urcus continuu[3]. Panorama foarte cuprinzatoare din acest virf ne va incinta. Atit dincolo de Olt, spre Cozia, adincurile Vaii Oltului, dar mai ales culmea Capatinii si Buila ne vor ramane intiparite ca peisaje foarte frumoase. Din padurea care covirseste muntele, lasind prea putine poiene, razbate forta de piatra a Naratului, stinci rosiatice, punctind linia crestelor. Dintre virfurile acestea, rare ascund intre ele mici sei, unele mai primitoare, altele ferite cu multa dibacie, se despica spre adincuri ripe intretaiate de saritori, care-si desarta prinosul de pietrarie in poala padurilor intunecoase. Briie de piatra inconjura aceasta cetate si, daca nu ai fi sigur ca ai reusit s-o patrunzi pe undeva, te-ai crede izolat fara scapare pe o insula prapastioasa in marea furtunilor

Din vf. Naratu se poate continua traseul pe o portiune cu caracter alpin, foarte dificila (acoperisul Naratului), in directia sud, coborind apoi peretii sudici pina in afunda curmatura a Naratului (l 195 m), unde ne va fi lesne sa facem legatura cu traseul nr. 13, care atinge vf. Claia cu Brazi[4].

Pentru majoritatea celor care urca pina aici, traseul de inapoiere va fi acelasi ca si la urcus (timp de mers 4-5 ore). Ca indicatie generala, turistii pot parcurge creasta Naratu-Foarfeca, de asemenea un traseu dificil, cu o coborire la fel de greu accesibila pina in Valea Oltului.

Fig13

12. OLANESTI-BAI - VALEA OLANESTI - MUNTELE STOGU - CANTONUL CHEIA

Timp de mers: 6-7 ore.; Traseul este greu accesibil iarna. Trasee de legatura: 16, 17.

Statiunea de odihna si de tratament Olanesti-Bai (450 m), cunoscuta pentru frumusetea sa, precum si pentru conditiile excelente de tratament, este punctul de plecare intr-un traseu de acces spre muntii Stogu si Coada Builei.

In afara de acest itinerar mai lung, din statiune se mai pot injgheba citeva rute turistice de mica intindere spre Comanca, Gropile, Suta - manastirea Frasinet, valea Cheia - manastirea Iezer etc. In cele ce urmeaza vom prezenta cel mai interesant dintre itinerarele turistice cu plecare din Olanesti-Bai. Itinerarul nostru se desfasoara cale lunga pe valea riului Olanesti, pe care a fost construita o sosea forestiera. Din loc in loc intilnim pe parcurs cabane ale I.F.-ului, mici magazine alimentare, asezari temporare (de vara) etc.

Pornind din centrul statiunii spre munte, vom atinge dupa cca 1 ora de mers cabana I.F. Comanca, la gura vaii respective. Lasam in dreapta o ramificatie a soselei si continuam traseul in lungul vaii Olanesti. Mai departe, la 1½ ora de mers, valea se bifurca, ca de altfel si soseaua: la stinga se afla piriul Olanesti, in schimb la dreapta ramificatia soselei intra in valea Rarita.

Patrundem, deci, pe valea din stinga, intilnind in curind cabana I.F. Fintinele, in dreptul muntelui cu aceiasi nume. Mai in amonte cu 4 km, o noua cabana ne apare in cale: I.F. Minzu, la confluenta piriului Olanesti cu piriul Minzu. Timp de mers: 3 ore. Inspre apus se ridica pantele prelungi ale muntelui Piatra Taiata, impadurit si valurit. De la I.F. Minzu valea Olanesti este tot mai ingusta, strinsa intre muntii Prislopul si Sterpul la vest si plaiul Icoanei la est. Ne apropiem de capatul soselei, in viitor se prevede ca soseaua forestiera sa "urce' pina la gura izvorului Folea. Din capatul soselei continuam drumul pe o poteca buna, care traverseaza de pe un mal pe celalalt, cautind locuri mai netede. Dupa 1½-1¾ ora de mers de la I.F. Minzu ajungem la o noua confluenta, la care vom patrunde, dupa o scurta orientare, pe valea Folea (stinga). In citeva minute de urcus, pe linga piriu, sosim linga un mic lac de baraj folosit tot pentru transportul lemnelor. Pe mal si-a facut loc o mica pepiniera, care ne serveste ca punct de orientare. Traversam piriul Folea pe la marginea de jos a lacului (750 m alt.), ca sa urcam pe versantul apusean prin padure; urmarim o buna poteca, care domol ne scoate, dupa un ocolis pe la sud a impunatoarei "pietre a Stogului' (l 494 m), intr-o mica sa (cea 885 m). Timp total de mers: aproximativ 5 ore. Chiar aici, pe culmea muntelui, intersectam o poteca ciobaneasca ce urca pe directia SE-NV de la Olanesti-Bai, la Tirsa si pina pe muntele Caprareata. Vom ajunge pe curba de nivel spre S-SV, pina la saua Stogsoarele (875 m), aflata la mica distanta de punctul in care am iesit in poteca mare.

La baza celor doua "Clai ale Stogsoarelor' se adinceste spre vest valea foarte interesanta a Cheii. Poteca traseului nostru se lasa pe un horn prin padure, in directia vest. Dupa cea 10 minute de coborire iute poposim pe valea Cheii, linga o pepiniera bine intretinuta.

In imediata apropiere se afla o baliza. Traversam, fara punte, piriul Cheia in dreptul balizei, cautind locuri mai accesibile, iar pe malul celalalt pornim la stinga in aval pe o potecuta, care, dupa aproximativ 200 m, ne aduce la cantonul silvic Valea Cheii (830 m). Am parcurs astfel un traseu combinat, sosea si poteca in 6-7 ore. Cantonul silvic Valea Cheii se afla in apropiere de varsarea piriului Comarnice (SV) in piriul Cheia si la intrarea acestuia in impresionantul canion al Cheii, in aceste locuri, la sud-vest, se ridica caciula imensa, verticala, botezata de localnici Claia Strimba, ultima zvicnire de forta a masivului calcaros Buila-Vinturarita. Spre sud-est se insira peretii brazdati ai Stogsoarelor, care rapesc orice posibilitate drumetilor sa iasa prin chei spre depresiunea olteana. In partea inferioara a acestor pereti se afla o pestera despre care localnicii povestesc foarte multe lucruri interesante, despre haiduci si comori. Ca sa scape din stramtoarea muntelui, apei nu-i ramine decit sa strabata un masiv de piatra, o uriasa cheie (pe verticala), in care se pulverizeaza, iar apoi se regaseste in suvite si in bulboane. Abia la 1 km mai jos, peretii se departeaza si dispar lasind loc pantelor mai accesibile; piriul isi continua insa zbuciumul prin strimtori ceva mai primitoare. Zona stincoasa a cheilor este o adevarata oaza a caprelor negre, a florilor-de-colti, si un teren virgin pentru alpinisti.

Dupa cum am semnalat mai sus, din Olanesti-Bai se poate veni si pe coama prelunga, paralela cu riul Olanesti, trecind peste virfurile Prislopelul, Piatra Taiata, Gurguiata. Timpul de mers este ceva mai lung (cu o ora in plus), din cauza problemelor de orientare mai complicate. Traseul incepe din statiune si urca prin catunele Tirsa si Gurguiata, apoi peste Pietrele lui Bot, muntii Fintinele, Alionte, Piatra Taiata, Genunchiul Calului, Prislopel, Prislop, pina sub vf. Stogul (imensa piramida de calcar) in curmatura cu cota 885 m, unde intilneste traseul nr. 12. De la cantonul Cheia putem parasi valea Cheii, fie in directia muntelui Comarnice (traseul nr. 16), fie in directia muntelui Caprareata (traseul nr. 17).

Fig14

13.  VALEA LUI STAN - VIRFUL LUI STAN - CLAIA CU BRAZI - PLAIUL PRIBOIENI - CACIULATA

Timp de mers: 12½-14 ore (cifre orientative). Traseul este accesibil numai vara, pentru turistii bine pregatiti. Trasee de legatura: 8, 17.

Traseul nr. 13 face de fapt legatura intre creasta principala a culmii Capatinii, versantul sudic al Naratului si Caciulata-Calimanesti, intregind simetria schemei de poteci turistice din extremul estic al acestor muinti. Atragem atentia turistilor asupra greutatilor de orientare in padure, datorate unor poteci slab conturate, pe alocuri inexistente, a unor regiuni inconjuratoare greu accesibile. Mai ales regiunile accidentate vecine impun eliminarea pe cit posibil a ratacirilor, sau abaterilor de la traseu. Pentru siguranta, in ceea ce priveste eventuala prelungire a timpului de mers peste limita orelor de lumina in plina vara, vom fi echipati cu materiale pentru camping (cort, saci de dormit).

Accesul la Virful lui Stan (l 491 m), din Valea lui Stan, decurge ca si la parcurgerea traseului nr. 8. Ajunsi in virf vom face o observatie amanuntita cu harta si busola asupra desfasurarii generale a traseului peste curmatura afunda de la izvoarele Piriului lui Stan, Claia cu Brazi, Naratu. Din virf coborim pe acelasi traseu nr. 8, prin padure, cam 7 minute, pina in saua "La Suhaioa' (l 403 m), de unde traseul nr. 13 se desprinde la stinga, ca sa intre pe poteca lata care inconjura pe pantele sudice Virful lui Stan (vezi si traseul nr. 17). Coborirea domoala pe coasta ne aduce dupa 7 minute de mers de la ramificatie la cea 1360 m altitudine, linga un vilcel. Dincolo de el, la mica distanta, se afla punctul de desprindere al potecii traseului nr. 13 de poteca mare, care coboara spre nord in Valea lui Stan. In punctul de ramificatie se afla ca "reper' un copac rasturnat (l 345 m alt.). Daca din greseala am pierdut din vedere ramificatia si mergem mai departe pe poteca principala, la numai 5 minute de mers remarcam la stinga o coliba veche. Prezenta acesteia ne va indica depasirea punctului de ramificatie si ne vom reintoarce pina la reperul semnalat.

Poteca secundara, a traseului nr. 13, coboara pe o panta repede, pe o brina scurta, iesind pe muchia de legatura Virful lui Stan - Claia cu Brazi (S-SE). Dupa cca 15 minute de coboare iute atingem punctul inferior al unei sei inguste (l 160 m). Din acest loc ocolim virful urmator pe la vest, apoi traversam culmea si depasim o ,,caciula" impadurita (l 308 m). Urmeaza o traversare mai indelungata pe parcursul careia o potecuta se desprinde pe nesimtite la stinga (de evitat), apoi revenim pe culme. Poteca se pierde pe citeva zeci de metri (chiar pe aceasta portiune). Prima problema de orientare e sa intram corect pe directia sudica, in lungul muchiei principale a crestei de legatura. Muchia pe care coborim este ingusta si aproape fara ramificatii importante. Dupa o ora de mers de la ramificatia de pe Muntele lui Stan sosim intr-o mica sa (l 275 m), dupa care altitudinea creste din nou pentru putina vreme, apoi scade pina ia locul numit "La mocirla' (l 150 m). Daca observam atent, din muchie se formeaza o noua ramificatie. Intre culmile ramificate remarcam ca reper o baltoaca de la care incepe o vilcea. Traseul corect urmareste muchia din stinga (E-SE). Un nou reper chiar in dreptul mocirlei - un tarc pentru oi - ne indica cu certitudine ca ne aflam pe itinerarul cel bun. Poteca de creasta, un hatas greu de urmarit, ne serveste doar, in parte, ca fir calauzitor. Muchiile, in general marcate cu banda rosie (semn forestier), delimiteaza diversele parcele de pe cuprinsul ocolului silvic. De remarcat este faptul ca aceste semne rosii sint trasate, mai des, pe muchiile despartitoare de bazine hidrografice mai importante. Coborim prelung, intr-o sa ingusta atingem cota 1000 m, de la care reincepem urcusul pina intr-un virf stincos (l 090 m) cu rariste in stinga, de unde, in sfirsit, putem privi spre peretii interesanti ai Naratului. Este prima "fereastra' cu priveliste de la saua "La Suhaioasa'. Ne strecuram printr-o mica strunga dincolo de virf (abrupt in stinga), pentru ca sa revenim pe muchia coboritoare intr-o sa. Aici vom avea a doua priveliste frumoasa. Traseul ataca acum poalele muntelui Claia cu Brazi. Ne angajam pe un versant mai dur (vest). Pe muchie apare alt semn rosu, reprezentind litera H, care ne va servi de aici inainte cale lunga pentru orientare pina in curmatura Naratului. La inceputul Claii poteca mica urca direct in sus, apoi, fara poteca, ne indepartam usor spre dreapta, tot in urcus, ca sa regasim muchia si H-urile. Dupa cea 3-3½ ore de mers de la saua "La Suhaioasa' sosim la baza hornului stincos de la virful secundar al Claii cu Brazi. In stinga si in dreapta stincile razbat prin padure, semnalind cu prezenta lor apropierea zonei accidentate a Naratului. Dupa urcarea hornului, ne aflam pe o muchie ingusta (l 330 m), de unde in sfirsit vom avea din nou prilejul sa privim altceva in afara de padure (privelistea spre virful principal Claia cu Brazi si Dosul Pamintului, un munte cu abrupturi pe versantii nordici si vestici). In stinga (nord) se ridica creasta ascutita, inundata de vegetatie pitica, din care rasar noi zone stincoase. Toata latura nordica a crestei, care se fringe imediat pe directia est-vest, este brazdata de abrupturi terminate in desisuri greu de patruns.

De pe culmea ingusta inaintam pe firul potecii inecat in vegetatie citeva zeci de metri spre nord, pe fata sudica; ne straduim sa recistigam nivelul crestei, la poalele virfului principal Claia cu Brazi. Urmeaza o creasta cu numeroase obstacole, in lungul careia urcam cam vreo 15 minute pina linga virful Claia cu Brazi (l 405 m). Ne orientam cu atentie, deoarece la aceasta cota se afla una din "cheile' traseului. Incepind de aici turistii bine pregatiti vor proba din plin calitatile dobindite de trasee mai complicate din punct de vedere al orientarii, dar si al numeroaselor obstacole. Timipul de mers este de 6½-7¼ ore, socotit de la plecarea din valea Lotrului.

Inainte de a descrie sumar drumul spre Caciulata, vom da citeva indicatii celor care doresc sa atace Naratu pe la sud. Din micul platou al Claii cu Brazi (lipsit de vizibilitate) apucam o muchie priporoasa, prin padurea deasa, fara poteca; urmarim in continuare pe arbori litera H rosu. Dupa o coborire prelunga (15-20 minute) poposim in curmatura sudica a Naratului (l 195 m). In raristea ei ne aflam in imediata apropiere a peretilor greu accesibili ai vestitului munte. Stincile, padurea, vegetatia luxurianta, reptilele, in general, salbaticia locurilor atrag aici numai pe turistii si alpinistii temerari. Fie ca atacam la dreapta pe o brina care se strecoara pe la baza stincilor intr-o zona alpina cu grohotisuri si vilcele greu accesibile, care conduc la o strunga foarte frumoasa, de unde fiecare isi alege traseul alpin cum considera mai bine, fie ca atacam prin stinga, spre unul din hornurile cu saritori, care se insira pe abruptul vestic, ajungem astfel cu mare greutate pe creasta.

Odata ajunsi sus (cca 1 300 m) vom avea in continuare "de furca' cu creasta sinuoasa si aspra pina la vf. Naratu (l 510 m). La capatul unei traversari grele, dar extrem de interesante, atingem cel mai inalt virf al acestei "cetati alpine', unde ne bucuram de o priveliste foarte frumoasa, inedita, atit asupra muntilor Capatinii, cit si asupra vaii Oltului si muntilor Coziei. Daca dorim sa coborim in Brezoi, urmam creasta nordica pe muntele Viltureasa (traseul nr. 11).

Din vf. Claia cu Brazi creasta de legatura cu muntele Dosul Pamantului se desprinde spre sud-est (atentie !)

In prima parte a coboririi traversam prin desis o muchie iute presarata cu stinci. Apoi coborirea devine mai lesnicioasa si prelunga pina in dreptul Poienii din Jilisti (l 040 m). In dreapta, mai jos de creasta, se afla, intr-o poiana cu urzici bordeiul stinei cu acelasi nume. Lipsa unei poteci bune si mai ales continue ne determina sa facem foarte des halte pentru orientare. Reperele pentru orientare sint foarte rare din cauza padurii nesfirsite. In preajma cusmei deosebite ca infatisare a vf. Dosul Pamintului (l 206 m), acolo unde stincile ferastruiesc desisul, putem privi cite ceva din panorama Naratului. Timp total de mers: 8¼-9 ore. Din dreptul Poienii din Jilisti, care ramine pe pantele vestice, coborim muchia ingusta vreo 4 minute, pina la o intersectie de poteci. In acest loc poteca de la stina Jilisti trece peste muchie de la dreapta la stinga si se afunda inspre izvoarele piriului Lotrisorul-Cirligea, pentru ca apoi sa urce printre stinci linga vf. Naratu la stina Tirsa.

De la acest triunghi de poteci coborim pe muchie spre sud, folosind o poteca buna, marcata si cu litera H. Ajungem in punctul cel mai de jos al crestei impadurite (l 040 m), de unde poteca foarte vizibila ataca pantele muntelui Dosul Pamintului, unul din cei mai interesanti si salbatici din cuprinsul Capatinii. Intram in diagonala la stinga pe sub stinci si razbatem dupa un urcus scurt intr-o strunga foarte frumoasa, situata pe o muchie neasteptat de alpina. O lespede mare se pravale spre sud, pina spre fundul Raritei, tocindu-se in coltarii ciudati peste covorul fara sfirsit al fagetului.

Din strunga poteca ingusta, dar foarte vizibila, ne conduce la stinga pe brine ametitoare, abia taiate in stincile sure, sau roscate, traversind doua jgheaburi; ultimul este umezit de un firav izvor. In sus se afla o stinca boltita, care sta parca sa cada in vale. Dupa serpentine strinse, pe pante mari, razbatem linga izvorul intilnit mai jos, aflat acum chiar in punctul sau de formare. Daca desfrunzim micul caus, vom obtine dupa limpezire apa necesara pentru baut. Dupa o ultima serpentina ajungem in buza muntelui, linga o troita. Linga el se afla protejat de troc un izvor cu apa minerala feruginoasa, putin sulfuroasa, de unde putem sa gustam. Poteca buna, care ne-a calauzit pina aici, se indreapta spre sud spre, vf. Canelui, Gropile, Comanca si Olanesti-Bai, in timp ce firul traseului nr. 13 urmareste nemijlocit muchia muntelui spre Fruntea lui Dat, in directia est.

Fig15

De la paraclis urcam pe muchie spre nord pina la. vf. Dosul Pamintului, unde regasim muchia principala si marcajul cu H, dar nu mai regasim poteca cea buna. Un fir de poteca, abia conturat, care pe alocuri dispare, ne insoteste la est.

Deci, incepind din virful amintit, directia de mers se schimba spre est pina in platul virf Fruntea lui Dat (1 188 m). In acest sector al traseului strabatem o creasta framintata, cu abrupturi la stinga (nord). Traversam astfel 3 clai nu prea inalte si o sa relativ adinca, la altitudinea de 1 090 m, inainte de a incepe urcusul spre vf. Fruntea lui Dat. Timp de mers aproximativ 10 ore. Din culmea acestuia (padure rupta de furtuni) se desprind, radiar, o serie de picioare de munte. Vizibilitatea e foarte redusa si trebuie sa ne orientam cu harta si busola. Pornim spre est pe culmea lata, gasind la 1-2 minute de inaintare o poteca traversind muchia principala, in vecinatate culmea se desface in doua ramuri. Poteca din dreapta intra pe plaiul Frasinet si ne conduce dupa aproximativ 2 ore la manastirea Frasinet. Poteca din stinga (traseul nr. 3) se indreapta spre est, catre Caciulata. Coborim putin intr-o sa, apoi dupa inca 30 minute de mers razbatem intr-o regiune defrisata, care incepe de pe culmea muntelui pe versantul vestic. Pe linga poteca mai vizibila de acum inainte se afla, ca repere insiruite de-a Lungul ei, stive de lemne. Mentinem linia crestei, urcind cu usurinta pe virful secund al Sturului Olanestilor (l 105 m). Poteca face un larg ocol pe la sud si revine pe muchia golasa, la un culoar cu tufe de mure si fagi razleti, ceva mai jos do ramificatia coamei muntelui. Intr-adevar am lasat in stinga un nod de separare a doua creste nordice (muchia Tapului si muchia Lacul Doamnei), care trebuie neaparat evitate. Ele ne-ar conduce, ca de altfel toate ramificatiile estice si nord-estice dintre Claia cu Brazi si Sturul Olanesti, in bazinele aproape inaccesibile ale Lotrisorului-Cirligea si Putoroasei[5].

Coborarea care urmeaza este din ce in ce mai comoda, aducindu-ne intr-o rariste. De aici inainte parcurgem poteca transformata in drum de caruta pina la o bifurcatie. Timp de mers: 11- 11½ ore. Pentru a ne mentine pe traseul nr. 13 cotim la stinga cu 90° si, dupa un pilc de padure, iesim intr-o poienita cu rugi de mure; poteca regaseste muchia ramificata ceva mai sus. Coborim printr-o padure foarte intunecoasa si trecem prin dreptul obirsiei mlastinoase a izvorului Caciulatei. Drumul de caruta coboara pe plaiul Priboieni (650 m alt. la ramificatie), ajutindu-ne cu multa ingaduinta sa ne orientam spre Valea Oltului si deci spre soseaua nationala. Dupa un parcurs final mai comod razbatem peste capatul plaiului Priboienilor la gura piriului Caciulatei, cu 200 m mai la nord de Sanatoriul de Silicoza (305 m alt.). Am parcurs in 12½-14 ore (durata depinzind mult de capacitatea de orientare a conducatorului de grup), traseul nr 13, fiind recomandabil numai acelora care doresc sa-si desavirseasca cunostintele de orientare turistica in conditii grele, in viitor, o data cu realizarea unor sosele pe vaile vecine si cu amenajarea padurilor prin curatire de lastarisuri, prin refacerea potecilor, acest sector al muntilor Capatinii (zona Naratu - valea Lotrisorului), de o deosebita importanta turistica, va putea fi strabatut si de grupuri de turisti cu pregatire obisnuita.

Fig16

14. PIETRENI - POIANA VACARIEI - VIRFUL PIATRA - REFUGIUL BUILA      

Timp de mers: 4½ - 4¾ ore. Traseul nu este recomandabil iarna. Trasee de legatura: 15, 16, 18.

Pietreni (580 m), o asezare la poalele sudice ale muntilor Capatinii, poate fi socotit un punct de plecare ideal pentru ascensiunile din zona calcaroasa Buila-Vinturarita, cea mai spectaculoasa creasta din intreg masivul.

Ca sa ajungem in Pietreni parasim soseaua nationala nr. 64 R. Vilcea-Tg. Jiu in comuna Costesti, urmarind un drum local spre Bistrita si Pietreni (cea 8,5 km). Accesul spre Buila poate fi ales fie pe valea Costestilor (traseul 18, derivat pe piriul Curmaturii), fie pe valea Piriului Sec, pe la sud; aceasta varianta este luata in consideratie in cadrul traseului nr. 14.

Traseul incepe din punctul de ramificatie al soselei forestire pe valea Piriului Sec, din soseaua forestiera a vaii Costestilor. Din marginea satului intram pe acest drum spre est, strabatind ultima parte a zonei locuite. Traversam piriul pe malul drept. Valea ingusta ne conduce spre nord-est, apoi spre nord, impreuna cu soseaua, cale de 2,5 km, pina la o rampa de incarcare pentru busteni (715 m). Din acest punct parasim firul vaii si soseaua (care se termina) si ne abatem pe versantul apusean al vaii, fara insa ca sa ne departam, la inceput, prea mult de firul apei. La citeva zeci de metri de rampa lasam in stinga o ramificatie a potecii care urca spre zone mai inalte ale muntelui Cirliga. Dupa citeva minute de mers traversam un piriias afluent (740 m), care vine molcom din stinga, Urcam citeva zeci de metri pe linga el, apoi ne angajam intr-un urcus prin padure, perpendicular pe vilcelul abia parasit ca sa razbatem in directia izvoarelor principale ale Piriului Sec.

Dupa cca. 90 minute de la plecare incepem o traversare mai insemnata de pe versantul vestic pe cel estic al vaii, ca sa atingem culmea rasariteana (cota 910 m), tot impadurita. Pina acolo urcusul nu este de loc usor, pe alocuri trebuind sa ocolim numerosi copaci doboriti de furtuna. Sus, pe culme, intilnim o poteca mare de-a lungul muntelui, care urca din directia satului Barbatesti inspre Buila.

Intram la stinga, urcind in continuare pina la un paraclis al carui acoperis adaposteste un sipot (980  m). Acest izvor este o adevarata binefacere pentru drumetii aflati la poalele "muntelui alb', in general lipsit de izvoare, mai ales, la inaltimi de peste 1000 m. Din apropierea paraclisului, de unde vom razbate intr-o minunata poiana, ni se deschide pentru prima data o priveliste stralucitoare asupra muntilor spre care ne indreptam.

Urmarim mai departe poteca, in urcus usor, pina sus pe muchia libera. Zona stincoasa isi face simtita prezenta prin grohotisul "presarat' de-acum incolo, pe poteca si vecinatatile sale. Ne dirijam putin spre stinga si reintram in padure. O portiune a potecii, transformata in brina taiata in stinca, este protejata de o balustrada. Observam o noua schimbare de directie imediat dupa traversarea unui vilcel sec: poteca paraseste nivelul la care parea ca se stabilise si incepe sa urce la stinga, pe linga vilcel. Undeva mai sus, la 20-25 m diferenta de nivel, trecem din nou peste vilcel si continuam sa urcam pe serpentine, pina ce regasim muchia, in poienita de pe culme (l 115 m) ne intoarcem cu aproximativ 90° la dreapta, urmarind prin padure muchia in urcus pina sosim Intr-o poiana cu aspect salbatic, in mijlocul careia razbate din brusturi acoperisul unei stine vechi: Soprul Tolii (l 140 m), in stinga se afla un izvoras.

De la stina continuam urcusul pe mijlocul poienii, spre vest, pina intr-o curmatura mica (saua Tolii). Coborim prin padure citiva pasi, ca sa iesim intr-o alta poiana, mai mult o rariste . In mijlocul ei un fag mare sta de straja la ramificatia potecii noastre (l 175 m), in timp ce varianta din stinga nu ne intereseaza, poteca ramificata inainte si spre dreapta urca lent prin padure, incercind sa razbata spre nord-est pe fata vestica a marii culmi. In aceasta portiune a traseului traversam culmea Builei de pe versantul estic pe cel vestic. Timpul de mers de la plecare si pina in curmatura Tolii: 3 ore. Traseul continua sa urce lent, traversind piezis o muchie pe directia nord, dincolo de care firul calauzitor razbate intr-o poiana mare, numita "La Vacarie', in preajma stinei cu acelasi nume.

De linga stina vom distinge mai greu traseul potecii, insa el ramine in continuare pe acelasi plan de inaltime, chiar si dupa ce traverseaza un izvor sec (piriul Cacova). Mai jos se afla un sipot. Dincolo de vilcel incepem un urcus mai substantial pe dreapta, cind serpentinele ne scot la cca. 130 m mai sus. Toata aceasta portiune se afla la gol alpin. Chiar pe muchia importanta a muntelui Cacova, cu spinari prelungi si ramificate spre vest, poteca se desparte de traseul nr. 14. Ea continua pe curba de nivel, intrind in padure si este descrisa la traseul nr. 16. In schimb traseul nostru spre vf. Piatra urca direct spre culmea plesuva. Poteca dispare o buna bucata din urcus, asa ca ne orientam dupa marginea abruptului, care se formeaza treptat spre stinga (nord-vest).

Dupa o ora de la parasirea potecii, in care urcam o panta destul de obositoare, iesim in imediata vecinatate a vf. Piatra. In timpul urcusului, mergind pe linga abruptul interesant, care, de aici inainte "captuseste' intreg masivul calcaros, ni se releva o splendida panorama asupra intregii zone accidentate de vest a Builei-Stevioarei, Vinturaritei cu siragurile sale de grohotis. Poteca traseului nr. 16 apare ici si colo din covorul padurii, serpuind ca o linie alba de-a lungul muntelui, pina dincolo de Poiana de Piatra.

Urcusul se termina in apropiere de platoul alpin al muntelui Piatra, linga baliza (l 641 m), intr-o dolina, la sud-est, licaresc undele unui mic lac, care ne poate servi ca reper secundar pe toata intinderea plaiului presarat cu berbeci albi de piatra.

Privelistea din virf este foarte frumoasa. Dincolo de adincul vaii Costesti se inalta sirul plaiurilor sudice ale Capatinii: muntii Zanoaga si Netedu, apoi culmile inalte ale Smeuratului si Lespezilor. In apropiere, urmarim cu interes detalii asupra jumatatii nordice a acestei creste frumoase: Buila-Vinturarita. Spre sud se valuresc la nesfirsit dealurile subcarpatice, intocmai unei mari furtunoase, in care, ca niste insule izolate, stralucesc satele insirate pe vai.

Capatul traseului nr. 14 se afla in apropiere. Din virf mergem pe creasta pietroasa spre nord, in lungul marilor abrupturi; dupa aproape 5 minute ajungem la marginea unei mari rupturi de panta, care ne bareaza calea din 3 parti, in stinga, inainte si in dreapta, prapastii adinci lasa impresia ca ne-am infundat Cam la 150 m in adinc, pe fundul curmaturii Builei, distingem la marginea padurii o mica constructie din birne. Este refugiul Buila sau "Refugiul Popii'.

Ca sa coborim pina acolo, va trebui sa alegem intre doua variante, ambele dure, in genul hornurilor Malaiestilor din Bucegi, insa mai inguste ca acestea. Ciobanii le-au denumit foarte hazliu ,,hududauri'[6]. Cel mai accesibil dintre hududauri este cel vestic, purtind un nume la fel de ciudat: Bucinisul Mare. Pe aici isi scot ciobanii oile spre culme. Poteca reapare viguros abia in buza hududaului si se lasa in serpentine strinse intre peretii racorosi pina catre mijlocul hornului, unde dispare intre lespezi si grohotis marunt. Ajunsi aici coborim peste lespezile lunecoase pina ce hududaul se mai lateste, lasind loc unei pante ierboase. Dupa 6 minute de coboris vijelios ne vedem, in fine, pe muchia ingusta a curmaturii Builei (l 540 m). Ceva mai departe (vest), pe latura stinga, se afla amintitul refugiu Buila, putind oferi drumetului avantajul unui bun acoperis si al unei lavite. Capacitatea de adapostire a refugiului este de 3-4 persoane. Pina aici am parcurs in urcus de la Pietreni un traseu foarte interesant, care a durat mai bine de 4½ ore.

La citeva minute de coborire pe versantul estic, chiar din mijlocul curmaturii, vom da de stina Albu, sau curmatura Builei, de unde muntele se acopera iar cu padure pina spre poale, in apropierea acestei asezari ciobanesti se afla si un izvor cu apa. Descrierea frumoaselor locuri din preajma curmaturii (Claia Tucla, accesul la traseul nr. 16, drumul la Vinturarita) o vom putea urmari in cadrul traseului nr. 15.

Fig17

15. REFUGIUL BUILA-VIRFUL BUILA-VIRFUL VINTURARITA-REFUGIUL BUILA

Timp de mers: 4-5 ore. Traseul nu este recomandabil iarna. Trasee de legatura: 14, 16.

Dupa ce am urmarit traseul nr. 14, care are ca punct final refugiul din curmatura Builei, adinc punct de separatie distincta a acestei frumoase creste in doua parti, putem urmari traseul de creasta din zona nord-estica, spre virfurile mari si zonele stincoase. Ca si la traseul anterior, dificultatile de orientare si de efort pe anumite portiuni ale muntelui se mentin la un nivel mai mare decit la traseele obisnuite din muntii Capatinii. Recomandam, de asemenea, prudenta si atentie turistilor, mai ales in extrema de nord-est (Vinturarita), unde circulatia pastorala e mai slaba, iar posibilitatile de a intilni vipere sint mai mari.

Traseul nr. 15 incepe de la refugiul Buila (l 540 m), pe poteca din spatele sau. La inceput urcam pieptis prin poiana, apoi pe serpentine in padure (spre nord-est). Zona stincoasa reapare intercalindu-se printre brazi. Dupa 15 minute de urcus cotim la dreapta, in directia golistei, la marginea careia trecem printr-o strunga. O priveliste atragatoare se desfasoara spre sud: Claia Tuclei, vf. Piatra, peretele curmaturii Builei cu "hududaurile' sale, adincitura vaii Albu - toate ne tintuiesc multa vreme pe loc in admiratie si incintare. Frumusetile nebanuite la inceput de traseu ale Builei-Vinturarita incep sa se dezvaluie treptat.

Din strunga situata pe versantul sudic al muntelui Albu schimbam directia de mers, la stinga, cautind sa ne apropiem din nou de muchie. Muntele Albu, pe care ne aflam, isi trage denumirea de la aspectul "nins' al covoarelor de lespezi calcaroase, care-i invesminteaza pantele. Iesind pe intinderea acestui acoperis, poteca se rasfira in firicele din ce in ce mai greu de urmarit. Vizam baliza Buila si pornim in directia ei. Pe stinga, in timpul urcusului, vom indentifica un canion relativ adine, paralel cu creasta, prelungit pina sub streasina virfului. O data intrati pe linia crestei, continuam ascensiunea pe linga marginea abruptului aflat in stinga, pina la cota maxima de 1869 m. Timpul de mers din curmatura Builei si pina aici este de 1¼ ora. Spre est Buila formeaza un "platou' inclinat, terminat si el cu abrupturi mai scurte in zona de altitudine medie.

Spre nord-est muchia de calcare este din ce in ce mai accidentata, iar piscurile tot mai ascutite. In imediata vecinatate se ridica foarte semet un virf cu profil triunghiular, despartit de vf. Buila printr-o sa inalta (l 780 m). Chiar din adincitura acestei inseuari se formeaza la vest un horn strimt si aproape vertical. Urcusul spre virful cu profil triunghiular denumit Stevioara I (l 847 m) se face chiar pe muchie, de unde ni se releva cea mai frumoasa perspectiva. Imediat la nord-est se afla un virf geaman Stevioara II (l 843 m), care tine tovarasia celeilalte Stevioare; dintre ele pornesc in jos abrupturi mari. La baza peretilor, dincolo de pinzele de grohotis, se asterne un umar de munte pe care se zareste "Poiana de piatra' si poteca traseului nr. 16, Mai spre vest, intr-o poiana "decupata' in mijlocul padurii dese, se vede acoperisul unui mare saivan pentru vite.

Dar, sa ne continuam drumul de-a lungul crestei. Ne asteapta o coborire destul de iute, pina in saua nordica a Stevioarei (1 790 m), sa lata, ierboasa, de unde, dupa spusele ciobanilor, se strecoara o "lasatoare' pina la poteca traseului nr. 16. De altfel, incepind de aici, aceasta poteca poate fi observata mult mai usor prin poiana de sub vf. Vinturarita, pina ce se infunda in padurea de pe muntele Comarnice dincolo de Poiana Frumoasa. Din saua cu cota de 1790 m se ridica inaltul munte Vinturarita, cel mai interesant si mai accidentat, dar si cel mai prielnic loc pentru reptile si capre negre. Pina in virful sudic urcusul este potrivit de greu si ne tine ceva mai departe de linia abrupturilor. Intre piscul sudic, ascutit, si virfurile cu baliza se intercaleaza o strunga de la care "cade' un perete pina in adincimile de la poalele muntelui. La cca. 20 minute de urcus din sa sosim linga baliza din vf. Vinturarita (l 885 m), situata pe marginea unui abrupt mare. Direct pe verticala se desprind peretii, muchiile si hornurile care brazdeaza pieptul muntelui, terminate toate intr-un cimp larg de grohotis. Chiar de aici, putem distinge enorme blocuri "rostogolite' de sus. In total din curmatura Builei pina aici am parcurs creasta in aproximativ 2 ore. Privelistea foarte intinsa, cuprinzatoare, nu este retinuta decit spre nord-est de vf. Vinturarita II. De la indepartatul Paring, peste toata culmea ondulata a Capatinii si pina la turlele cetatilor Naratului, totul defileaza ca pentru o lectie de geografie. Putem urmari cu mare interes firul traseelor nr. 16, 17, 18, 19, pentru parcurgerea carora ne vor fi de mare folos observatiile si studiul asupra terenului. Bineinteles, toate acestea sint conditionate de o vreme buna si de o vizibilitate corespunzatoare.

Pe Vinturarita I, traseul pare inchis spre nord-est. Un perete strasnic separa virful de restul crestei, din ce in ce mai accidentata si mai inecata in jnepenis, pina dincolo de cele doua virfuri gemene ale Vinturaritei II. Dar sa ne incumetam totusi la drum, echipindu-ne pentru precautie cu pantaloni lungi si un baston (care, ce e drept, uneori ne incurca). Aceasta, desigur, pentru eventuale intilniri cu reptilele. O alta recomandare: e bine sa tinem seama ca dimineata pe racoare, in zonele umbrite, acest pericol este mult mai mic. De asemenea, toamna tirziu, surprizele sint minime, deoarece viperele intra la iernat. Se impune neaparat o supraveghere foarte atenta a locurilor prin care ne strecuram.

Din virful Vinturaritei I coborim chiar pe muchia ascutita, cam 30 m usor spre dreapta, cind muchia se desface in doua. Intram exact pe ascutisul celei din stinga, care coboara repede. Vom pastra toate regulile de coborire care se recomanda pe traseele turistice grele. Dupa vreo 15 minute de coborire poposim intr-o sa mica, ierboasa, situata intre metereze de calcar napadite de tufe cu jnepeni.

Mai departe, linia crestei, brodata de mari si incilcite tufe de jnepeni, este mai greu de urmarit. Cele doua variante posibile imbratiseaza fiecare cite un versant. Pe la sud-est, mai expusa dimineata la soare, varianta traverseaza citeva vilcele si muchii nu prea grele, insa ne scoate chiar pe culoarul din dreptul virfului. Acolo sintem nevoiti sa facem numeroase ocoluri si traversari ca sa iesim pe fetele foarte inclinate, printre "ciucurii' de jnepeni.

Cealalta varianta e mai intortocheata, mai alpina: urmarim pe alocuri un fagas de capre negre, cu mici escalade si traversari. Ceva mai incolo de jumatatea parcursului iesim pe muchie intr-o strunga si sintem nevoiti sa urmarim fie creasta (foarte dificila), fie sa iesim pe fetele sud-estice ale muntelui. Fiecare turist sau grup de turisti va alege cu grija itinerarul, dupa puteri. Poienitele, care pina sub Vinturarita II se tineau lant, dispar spre ghinionul nostru. Virful si chiar baliza sint "ingropate' sub tufele de jnepeni si doar stincile razbat ceva mai curajos deasupra. Dupa 60 minute de traversare din Vinturarita I ne aflam in afirsit si pe virful frate, la 1866 m.

Privelistea inedita spre covorul "luxuriant' al padurilor din bazinul riului Olanesti si Cheia ne uimeste. Desisuri multe, si ici si colo cite un virf stancos, care strapunge covorul verde. Creasta pe care am venit nu sfirseste nici ea aici. Coboara rapid, inecata pur si simplu in jnepenis si abrupturi, care iau sfirsit abia in valea Cheii, cu cele doua "Claii Strimbe' si peretii mari ai cheilor Cheii.

Naratul si Cirligele Olanesti, impetuoasa piramida a Stogului, ne amintesc de cetati puternice care se inaltau in mijlocul talazurilor infuriate, pe insule stincoase, risipite peste tot. Revenim din nou la imensele paduri, care privite de sus amintesc de imagini luate din avion deasupra padurilor tropicale. Coamele inalte, golase, ale crestei principale din muntii Capatinii, marginesc la orizont acest teren, pe care imaginatia ne poarta atit de lesne in departari.

Dupa un scurt popas, in pozitii de loc odihnitoare, ne reintoarcem pe acelasi traseu in vf. Vinturarita I (cca 1 ora), iar de aici, pe creasta, mai departe, pina in curmatura Builei, mai bine de 1½ ora.

Din traseul nr. 15 se pot desprinde o serie de trasee scurte catre cele mai frumoase puncte de interes turistic din creasta Builei. Un astfel de traseu scurt este descris mai jos.

Claia Tuclei (l 582 m), aflata la sud-est de refugiul Buila, poate fi escaladata pe traseu turistic dificil (alpin usor). Pentru ca sa ajungem la baza peretelui, vom cobori pe poteca spre stina (est) aproximativ 5 minute, apoi la dreapta, pe linga padure si peste grohotis, traversam inca 10 minute. In apropiere de "Claie' urcam pe o brina la baza unui vilcel sec; aici poteca ne calauzeste in serpentine pina in jugul scurt al seii, care desparte Tucla de muntele Piatra. De aici alegem fie urcusul pe stinca, fie un hatas prin spatele claii, care ne poarta pina sus pe crestet, unde ne asteapta o priveliste interesanta asupra versantului sud-estic al Builei. Timp de urcus: cca 40 minute.

De la refugiul Buila se formeaza doua poteci care fac legatura cu traseul nr. 16. Ambele poteci incep din apropierea refugiului si sfirsesc pe versantul vestic in poteca traseului nr. 15. Cel mai indicat este ca sa gasim capatul mai larg al potecii de cai, care incepe cam din mijlocul seii, intrind imediat in padure. Portiunea initiala este mai greu de observat. In jos poteca devine insa foarte clara si, dupa ce traverseaza citeva luminisuri, ne scoate in aproape 15 minute intr-o poienita cu troita. Prin poienita in care ne aflam trece marea poteca ciobaneasca, pe care se desfasoara traseul nr. 16. Chiar la intilnire, sub steiul mare de piatra, tisneste un izvor cu apa limpede si rece.

Fig18

16. PIETRENI - POIANA VACARIEI - MUNTELE PIATRA - POIANA DE PIATRA - CURMATURA COMARNICE - CANTONUL CHEIA

Timp de mers: 7-9 ore. Traseul nu este recomandabil iarna. Trasee de legatura: 12, 14, 15, 17, 18.

Ca sa putem patrunde la baza abrupturilor din vestul Builei si Vinturaritei, dar mai ales ca sa atingem zona mijlocie a interesantei vai a Cheii, vom urmari traseul nr. 16, care, ca si traseul nr. 14, incepe din Pietreni. Portiunea de urcus pina pe muntele Cacova este comuna cu cea a itinerarului nr. 14 si se desfasoara pe poteca pastorala, in zona golului, incepind din poiana Vacariei (timp de mers: 3 ore); altitudinea in punctul de ramificatie cca. 1 390 m.

In acest punct poteca ciobaneasca se angajeaza in ocolirea intregului munte Buila-Vinturarita, cam pe aceeasi curba de nivel, in cadrul limitei superioare a padurii, in timp ce traseul nr. 14 urca direct la dreapta, pe gol alpin, la vf. Piatra.

Dupa ce depasim piciorul muntelui Cacova, traversam un fir de vale si incepem urcusul lent prin padure, pe linga peretii Pietrei. Dupa mai bine de 30 minute de Ia ramificatie iesim intr-o poienita frumoasa, in mijlocul careia, linga o troita, se afla un izvor cu apa rece, la poalele unui enorm stei de piatra. Ca punct de reper ne mai serveste o troita-paraclis, monument de arta locala a bastinasilor din Barbatesti. Din spatele steiului se formeaza in sus (est) o poteca buna, care urca in serpentine la refugiul Buila in vreo 20 de minute (vezi si traseul nr. 15).

Ne pastram directia de mers, astfel incit sa mentinem in continuare poteca de-a lungul Builei. Urcam usor prin padure, apoi prin apropierea peretilor virfului Buila. Locurile devin tot mai frumoase, mai atragatoare. Pe aleea care serpuieste sub cetina brazilor inalti, plini de parfumul rasinilor, razbate lumina vie a peretilor Builei si Stevioarei, iar siraguri de pietre rostogolite se rinduiesc pe vilcele captusite cu muschi moale. Traversam un izvoras abia rasarit, apartinind bazinului vaii Curmaturii, apoi reperam o ramificatie a potecii, care coboara ademenitor la stana din preajma Poienei de sub Piatra. Ne mentinem cu strictete pe poteca principala (dreapta), urcind din ce in ce mai mult spre Poiana de Piatra (l 610 m) printr-o goliste minunata in care, spre satisfactia noastra, stincile, peretii, padurea, pajistea isi dau intilnire. Ajungem aici cam dupa 70-80 minute de mers de la ramificatia de la paraclis. Deasupra, se inalta hornurile inguste care impart in "trigoane' vf. Stevioara si chiar alba Buila, Culmea impadurita care se formeaza de aici, spre vest, desparte bazinele piraielor Curmaturii, pe care tocmai le-am depasit, de cel al Ghelalaului, al carui bazin urmeaza sa-l traversam in curind.

Localnicii cunosc in aceste abrupturi mici grote despre care, in trecut, superstitiosii povesteau ca sint pline de comori uitate cu sute de ani in urma de haiduci. La povestile iscate in preajma focului de seara la stina, batrinii mai pomenesc de "acele focuri' galbene care joaca pe ici pe colo la poala stincilor, chipurile "aratind' locul comorilor. Pornim mai departe, traversand pentru inceput in largime toata poiana, pina ce panta se inclina usor spre nord. Reintram in padure. La citeva minute traversam o vilcea strimta (obirsia piriului Ghelalaul), intretaiata de praguri si bolovanis, vilcea care incepe tocmai de sus din hornul Stevioarei. Urcam pe malul opus patrunzind in semiintunericul padurii dese. Portiunea de traseu care urmeaza este mai accidentata, datorita copacilor din preajma rasturnati peste firul potecii. O noua poienita, apoi o alta vilcea sint noile repere pe care le inregistram in continuarea traseului.

Pierdem treptat din inaltime. In aceste locuri altitudinea scade sub 1 550 m. Chiar in preajma potecii apar mai des sipote care se preling pe lespezi calcaroase; vom fi insa contrariati cind vom gasi tot mai des printre pietrele albe, stralucitoare, martori din ce in ce mai numerosi ai rocilor cristaline. Ne apropiem de limita zonei calcaroase fata de cristalin, desi in sus, spre creasta, peretii de calcar sint parca si mai impetuosi sub virfurile Vinturaritei. Un mare perete se indreapta spre traseul nostru tocmai din jugul dintre cele doua Vinturarite, prezentind enorme cocoase si colti, din hornurile carora se desprind blocuri mari, albe. 

Dupa ce terminam traversarea muchiei Ghelalaului, iesim la o vilcea cu priveliste buna spre creasta, dincolo de care un pilc de brazi inconjura Poiana Frumoasa (l 530 m). Pina aici am mers de la inceputul traseului 5 ore. De pe umarul de munte pe care ne aflam mai putem privi inca o data semetul virf Vinturarita, continuat prin custura de legatura cu surioara lui mai nordica. Insa, pe masura ce ne afundam pe fata opusa, orizontul se reduce treptat numai la largimea vaii Piscul cu Brazi, impadurita din belsug, care ascunde dincolo de ea curmatura Comarnice.

Coboram spre izvoarele piriului Piscul cu Brazi, unde cristalinul pune stapinire cu autoritate pe munte, iar pietrele calcaroase devin simple curiozitati. Abia acum parca intram in muntii Capatinii! Toata coborirea noastra pina la bogatele izvoare amintite trebuie refacuta in urcus prin padurea deasa. Toate frumusetile Vinturaritei se ascund sub zabranicul cetinei, desi ea e undeva aproape, spre dreapta.

Dupa un ultim kilometru prin padure, urcusul inceteaza si iesim pe culmea de legatura Vinturarita-Lespezi, in curmatura Comarnice (l 570 m). Timp de mers: 5½ ore. In apropiere de mijlocul seii se afla o masa cu banci. Daca padurea acopera totul spre sud, vest si nord, spre est, in schimb, prin golistea unei plantatii tinere ni se dezvaluie alte minunatii ale peisajului. Mai intii o noua "izbucnire' de piatra: Stogul si Stogsoarele, piramide de calcar, care reflecta puternic lumina peste platosa verde-inchis a padurii care le napadeste.

O vale adinca (est) ne separa de aceste stinci. Este vestita vale a Cheii, parind izolata de restul lumii. Dincolo de muntii albi, culmi paralele, scunde se insira una dupa alta pina la Naratul, alba si redutabila cetate de piatra a Capatinii.

Stogsoarele par sa se uneasca cu peretii interminabili ai "cozii Builei', dar acest mister al strapungerii Cheii il vom dezlega abia jos, la cantonul silvic Cheia. Deocamdata sa ne orientam. Curmatura este punctul de ramificare a potecii pe care am venit. O poteca de culme incepe pe muchia paduroasa spre nord-vest (poteca de legatura cu traseul nr. 18, spre creasta principala) prin Poiana Lunga (l 580 m), cantonul Grosii, Poiana Rotunda, Coada Scinteii (iesire la golul alpin, 1 685 m), curmatura Lespezi. Timp de mers 2-2½ ore.

Din curmatura Comarnice vom cobori pe traseul nr. 16 in valea Cheii, incepind chiar de linga masa (sageata pe un arbore mare). Vom lua ca reper acoperisul vechii stine din Comarnice. Coborim pe o poteca firava, prin plantatie, spre stina veche (l 530 m). Linga cladire poteca se imparte in 3 fire. Unul din ele porneste la dreapta (sud-est). Altul, pe dupa stina urca printre brusturi la stinga, inapoi la creasta, pina la Poiana Lunga. Ultimul hatas coteste la stinga (nord-est) si se desfasoara cam pe curba de nivel aproximativ 200 m. Avansam pe acesta din urma cu mare atentie. Dupa portiunea neteda printre brusturi incepem sa coborim, mai intii printr-o poienita "curata', unde hatasul este mai vizibil. Mai jos incepe sa ne inconjure padurea deasa, tinara. Dupa un briu ingust cu brazi, patrundem in fagetul intins pina in valea Cheii. Continuam coborirea cu tendinta de a tine directia usor spre dreapta. Dupa 25 minute de coborire sosim intr-o poiana cu brusturi, la o baraca (l 335 m).

In acest loc trebuie sa ne orientam cu mare atentie ! Intre brusturi se formeaza o raspantie de poteci; cea din stinga nu ne intereseaza. Intram deci la dreapta, traversind pentru inceput un pom putred (in apropierea lui se afla o placarda cu recomandari pentru pastrarea linistii si ocrotirea vinatului).

Reintram in padure pe o muchie plata. Dupa citeva minute de coborire iesim intr-o noua poiana, folosita mai de mult ca pepiniera (l 325 m). Coborim mai departe prin padure, pe serpentina, pina traversam un vilcel. Dupa implinirea unui ceas de coborire din curmatura Comarnice reperam, intr-o alta poienita, o veche casa de birne (l 270 m). Incepind de aici poteca, desi ingusta, ne conduce lesne prin padure, pe serpentine, mai intii pe linga o banca la un sipot (l 160 m), apoi pe linga un alt sipot, tot mai aproape de firul vaii Comarnice. Intr-adevar, dupa mai bine de 90 minute de coborire continua, iesim la firul apei, il traversam, apoi coborim in continuare inca 10 minute, pina ce trecem pe malul stang. In imediata apropiere se zareste cantonul silvic Cheia (830 m), o cabana incapatoarp, in care cu bunavointa padurarului pot innopta grupuri mici de turisti. Mai jos de cabana, piriul Comarnice se arunca in undele piriului Cheia, care vine navalnic din munte. Peretii Stogsoarelor (nord-est) si cei ai Claii Strimbe (coada Vinturaritei) se apropie atit de mult, incit se confunda. Abia daca lasa o fanta, ghicita cu greu, inalta si adinca, in care apele se arunca cu furie, facindu-si loc prin acest "gitlej' de piatra spre tinuturi mai primitoare. Cascade, pereti, brine, pesteri, capre negre, floare-de-colti. ..! Toate se aduna aici, chemind cu mare atractie pe turisti-alpinisti.

Spatiul nu ne ingaduie sa dam mai multe explicatii asupra acestei parti atit de accidentate din muntii Capatinii. Turistii ajunsi insa aici vor descoperi ei insisi, pe rind, toate locurile frumoase care merita sa fie vizitate sau escaladate. La canton se aduna printre alte poteci pastorale, sau forestiere, si potecile traseelor nr. 12 si 17.

Fig19

17. CANTONUL VALEA CHEII - MUNTELE CAPRAREATA - MUNTELE STINA BATRINA - VIRFUL LUI STAN - VALEA LUI STAN

Timp de mers: 8-9 ore. Traseul nu este recomandabil iarna. Trasee de legatura: 8, 12, 13, 16.

Prima portiune a acestui traseu: canton Valea Chei - saua "La Hadarau' prezinta unele probleme interesante de orientare Mai departe traseul se desfasoara de-a lungul unei mari poteci pastorale.

Punctul de plecare il constituie cantonul silvic "Valea Cheii', situat la gura piriului Comarnice (830 m). Mergem in amonte aproximativ 200 m pe malul drept al Cheii, apoi traversam (fara punte) piriul in dreptul unei balize trigonometrice Urcam pe malul sting si patrundem printre pomii din lunca pina la o pepiniera bine ingrijita, pe linga care se ramifica poteca traseului nr. 12 spre Stogu si valea Olanesti (sud).

Trecem de pepiniera, urcind pe vale de-a lungul fostului terasament al caii ferate inguste, si dupa cea 800 de pasi (e bine sa-i masuram), ajungem linga un fag imens, care ne sta chiar in cale (sageata). De jur imprejur ne inconjura lastarisuri. Terasamentul continua sa urmareasca valea, dar noi incepind din acest loc ne abatem la dreapta printr-o rariste, pasind pe o poteca mica. Atentie! Aici se incruciseaza mai multe hatase razlete! Pentru ca sa apucam firul bun al potecii de urcus, ne apropiem in unghi de 45° (fata de vechea directie a terasamentului) de malul inclinat al muntelui. Printre tufe mari, razbatem linga gura unui piriias la inceputul "potecii Hadaraului', Imediat ce intram pe aceasta poteca cotim la dreapta, urcind piezis spre est. Patrundem astfel in padure si cistigam repede inaltime. Traversam piriiasul, la gura caruia am gasit poteca Hadaraului. De aici firul potecii devine clar si ne conduce in serpentine strinse, direct pe pantele muntelui Hadaraului, spre nord-est. Atingem din nou vilcelul piriiasului, pe un alt palier, apoi, pentru a treia oara si mai sus, dupa care ne despartim de el definitiv in directia nord. O noua serie de serpentine ne aduc intr-o poienita (l 060 m), in care poteca ne pacaleste putin. Daca urmarim corect serpentinele, atunci evitam poenita. O ramificatie secundara, o scurtatura destul de vizibila ne abate fara sa fie necesar in poenita. Oricum de aici ne orientam iarasi spre nord, regasind poteca buna dupa un urcus pieptis printre tufe si raristi; sosim astfel pe un tapsan cu vizibilitate inapoi spre cantonul Cheia (l 083 m). De-acum inainte poteca devine iarasi unitara, desi destul de ingusta. Urmeaza serpentine foarte dulci, traversam doua vilcele (l 120 m), pentru ca dupa citeva minute de la piriiase o noua serpentina sa ne aduca din nou la vilcelele amintite, desigur si mai sus (l 185 m). O alee mai larga ne conduce pe muchia nord-vestica a Hadaraului, la o baraca parasita (l 205 m). In acest luminis la banca din fata bordeiului facem o scurta pauza pentru odihna. Observam o poteca secundara care urca direct pe muchie, sus pe culme.

Continuam insa urcusul domol pe lunga poteca in serpentina, din nou spre vilcelele amintite, apropiindu-ne de izvoarele lor. Dupa ce depasim izvoarele si o zona mlastinoasa de padure, mai urcam inca timp de 12-15 minute, pentru ca sa sosim in fine pe golul muntelui Hadarau (l 300 m), linga fundatia unui vechi funicular. Pina aici am urcat 2-2½ ore. Culmea maxima a muntelui se afla in apropiere. Facem o intoarcere la stinga (nord) si dupa ce parcurgem 150 m, iesim pe culme in saua "La Hadarau' (l 308 m). Chiar pe mijlocul sau observam marea poteca care vine din Prislopel (legatura cu traseul nr 12) pe sub suncile Stogului si se indreapta spre muntele Caprareata.

Poteca larga, aproape folosibila pentru carute, strabate saua si intra la dreapta, pe fata estica a muntelui Caprareata, prin padure. Urcusul e abia simtit, o adevarata plimbare fata de efortul depus la urcusul pe Hadarau. Din loc in loc beneficiem de anumite ferestre prin padure, spre zona alpina Stina Batrina - Folea. Dupa 40 de minute de mers din saua "la Hadarau' iesim intr-o mare defrisare (l 440 m), cu perspective mai largi. Urcam o serpentina mai "tare' si reluam "plimbarea' in lungul muntelui, prin goliste, sau prin pilcuri de padure pina la un sipot insemnat (l 555 m). Dincolo de el poteca coboara putin pina in dreptul unui vilcel.

In stinga se ridica muntele Caprareata (l 799 m) cu plai mare, dar si cu "ochiuri' de piatra pe ici si pe colo. Caracterul drumului se mentine acelasi pina in dreptul seii Caprareata, linga stina (cea 1 600 m) unde se ramifica o poteca spre muchia inalta a muntilor Bogdana (l 821 m) si Gera (l 855 m). Dupa un mic platou coborim putin pina la nivelul padurii Traversam primul dintre piraiele de obirsie ale izvorului Folea, aflate in calea noastra (est), iar mai apoi o succesiune de alte izvoare. Primul din ele se poate trece fara pod. Din saua Caprareata, traseul nr. 17 se arcuieste spre est, pe sub muntele Gera, tinzind spre culmea principala.

Dupa ultima traversare reintram in padure, coborind lent prin rariste si defrisari. Dupa aproape 5 ore de mers de la cantonul Cheia iesim in golul muntelui Stina Batrina (l 570 m), chiar pe creasta principala a Capatinii. Aici vom intalni poteca pastorala pe care se desfasoara traseul nr. 8.

In continuare coborim spre est, in sens contrar descrierii traseului nr. 8. Drumul de caruta (poteca se lateste mult) traverseaza pentru scurt timp culmea si dupa o serpentina coboara de-a lungul ei pina dincolo de vf. Stina Batrina (l 581 m), intr-o mica curmatura pitoreasca. Aici se desprinde, spre dreapta, o ramificatie a drumului care intra pe fata sudica a muntelui Folea, pina la vechile case ale funicularului.

Traseul nostru intra pe fata nordica la stinga, de unde se poate admira o splendida panorama asupra vaii Lotrului si muntilor sai. Intr-o jumatate de ora ocolim pe coasta vf. Folea (l 485 m), iesind la est intr-o poienita. La dreapta se formeaza o alta poteca, pe care insa o evitam. Drumul care ne intereseaza coboara spre rasarit in imediata apropiere a culmii principale si dupa 20 de minute ajungem in dreptul unui grup de case ale vechiului funicular, pe muntele Cindoaia (l 542 m). Timp de mers: cca. 6 ore. Mentinem creasta in continuare pe drumul descris la traseul nr. 8, cu aceeasi directie de mers, traversind pe rind o sa, apoi o mica culme, din nou o sa cu poiana (1476 m); aici in saua Cindoaia, drumul se abate fatis pe versantul sudic, prin padure. Dupa un ocol de cea 20 minute iesiim in saua "La Suhaioasa' (l 403 m). Ne aflam la poalele Virfului lui Stan. "Drumul Mare' se desprinde din nou si definitiv la dreapta (traseul nr. 13), iar traseul nr. 17 intra pe poteca de coasta, care urca direct la Virful lui Stan (l 491 m) in aproximativ 15 minute. Timp de mers: 7 ore (este, de fapt, traseul nr. 8 in sens invers). Reperul virfului este un foisor, din care se desfasoara spre Naratu si Buila o frumoasa priveliste (vezi si traseul sus-amintit).

Pina la catunul Valea lui Stan (comuna Brezoi), situat in valea Lotrului la cea 340 m alt., ne asteapta o coborire prelunga pe Plaiul lui Stan, pe poteca ciobaneasca care ne va scoate dupa 2 ore la baza muntelui, in total, pentru acoperirea acestui traseu sint necesare 8-9 ore de mers, in care ne vom incadra, datorita orientarii bune, in locurile semnalate ca puncte de raspintie, sau la schimbarile de directie.

Fig20

18.  STINA SMEURATUL - REFUGIUL LESPEZI - PLAIUL NETEDU -VALEA COSTESTI - PIETRENI

Timp de mers: 7-8 ore.  Traseul nu este recomandabil iarna. Trasee de legatura: 7, 8, 9, 14, 16.

Daca intentionam sa traversam muntii Capatinii de la nord spre sud, din valea Lotrului la Pietreni, in preajma frumoasei Buila, putem cupla traseele nr. 7 si 18. Cum traseul nr. 7 a fost descris mai inainte, ramine sa urmarim in prelungire acest intinerar turistic atragator, de-a lungul caruia avem posibilitatea sa ne bucuram de privelistile largi ale culmilor alpine, ca si de o serie de amanunte proprii abruptului vestic al Builei. Chiar la sfirsitul parcursului vom strabate minunatele chei ale Pietrenilor, taiate de apa Costestilor la iesirea sa dintre Buila si Arnota.

Urcusul incepe chiar de la stina Smeuratul (l 640 m) si se desfasoara pe culmea golasa, in directia virfului Smeuratul (S-SE) pina la poteca de culme, care aici ocoleste virful (palier de cca. 1 760 m). Partea initiala a traseului nr. 18 este comuna cu traseele nr. 8 si 9.

Ajunsi la altitudinea potecii de creasta ne orientam spre est, apoi sud-est, ocolind virful Smeuratul (l 938 m), pina in saua sa rasariteana (l 808 m), unde ajungem dupa cea 1 ora de la plecare. Aici se afla un important punct turistic de ramificatie. Poteca principala (traseul nr. 8) este orientata continuu spre est, ocolind pe versantul nordic muntele Govorii. Traseul nr. 18 traverseaza saua spre sud (poteca e mai slaba), inca din sa cotim usor la stinga, strecurindu-ne pe linga cupola plata a vf. Govorii (1957 m); coborim pe directia generala sud-est, in lungul culmii, care scade si ea treptat in inaltime. Admiram in continuarea parcursului privelistile largi, datorate golului alpin. Traversam 2 izvorase prin aflnisul intens pe aceste fete sudice (5-10 minute de mers din sa), apoi ceva mai jos iesim chiar pe muchia Govorii. Coborirea continua pe muchia tot mai ingusta, pina in curmatura afunda a Govorii (l 670 im). Am ajuns intr-o zona turistica foarte interesanta, in care daca avem ragaz sa zabovim inca o zi, putem vizita izvoarele Cheii, muntele lonascu si stina Govorii (toate la est), urmind poteca mare ce se desprinde din curmatura. Nu vor lipsi din cale pante repezi, stincarii, sau mici chei.

Traseul nr. 18 parcurge, incepind de aici, pantele inclinate ale muntelui Lespezi. Dincolo de ingustimea curmaturii poteca atinge limita padurii de brad, aici se ramifica doua variante.

Una urca direct pe muchie la vf. Lespezi (l 819 m), apoi traverseaza o sa inalta pina la vf. Netedu cea: (l 767 m), coborind in curmatura Netedu (cea 1 620 m). Acolo intretaie poteca traseului nostru. Drumul pe creasta va fi folosit de acei turisti care prefera traseele pe culmi, mai scurte, dar mai obositoare !

Alta, o poteca comoda, se desprinde spre stinga din curmatura Govorii, traversind piezis versantul estic al muntelui. Dupa ramificatie urcam cea 15 minute prin padure printre lespezi, fara insa ca sa ne apropiem de virf. Urmeaza o portiune orizontala a potecii, apoi o usoara coborire de citeva minute, ca sa iesim din nou in poienile golului alpin, in stinga, cam la 25 m diferenta de nivel, sub poteca, zarim noul refugiu Lespezi (l 640 m), cu destinatie initiala pentru vinatoare. Desigur ca putem obtine gazduire, in camera de 10 locuri, in conditiile aspre ale unui simplu refugiu, binevenit si asa pentru turistii prinsi pe parcurs de vreme rea sau de noapte. Izvorul cu apa trebuie cautat pe o mica poteca mai jos, in padure, spre nord. Pina aici am mers cca. 2½ ore.

Continuam drumul pe poteca, pe deasupra nivelului refugiului. Dupa aproximativ 5 minute ajungem in curmatura Lespezi (l 600 m). Chiar pe muchie poteca se ramifica din nou. O varianta (nedescrisa in aceasta lucrare) urmeaza spre sud-est muchia Lespezilor peste Coada Scinteii, Poiana Rotunda, cabana I.F. Grosii Bodestilor, pina in curmatura Comarnice (l 570 m), unde) se uneste cu poteca traseului nr. 16, chiar sub peretii Vinturaritei (timp de mers: 2-2½ ore).

Varianta potecii care ne intereseaza pe noi in descrierea acestui traseu se orienteaza spre dreapta, pe sub pieptul golas al muntelui Lespezi, in directia sud-vest. Poteca, ceva mai putin vizibila, isi croieste drum pe deasupra nivelului stinei Scinteia, trece peste un izvor (al piriului Lespezi), urca lesne Muchia lui Ignat, apoi o traverseaza scurt la dreapta. De aici poteca devine mult mai batuta si intra in traversare spre vest pe muntele Netedu. Dupa vreo 200 m parcursi din Muchia lui Ignat atingem crestetul muchiei Netedu, in curmatura Netedu (1 620 m). De sus se poate urmari firul potcii de creasta, care uneste curmatura Govorii cu vf. Lespezi si vf. Netedu. Recapitulind portiunea curmatura Lespezi - curmatura Netedu, notam ca, parasind culmea Lespezi, traversam capul nordic al Muchiei lui Ignat si atingem muchia Netedu. Toate aceste muchii se rasfira in evantai din imediata vecinatate a vf. Netedu (aflat la nord de poteca). De pe aceasta portiune a traseului se deschide o priveliste extraordinara asupra Vinturaritei-Stevioarei si Builei. Timpul de mers de la plecarea in traseu si pina in curmatura Netedu este in jurul a 3 ore.

Plaiul Netedu se asterne golas, comod in coborire spre sud. Vom urmari cu usurinta poteca ciobaneasca, chiar pe mijlocul culmii, in stinga plaiului (est) se formeaza Izvorul lui Ignat, cu o vale impadurita bogat, inspre vest se admceste valea Bistritei Oltenesti, unul din riurile care isi au obirsia in muntii Capatinii.

Dupa 10 minute de coborire ajungem la Gura Plaiului, o "movila' cu baliza (1510 m). Pe versantul estic, o poteca leaga drumul de culme cu stina Netedu, iar in continuare, dincolo de apa, cu cantonul de vinatoare Netedu, situat intr-o poiana. Atit de la canton, cit si de la stina coborim pe poteca, pe linga piriul lui Ignat, vreo 30 de minute pina la soseaua forestiera (in amonte, drum de tractor). De aici in jos vom tine soseaua, pe distanta de 1,5 km, pina la gura piriului, la cabana mucitoreasca I. F. Lespezi (gura Piriului lui Ignat 950 m).

Daca, insa, dorim sa mentinem plaiul Netedu, mergind la inaltime si admirind rarele dar, frumoasele privelisti prin deschizatura poienilor spre abruptul Builei, parcurgem poteca ciobaneasca de pe muchie. Firul sau, bine conturat, ne conduce in saua Gura Plaiului (l 430 m); dincolo de sa intram imediat in padure. Ocolim virfurile tot mai scunde, mai putin grele, cind pe versantul estic, cind pe cel vestic. Coborim mereu, in cale remarcam o poienita (la cca. 12 minute din saua Gura Plaiului), apoi o adincitura a terenului in padure, chiar sub linia crestei (l 285 m). Dupa aproape o ora de mers, numai prin padure, ajungem intr-un punct de ramificatie important. Poteca de culme continua la nivelul crestei, sau in apropiere de aceasta, mai ales pe versantul estic (la cea 5 minute portiune defrisata), razbatind dupa 1,5 ore in curmatura Arnotei (875 m). Din acest loc se poate cobori fie la vest, in valea Bistritei, la "Intre Riuri' (670 m), fie la est, in valea Costestilor, la vechiul depou de la gura piriului Cacovei (820 m).

Varianta cea mai comoda tinde insa ca sa coboare pe o poteca larga (lucrata de muncitorii forestieri), pe acelasi versant estic, insa din ce in ce mai jos. Traversam astfel doua vilcele pe linga linia unui funicular-pisica. Dupa traversarea celei de a 2-a vilcele, poteca incepe sa coboare in serpontine dese pe o panta rapida, prin padure, pina la soseaua de pe valea Costestilor. Atingem firul soselei linga rampa de incarcare a bustenilor de la Ghelalau (km 8,5, alt. 915 m), acolo unde se termina funicularul intilnit mai sus, in padure. In amonte cu aproximativ 1 km pe valea Costestilor se afla cabana I.F. Lespezi (gura Piriului lui Ignat), unde exista posibilitati de cazare.

Tot la aceasta cabana ajungem daca coborim pe Valea lui Ignat. Ca sa iesim la Pietreni, fie de la cabana I.F-ului, fie de la rampa Ghelalau, vom urmari spre sud soseaua forestiera. La citeva sute de metri spre sud soseaua razbate intr-o lunca larga, pentru ca la km 7,5 sa ajunga la cabana si magazinul I. F. Curmatura. Numele locului se datoreste piriului Curmaturii (Builei), al carui debuseu in piriul Costestilor se afla in imediata apropiere. Daca dorim sa urmarim poteca in lungul vaii Curmaturii, putem urca in calea traseului nr. 16, si mai departe la refugiul Buila.

Coborim in continuare pe sosea inca 1,6 km, traversam piriul pe malul sting, in lungul caruia depasim o pepiniera cu braduti. La km 5 trecem din nou pe malul drept. La km 4 ajungem linga vechiul depou de locomotive decovil[7]; in dreapta se formeaza o poteca spre curmatura Arnotei (vest). Pina acolo urcam cea 10 minute, daca dorim, spre exemplu, sa traversam "plaiul' in valea Bistritei. Telul traseului nostru ramine insa satul Pietreni, aflat dincolo de cheile inguste si monumentale care ne bareaza calea spre sud.

Trecem pe pod pentru ultima oara piriul Costestilor si inaintam pe malul sting, urcind pe panta lenta a soselei, care, ca sa scape de strinsorile prin care patrunde apa, se catara pe nesimtite de-a lungul coastei. Dupa sipotul de la intrarea in chei (capatul lor superior), muntii se apropie mult si o curba strinsa a soselei "inlantuie' un pinten stincos. Peretii cheilor sint formati de muntele Arnota la vest si de muntele Cirliga la est. Pe parcurs vom intilni minunate locuri in care stincile albe si cu forme ciudate rasar din covorul padurii, dominind causul ingust al vaii. Apa piriului Costesti se aude zbatindu-se cu zgomot in jgheaburi tot mai adinci, intretaiate de praguri si cascade. Urmarim cu interes crescind parcursul soselei, care se apropie de locul cel mai dur al cheilor, in dreptul vf. Arnota (vest) se afla la mare inaltime o cariera de piatra de var, din directia careia se insira vilcele cu "steril'[8], din care din cind in cind se pravalesc mici avalanse. Aceasta cariera asigura cu materie prima uzinele sodice Govora.

Pe malul rasaritean, locul padurii este preluat de stinci. Soseaua sfirseste de urcat si se incovoaie dupa profilul versantului cu pereti, grohotisuri si vilcele prapastioase. Unele dintre aceste vilcele se pierd in strafundul vaii, in directia ulucului prin care curge piriul Costestilor, si aceasta la zeci si chiar sute de metri adincime sub noi.

Traversam o mica spintecatura, strapunsa de sosea intr-un pinten alb de dolomita, din care, ca o creasta de cocos, se zimtuieste spre abis o "lama' stincoasa, apoi ne oprim citeva minute sa admiram o splendida panorama. O perspectiva larga asupra depresiunii subcarpatice oltene, invesmintata bogat in vegetatia foioaselor, ne dezvaluie siruri de vai si dealuri. Pete albe si rosii, turle de biserici, panglici argintii de drumuri, toate in ansamblu cu natura imbelsugata si framintata de nu gasesti un coltisor mai neted, ne farmeca privirile, intr-adevar este cea mai bogata si mai frumoasa priveliste pe care o vreme insorita ne-o poate da in lungul traseului nr. 18.

Traseul este pe terminate. La poalele peretilor acestor chei, abatuti brusc, parca pe acoperisurile caselor din Pietreni se astern dealuri pasnice rasfirate in fel si chip; soseaua forestiera descinde si ea in curbe largi si repezi, pina in satul Pietreni (alt. medic 580 m), uncie traseul nostrul ia sfirsit.

Inainte de a parasi aceste locuri, putem vizita insemnate monumente istorice si arhitectonice in vecinatatea Pietrenilor: iar daca dupa aceea Buila ne va atrage cu splendorile sale sculptate in stinca, putem urca din nou pe unul din traseele nr. 15 sau 16.

Pe muntele Arnota se afla manastirea Arnota, monument istoric si arhitectonic cunoscut de turisti inca de pe bancile scolii. Vom avea prilejul sa vizitam ctitoria lui Matei Basarab, pe care a zidit-o in anul 1653. Manastirea este asezata ca un cuib de vulturi, aproape de virful muntelui Arnota, la 820 m altitudine, in mijlocul livezilor si padurilor de la marginea stincilor. Pentru ca sa ajungem acolo avem nevoie de cca. 1 ora. Pornim deci spre vest, pe drumul care leaga Pietrenii de comuna Bistrita. Dupa 1 km si jumatate, timp in care urcam pantele domoale ale unui deal cu livezi de meri, ajungem pe crestetul sau scund. Soseaua coboara apoi in continuare spre vest, in valea Bistritei. Noi ne indepartam insa spre dreapta (nord), pe soseaua care urca la cariera si la manastire (indicator rutier). Urcusul incepind de la poalele muntelui este destul de accentuat. Soseaua are aici citeva serpentine strinse prin padure. La aproape 800 m altitudine soseaua se bifurca. In dreapta merge spre cariera, iar in stinga, dupa inca 3-400 m, ajungem pina la micul platou de la poarta manastirii, ocolind livezile cu pomi fructiferi. La aproximativ 1 ora de la plecarea din Pietreni ne gasim in fata unui monument istoric auster, asezat intr-o splendida pozitie fata de munte, dar mai ales fata de adincul depresiunii subcarpatice. Nu descriem interiorul manastirii, care merita cu prisosinta micul efort de a urca pina aici, intrucit lucrarile de specialitate ofera suficiente amanunte.

Dupa vizita si popasul cuvenit, putem sa ne reintoarcem in Pietreni pe acelasi drum, dupa ce bineinteles vizitam si manastirea Bistrita, aflata jos, in valea Bistritei, nu prea departe de aici. Pentru aceasta cautam inceputul potecii, care coboara chiar din poarta manastirii, indreptindu-se spre dreapta (sud-vest), pe sub stinci si pripoare, peste o vilcea. Iesim prin rariste intr-o zona pietroasa, traversam spre vest o noua vilcea seaca, jgheburoasa si continuam coborirea pe o brina destul de anevoioasa taiata in piatra, pina aproape de peretii cheilor Bistritei (privelistea de sus asupra vaii si manastirii Bistrita).

Coborim pe serpentine, pe malul Bistritei, pe care o traversam folosidu-ne de o punte ingusta. In imediata vecinatate se ridica zidurile si mai austere ale manastirii Bistrita (550 m), capatul sudic al traseului nr. 19. Chiar pe malul riului trece poteca si calea ferata ingusta, care insotesc, in amonte, Bistrita. Dupa vizitarea manastirii putem sa ne inapoiem pe sosea in Pietreni (cca. ¾ - 1 ora), sau sa alegem traseul nr. 19. Alternativa iesirii in Valea Oltului se realizeaza pe sosea sau pe calea ferata ingusta (Govora sau R. Vilcea).

Fig21

19.  MANASTIREA BISTRITA - INTRE RIURI - MUNTELE CUCA -MUNTELE ZANOAGA STINA CURMATURA RODEANU

Timp de mers: 4-5 ore. Traseul este greu accesibil iarna. Traseu de legatura: 9.

La poalele sudice ale muntilor Capatinii, pe muntele Arnota, se afla manastirea cu acelasi nume, situata la mare inaltime, deasupra depresiunii. Pe valea Bistritei, la cca. 550 m, este marastirea Bistrita, care constituie punctul de plecare in acest traseu, inainte de a porni insa pe culmile Capatinii, facem o scurta vizita la manastire pentru a admira picturile executate de Gh. Tattarescu. Acest lacas a fost construit in secolul al XV-lea si reconstruit de fratii Craiovesti, iar mai apoi de Serban Contacuzino.

Drumul este usor; urmeaza initial valea Bistritei, apoi muchia muntilor Cuca-Zanoaga, sfirsind in intinsa poiana din afunda curmatura Rodeanu. Primii pasi ii facem in susul Bistritei, pe calea ferata ce insoteste riul. Valea se ingusteaza brusc, in dreapta se inalta pereti vineti de piatra, iar in stinga o "muscatura de capcaun' arata o cariera de piatra. Nu departe de aici se afla deschiderea pesterii Grigore Decapolitul, care a servit calugarilor si taranilor din imprejurimi drept ascunzatoare in timpul invaziilor turcesti. Dupa doua minute de mers trecem peste un pod pe malul sting al Bistritei. Peretii de piatra se inalta solitari si netezi. De aici incep cheile scurte dar frumoase ale Bistritei. Fagii crescuti pe cite un colt de stinca rezista tumultuoaselor furtuni, apropiind cu frunzisul lor verticala peretilor vinetii, in unele locuri acesti pereti par a fi atit de apropiati, incit te crezi in stare sa-i sprijini cu ambele miini. Desigur - o iluzie optica ! Apa se involbureaza cu zgomot prin albia adinca, sapata chiar la marginea terasamentului. Locul cel mai strimt din chei se afla la aproximativ 200 m distanta de intrare, unde riul abia isi face loc intre miniaturala cale ferata si peretii de pe latura opusa. In curba cea mare, riul se zbate dintr-un perete in altul, spumegind pe mici praguri de cascada. Pina la traversarea riului pe malul sau drept parcurgem de abia 0,5 km, dar privelistea cheilor scurte ne incinta privirile pentru multa vreme. Localnicii pomenesc de existenta, in aceste locuri strimte, a unor grote, sau pesteri, fiecare avind povestea sa.

In sus valea Bistritei nu mai este atit de stincoasa, pantele abrupte, impadurite, luind locul stincilor. Dar din loc in loc cite un stei sau perete rasare razlet din desisuri, cautind sa rasuceasca apa imprejurul lor. Cheile se termina cu totul dupa vreo 2 km intr-o vale strimta, dar linistita. Dupa ce traversam apa pe malul sting, ajungem la un sipot, dincolo de care la un pod trecem din nou pe malul drept al riului. Drumul nostru urca usor prin padure pina intr-o poiana intinsa, acoperita cu finete, situata la cea 3,5 km distanta de punctul de plecare. Terasamentul ne conduce din nou pe malul sting al riului, pentru a urca ultimii 200 m pina la locul numit "Intre Vai', sau "Intre Riuri' (670 m), la borna kilometrului 4,3. Aici se afla o cabana muncitoreasca si un magazin alimentar. Linga cladire isi aduna apele piriul Gurghiului (nord-vest) si riul Bistritei (nord-est), pe ale caror vai calea ferata ingusta isi trimite cite o ramificatie (pe valea Bistritei calea ferata se termina dupa 4 km).

Poteca de culme spre Zanoaga, traseul nr. 19, incepe de pe un platou adapostit de botul muntelui, unde se afla de altfel si citeva cabane muncitoresti. Din spatele magazinului incepe o alta poteca spre curmatura Arnotei (875 m), aflata la est, iar de acolo iese in valea Costestilor (vezi si traseul nr. 18).

Trecem apa Bistritei si urcam pe botul muntelui dintre riuri, traversind dimbul. Incepind de aici, traseul nostru urca destul de sustinut pe o mare poteca pastorala, parcurgind pantele repezi ale muchiei "Dintre Riuri'. Dupa cea 1 ora atingem un prim virf si imediat, la nord, sosim in mica poiana de pe vf. Fruntea Rachitei. Urcusul, destul de prelung, traverseaza spre nord o serie de virfuri din ce in ce mai rasarite, dintre care amintim vf. Chi-ciorea, Jaristea Dogariei si Jaristea din Plai, pentru a cobori apoi in saua Cuca. Mai jos de culme se afla un izvor cu apa; spre dreapta (sud-est) se adin-ceste valea Cuca, un afluent al Bistritei. Poteca urca spre nord, ocolind vf. Cuca, impadurit si ramificate Pina aici am mers cam 3 ore. Larga si des circulata, poteca isi schimba usor directia spre N-NV, apoi spre nord, mentinindu-se pe linga muchie. Intram pe muntele Zanoaga. Dupa ce strabatem o mica sa, iesim la golul Zanoagei. Culmea relativ neteda a muntelui Zanoaga se desfasoara spre nord, pina la legatura sa, pe culmea principala, cu "Creasta Cocosului'[9].

Dupa aproximativ 15 minute de urcus lent poposim in marea poiana de pe culme, unde se afla stina si saivanul din curmatura Zanoagei (est) si de unde pornesc doua poteci pastorale, ambele atingind traseul nr. 9. Cea care se abate usor spre est iese in curmatura Zanoagei, in preajma muntelui Smeuratul, cealalta merge spre nord-nord-est, care de altfel constituie si drumul nostru. Mergem cea 20 minute prin pajiste, apoi prin padure si raristi, urcusul final scotindu-ne in poteca de creasta (traseul nr.9), linga un enorm pom rasturnat, caracteristic punct de reper pentru cele doua trasee adiacente. Coborim spre vest, la stinga, pe poteca traseului nr. 9 si ajungem in poiana din curmatura Rodeanu (cea. 1 650 m), dupa ce am strabatut un pilc de padure, poienite si o ultima "bariera' de brazi. Ne putem adaposti pentru noapte la stinele asezate la jumatatea intinsei si valuritei curmaturi, pe versantul sudic.

De la stinele din curmatura Rodeanu vom putea continua excursia noastra intr-o alta etapa, fie spre vest la cantonul Piatra Rosie (traseul nr. 9), fie spre est, spre Stinele Smeuratul si Malaia, sau plaiul lui Stan si Brezoi (traseul nr. 8).

Fig22

20.  MANASTIREA HUREZU - PIRIUL LUNGA -I.F. BOLCA - MUNTELE ROMANU - CANTONUL PIATRA ROSIE

Timp de mers: 4½ - 5½ ore. Traseul este accesibil si iarna. Trasee de legatura: 3, 9, 10, 21, 22.

Acest traseu de acces, din sud, incepind cu vizita manastirii Hurezu si terminind cu ascensiunea la cantonul Piatra Rosie, in centrul muntilor Capatinii, ne conduce prin locuri foarte frumoase si interesante. Cantonul pastoral Piatra Rosie este deocamdata cea mai insemnata si confortabila posibilitate de adapost in muntii Capatinii, si cu toate ca nu este administrat de vreun for turistic, poate fi utilizat de turisti ca loc de popas pentru o noapte.

Traseul este usor; ¾ din lungimea sa se desfasoara in lungul unei sosele forestiere, existind astfel si posibilitati de transport auto, pina la I. F. Bolea (cea 11 km); restul drumului este o excursie usoara la gol alpin, pina la canton. La manastirea Hurezu se poate ajunge pe soseaua secundara ramificata la km 40 din soseaua nationala nr 67 (R .Vilcea-Tg. Jiu)[10], pe care vom merge cea 6 km. Daca pornim pe jos din comuna Hurezu, intram pe soseaua secundara la km 2, dupa ce am traversat apa Luncavatului, iar dupa cca. 2,5 km ajungem in satul Romanii de Jos. La capatul sau nordic se afla vestitul lacas, monument istoric si arhitectonic.

Manastirea Hurezu a fost construita intre anii 1691 si 1693, fiind reprezentanta fidela a stilului brincovenesc in totalitatea arhitecturii sale, de la interior si pina la foisorul lui Dionisie Balaceanu.

Luind ca punct de plecare manastirea situata pe malul sting al piriului Hurezu (Romanilor), drumul nostru se desfasoara pe soseaua forestiera existenta pe vale. La cca. 500 m trecem pe linga manastirea Scarisoara. Soseaua ne conduce prin izlazul Romanilor-Scarisoara, situat pe malul sting. Ajungind dupa cea 2,8 km de mers la gura piriului Lunga (710 m), soseaua se ramifica: cea din stinga urca pe piriul Lunga, cea din dreapta se termina, dupa 9 km de urcus, la I. F. Ludeasa.

Urcam pe valea ingusta a piriului, pe malul sting, pe sub muntele Seciul Romanilor (est) si apoi prin dreptul poienilor Stevioarei (vest). Soseaua trece tot mai des de pe un mal pe celalalt, panta devine mai inclinata, pentru a razbate in cele din urma in saua Lunga, in imediata apropiere a soselei se afla un mic magazin alimentar. Drumul forestier se catara pe versantul estic al muchiei Tiganului, pe coama "defileaza' in stinga poiana Stoicului si muchia impadurita si puternic inclinata a muntelui. Traversam o serie de "hoage', dintre care cea mai accidentata este "Hoaga Bisericii'. La 1350 m altitudine, soseaua atinge firul vaii superioare Piesa, inainteaza pe aceasta inca 2 km spre nord-vest' si se termina la I.F. Bolea (l 400 m), in viitor soseaua forestiera va fi prelungita pina pe coama plesuva a Pietricelei, sub vf. Romanu.

Urcusul nostru continua pe o poteca spre izvoarele piriului Piesa, urcind spre gol pe linga o stina pe culmea Piatra Pietricelei (l 650 m). Poteca ciobanesca se mentine pe culmea lata pina in vf. Romanu (l 780 m), mare nod de culmi, sub care se ramifica in mai multe directii. Varianta principala, la stinga, ocoleste virful, racordindu-se traseului nr. 22, coboara din saua Romanu spre nord, lasa culmea principala de unde se ramifica o potecuta spre cantonul Piatra Rosie; ajungem acolo in citeva minute.

Varianta secundara trece prin dreapta vf Romanu, traversind muchia Ludeasa (est), de unde coboara prin padure o potecuta spre I F. Ludeasa. Ocolim vf. Romanu spre stinga, coborim prin padure pe fata nordica a virfului si dupa ce traversam un sipot, ocolim vilcelele izvorului pina ce iesim la goliste in poiana in care se afla cantonul Piatra Rosie (l 625 m).

Fig23

21. CANTONUL PIATRA ROSIE -VIRFUL URSU - "LA IEZER' - SAUA GROAPA MALAII - CIUNGET

Timp de mers: 4½ 5 ore. Traseul nu este recomandabil iarna. Trasee de legatura: 2, 3, 4, 5, 9, 10, 20, 22.

Acest traseu plasat in continuarea traseului nr. 20 traverseaza, de la sud la nord, zona centrala si atinge cel de-al doilea virf al muntilor Capatinii, vf. Ursu (2 121 m). Portiunea initiala, catonul Piatra Rosie - vf. Ursu, este comuna cu traseul nr. 10, unde se poate urmari si descrierea.

Ajunsi in vf. Ursu, facem un scurt popas pentru a admira minunata priveliste ce ne inconjura; remarcam Piatra Tirnovului, frumoasa pozitie a stinei Grosetu (N-NE), ca si aspectul culmilor impadurite, ce se astern mai departe spre muchia plata, foarte originala, a Iezerului. De aici, de sus, muntii inconjuratori ni se par a fi asezati la acelasi nivel.

De la baliza de pe virf, drumul nostru coboara spre nord pe panta golasa si povirnita a vf. Ursu. Nu exista o poteca batuta, pentru ca ciobanii isi aleg de fiecare data alt drum, astfel ca numeroasele carari se intretaie, facind inutila intentia de a le urmari; de aceea coborirea este destul de obositoare prin lespezi, musuroaie de iarba, mici zanoage cu pietre, sau jnepeni. Dupa ce coborim cca. 100 m diferenta de nivel, ocolim doua mici zanoage cu pereti stincosi, povirniti pe alocuri, iar dupa aproximativ 25 minute de mers poposim pe capatul unui picior de munte ce incepe sa se contureze spre nord-est. Este culmea pe care se afla situata stina Grosetu (l 680 m), spre care de altfel vom cobori pe o poteca din ce in ce mai batuta. Piriul Iezerul isi face loc pe linga stina si dupa ce inconjura piciorul muntelui Grosetu, isi continua cursul spre nord. Drumul nostru strabate o poteca buna, care ne conduce spre valea Repedea, mai intii prin padure spre rasarit, apoi spre nord, paralel cu piriul. Coborisul destul de repede este indulcit de citeva serpentine ce ne conduc la piriu. Pe firul vaii ocolim spre nord-est culmea terminala a muntelui Grosetu, culme care se termina in mod cu totul accidental in poiana Iezerului. Pina aici au trecut cam 1½-2 ore din timpul total de mers. Harta si aspectul terenului ne dau impresia ca piriul Iezerul se strecoara spre rasarit, in continuare cu piriul Grosetu. Ajunsi insa aici, vom observa cu totul altceva: un mic lac intr-o poienita (l 368 m), unde anele piriului Iezer se plimba nehotarite parca, pentru ca apoi sa-si continue supuse drumul spre nord pe panta mare, direct spre valea Repedea. Aceasta schimbare de directie se datoreste fenomenului de captare care a avut loc in trecutul geologic nu prea indepartat, atit datorita micului baraj, interpus in calea apelor de o probabila alunecare de teren, cit si lacului favorizat de pozitia joasa a seii nordice. Umplind bazinetul, apele si-au gasit o albie adoptiva spre nord. Facem un scurt popas si reintram pe poteca din padure, spre nord-est, urmind muchia muntelui Grosetu, paralela cu Izvorul Grosetu (sud). Este de preferat sa se mearga pe fata sudica a muchiei, de unde privelistea ce se deschide in fata ochilor este mult mai frumoasa, iar drumul nostru strabate Doienite pe sub stinci sau plantatii tinere de conifere. Dupa depasirea virfului stincos al Crosetului (timp de mers cca. 2¼ ore), poteca coboara destul de iute chiar pe muchie pina in poiana din saua Groapa Malaii, adinca, frumos arcuita, in apropierea careia se afla o stina (970 m).

Poteca noastra se ramifica chiar in mijlocul seii - hatasul de creasta isi continua urcusul, pe muchie in directia Malaia, iar poteca coboritoare se abate la stinga, pe serpentine dese de pe fata nordica a muntelui. Pina in valea Repedea (720 m) coborim pe goliste, prin poieni, ajungind la grupul de cabane ale I. F.-ului. De aici, dupa ce parcurgem 2½ km pe soseaua forestiera, pina la gura riului Repedea (580 m) si inca 1½ km in susul vaii Latoritei, tot pe sosea, ajungem in Ciunget (600 m), dupa mai bine de 4½ ore de mers.

Fig24

22.  CANTONUL PIATRA ROSIE - MUNTELE ROMANU - POIANA LUI DINCA -DEALUL FRASINET - VAIDEENI

Timp de mers pe ambele variante: 3½ - 4 ore. Traseul este accesibil si iarna. Trasee de legatura: 3, 9, 10, 20, 21.

Pentru a iesi din zona centrala a muntilor Capatinii in limita lor sudica, in depresiunea Hurezu-Vaideeni, in afara traseului nr. 20 mai poate fi folosit traseul de acces nr. 26, ce leaga cantonul pastoral Piatra Rosie de Ursani si Vaideeni. Daca Ursanii este un sat mic de pastori si pomicultori, agricultura fiind mai redusa, Vaideeni este o comuna mare, asezata favorabil la iesirea Luncavatului din munti. Ocupatia de baza a locuitorilor este pastoritul. Ciobanii din Vaideeni sint raspinditi nu numai la stinele din zona centrala a Capatinii, dar si la cele din curmatura Oltetului, din Latorita sau chiar Petrimanu si Grosetu.

De la cantonul pastoral (l 625 m) spre comuna Pietrei Rosii plecam asa cum am aratat la traseul nr. 10. Ajunsi insa la nivelul potecii mari de pe culmea de nord-sud, urcam usor spre sud pina in saua Romanu. De aici parasim definitiv zona alpina, facind un scurt popas pentru a admira inca o data intregul ansamblu al culmii Capatinii, de la Corsorul si pina dincolo de Smeuratul.

Urmarind marea poteca spre sud, traseul coboara intr-o alta sa (2-5 minute de mers), unde lasam spre muntete Petriceana (stinga) ramificatia traseului nr. 20. Mentinind directia spre sud, ocolim vf. Ursuletul (stina Ursuletul se afla la vest) pe versantul sau estic si revenim pe muchie, de unde coborisul devine mai accentuat pina in saua Coltisorul Marginii (l 470 m). Din aceasta sa se ramifica la dreapta si inapoi poteca spre stina Ursuletul[11]. Coborind spre sud pe culme, cu tendinta de a pastra latura estica a muntelui Marginii (stina la stinga), ajungem la liziera padurii, dupa ce am trecut prin doua sei mai joase. Legenda spune ca intr-una din scorburile fagilor falnici de la liziera si-a ascuns cindva haiducul Ciortobel comoara agonisita. De altfel localnicii sint gata oricind sa-ti istoriseasca din ispravile haiducilor, ale poterelor sau ale contrabandistilor de altadata. Pe acest drum au trecut pandurii lui Tudor. pe aici au trecut si trimisii romani din bania Craiovei care isi duceau solia lor de pace la cetatea Sibiului.

Intram in padure: Spre stinga observam cracul Tanasestilor, ramificat dintr-un virf mic. Mergind pe muchia din dreapta (sud), traversam virful de ramificatie si ajungem intr-o poiana izolata, din care se despart drumurile spre Ursani si Vaideeni. Ne aflam in ,,Poiana lui Dinca', al carui renume razbate la noi din vremea haiduciei. Aici in poiana exista un han, unde haiducii isi dadeau intilnire. Timp de mers: 1¾ ora.

Ne abatem cam 1 km spre sud-vest, lasind in stinga poteca Ursanilor si intram pe drumul lat de care ce coboara usor. Urmarim prin padure muchia Cocosului pe care ne aflam pina ce ajungem in saua "La Sipete' (cca. 1110 m), unde se afla un izvor. Reluind directia spre sud, avem de facut un lung mars pe linga culmea Jaristei Vaideenilor, apoi pe linga culmea dealului Frasinetul (l 107 m). Aceasta devine tot mai scunda si nu prezinta dificultati de orientare. Abia in apropiere de comuna Vaideeni coborim Dealul Mare, pe plaiul Vaideenilor si, in sfirsit, dupa 3½ - 4 ore de la plecare, ajungem in marea comuna de la poalele muntilor. In centrul comunei (550 m alt.) se afla o statie de autobuze, de unde se poate ajunge pina la Birzoteni, Hurezu sau Rimnicu Vilcea. Pentru a ajunge la Hurezu sau chiar la Babeni in Valea Oltului, din Vaideeni poate fi folosita si calea ferata ingusta.

VARIANTA A

Sa urmarim acum si poteca Ursanilor, ramificata din traseul principal in Poiana lui Dinca si care se aliniaza pe mijlocul unei "firide' a poienii spre sud-est. Dupa o scurta coborire prin padure traversam poienita Bunget, de unde padurea se indeseste. La muchia Socilor (ramificata din Piscul lui Cocos-sud sau Poiana lui Dinca) ajungem dupa aproximativ 20 de minute de la ramificatie. Coborim pe aceasta muchie avind ca punct de control Poiana Soci, unde se afla o mica cabana a I.F.-ului. Poteca coboara la stinga cabanei pe o fata in curs de defrisare, traversind doua vilcele. Dupa ulucul strimt in care intram, coborim pe poteca in lungul careia se trag bustenii spre rampa I.F.-ului de la "botul Cracului Mic'. Dupa ce am coborit in ritm sustinut din Poiana lui Dinca timp de aproape 1 ora, ajungem la rampa amintita mai sus. Drumul nostru continua la vale in lungul soselei forestiere ce incepe din fata cabanei pina la cca. 2 km, unde pe o muchie priporoasa ocolita de sosea se afla un magazin alimentar muncitoresc. Ne aflam la confluenta piriului Ursanilor cu piriul Sipetelor (830 m). In acest punct folosim o poteca de scurtatura. Soseaua urmeaza apoi cursul piriului Ursanilor si la cca. 3,5 km de magazin intram in satul Ursani, asezat pe laturile vaii, in mijlocul livezilor de meri si pruni. Traseul variantei A se sfirseste in dreptul bisericii din centrul satului.

Pentru a ajunge in Vaideeni traversam apa Ursanilor si dupa ce trecem dealul aflat la vest pe un drum de caruta (ocol) sau poteca (direct), coborim in marea comuna din valea Luncavatului (cca. 3 km de mers).